KorAP: Find »[drukola/base=eric & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...112 >

2,784 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

cerc vag cu mâna. — ... mai generală, dar asta se întâmplă foarte rar. O singură recidivă a uneia dintre aceste amnezii este foarte, foarte neobișnuită. — Iar unsprezece depășesc orice închipuire. — Da. Lucrurile de genul ăsta sunt rareori clare, albe sau negre, Eric, dar chiar și așa, trebuie să-ți spun că... Se chinui să caute cuvintele potrivite, apoi renunță. — Înțeleg, am spus, frământând șervețelul. Randle păru să cadă pe gânduri. Cât medită, apăsarea îi dispăru din privire. Când se uită din noula

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
stă cu un pahar de tărie la... — Când ai văzut ultima oară Casablanca? Am deschis gura și din gât mi-a ieșit un sunet slab, abia auzit. Dar nu știam ce să-i răspund. — Vezi? Tot ce pare să lipsească, Eric, ești tu. Iar asta-i o condiție tipică fugii, mă tem. Randle medită preț de o clipă. — Adevărul e că ezit să dau un diagnostic final stării tale. Cazul tău e neobișnuit în foarte multe privințe. De pildă, amnezia ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mă tem. Cu fiecare recidivă, îți aminteai tot mai puțin. Simțeam golul din mine; din craniul meu, din măruntaiele mele. Iar acum n-am mai rămas cu nimic. Știu că în momentul ăsta lucrurile par să stea cu totul altfel, Eric, dar trebuie să te gândești neîncetat că nici una din amintirile tale nu e pierdută cu adevărat. Oricare ar fi ciudățeniile cazului tău, suferi de o afecțiune psihologică pură. E un fel de suprimare a memoriei. Nu e vorba de traume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pleci... Încă un lucru. M-am oprit. — Bine, am zis pentru a mia oară. — În trecut, ai scris și ți-ai lăsat scrisori pe care să le citești după recurențe. Trebuie să-ți cer - iar asta e foarte important acum, Eric - în nici un caz să nu scrii și să nu citești nimic de genul ăsta. Ar putea avea un efect destabilizator asupra ta, poate chiar ar duce la o altă... Ceva din expresia vieții mă trădă. Ea se opri la jumătatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Păi, am zis, lângă ușa de intrare era un bilet în care scria să te sun și mi se spunea cum să ajung aici. Doar atât. O jumătate de adevăr. Mai puțin de-o jumătate: Baftă și iartă-mă. Primul Eric Sanderson. — Desigur, zise ea. Ar trebui să-l lași acolo, în caz că vei mai avea vreodată nevoie de el. Dar, te rog... dacă mai dai peste altele, adu-le direct la mine. Nu le citi. Știu că e greu ce-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
din față, intrând cu pungile de cumpărături în mâini sau cu o valijoară în care erau îngrămădite cele trebuincioase unei nopți petrecute altundeva, oprindu-se în prag, uitându-se la mine și țipând. Numai că... era casa mea. Casa lui Eric. Că-mi aminteam sau nu, eram acasă și, chiar dacă-mi petreceam următorii o sută de ani întins pe canapea, așteptând încordat să aud sunetul unei chei răsucite în broască, nu avea să vină absolut nimeni. M-am convins că singurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
card de închiriat casete video, așa că asta nu reprezenta o criză imediată. Îmi mai spusese că, nu cu mult înainte să mă prezint la ea, la tratament, întrerupsesem toate legăturile cu familia și prietenii. Orice motive ar fi avut Primul Eric Sanderson de-a face asta, m-am hotărât să revin la normal. Aveam să-i găsesc agenda cu adrese și să iau legătura cu mama sau cu tata sau cu oricine trecea drept important în viața mea. Sufăr de-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
funcționeze fără nici un fel de plan prestabilit sau consimțământ din partea noastră. Numai că. Numai că nimeni nu murise aici ieri. Nu exista un el și un eu. Aceia erau biscuiții mei, pe care eu îi mâncasem. Exista doar un singur Eric Sanderson și acela eram eu, care stăteam încă acolo, în casa mea, în bucătăria mea, cu micul meu dejun sfârâind pe grătar. Știam că asta era indiscutabila logică a situației și am încercat să revin la ea iar și iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
grătar. Știam că asta era indiscutabila logică a situației și am încercat să revin la ea iar și iar, însă ideea părea găunoasă și fragilă ca o țesătură subțire aruncată peste un gol negru și adânc. Nu știam nimic despre Eric Sanderson. Cum naiba aș putea pretinde că sunt el? Mi-am luat micul dejun în fața televizorului, care încă trăncănea, și-am alcătuit în gând o listă a lucrurilor pe care voiam să le caut în casă. Suna cam așa: Agenda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
că mi se ceruse să nu citesc nimic de genul ăsta, desfăcusem deja scrisoarea și parcursesem două rânduri din ea. Dar atunci era prea târziu; ochii îmi erau deja atrași de informații, citind pe sărite, până la capăt... Scrisoarea nr. 1 Eric, Orice ți-ar fi spus doctorița Randle, eu nu mă întorc. Nimic nu se întoarce. Totul s-a pierdut pe vecie și-mi pare rău pentru lucrul ăsta. Asta e prima dintr-o serie de scrisori pe care le-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
asta pentru tine din motive evidente. Totuși trebuie să-ți spun că punctul de vedere al doctoriței Randle cu privire la pierderea ta de memorie se va dovedi, în cel mai fericit caz, neproductiv. Greșește în ceea ce spune că ți se întâmplă, Eric. Și ce e mai important, ea nu te poate nici ajuta, nici apăra. Știu asta din proprie experiență. Pe de altă parte, dacă vei reuși să ai suficientă încredere în mine, încât să continui să citești aceste scrisori, vei învăța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să ignori toate încercările mele viitoare de-a păstra legătura. Informațiile vor fi importante în caz de urgență. Nu ai mult timp la dispoziție ca să iei o decizie. Te rog, gândește-te bine. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson Am vârât mâna în plic și am găsit un al doilea, destul de substanțial, marcat exact cum eu, el, Primul Eric Sanderson a spus că va fi. RYAN MITCHELL. Am traversat livingul, am intrat în bucătărie și-apoi am revenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
timp la dispoziție ca să iei o decizie. Te rog, gândește-te bine. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson Am vârât mâna în plic și am găsit un al doilea, destul de substanțial, marcat exact cum eu, el, Primul Eric Sanderson a spus că va fi. RYAN MITCHELL. Am traversat livingul, am intrat în bucătărie și-apoi am revenit în living, recitind scrisoarea. Ea nu te poate nici ajuta, nici apăra. Știu asta din proprie experiență. Lumina puternică a după-amiezii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
că nu. Poate cineva s-a gândit să-mi vâre pe gât animalul ăsta pentru că știe că nu-mi voi da seama că nu-i al meu. Încercam să fiu amuzant. Dar nu-mi reușea. — Nu mi se pare probabil, Eric. Și, oricum, spui că-i place de tine? — Nu. Doamne, nu, nu-i place de mine. Însă nu-i e teamă de mine. — Ei, poate că îl ai de puțin timp. E posibil să-l fi luat înaintea ultimei recidive

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
între nechezatul unui cal și hârâitul unei moriști. — Păi, zise ea, mă bucur că îți menține moralul ridicat, de oriunde ar fi venit. Cum îl cheamă? — Ian. — O, făcu ea. — Mda, știu. Decisesem să nu aduc scrisoarea primită de la Primul Eric Sanderson la a doua întâlnire cu doctorița Randle. Mințisem la început, negând că găsisem ceva pe măsuța din antreu, în prima zi a vieții mele și - pe de-o parte - era mai ușor să continui pe panta asta decât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Imediat ce am reușit să abat discuția de la motanul Ian, am întrebat-o pe Randle despre familia și prietenii mei. A spus că nu știe nimic despre ei. — Nimic? am întrebat. Cum e posibil să nu știi nimic? — Nu știu nimic, Eric, zise ea, pentru că tu nu mi-ai spus niciodată nimic. Dar nu te-ai gândit că asta ar fi relevant? Folositor? — Ba sigur că da, dar eram legată de mâini și de picioare. — Din cauza mea? — Da. Din a cui altcuiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mi-ai spus niciodată nimic. Dar nu te-ai gândit că asta ar fi relevant? Folositor? — Ba sigur că da, dar eram legată de mâini și de picioare. — Din cauza mea? — Da. Din a cui altcuiva? Din câte se pare, Primul Eric Sanderson luase hotărârea de-a se izola complet de vechea lui viață înainte de primele semne ale bolii sale. Nu se arătase dispus să discute despre eventualitatea reluării legăturilor cu apropiații nici chiar după ce starea lui începuse să se agraveze, păstrându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
păstrându-și convingerea că, dacă era să înfrunte vreodată întâmplarea din Grecia, trebuia să facă tabula rasa. Aveam impresia că asta o uimise pe Randle. Mai vorbi o vreme despre afecțiuni rare și despre fuga disociativă, spunând că hotărârea lui Eric de-a rupe toate legăturile cu vechea sa viață fusese o foarte interesantă prevestire. Am întrebat-o dacă nu crezuse de cuviință că familia trebuia contactată atunci când starea lui Eric începuse să se înrăutățească. (Cu voce tare, am avut grijă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
afecțiuni rare și despre fuga disociativă, spunând că hotărârea lui Eric de-a rupe toate legăturile cu vechea sa viață fusese o foarte interesantă prevestire. Am întrebat-o dacă nu crezuse de cuviință că familia trebuia contactată atunci când starea lui Eric începuse să se înrăutățească. (Cu voce tare, am avut grijă să spun „starea mea“.) — Poate n-am fost destul de explicită în privința naturii relației noastre, spuse doctorița Randle drept răspuns. Te afli aici conform termenilor stabiliți de tine, nu de mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
răspuns. Te afli aici conform termenilor stabiliți de tine, nu de mine. Eu fac doar ceea ce tu îmi permiți să fac. — Dar eram bolnav. Vreau să zic, fără supărare, de ce nu aveam un doctor adevărat? — Eu sunt un doctor adevărat, Eric. — Să fim serioși, am zis. Știi la ce mă refer. — Mă tem că nu înțeleg prea bine ce sugerezi. Ceea ce facem, tot ce se întâmplă aici, e ceea ce tu însuți ai ales. Așa ai vrut să fie. Cred cu tărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ton plăcut, de sfat imparțial, dar nu era greu să simți undele radioactive din încăpere. Gulerul tricoului mi se freca de gât și-l irita. Simțeam o oribilă îngrijorare viscerală față de ușurința cu care Randle acceptase termenii trasați de Primul Eric Sanderson, dorința lui de izolare completă, doar pentru a-și păstra dreptul exclusiv asupra descoperirii neobișnuitelor lucruri care se petreceau în capul lui. Eric nu voia să aibă de-a face cu familia sa, dar, la urma urmei, era el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
irita. Simțeam o oribilă îngrijorare viscerală față de ușurința cu care Randle acceptase termenii trasați de Primul Eric Sanderson, dorința lui de izolare completă, doar pentru a-și păstra dreptul exclusiv asupra descoperirii neobișnuitelor lucruri care se petreceau în capul lui. Eric nu voia să aibă de-a face cu familia sa, dar, la urma urmei, era el oare suficient de sănătos din punct de vedere mental ca să ia această decizie? Nu sunt sigur ce credeam că ar fi trebuit să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
întâmpla dacă, data viitoare când m-aș trezi pe podea, nu mi-aș aminti cum să vorbesc, sau cum să merg? Sau cum să respir? Poate că în plicul nedeschis pe care scria RYAN MITCHELL, trimis prin poștă de Primul Eric Sanderson se aflau informații de contact. Îți vor fi folositoare în caz de urgență. Îmi permiteam riscul de a deschide plicul? Cum să te orientezi când, oriunde te-ai uita, nu vezi decât linia orizontului? Cred că e imposibil; că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o mică și ordonată grădină a minții - flori, iarbă cu margarete și-un gărduleț alb -, un timbru poștal de control în kilometri și kilometri de ținut mlăștinos pustiu. Am început să-mi creez o ființă lăuntrică și una exterioară, un Eric și un non-Eric, o bucățică de „eu“ în lume. Mă întrebam uneori dacă eram fericit sau nefericit, însă distincția asta parcă nu mai avea importanță, parcă n-aș mai fi fost genul de persoană căreia să i se aplice aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sensul vieții mele. Nu cu mâhnire, ci pur și simplu cu mult calm, ca într-o rătăcire zadarnică a gândurilor. Elementele rutinei mele, ale rutinei mele antidepresive... După o vreme, nu mi-a mai păsat de însănătoșire sau de Primul Eric Sanderson sau dacă Randle îmi voia binele sau nu. Pur și simplu nu m-am mai gândit deloc la lucrurile astea. Sufletul meu era spațiul infinit, iar mintea - matematică. Viața mea ca o listă de cumpărături. Într-o dimineață, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]