930 matches
-
a fi modele de conduită conformă preceptelor islamice. Scopul lui Ibn al-Jawzi ca apărător al credinței adevărate este ilustrat în Talbis iblis, una dintre operele polemicii hanbalite. În această operă, Ibn al-Jawzi lansează un atac nu doar asupra unor secte eretice ci și asupra celor pe care îi consideră responsabili pentru introducerea bid`a (noutate, erezie - conotație negativă) în sunism și în mistica musulmană. Opiniile sale sunt clar exprimate în colecția de predici, împărțite în patru subgenuri: khutba(imn de laudă
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]
-
loc în contextul unor scandaluri apărute în mediul universitar parizian, în urma conflictului doctrinar între averroiștii latini (reprrezentați de Siger din Brabant) și dominicanii lui Toma din Aquino. Condamnările de la Universitatea din Paris au fost menite a cenzura anumite învățături considerate eretice, provenite din aristotelismul averroist, susținut de Siger din Brabant la Universitatea din Paris. La 1270 avea loc prima condamnare a unor teze eretice, de către același episcop Tempier al Parisului. Lista de propoziții condamnate cuprindea 13 teze eretice legate de doctrina
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
lui Toma din Aquino. Condamnările de la Universitatea din Paris au fost menite a cenzura anumite învățături considerate eretice, provenite din aristotelismul averroist, susținut de Siger din Brabant la Universitatea din Paris. La 1270 avea loc prima condamnare a unor teze eretice, de către același episcop Tempier al Parisului. Lista de propoziții condamnate cuprindea 13 teze eretice legate de doctrina averroistă a monopsihismului și de teoria aristotelică a "Primului Motor". La 1277 va avea loc cea de a doua condamnare publică a unor
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
anumite învățături considerate eretice, provenite din aristotelismul averroist, susținut de Siger din Brabant la Universitatea din Paris. La 1270 avea loc prima condamnare a unor teze eretice, de către același episcop Tempier al Parisului. Lista de propoziții condamnate cuprindea 13 teze eretice legate de doctrina averroistă a monopsihismului și de teoria aristotelică a "Primului Motor". La 1277 va avea loc cea de a doua condamnare publică a unor teze averroiste, de data aceasta lista cuprinzând nu mai puțin de 219 propoziții. Deși
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
putut oferi surse paralele de neînțelegeri. Astfel, lista celor 219 teze condamnate conține o succesiune de propoziții care reunesc într-un mod greu de decelat toate aceste surse. Este greu de spus - cum fusese și pentru episcopul Tempier - dacă tezele eretice fuseseră predate ca atare în universitate sau numai dezbătute într-un mod neangajat. Se pare totuși că nici unul din autorii vizați nu lăsaseră în textele lor dovezi asupra unei eventuale asumări a tezelor. Dezbaterile asupra lor deveniseră însă atât de
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
și Clement al VII-lea s-au bazat pe Neapole pentru a fi platforma Italiei, în cazul în care ar fi trebuit să rezolve schisma prin forță. În represalii, în aprilie 1380, Papa Urban al VI-lea a declarat-o eretică iar regatul ei, un fief papal, a fost reținut și dăruit lui Carol de Durazzo, soțul nepoatei sale și moștenitor. Ea a reacționat prin trecerea moștenirii sale lui Ludovic I, Duce de Anjou, fratele regelui Carol al V-lea al
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
patron necunoscut în primele stadii ale ridicării sale biologice este subiectul unor dezbateri aprinse. Majoritatea oamenilor se consideră o specie "lup" care a devenit inteligentă prin evoluție naturală, fără manipulări genetice realizate de o specie patron. Această credință este considerată eretică și ridicolă de majoritatea civilizației galactice și a determinat majoritatea puterilor galactice să devină dușmanele Clanului Pământ. Faptul că omenirea ridicase deja biologic două rase (cimpanzeii și delfinii) la momentul întâlnirii cu civilizația galactică i-a acordat statutul de patron
Universul Elitelor () [Corola-website/Science/324266_a_325595]
-
sufide. De exemplu, sufizii descriau și fetișizau pasiunea, frumusețea, vinul precum simboluri ale întăririi spirituale. Treptat, aceste simboluri și-au pierdut sensul unic sau a devenit mult mai elastice așa cum prin termenologia simbolică, poeții sufizi puteau să cosmetizeze ideile lor eretice față de clericali. Sufismul era o miscare împotriva inegalității sociale și a clericalilor, insă avea un caracter spontan și contradictoriu, criticând doar ascetismul.
Hurufism () [Corola-website/Science/309215_a_310544]
-
Însă planul i-a fost dat peste cap de către Diaconul Paulinus din Milano, care i-a remis episcopului, Aurelius, un memoriu în șase puncte despre Caelestius - poate că extrase din lucrarea pierdută a acestuia, "Contra traducem peccati" - fiind catalogat ca eretic. Din cauza acestor doctrine, care în mod clar conțin chintesența pelagianismului, Caelestius a fost convocat în fața unui sinod la Cartagina (411); însă el a refuzat să le retracteze, afirmând că moștenirea păcatului lui Adam era o problemă deschisă și ca atare
Caelestius () [Corola-website/Science/313490_a_314819]
-
public ceva cu privire la teologie, fără să-l consult și pe el.”" Deși numeroși membri ai familiei sale locuiau în împrejurimile orașului Leeds, se pare că Priestley nu a întreținut relații cu aceștia. Schofield a dedus că aceștia îl considerau ca eretic. În fiecare an, Priestley călătorea la Londra pentru a se consulta cu Joseph Johnson, prieten apropiat și editor, și pentru a participa la reuniunile Societății Regale. Când Priestley a devenit preot, Capela Mill Hill era una dintre cele mai vechi
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
gândesc nici în manieră apodictică și nici în manieră dialectică. Nu gândesc apodictic pentru că nu folosesc adevărul credinței ca axiomă (insinuarea palamită vizează „eroarea” dogmatică a catolicismului) și nu gândesc dialectic pentru că își construiesc silogismele pornind de la premise „străine” (adică eretice). Palamas nu admite valoarea propozițiilor laice, a enunțurilor cunoscute cu ajutorul intelectului. El mizează pe singura cunoaștere autentică: cea mistică. Pornind de aici, atât demonstrația dialectică cât și cea apodictică trebuie să pornească de la premise revelate. Dacă nu există decât adevăr
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
Bosch sau Hieronymus van Aken []; n. cca. 1453, 's-Hertogenbosch - 9 septembrie 1516) a fost un pictor neerlandez renascentist, a cărui operă fantastică și grotescă ilustrează în principal păcatul și decăderea umană. Acest artist născut în secolul al XV-lea, considerat eretic, alchimist și chiar alienat mintal, este reprezentantul exponențial al sfârșitului de Ev Mediu, care a turnat în formă artistică temerile și credințele epocii sale. Numele său adevărat a fost "Hieronymus" (sau "Jeroen") "van Aken", dar a semnat tablourile cu numele
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
temeinică sporește senzația de grotesc. ""Grădina desfătărilor umane"" (numită și ""Împărăția milenară"", 1503-1504) este considerată, adesea, drept cea mai importantă operă a lui Bosch, constituie ilustrarea excesului plăcerilor senzuale, interpretată și ca argument în favoarea teoriei apartenenței pictorului la unele secte eretice. Ipoteza este puțin credibilă, ținând seama și de faptul că Tripticul a aparținut regelui Filip al II-lea al Spaniei, rege catolic, profund religios, care nu ar fi tolerat în palatul său picturi ce ar fi fost suspectate de erezie
Hieronymus Bosch () [Corola-website/Science/298841_a_300170]
-
secolul al VI-lea o personalitate de prim ordin a fost un alt episcop al orașului, Sfanțul Martin din Braga, originar din Pannonia, care a reușit să convertească pe suebii, în parte politeiști, în parte creștini de riț „arian”, considerat „eretic”, la creștinismul romano-catolic. El este cel care a fost ctitorul vechii mănăstiri din Domio, în prezent obiectiv arheologic. În acea perioadă Bracară sau Braga a găzduit și câteva concilii de seamă ale bisericii catolice. În secolul al VI -lea aici
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
a depus o plângere formală la Papă, în legătură cu statutul afacerilor. Deoarece Biserica avea o putere deosebită în secolul XIII, Papa nu a ezitat să elibereze un act ordonând portughezilor să-și aleagă un nou rege, înlocuindu-l pe așa-zisul „eretic”. În 1264, nobilii recalcitranți l-au invitat pe fratele lui Sancho, Afonso, care locuia în Franța în calitate de Conte de Boulogne, să ocupe tronul. Afonso a renunțat imediat la posesiile sale din Franța și a plecat spre Portugalia. Sancho al II
Sancho al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/302752_a_304081]
-
Pe 29 mai 1431, o fată de nouăsprezece ani a fost arsă de vie în piața veche din Rouen. Ea s-a urcat pe eșafod cu o bonetă enormă pe care se putea citi: Eretic</i><i>ă,</i></p> Recidivistă,</i></p> Apostată,</i></p> Idolatră.</i></p> După ce a fost arsă, au aruncat-o în Sena, de pe un pod, pentru ca apele să o ducă departe. Fusese condamnată de Biserica Catolică și de Regatul
30 MAI. DE LA RUG LA ALTAR (FRAGMENT DIN quot;FIII ZILELORquot; DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295883_a_297212]
-
rămână în comuniune cu aceștia și astfel Biserica Ortodoxă de stil vechi din România a intrat în comuniune cu Sinodul Kiprianit. PS Cozma a protestat, fiind nemulțumit de intrarea în comuniune cu mitropolitul Kiprian de Oropos și Fili, considerându-l eretic, deoarece era considerat modernist și susținea o ecleziologie "falsă". El susținea păstrarea tradiționalismului ortodox, refuzând orice element de modernitate. În luna martie 1984, a avut loc un puternic incendiu la Mănăstirea Slătioara, focul izbucnind în paralel în 5-6 locuri. În
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
să intre pe teritoriul mănăstirii . La data de 6/19 august 2000, PS Cozma a scris o Declarație prin care a anunțat că s-a despărțit de Biserica condusă de mitropolitul Vlasie, în special din cauza aderării acesteia la Biserica considerată eretică a mitropolitului Kiprian . A anunțat crearea unei "Biserici Ortodoxe Tradiționale din România", fidelă calendarului iulian și continuatoare a Bisericii IPS Glicherie, denunțând ecumenismul și folosirea calendarului gregorian ca erezii. A cerut aderarea la Biserica Ortodoxă Tradițională a Greciei, condusă de
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
Carter la Theba (Egipt) și altele, care au îmbogățit substanțial colecția de piese egiptene a contelui. Arheologul însă, visa să descopere în Valea Regilor mormintele a doi faraoni, despre care se știa puțin pe atunci: Amenoth al IV-lea, „"Faraonul eretic"”, și Tutankhamon, „"Faraonul copil"”. L-a convins pe Lordul George Herbert să finanțeze întreprinderea. Grație abilității sale, Lordul a reușit să obțină concesionarea săpăturilor, care pe atunci erau încă în mâinile arheologului Theodore M. Davis, și astfel în 1917 echipa
George Herbert () [Corola-website/Science/307003_a_308332]
-
1521 de împăratul Carol al V-lea, prin care se declara: Nunțiul papal de la Dietă, Girolamo Aleandro, a întocmit și a înaintat dezavuarea lui Luther întrupată în Edictul de la Worms, promulgat la 25 mai. Edictul l-a declarat pe Luther eretic și a interzis citirea sau deținerea scrierilor lui. A fost punctul culminant al luptei dintre Martin Luther și Biserica Catolică în ce privește reforma, mai ales în ce privește vânzarea de indulgențe. Au existat însă și alte probleme care gravitau în jurul problemelor teologice: Pentru
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
care se făceau vinovați de sodomie au început în sec. 12-13. Vinovații erau condamnați la moarte, adesea precedată de mutilare (scopire), urmată de execuție prin ardere pe rug sau spânzurare. Spre mijlocul Evului Mediu, pe măsura extinderii diverselor teorii considerate eretice de către biserică, acuzațiile de erezie au fost tot mai adesea însoțite de acuzații de sodomie, în general, prin aceasta înțelegându-se contactul sexual anal homosexual și felația, ambele, practici sexuale standard printre homosexualii de azi. Chestiunea era valabilă în toate
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
califatului, chiar dacă aveau mai puține drepturi decât musulmanii, trăiau totuși mai bine decât în alte părți din Europa creștină. Evreii din alte părți ale Europei și-au croit drum spre Andaluzia, și în timp ce alte secte creștine erau privite ca fiind eretice de Europa catolică, aceștia nu doar că erau doar tolerați, dar aveau chiar și oportunitatea de a-și exersa practicile religioase. Totuși, o dată cu venirea la putere a dinastie almohade, s-a renunțat la toleranța față de evrei și mulți reprezentanți ai
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
justifica intervențiile împotriva unor persoane socotite vrăjitoare, printr-un pasaj din Vechiul Testament (Cartea lui Moise) care spunea: Nu lăsa să trăiască vrăjitoarea sau femeia ghicitoare". Sfântul Scaun timp de sașe secole a emis circa 100 Bule Papale care condamnau practicile eretice. Seria bulelor culminează, în 5 decembrie 1484, cu vestita "Summis desiderantes affectibus", emisă de papa Inocențiu al VIII-lea, care a dat semnalul declanșării vânătorii. Inchizitorii dominicani, Jacob Spenger și Heinrich Kramer au publicat în 1486, cartea "Malleus maleficarum" (Lovituri
Vrăjitoare () [Corola-website/Science/304882_a_306211]
-
Roma a fost repede obiectul neînțelegerii din partea teologilor catolici. În fapt, lucrarea sa « "Essay on the Development of Christian Doctrine" » a fost condamnată de Biserica Catolică americană. Unii teologi italieni au condamnat și ei această carte, suspectată de a fi eretică. John Henry Newman a făcut tot posibilul pentru a îndepărta neînțelegerile, punând să fie tradusă cartea. În cursul anilor 1850, episcopii irlandezi s-au opus constituirii unei "universități Queen's" în Irlanda, în care catolici și protestanți ar putea studia
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
plantelor și animalelor. Discuțiile care iau naștere se învârt în jurul păstrării pisicii fără coadă sau a cailor supradimensionați. Acestea sunt considerate de guvern stări pre-existente sau dobândite în procesul convențional de înmulțire. Poziția guvernamentală este considerată atââ cinică, cât și eretică de către comunitatea ortodoxă de frontieră. Așezarea rurală Waknuk este o comunitate fermieră de frontieră, populată cu oameni pioși și muncitori care doresc să revendice pământul Lizierei. Copilul de zece ani, David Strorm, fiul patriarhului religios din Waknuk, are vise intense
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]