501 matches
-
vânatului, descoperirea naturii, perioada școlarității și primele experiențe scriitoricești. În ciuda numărului foarte mare de texte care o compun, opera lui S. păstrează o profundă unitate. Din povestiri, descripții de natură, din nuvele, evocări și din romane se încheagă un vast epos al existenței românilor, cu îndeletnicirile, credințele, instituțiile și obiceiurile lor străvechi. În proza sadoveniană situațiile, atmosfera sunt încărcate de ecouri și rezonanțe multiple. Din întâmplări mărunte, chipuri fugare, din scurte drame anonime, spovedanii la un popas, în preajma focului, se învie
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Iorgulescu, Al doilea rond, 206-214; Raicu, Critica, 74-114; Regman, Colocvial, 91-100; Marin Preda interpretat de..., îngr. și pref. Mihai Ungheanu, București, 1976; N. Steinhardt, Stendhal, istorie, Marin Preda, VR, 1977, 1; Cezar Ivănescu, Patosul realității, CL, 1977, 4; Val Condurache, Epos și memorie, CL, 1977, 6; Pompiliu Marcea, „Viața ca o pradă”, R, 1977, 6; Al. Piru, Anii de ucenicie ai lui Marin Preda, LCF, 1977, 32; Dinu Flămând, Cum am scris „Delirul” (interviu cu Marin Preda), AFT, 1977, 9; Ciobanu
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
acasă după un mic accident pe care și-l provocase sărind din tramvai -, romanul Accidentul pare să fi fost scris doar din ambiția lui S. de a demonstra că era în stare să facă și proză realistă, scoțând elemente de epos din cenușiul vieții cotidiene. Dacă aceasta îi va fi fost chiar intenția, și-a înfăptuit-o. Nici o carte a sa nu a avut o „presă” mai bună. Ceea ce lasă însă un ecou, o atmosferă în memorie, ceea ce persistă aproape autonom
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
din vara anului 1945, istorică prin confruntarea dintre promotorii recentelor transformări sociale și inamicii acestora, retrași în munți, de unde acționează împotriva noii ordini de stat. Romanul, conformist ideologic, e dezavantajat și de hibriditatea formulei narative, aliaj de monografie sociografică și epos baladesc. Discontinuitatea relatării, ambiguitatea artificială a comportamentului unor personaje, vălmășagul de întâmplări tind să sugereze starea de provizorat, atmosfera confuză a anilor de după război. Confruntarea politică violentă din aceeași perioadă este o componentă esențială și în romanul Solemnitățile umiliților (1991
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
Cistelecan, „Ochiul zilei de ieri”, F, 1977, 5; Ulici, Prima verba, II, 173-174; Lucian Alexiu, „Vara bunei speranțe”, O, 1979, 42; Ciobanu, Însemne, II, 253-254; Sultana Craia, În spațiul virtualității, LCF, 1980, 16; Marcel Pop-Corniș, Horia Ungureanu, între povestire și eposul rural, O, 1980, 20; Marian Odangiu, Prozatori la a doua carte, O, 1981, 4; Marcel Pop-Corniș, „Răzbunare ratată. Noaptea papagalilor”, O, 1982, 44; Constantin Ciopraga, Între „aventură” și „enigmă”, CRC, 1983, 15; Sultana Craia, „Firul de iarbă”, LCF, 1984, 14
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
următoarele cărți. Lirica, mereu ancorată în realitate, putându-se numi chiar „poezie ocazională”, este declanșată de istoria în curs, îndeosebi de a doua conflagrație mondială. Poeta încearcă să își apropie, patetic, evenimentele, dar modalitatea e mereu discursivă și retorică, iar eposul, menit să constituie nervul poemelor, se diluează într-o frazare greoaie, perifrastică, monoton tânguitoare. Z.R. alternează, într-un discurs prolix - Șerban Cioculescu observa „excesul vocal de «haut parleur» care-i sonorizează sensibilitatea” -, versurile scurte cu cele foarte lungi, operează
ZOTTOVICEANU RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290759_a_292088]
-
act de solidaritate umană (Ciorbă de bolovan). Domolirea unor animale răsculate prin scânteia țâșnită din două pietre lovite una de alta învederează puterea de nebiruit a minții omenești (Revolta dobitoacelor). Supraviețuiri ale arhaicului se întâlnesc îndeosebi în povestirile al căror epos se făurește în climatul primitivității, în păduri, în munți, în medii pastorale, mănăstirești, în ambianțe tribale. Trei narațiuni cu călugări incită și creează suspans prin comportamentele brave ale protagoniștilor; a patra construiește un spectacol bahico-pantagruelic vrednic de Mihail Sadoveanu și
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
4; Constant Ionescu, Amintiri despre V. Voiculescu, RL, 1971, 26; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., 93-96; George, Semne, 287-304; Mincu, Critice, II, 117-140; Dinu Pillat, Mozaic istorico-literar, ed. 2, București, 1971, 284-292; Braga, Sincronism, 168-214; Vlad, Povestirea, 103-105; Cornel Ungureanu, Nostalgia eposului, F, 1973, 1; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Ultimele sonete în opera lui V. Voiculescu, VR, 1973, 5; Sașa Pană, V. Voiculescu și Urmuz, MS, 1973, 3; Virgil Carianopol, Scriitori, I, 93-102; Ist. teatr. Rom., III, 169-172; Ștefan Aug. Doinaș, Orfeu și tentația
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
însă cu o gesticulație care afectează libertate de spirit, lărgime de vederi, intelectualitate, moralism clasic. În proza narativă P. debutează, imprevizibil, cu o construcție amplă - trilogia romanescă Pumnul și palma (1980-1982). Trecerea era totuși doar în aparență nepregătită, întrucât nu eposul definește natura scrierii, ci efervescența publicistică, ideologică. Osatura epică structurează cadrul unor dezbateri de idei, al unor confruntări de natură etico-socială. Prin rememorarea prilejuită de moartea unui înalt funcționar de partid, a raporturilor acestuia, timp de aproximativ două decenii, cu
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
temporale ale existenței; mitul iubirii, între retorica celebrării și „războiul” între sexe; scriitorul - magister ludi; impactul scriiturii asupra trăitului; intertextualitate, pastișa, ironie, „ordinul ironic” etc. „Cum poate viața să devină esențială?” este întrebarea la care încearcă să dea un răspuns eposul eroic. În jurul acestei interogații sunt construite părțile unui eseu, sintetizate în două sintagme preluate din Homer: „bărbații Ares” și „fabricanții de ecouri”. „Bărbații Ares”, metaforă pentru tipologia eroica, subsumează personaje ale vârstei mitice (Ghilgameș, Ahile, Ulise) și istorice (Alexandru Macedon
RAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
lor este exemplaritatea și dobândirea nemuririi. Nemurirea înseamnă înfrângerea limitelor temporale, precum în scenariul inițiatic din Epopeea lui Ghilgameș sau din basmul Tinerețe fără bătrânețe si viata fara de moarte, fie perpetuarea unui „nume bun după moarte” - țelul personajelor din eposul homeric. Este apoi analizat cazul deschizătorului seriei eroilor din vârstă istorică: Alexandru Macedon. Acesta inclusese, printre membrii expediției sale, istorici și scriitori, înțelegând că numai textul scris poate conferi nemurire numelui său. „Fabricanții de ecouri” sunt autorii de ficțiuni și
RAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289119_a_290448]
-
în care amintește scrisoarea-manifest a Cercului Literar de la Sibiu (publicată în „Viața” din 13 mai 1943), o adevărată declarație de „atașare entuziastă la critica estetică ce descindea din Maiorescu”, exprimând aici și dorința de a promova „un gen mai apropiat eposului, baladescul”. Ostilitatea arătată de „presa de extrema dreaptă”, ce îi etichetase drept „comuniști esteți”, modul în care era repudiat „un manifest care cuteza să ceară libertate pentru spirit” sunt invocate de Negoițescu în articolul Mișcarea de rezistență de la Sibiu, din
REVISTA CERCULUI LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289189_a_290518]
-
despre Aron Pumnul. După absolvire devine cadru didactic la Catedra de literatură română a Universității clujene, parcurgând întreaga ierarhie universitară, de la preparator la profesor (1990). Își susține doctoratul în 1974, cu o lucrare tipărită în același an: Ion Budai-Deleanu și eposul comic (Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române). În perioada 1981-1983, beneficiind de o bursă Fulbright, predă în Statele Unite ale Americii, la lectoratul român de la University of California, Los Angeles - experiență consemnată în epistolarul american, publicat postum, cu titlul Molestarea fluturilor interzisă
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
Editura Dacia (I-VI, 1972-1989). Paralel cu realizarea acestui proiect recuperator, și-a conceput propriile scrieri drept replici virtuale la studiile tatălui său, cu precădere la cele eminesciene - după cum mărturisește într-un interviu în „Tribuna”. Prima carte, Ion Budai-Deleanu și eposul comic, consacră un istoric literar cu o solidă formație teoretică și comparatistă, interesat de dinamica formelor literare, capabil să însuflețească erudiția și să problematizeze dosare de creație ce păreau ireversibil clasate. Utilizând comparatismul pe scară largă și morfologia genurilor, lucrarea
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
fascinat de conceptele disciplinelor [...], dar și de mesajul textelor chemate să depună mărturie prin semn și semnificație și să dea seama de destinul lor atât de dependent de cititor și de disciplina lecturii sale. ION VLAD SCRIERI: Ion Budai-Deleanu și eposul comic, Cluj-Napoca, 1974; Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, București, 1978; ed. (Eminescu, poet tragic), îngr. Ioana Bot, Iași, 1994; Configurații, Cluj-Napoca, 1981; Eminescu și mutațiile poeziei românești, Cluj-Napoca, 1989; Cursul Eminescu, îngr. Ioana Bot, Cluj-Napoca, 1991; Ion Barbu și
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
Dan Simonescu, București, 1969, Studii literare, I-VI, postfață Aurel Martin, Cluj, 1972-1989; Ion Budai-Deleanu, Țiganiada, introd. edit., Cluj-Napoca, 1984. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Metodă și vocație, RL, 1974, 11; Ion Vlad, Lecturile istoricului literar, TR, 1974, 12; Zaharia Sângeorzan, Eposul comic, CRC, 1974, 14; Laurențiu Ulici, Sensul erudiției, RL, 1974, 20; Zaciu, Lancea, 202-206; Dan C. Mihăilescu, Drumuri noi în exegeza eminesciană, LCF, 1978, 49; Gheorghe Grigurcu, „Eminescu” de Ioana Em. Petrescu, F, 1979, 5; Mihai Zamfir, Configurații recente ale
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
de inși într-o ureche, dezvăluie comportamente „buimace”, născociri ale unor minți ce funcționează anapoda, iar tot ce se petrece, în orice istorisire, e îmbibat de poezia Bărăganului, a bălților dunărene, a Deltei. O poezie de genul celei cuprinse în eposul sadovenian, dar pigmentată de țărănisme iuți, asemănătoare parțial acelora din Desculț al lui Zaharia Stancu, de exotisme și senzualități vrednice de Panait Istrati, punctată de situații ce amintesc de proza rurală americană (Faulkner, Caldwell, Steinbeck), răscolită de freamăte ce răspund
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
nu doarme continuă acțiunea din Vâlva codrului cu aceleași personaje (Liucimir, Taure, Popa Șapcă ș.a.), din întretăierea unor destine individuale conturându-se destinul unei categorii sociale. Există mai multe fire narative, îmbinând realismul romanului de aventuri (istoric) cu cel al eposului (fantastic) folcloric: o poveste de dragoste, între zugravul de biserici Fancu și Filica, fata Popei Șapcă, aventurile lui Fancu în căutarea unei sticle fermecate, în care se pot vedea alte lumi (dintre „aventurile” sale: prizonieratul pe insula Ada-Kaleh, dispariția finală
NIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288467_a_289796]
-
, baladă populară din ciclul baladelor de vitejie. Aparținând eposului medieval, a fost pusă în circulație, printre primii, de V. Alecsandri prin colecția sa. În culegerea lui G. Dem Teodorescu varianta Miu Cobiul este pusă în legătură cu o legendă despre satul și pădurea Cobia, cuib al haiducilor legendari. Acțiunea baladei evoluează
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
Miu Haiducul s-a răspândit în Muntenia, Oltenia și la românii din Serbia, în timp ce în Moldova apare fragmentar, iar în Transilvania cu totul sporadic. Tehnica acestei balade (gradarea acțiunii, peripețiile personajelor, încordarea atenției ascultătorilor) este realizată cu mijloace artistice proprii eposului popular: repetiția amplificatoare, cumulul de epitete, valoarea sugestivă a hiperbolei. Alături de balada Corbea, Miu Haiducul s-a impus, prin conținut și valoare artistică, ca una din cele mai reprezentative creații din ciclul baladelor de vitejie. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
Loviștei și de pe valea Lotrului, zonă bogată în elemente etnofolclorice și lingvistice arhaice. Intenția a fost de a epuiza repertoriul, în special pe acela al poeziei obiceiurilor, cartea fiind prevăzută cu ample note despre obiceiurile la naștere, nuntă și înmormântare. Eposului popular îi este dedicată și Fata munților. Basmele și poveștile Loviștei (2003). M. a îngrijit o culegere de ghicitori, Cinel-cinel (1964), a reeditat în 1994 colecția de colinde din Transnistria a lui Constantin A. Ionescu, distrusă în decembrie 1944, precum și
MOHANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288206_a_289535]
-
revelată și retrăită prin ritualul dramatic din Soarele și Luna. Dramaturgul dezvoltă o profuziune de sensuri, topind într-o construcție demnă de un mare poet elemente și sugestii din orfism și gnoză, teologie hermetică și creștină, regăsite ca latențe în eposul popular românesc, în care i-a plăcut să caute „chipul nostalgic al Thraciei”. Într-un fel sau altul, toată eseistica lui B., subsumabilă filosofiei culturii, este polarizată de căutarea originilor, omologând în plan istoric nostalgia esențelor. „Ideea thracică”, figură matricială
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Nătărău din Tândarânda ș.a. Atât notele poemului, cât și Prologul sau Epistolia închinătoare fac dese trimiteri la modele celebre, datorate unor autori ca Homer, Ariosto, Tasso, Milton, în care demitizarea, ironia programată și parodia se transformă în instrumentar creator de epos comic. Îndeosebi în a doua variantă a Țiganiadei, comentariile, ce însoțesc textul în note atribuite cititorilor școliți sau inocenți sub raportul informației anterioare, formează un fel de „operă paralelă” la scrierea propriu-zisă, amplificând, prin exagerări bine dirijate, comicul sursei la
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
Protopopescu, Noi contribuții la biografia lui Ion Budai-Deleanu, București, 1967; Ist. lit., II, 66-68; Piru, Ist. lit., II, 87-125; Pervain, Studii, 129-192; Protopopescu, Volumul, 237-322; Cioculescu, Itinerar, I, 37-41; Balotă, Umanități, 345-349; Oarcăsu, Destine, 11-23; Ioana Em. Petrescu, Ion-Budai-Deleanu și eposul comic, Cluj, 1974; Papadima, Ipostaze, 163-189; Mircea Vaida, Ion Budai-Deleanu, București, 1977; Negrici, Figura, 93-105; Dicț. lit. 1900, 127-131; Ion Budai-Deleanu interpretat de..., îngr. și introd. Rodica Chiriacescu, București, 1980; Petrescu, Configurații, 101-111; Scarlat, Ist. poeziei, I, 192-197, 216-223; Elvira
BUDAI-DELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285910_a_287239]
-
tipurilor; scriitorul construiește - ca Balzac, deși e antibalzacian - o „lume ficțională” coerentă și consecvent ilustrată, guvernată de câteva obsesii personale, dar cu pretenții - și cu șanse - de a deveni un loc de comuniune. Interesantă e, de aceea, mai mult decât eposul - de altfel deseori evanescent ori programatic destructurat, deși păstrează aparențele extremei vigori -, recurența temelor, motivelor, tipurilor. Una dintre temele privilegiate este cea a puterii: puterea nu propriu-zis social-politică, ci puterea lăuntrică, văzută într-o marcată perspectivă nietzscheană. Tema seducției - seducție
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]