225 matches
-
de jos de pământ. Monștrii ies din adâncurile pământurilor, Jormungand se ridică din oceanul ce înconjoară Midgard-ul și provoacă inundații catastrofale. El scuipă venin cu fiecare suflare, otrăvind apele, pământul și cerul. Mitologia nordică transformă în mod original prototipul mitului escatologic, apar noi elemente, cum ar fi o iarnă lungă de trei ani ("fimbulwinter"). O hoardă de giganți coduși de Hrym invadează dinspre est Midgard-ul călătorind pe o corabie făcută din unghiile morților, venind din Jotunheim. În mijlocul acestui dezastru, Surt împreună cu
Ragnarök () [Corola-website/Science/299811_a_301140]
-
sau a unui nume. "Miturile unui cult" sunt cele ce redau importanța și semnificațiile unui ritual dedicat unei anumite zeități. "Miturile de prestigiu" sunt asociate adesea unui erou, unui oraș sau unor oameni, aleși și sprijiniți de o divinitate. "Miturile escatologice" descriu un eveniment catastrofal care de obicei pune capăt lumii oamenilor, sau chiar întregului univers. "Miturile sociale" întăresc, justifică sau apără niște valori morale și practicile unei societăți. O serie de simboluri și concepte religioase se întâlnesc în mai multe
Mitologie () [Corola-website/Science/296528_a_297857]
-
șaptea (sâmbăta), ca sărbătoare și repaus săptămânal pentru creștini; etc. 3. Articole de credință exclusiv adventiste, sau cu accent unic adventist: doctrina judecății premileniale („doctrina Sanctuarului"), care afirmă că mântuiții, candidați la nemurirea și fericirea veșnică, sunt judecați în perioada escatologică a istoriei, înainte de revenirea lui Iisus; sabatul biblic ca test escatologic universal și criteriu al judecății ultimei generații; marea controversă cosmică dintre Christos și Satan, explicând manifestările răului, răspunzând întrebărilor privitoare la lume și viață; doctrina reformei sănătății, ca parte
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
Articole de credință exclusiv adventiste, sau cu accent unic adventist: doctrina judecății premileniale („doctrina Sanctuarului"), care afirmă că mântuiții, candidați la nemurirea și fericirea veșnică, sunt judecați în perioada escatologică a istoriei, înainte de revenirea lui Iisus; sabatul biblic ca test escatologic universal și criteriu al judecății ultimei generații; marea controversă cosmică dintre Christos și Satan, explicând manifestările răului, răspunzând întrebărilor privitoare la lume și viață; doctrina reformei sănătății, ca parte a sfințirii trupului, întemeiată pe înțelegerea biblică a unității spirit-suflet-trup; acceptarea
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
Patmos din Marea Egee. Contextul scrierii pare a fi persecutarea creștinilor, drept pentru care data scrierii este plasată fie circa 95 e.n., în timpul domniei lui Domițian, fie circa 64-69 e.n., în timpul sau imediat după domnia lui Nero. Mesajul cărții privește triumful escatologic al lui Isus Cristos asupra dușmanilor săi și ai Bisericii. Autorul apocalipsei se denumește pe sine drept „Ioan”. Autorul afirmă de asemenea că era în Patmos când a primit prima viziune. Ca urmare, autorul Apocalipsei este numit uneori Ioan de
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
rit de inițiere de structură parașamanică. Rănindu-se pe sine, nebând și nemâncând, zeul suferă moartea rituală și dobândește înțelepciunea secretă. În mitologia nordică victimele sacrificate lui Odin erau spânzurate în arbori. Yggdrasil este de asemenea foarte important în mitul escatologic al Ragnarok-ului. Singurii oameni care vor supraviețui acestui dezastru, Lif și Lifthrasir, se vor adăposti între crengile gigantului arbore, unde se vor hrăni cu rouă: Înfiorătorul foc nu îi va pârjoli; nici măcar nu îi va atinge, iar mâncarea lor va
Yggdrasil () [Corola-website/Science/302267_a_303596]
-
de ex. ; ; Al patrulea discurs: . După discursul asupra smereniei, împotriva scandalului și asupra iertării () și după instruirea ucenicilor din -, Isus - ajuns la Ierusalim - intră în polemică cu autoritățile (; Al cincilea discurs: . Ca reproș împotriva conducătorilor iudeilor (), Isus rostește marele discurs escatologic adresat ucenicilor ( și ) ca să persevereze, să fie pregătiți pentru întoarcerea Domnului și să „aducă roade” de dreptate creștinească. Relatarea Pătimirii (, , ) și relatările pascale le Învierii () culminează în întâlnirea Celui Înviat cu cei 11 apostoli, ocazie cu care Isus proclamă solemn
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
parabolelor (), revelarea lui Isus pe apa Lacului (), prezentarea pildelor de credință (). a treia secțiune ( ,) cuprinsă în întrebarea: «cine este Isus?» (; ) este caracterizată de înmulțirea pâinilor (; ) și de revenirea acestei teme a pâinii (; ; ; ; ; ; ), temă care îl manifestă pe Isus ca Mesia escatologic care - prin darul pâinii euharistice - adună poporul lui Dumnezeu atât dintre fiii/restul lui Israel cât și dintre păgâni (). Ucenicilor care nu înțeleg (; ), Isus le deschide ochii credinței () ca - în cele din urmă - să-l poată mărturisi ca Mesia (). În
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
este la Ierusalim, cu precădere în Templu (; ; ; ; ), unde se înfruntă cu adversarii săi pe tema identității sale de Mesia din neamul lui David (; ) și a raportului său cu Dumnezeu Tatăl (). Tot Templul din Ierusalim este locul unde proclamă marele discurs escatologic (). ultima secțiune () relatează evenimentele pregătitoare și Pătimirea : Isus apare ca Mesia condamnat () și renegat (), ca «rege al Iudeilor» refuzat și batjocorît (). În epilog (), femeile apar ca ucenici exemplari care îi urmăresc și îi observă atent moartea și înmormântarea () și primesc
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
Canright, Walter Rea și Dale Ratzlaff. Unele doctrine specific adventiste au fost identificate ca fiind heterodoxe, de către critici. Învățăturile care au intrat sub cercetare amănunțită sunt perspectiva anihilaționistă a iadului, judecata de cercetare (legată de perspectiva ispășirii) și unele perspective escatologice. Adventiștii au fost de multe ori acuzați de legalism, din cauza accentuării importanței faptelor în cadrul credinței, prin ținerea legii morale și a Sabatului . În timp ce niște experți ai religiei cum ar fi Anthony Hoekema au clasificat adventismul ca fiind un grup sectant
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
sub conducere anabaptistă pentru 18 luni — între februarie 1534, când a fost capturată primăria și Bernhard Knipperdolling instalat ca primar, și iunie 1535. Melchior Hoffman, cel care a inițiat botezul adulților în Strasbourg în 1530, și moștenirea sa de anabaptism escatologic a asigurat elementele care au pregătit evenimentele din Münster din 1534-1535. După Războiul țărănesc, o a doua și mai hotărâtă încercare de a întemeia o teocrație a fost făcută la Münster, în Westphalia (1532-1535). Aici anabaptiștii au dobândit o influență
Revolta din Münster () [Corola-website/Science/303659_a_304988]
-
omului, care va decide, în urma unei Judecăți finale cine va moșteni Împărăția, accentuându-se că acest lucru se va întâmpla ca urmare a dăruirii ei de către Dumnezeu, și nu a vreunor merite omenești. Pe vremea lui Iisus dezvoltarea acestei speranțe escatologice în iudaism luase o diversitate de forme, în care predomina elementul național sau cel cosmic și apocaliptic. Această speranță poate fi legată în trecut de vestirea profeților din Vechiul Testament cu privire la restaurarea tronului lui David și venirea lui Dumnezeu pentru a
Împărăția lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/312690_a_314019]
-
scop, egiptenii construiau morminte sigure, care conțineau hrană și băutură, ca adăpost pentru ""Ka"", se oficiau rugăciuni și sacrificii în beneficiul său, pe pereții mormântului sau pe papirusuri incluse în învelișul mumiei se scriau texte în ajutorul memoriei decedatului. Reprezentările escatologice ale vechilor perși sunt cuprinse în învățăturile lui Zarathustra sau Zoroastru ("Zoroastrism" sau "Mazdaism"). Caracteristica religiei persane este concepția dualistă asupra divinității. Lumea fizică și morală este teatrul unui permanent conflict între zeul bun Ahura Mazda (Urmuz) și Angra-Mainyu (Ahriman
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
în conformitate cu cerințele acesteia, ceea ce reprezintă de fapt majoritatea oamenilor, nu există posibilitate de salvare din nesfârșitul ciclu sumbru al morții și reîncarnărilor ("Roata vieții"), în care cerurile se alternează cu întunericul subpământean. La grecii antici dominau numeroase și diverse concepții escatologice. Doctrinele cosmologice ale stoicismului, de exemplu, concepeau existența lumii ca o repetiție ciclică a diverselor epoci, la sfârșitul căreia cosmosul va exploda, reducând materia la ""logos""-ul originar din care ordinea s-ar regenera. În mod asemănător s-ar regenera
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
distruge pământul în întregime. Prin foc se restabilește echilibrul între haos și ordine. Tatăl zeilor, "Odin", creează lumea din nou, soarele strălucește din nou pe cer, pământul este repopulat de urmașii perechii "Lif" și "Lifthrasir", singurii supraviețuitori ai catastrofei. Reprezentările escatologice la azteci își au izvorul în tradițiile culturii ""toltechice"", în al cărei centru se găsea credința în existența altor patru lumi (sau "sori") înaintea lumii actuale. Aceste lumi - împreună cu omenirea corespunzătoare - fură distruse prin diverse catastrofe. Lumea actuală ar reprezenta
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
, "Sfârșitul vremurilor", ori "Sfârșitul Zilelor" sunt termeni escatologici în cele trei religii avraamice (iudaism, creștinism și islam) și în scenarii ale judecății de apoi din diverse alte religii neavraamice. În religiile avraamice "" adesea este descris ca un moment care precede marele necaz înainte de apariția (în iudaism) sau reîntoarcerea
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
moment care precede marele necaz înainte de apariția (în iudaism) sau reîntoarcerea lui Mesia (în creștinism și islam), o persoană care va conduce Împărăția lui Dumnezeu și care va pune capăt suferinței și răului. Diferite alte religii au și ele convingeri escatologice, asociate cu sfârșitul și răscumpărarea. Apariția științei moderne în secolul al XVIII-lea, care a stabilit vârsta Pământului la 4,54 miliarde ani și a universului la 13,75 miliarde ani a făcut ca termenul de "Sfârșitul Zilelor" din discursurile
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
din urmă vor fi iertați. Lumea va ajunge la perfecțiune și toate lucrurile rele cum ar fi sărăcia, limita de vârstă, boala, setea, foamea și moartea vor dispărea de pe pământ. Conceptele zoroastriene se aseamănă foarte mult cu cele din credințele escatologice evreiești, creștine și islamice. Zoroastrianismul, de asemenea, predică că fericirea va fi peste tot, și nu doar într-un îndepărtat regat al paradisului. "Vezi și ". Multe grupuri antice și moderne Maya cred că universul a fost reînnoit de patru ori
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
a metempsihozei în tradiția vestică este datorată adopției acesteia de către Platon. Dacă acesta nu ar fi integrat-o în unele dintre marile sale opere, nu ar fi fost decât o curiozitate pentru antropologiștii și studenții în folclor vestici. În mitul escatologic care concluzionează „Republica” spune povestea lui Er, fiul lui Armenius, care s-a întors la viață în a 12-a zi de la moartea sa și a povestit secretele lumii de dincolo. După moarte, spune el, s-a deplasat împreună cu alții
Metempsihoză () [Corola-website/Science/317762_a_319091]
-
Desești, pe peretele de vest, deasupra intrării - vizaviz de reprezentarea lui Iisus Judecător - este pictată Maica Domnului în chip de orantă. În partea stângă a aceluiași perete, deasupra imaginii Iadului, se află scena Pilda celor zece fecioare, a cărei semnificație escatologică stă în legătură cu Judecata de Apoi. Decorația spațiului pronaosului este întregită cu reprezentările de pe tavan: Mucenițele Varvara, Iuliana și Marina, Sfânta Sofia și Sfânta Marina. Tavanul este decorat și cu reprezentările Arhanghelului Mihail și al Proorocului Daniel.
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
ale unui Creștinism rural și cosmic, specific, după, Mircea Eliade, pentru Europa de Sud-Est. Toate acestea sunt străbătute de o forță animistă halucinantă- pe măsura unei misiuni profetice radicale și intransigente, care urmărește, pe de-o parte, transmiterea unui mesaj escatologic puternic și urgent și pe de altă parte, constituirea unei noi iconografii religioase și a unui topos al salvării.Magda Cârneci (...)Proiecția mesianică a lucrărilor lui Marian și Victoria Zidaru tinde, în fond, către un proiect de inginerie socială, o
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
canonul Vechiului Testament, cartea sa a fost așezată între Osea și Amos, o seamă de biografi îl situează în secolul VIII î. H. În carte, profetul Ioel discută patru subiecte principale: În toate aceste subiecte sunt întrețesute referiri primare și escatologice. În plan moral, Ioel este un profet al căinței, act răsplătit prin bunuri materiale și spirituale. Există mai multe paralele ale limbajului între cartea lui Ioel și alte profeții din Vechiul Testament. Acestea pot reprezenta interpretarea literară a altor profeți realizată
Ioel (carte) () [Corola-website/Science/323558_a_324887]
-
ul este o viziune creștină escatologică care interpretează profețiile Bibliei, mai ales Daniel și Apocalipsa, ca evenimentele care s-au întâmplat deja în secolul I AD. ul consideră că Vechiul Israel își găsește împlinirea în biserica creștină odată cu distrugerea Ierusalimului din anul 70. Termenul "preterism" provine
Preterism () [Corola-website/Science/323106_a_324435]
-
Din acest punct, ismailiții au devenit cunoscuți și sub numele de "tayyibiți". În privința doctrinei, tayyibiții au menținut tradiția fatimidă și au păstrat majoritatea textelor din această perioadă. Ei și-au elaborat propriul sistem ezoteric, de gândire religioasă, cu câteva teme escatologice distincte. În prezent numărul lor se ridică la 17.000 în Yemen și încă câteva mii în India. Nusayriții din nordul Siriei constituie o altă sectă ismailită existentă și astăzi. Sunt numiți astfel după Muhammad Ibn-Nusayr, susținător al celui de
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
nefericire. El privește în sus, înspre Cer, în loc să privească către oamenii din jurul său. Personajul trăiește o stare de melancolie cauzată de ratarea întâlnirii cu sacrul și este cuprins de obsesia morții. În finalul nuvelei, el este răpit într-o lumină escatologică de una din logodnicele sale, care-l părăsise mai demult atunci când aflase că și-a trădat vocația artistică, și dus într-o enormă sală de concerte de unde se înalță pe o scară fără sfârșit. Antim se oprește însă din drumul
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]