453 matches
-
trupelor. În sector, trupele cehoslovace aparțineau Diviziei a 3-a, comandate de generalul Lev Prchala. La 3 februarie, avangarda bolșevică - în compunerea căreia intrau 2 regimente (total 6 batalioane cu un efectiv de 3.000 de militari) de infanterie, 3 escadroane de cavalerie, artilerie și 1 batalion de căi ferate cu 2 trenuri blindate, din Diviziile 27 și 30 ale Armatei a 5-a - a ajuns la câțiva kilometri spre vest de trupele române și cehoslovace, în gara Azei. În sudul
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
avea garnizoana la Bacău, unde, anual, putea să admire frumoasele defilări din ziua de 10 Mai. Luptă eroic pe frontul de est și de vest, participând la bătălii grele cu Regimentul 12 Călărași din Roman, conducând, în Ucraina și Basarabia, escadronul său în șarja de cavalerie devenită memorabilă. Între 21 martie-22 august 1944 a condus un escadron în apărarea Iașilor, unde divizia a V-a de cavalerie s-a acoperit de glorie respingând inamicul până dincolo de Prut și distrugând multe tancuri
Constantin I. Bucur () [Corola-website/Science/317751_a_319080]
-
Luptă eroic pe frontul de est și de vest, participând la bătălii grele cu Regimentul 12 Călărași din Roman, conducând, în Ucraina și Basarabia, escadronul său în șarja de cavalerie devenită memorabilă. Între 21 martie-22 august 1944 a condus un escadron în apărarea Iașilor, unde divizia a V-a de cavalerie s-a acoperit de glorie respingând inamicul până dincolo de Prut și distrugând multe tancuri T 34. La 22 aug. 1944 a fost rănit la Nord de Iași și evacuat la
Constantin I. Bucur () [Corola-website/Science/317751_a_319080]
-
pătrunseră în dispozitivul inamic, lărgind flancurile spărturii și acționând atât în sprijinul lui Baba Novac, cât și împotriva lui Moise Székely, reușind să respingă dreapta și centrul oștirii transilvănene. Profitând de succes, voievodul român își întări trupele din centru cu escadroane de sârbi, cazaci și moldoveni și l-a angajat în bătălie și pe aga Lecca. Linia întâi a lui Gáspár Komis fu străpunsă, soarta bătăliei înclinându-se de partea lui Mihai Viteazul. În jurul orei 15, armata principelui cardinal Andrei Báthory
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
după Prima bătălie de pe Valea Jiului din unități luate de la "Grupul Cerna" și din resturile unor unități ale Diviziei 11 Infanterie, care încă nu apucaseră să plece. Totalul forțelor române era de 18 batalioane și jumătate de infanterie, o jumătate de escadron de cavalerie și 16 baterii de artilerie, organizate în Brigada 21 Infanterie - comandată de colonelul Constantin Jipa, Brigada 22 Infanterie - comandată de colonelul Mihail Obogeanu și un detașament mixt (2 batalioane de infanterie și o baterie de artilerie), comandat de
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
sectorul Dealul Arcanul-nord Bumbești-Dealul Muncelul-Dealul Molidviș-Vârful Parâng. Restul forțelor diviziei - 10 batalioane de infanterie și 7 baterii de artilerie erau grupate în "Detașamentul Cerna", cu misiunea de a apăra defileul Dunării. Rezerva diviziei - formată din 4 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 3 baterii de artilerie, era dispusă la Filiași, cu un detașament la Baia de Aramă. Dispozitivul de luptă al Diviziei 1 Infanterie a fost inspectat la data de 27 octombrie/9 noiembrie 1916 - cu o zi înainte de declanșarea ofensivei
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
puțin de 5 000 de oameni: 929 de morți și 4 271 răniți. Profitând de superioritatea sa numerică, Benningsen lansează un atac general. Pentru a evita înfrângerea, Împăratul aruncă în luptă întreaga cavalerie franceză, nu mai puțin de 80 de escadroane, sub comanda Mareșalului Murat. Această șarjă masivă se soldează cu pierderi grele pentru cavaleria franceză, nesusținută de infanterie, dar reușește să dea peste cap prima linie inamică și astfel întârzie înaintarea rușilor. Situația francezilor fiind în continuare critică, cu cavaleria
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
regiune. Efectivele militare ale regimentelor staționate într-o regiune erau formate în cazul infanteriei din două regimente active, unul de rezervă și un batalion încartiruit în așezări, iar în cazul cavaleriei din șase regimente active, trei de rezervă și două escadroane încartiruite în așezări. Batalioanele și escadroanele încartiruite în așezări erau formate din localnici și cei mai destoinici soldați ai regimentelor. Soldații combatanți erau aleși dintre pesoanele de 18-45 de ani, care aveau propria gospodărie, erau căsătoriți și aveau o reputație
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
într-o regiune erau formate în cazul infanteriei din două regimente active, unul de rezervă și un batalion încartiruit în așezări, iar în cazul cavaleriei din șase regimente active, trei de rezervă și două escadroane încartiruite în așezări. Batalioanele și escadroanele încartiruite în așezări erau formate din localnici și cei mai destoinici soldați ai regimentelor. Soldații combatanți erau aleși dintre pesoanele de 18-45 de ani, care aveau propria gospodărie, erau căsătoriți și aveau o reputație bună. Restul localnicilor din regiune cu
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
erau aleși dintre pesoanele de 18-45 de ani, care aveau propria gospodărie, erau căsătoriți și aveau o reputație bună. Restul localnicilor din regiune cu vârsta de 18-45 de ani, care puteau fi mobilizați la nevoie, erau înrolați în batalioanele și escadroanele de rezervă, sau erau repartizați unităților de muncă, iar surplusul de bărbați valizi era transferat în alte regimente. În timp de pace, toate aceste regimente rămâneau în regiunile așezărilor militare de origine. Toți locuitorii unei regiuni, recrutați pentru executarea serviciului
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
departament a mai primit în subordonare, în afară de așezările militare și regiunile soldaților agricultori, și comandamentul trupelor neregulate, instituțiile militare de învățământ și clădirile statului din afara fortificațiilor militare. În 1832, conducerea unităților de cavalerie activă a fost separată de cea a escadroanelor de rezervă. Dacă primele au fost subordonate direct comandanților de divizie, cele din urmă au rămas sub comanda regimentelor și brigăzilor de cavalerie. Doar patru ani mai târziu, așezările militare ale cavaleriștilor au încetat să mai fie sub conducerea militară
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
fost subordonate direct comandanților de divizie, cele din urmă au rămas sub comanda regimentelor și brigăzilor de cavalerie. Doar patru ani mai târziu, așezările militare ale cavaleriștilor au încetat să mai fie sub conducerea militară a comandanților de divizie. Regiunile escadroanelor au fost redenumite voloste rurale, comitetele regimentale de conducere au fost transformate în comitete regionale. Fii militarilor nu au mai fost recrutați obligatoriu în unitățile părinților lor, ci au devenit subiecte ale legilor generale de recrutare. În 1837, au fost
Așezare militară () [Corola-website/Science/318645_a_319974]
-
baionete de formă pătrată: ei nu expun nici un flanc, nu lasă nici o breșă și nimeni nu o ia la fugă. În mod evident, caii refuză să se arunce într-o masă de baionete, astfel încât atacul francez se frânge: regimentele și escadroanele se împrăștie și suferă pierderi semnificative. Reorganizați, ei își reiau șarjele de mai multe ori, timp de o oră, descriind un cerc larg; de fiecare dată ei sunt mai puțini. Nici artileria franceză nu se apropie suficient pentru a provoca
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
curajul său și a devenit maior în 1792. În campania franceză din 1793 a servit în avangarda armatei, comandată de prințul Josias de Coburg, iar la Le Cateau-Cambrésis în 1794, atacul impetuos din fruntea regimentului său, sprijinit viguros de 12 escadroane britanice, a pătruns printr-un întreg corp de armată francez, a omorât și rănit 3.000 de oameni și a capturat 32 de tunuri inamice. A fost decorat imediat cu Crucea Ordinului Maria Terezia. După ce a luat parte la bătăliile
Karl Philipp zu Schwarzenberg () [Corola-website/Science/313227_a_314556]
-
-i apoi acordată comanda ariergărzii de către Arhiducele Carol de Austria. În războiul din 1805 a deținut comanda unei divizii sub generalul Mack, iar atunci când Ulm a fost încercuit de Napoleon în octombrie el a fost unul dintre bravii membri ai escadronului de cavalerie, sub comanda arhiducelui Ferdinand de Austria-Este, care și-a croit drum printre liniile inamice. În același an a fost numit comandant al Ordinului Maria Terezia și în 1809 a primit Lâna de Aur. Atunci când în 1808, în perspectiva
Karl Philipp zu Schwarzenberg () [Corola-website/Science/313227_a_314556]
-
si a dobândit o experiență neprețuita pe care o va folosi mai târziu în Războiul Inelului. Aragorn a servit stăpânilor lui fiind deghizat iar numele său în Gondor și Rohan în vremea aceea era Thorongil (Vulturul Stelei). Cu un mic escadron de nave din Gondor, el a condus un asalt asupra provinciei rebele Umbar în 2980, arzând multe dintre navele corsarilor și ucigându-l personal pe conducătorul lor în timpul Bătăliei de la Havens. După victoria de la Umbar, "Thorongil" a părăsit lupta, spre
Aragorn () [Corola-website/Science/309074_a_310403]
-
referit la reprimarea așa ziselor „revolte locale”, specificând că "„nu trebuie milă, toleranță și ezitare cu asemenea ocazii.”" În dimineața zilei de 10/23 ianuarie două detașamente ale Armatei Române, unul de la Briceni compus din 3 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 2 baterii de artilerie și unul de la Secureni format din 2 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 2 baterii de artilerie, au început să înainteze pentru a arunca atacatorii peste Nistru. Detașamentul Briceni a înaintat
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
dimineața zilei de 10/23 ianuarie două detașamente ale Armatei Române, unul de la Briceni compus din 3 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 2 baterii de artilerie și unul de la Secureni format din 2 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 2 baterii de artilerie, au început să înainteze pentru a arunca atacatorii peste Nistru. Detașamentul Briceni a înaintat pe 3 coloane, angajând lupta cu inamicii situați în pădurile aflate la est și la vest de șoseaua Sauca
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
încercat să organizeze noi unități militare, cu bazele la Rucșin, Anadol și Dăncăuți. Forțele rebele (creditate de surse ucrainene cu un număr de 30.000 de luptători) au fost organizate pe structura a trei regimente de infanterie, a unui un escadron de cavalerie și a unei baterii de artilerie. Această cifră de de 30.000 de participanți a fost constatată însă anterior în textele propagandistice sovietice și a fost asociată cu preocuparea acestora de a promova versiuni istorice destinate în mod
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
și forțele spaniole au atacat blocada britanică și au distrus multe dintre vasele britanice, forțând flota britanică să se retragă pentru reparații. Blocada britanică a coastei franceze a fost eliberată și părea că flota spaniolă controla aparent Marea Mediteraneană. Un escadron spaniol s-a refugiat în portul din Toulon. Flota britanică a văzut escadronul din port de la o mică distanță din est. Pe 21 februarie 1744, vasele spaniole au intrat pe mare alături de flota franceză. Amiralul Mathews a comandat flota britanică
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
britanice, forțând flota britanică să se retragă pentru reparații. Blocada britanică a coastei franceze a fost eliberată și părea că flota spaniolă controla aparent Marea Mediteraneană. Un escadron spaniol s-a refugiat în portul din Toulon. Flota britanică a văzut escadronul din port de la o mică distanță din est. Pe 21 februarie 1744, vasele spaniole au intrat pe mare alături de flota franceză. Amiralul Mathews a comandat flota britanică să atace flota spaniolă între 22-23 februarie în cadrul Bătăliei de la Toulon. Totuși, din cauza
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
o constitui ca rezervă la dispoziția sa, urmând ca sectorul Jiu să fie apărat doar de 6 batalioane. Planul a fost anulat de declanșarea ofensivei germane astfel încât lupta a fost dată de forțele acestei divizii: 17 batalioane de infanterie, 2 escadroane de cavalerie și 15 baterii de artilerie. Forțele germane reușesc să rupă apărarea română în dimineața celei de-a doua zile a ofensivei, 24 octombrie 1916, când reușesc să surprindă și să ia prizonier, fără a trage un foc, întregul
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
Forțele germane reușesc să rupă apărarea română în dimineața celei de-a doua zile a ofensivei, 24 octombrie 1916, când reușesc să surprindă și să ia prizonier, fără a trage un foc, întregul detașament Homoriceanu (două batalioane infanterie și un escadron de călărași) care asigura apărarea pasului Vâlcan. Prin breșa creată au început să se scurgă grosul forțelor atacatoare. Comandantul Armatei 1, generalul Ioan Culcer consideră situația pierdută și propune Marelui Cartier General să aprobe retragerea trupelor pe linia Oltului și
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
ore după eveniment, unchiul său, Țarul Alexandru al II-lea, care a fost prezent la insistența Alexandrei Iosifovna, a fost asasinat. La 6 aprilie 1889, Marele Duce a fost promovat la rang de căpitan și i s-a dat comanda escadronului 2 al cavaleriei. Trei ani mai târziu, la 10 decembrie 1892 a fost promovat la rang de colonel. Dimitri era un comandant popular, un ofițer dur și exigent. Era mândru de soldații lui și preocupat de bunăstarea lor. La 26
Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318053_a_319382]
-
Flota pisană a înaintat în coloană de marș pentru a ataca prima linie genoveză, luptând potrivit obiceiului medieval de a izbi și a debarca pe bordul advers. În cele din urmă, victoria a trecut decisiv de partea genovezilor prin intervenția escadronului lui Zaccaria, care a căzut asupra flancului flotei pisane. Flota acestora a fost aproape anihilată, podestà a fost capturat, iar Ugolino a reușit să fugă doar cu un numpr infim de vase. Dat fiind că, în cam aceeași perioadă, Pisa
Bătălia de la Meloria (1284) () [Corola-website/Science/324521_a_325850]