1,134 matches
-
este valid, iar ereticii, care doreau să se reconcilieze, trebuiau rebotezați. Papa Ștefan I, care se baza pe tradiția Bisericilor din Roma, Alexandria și Palestina, susținea fără ezitare (fără echivoc) că Botezul administrat de eretici era valid: ca să obțină reconcilierea, ereticii și schismaticii trebuiau numai să primească dezlegarea prin impunerea mâinilor. La acea vreme, în nordul Africii, această problemă era aprinsă, arzătoare, drept care Ciprian a convocat două concilii (în 255 și în 256) care au reafirmat poziția lui. Papa Ștefan I
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
care au reafirmat poziția lui. Papa Ștefan I, pe de altă parte, decisese să impună pretutindeni punctul de vedere roman drept care a scris Bisericilor din Asia Mică, declarând că nu mai poate păstra comuniunea cu ei din moment ce ei rebotezau pe eretici. Atunci când Ciprian a încercat să-l informeze despre deciziile celor două sinoade, Ștefan a refuzat să-i primească pe cei trimiși și chiar le-a refuzat ospitalitatea. Al doilea botez era caracterizat de el ca o innovație care viola tradiția
Papa Ștefan I () [Corola-website/Science/304583_a_305912]
-
definiție a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului și relativizarea absolutului." . Istoricii moderni, începând cu Walter Bauer neagă viziunea de istorie a bisericii a lui Eusebiu, și anume că de la început ar fi fost clar care e adevărul creștin și că ereticii ar fi fost inspirați de Diavol să-l combată: Prin urmare, istoricii nu emit judecăți de valoare conform cărora o anumită biserică ar avea dreptate, iar ereziile combătute de ea ar fi toate, prin definiție, erori teologice. Prin natura profesiunii
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
teologice. Prin natura profesiunii lor, istoricii nu pot ști cine are dreptate din punct de vedere teologic, dar pot ști cine a ieșit învingător din disputele cu alte secte. Pentru istorici, viziunea ortodoxă stă pe picior de egalitate cu viziunea ereticului, adică ambele sunt fenomene istorice reale care merită studiate cu atenție, cu respect pentru realitatea istorică, fără ca istoricii să ia apărarea celor considerați ortodocși mai degrabă decât a celor considerați eretici (sau invers). O variantă sarcastică a acestei teze este
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
viziunea ortodoxă stă pe picior de egalitate cu viziunea ereticului, adică ambele sunt fenomene istorice reale care merită studiate cu atenție, cu respect pentru realitatea istorică, fără ca istoricii să ia apărarea celor considerați ortodocși mai degrabă decât a celor considerați eretici (sau invers). O variantă sarcastică a acestei teze este: Preocupări imperioase privitor la uniformitatea credinței și cultului au caracterizat creștinismul încă din primele zile. Procesul de stabilire a ceea ce înseamnă creștinismul ortodox a fost în toi de la mijlocul până la sfârșitul
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
față de el. Combaterea de către Pavel a unor erezii apărute abia după moartea lui este un anacronism. În primele secole, creștinismul a fost problematic din cauza impunerii venerării împăraților romani și a zeilor romani. În consecință, atunci când Biserica își eticheta inamicii ca "eretici" și îi alunga din comunități sau când rupea legăturile cu bisericile dizidente, ea nu avea puterea de a le persecuta. Totuși, aceia numiți "eretici" mai erau numiți și cu diverse nume (de ex "nebuni," "câini sălbatici," "slujitorii Satanei"), astfel încât, cuvântul
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
impunerii venerării împăraților romani și a zeilor romani. În consecință, atunci când Biserica își eticheta inamicii ca "eretici" și îi alunga din comunități sau când rupea legăturile cu bisericile dizidente, ea nu avea puterea de a le persecuta. Totuși, aceia numiți "eretici" mai erau numiți și cu diverse nume (de ex "nebuni," "câini sălbatici," "slujitorii Satanei"), astfel încât, cuvântul "eretic" a avut o asociere negativă încă de la începuturi, așa cum s-a și intenționat. La mijlocul secolului al II-lea, trei grupuri de creștini neortodocși
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
în extaz a revelației creștine, într-o mișcare numită "montanism" deoarece a fost inițiată de Montan și discipolele sale feminine și învățăturile gnostice ale lui Valentin. Primele atacuri asupra așa-ziselor erezii au constituit conținutul lucrării lui Tertulian, "Rețete împotriva ereticilor" (cu 44 de capitole și scrisă la Roma) și a lui Irineu' "Contra ereticilor" ("ca" 180, în cinci volume), scrisă în Lyon după reîntoarcerea sa dintr-o vizită la Roma. Scrisorile lui Ignatie de Antiohia și a lui Policarp de
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
de Montan și discipolele sale feminine și învățăturile gnostice ale lui Valentin. Primele atacuri asupra așa-ziselor erezii au constituit conținutul lucrării lui Tertulian, "Rețete împotriva ereticilor" (cu 44 de capitole și scrisă la Roma) și a lui Irineu' "Contra ereticilor" ("ca" 180, în cinci volume), scrisă în Lyon după reîntoarcerea sa dintr-o vizită la Roma. Scrisorile lui Ignatie de Antiohia și a lui Policarp de Smirna către diverse biserici au avertizat împotriva falselor învățături, iar "Epistola lui Barnaba", acceptată
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
cu ajutorul împăraților romani care îi favorizau. În Răsărit, adepții lui Chiril i-au declarat pe Nestorie și pe adepții lui eretici și le-a confiscat și ars scrierile. Biserica avea o posibilitate redusă pentru a-i pedepsi într-adevăr pe eretici în perioada primară, în afară de excomunicare, o pedeapsă spirituală, sau, în cazul lui Arie, asasinarea (Cu toate că acest lucru este discutabil, el fiind sprijinit de regalitate iar sfârșitul lui a fost unul mai mult decât ciudat. Ne este descrisă astfel: Pe când Arie
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
care o acceptau, o excomunicare era cea mai grea formă de pedepsire, deoarece prin aceasta erau separați de trupul lui Hristos, Biserica Sa și astfel era împiedicată mântuirea. Excomunicarea, sau doar amenințarea cu aceasta, era suficientă pentru a convinge majoritatea ereticilor să renunțe la vederile lor. Pustnicul hispanic Priscillian de Avila a fost prima persoană executată pentru erezie, la doar șaizeci de ani după Primul Sinod de la Niceea, în 385. El a fost executat din ordinul împăratului Magnus Maximus, care a
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
creștinism nu este considerată eretică, ci apostată; o persoană care renunță la autoritatea Bisericii, dar nu la învățăturile sale este o schismatică, în timp ce un individ din afara Bisericii Ortodoxe care se consideră el însuși creștin poate fi numit heterodox. De obicei, ereticii nu își definesc învățătura ca fiind eretică. Erezia este expresia unei vederi din interiorul unui sistem de credință stabilit. De exemplu, romano-catolicii îi consideră pe protestanți eretici în timp ce unii necatolici consideră catolicismul ca fiind "marea apostazie."
Erezie () [Corola-website/Science/318172_a_319501]
-
este creator, dar co-mântuitor, co-sfințitor; - Fiul este mântuitor, dar co-creator, co-sfințitor; - Duhul Sfânt este sfințitor, dar co-creator, co-mântuitor. Trinitarienii susțin că această dogmă este clar exprimată în Sfânta Scriptură, dar că dogma Sfintei Treimi a fost des atacată de către diverși "eretici", cum sunt numiți de aceștia adversarii trinității, precum Arie și Macedonie, ca să amintim doar doi dintre marii contestatari ai Sfintei Treimi. Trinitarianismul este o doctrină religioasă care se bazează pe credința în (contrar binitarianismului și unitarianismului bazate pe credința într-
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
și relația între Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Au fost abandonate modele proto-ortodoxe de înțelegere acestei relații pe care proto-ortodocșii le găsiseră anterior drept progrese teologice în înțelegerea acestei relații, dar care, în urma dezbaterilor teologice ulterioare cu cei înfierați drept eretici, au fost găsite drept lipsite de nuanțarea necesară. Deși proto-ortdocșii câștigaseră disputele anterioare, în urma definirii mai precise a ortodoxiei creștine ei au fost învinși în secolele al IV-lea și al V-lea de succesorii lor cu propriile lor arme
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
nuanțarea necesară. Deși proto-ortdocșii câștigaseră disputele anterioare, în urma definirii mai precise a ortodoxiei creștine ei au fost învinși în secolele al IV-lea și al V-lea de succesorii lor cu propriile lor arme, fiind în cele din urmă declarați eretici, nu pentru că ar fi combătut idei privite drept corecte, ci pentru că poziției lor îi lipseau precizia și rafinamentul teologic cerut de împăcarea unor teze contradictorii acceptate simultan de teologi. Conform lui Bart Ehrman, Sfânta Treime este un mister teologic și
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
la Strasbourg, unde a ținut predici numeroase în fața comunității laice și religioase. (Dominicanii aveau la Strasbourg șapte mănăstiri.) Ultima parte a vieții lui Meister Eckhart este întunecată de implicarea sa într-un proces de erezie. În 1326, acuzat fiind ca eretic de arhiepiscopul de Köln, un număr de patruzeci și nouă de teze extrase din "Benedictus Deus" ("Cartea consolării divine"), din predicile germane și din lucrările latine au fost supuse unei anchete bisericești. Pentru a se apăra, Eckhart i s-a
Meister Eckhart () [Corola-website/Science/304041_a_305370]
-
și Biserica Greco Catolică”. Cartea Sfinții Neamului Românesc rămâne astfel un excelent op de istorie bisericească, în arealul universal al domeniului, dar și un manual de învățătură pentru enoriași, indiferent de religia pe care o împărtășesc. Aș zice chiar pentru eretici, ca să se dumirească de care parte a baricadei vor să mai viețuiască, după închiderea ultimei pagini a cărții acesteia. P.S. Cu ceva ani în urmă, apărea în USA, o carte provocatoare pentru domeniile științei literaturii ș teorie, critică, istorie literară
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
Sofrei Stăm” este controlată de obicei manual către de doi corectori, de asemenea de profesie sofrei stăm, precum și cu ajutorul computerului. După Tratatul talmudic Gittin 45 b, "cărțile Torei, tfilin și mezuzot care au fost scrise de un "mosser" (informator), un "eretic", un "adorator al stelelor", un rob, o femeie, un minor, un "Kutit" (samaratean) sau un evreu apostat, nu sunt valide pentru cult". Codul medieval „Arbaá Turim” )(„Tur”) nu include, totuși, femeile în lista celor care nu au voie să copieze
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
și domnul Cumanilor a dat, a dăruit și a hărăzit comitelui Andrei de Geoagiu de Sus [Gyogh] și urmașiior săi, spre a-l stapâni în veci, numit Kend [Uifalău - parte componentă a comunei Rădești], așezat lângă Mureș, (care fusese al ereticului Iob), mort fără a lăsa vreo rudă de sânge, aflător lângă pământul zis Fynod [așezare dispărută] al comitelui Andrei. (I-a dăruit amintitul pământ) aceluiași comite Andrei între hotarele sale vechi și neîndoielnice împreună cu toate forțele și cele ce țin
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
castelul de la Stenimaka (astăzi, Asenovgrad). Evenimentele se petreceau în perioada în care împăratul Balduin I a fost capturat în bătălia de la Adrianopol, fapt care reducea și mai mult speranțele lui Renier de Trit de a rezista. În vara anului 1205, ereticii paulicieni din Philippopolis au încercat să predea orașul lui Caloian, însă Renier de Trit a ieșit rapid din fortăreața sa și a distrus din temelii cartierul paulician. Astfel, rezistența a continuat, la ea participând atât latinii, cât și grecii din
Renier de Trit () [Corola-website/Science/324405_a_325734]
-
asasinarea lui Geta în palatul din Roma, urmată de uciderea a 20.000 de susținători ai acestuia. Caracalla a continuat politica lui Septimius Severus de întărire a autorității imperiale, având ca principal sprijin armata. Potrivit surselor istorice, Caracalla era un eretic și neglijent în cadrul atribuțiilor privind conducerea imperiului. Cassius Dio a relatat că împăratul convoca curtea foarte rar și că în timpul vizitei în Nicomedia (214/215) a delegat-o pe mama sa, Iulia Domna, să se ocupe de câteva probleme administrative
Caracalla () [Corola-website/Science/299860_a_301189]
-
a avut ocazia să-și apere ideile și i s-a pretins numai retragerea și dezmințirea a tuturor afirmațiilor sale eretice, ceea ce el a refuzat în mod repetat. La 6 iulie 1415 Jan Hus a fost condamnat de Consiliu drept eretic cu arderea pe rug pentru afirmațiile sale. La aceeași dată, Jan Hus este ars pe rug împreună cu manuscriptele sale, cenușa sa fiind împrăștiată în Rin. Astăzi, o piatră funerară amintește locul execuției. Execuția lui Jan Hus s-a făcut sub
Jan Hus () [Corola-website/Science/303201_a_304530]
-
chiar și cele mai radicale secte (cum erau de pildă unitarienii) care erau persecutate în restul continentului puteau găsi aici refugiu și puteau scăpa de persecuții, stat despre care cardinalul Hoszjusz spunea gă a devenit „"un loc de adăpost pentru eretici".” Acest act de toleranță nu a fost impus de un guvern și nu a fost consecința unei îndelungate stări de război, ci mai degrabă a rezultat dintr-o inițiativă a societății polono-lituaniene. A fost în mod sigur influențat de ecoul
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
al cărei costum permite plăceri rafinate. Aceaste este estetica barocă, ce s-a numit în onoarea sa „gongorism”, sau cu sens peiorativ, împrumutat din reforma luterană, „Culteranism”, deoarece adversarii lui Góngora îl considerau pe poet și pe adepții săi adevărați „eretici” ai poeziei. Critica literară, începând cu Marcelino Menéndez Pelayo, a făcut în general distincția între două etape ale creației lui Góngora : prima este cea corespondentă „"Principelui luminii"”, când poetul compune „"romances"” și „"letrillas"”, apreciate până în epoca neoclascismului, iar a doua
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
patriarhii și episcopii care se împotriveau indicațiilor basileului. Totodată, împăratul însuși se distingea printr-o evlavie sinceră, manifesta interes față de teologie și intervenea adesea în disputele religioase și filozofice. Din inițiativa lui, un sinod al bisericii l-a condamnat ca eretic pe filozoful Ioan Italos (1082). Comnenul a contribuit mult și la distrugerea influentului curent al bogomililor, de altfel, mai degrabă politic decât religios. Bogomilismul căpătase răspândire în Bulgaria, împrumutând mult de la doctrina paulicienilor, asa încât până și cronicarii bizantini, nu
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]