751 matches
-
introduction, Brescia, 1984; Psiholingvistica o știință a comunicării, 1999; Stratageme comunicaționale și manipularea, 2000; Viață, personalitatre, limbaj. Analize contextual-dinamice de texte literare, 2007; Confuzii, greșeli, prostii și răutăți în limba română, azi, 2010. După 1990 poate publica și beletristică, precum și eseistică: Fotograful cu maimuța Roxy (proză scurtă), 1994; Un copil în vechiul București, 1998; Meșterii (romanteatru), 2001; 8 Patimi (nuvele „de sertar”), 2002; Rachiu cu parfum de femeie. Crime asezonate, 2005; Sinucideri ciudate, roman detectiv, 2007. O interesantă carte de eseuri
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
critic literar. În legătură cu aceștia, minuția lecturii cu public pe care-o întreprinde Lefter (la pp. 93-114 și pp. 115-150), m-a făcut, recunosc, curios. În cea de-a doua, cu titlu stendhalian, intră în scenă gazetarul. În locul studiilor academice sau eseistice, avem acum articole, fie ele de panoramare sau de întâmpinare, note editoriale, recomandări, portrete, biobibliografii. Lista e foarte eterogenă, ca și dispersia în timp (de la cronici publicate în anii '80 chiar în România literară la textul de ultimă copertă pentru
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
proprie de tip narcisic. Paradoxul este că, neavînd morb histrionic, Vălcan emană totuși un aer de paradă artistică. Scrisul lui Vălcan aduce cu o perorație scrobită a cărei formă predilectă atinge pragul intensității emfatice. Din păcate, genul acesta de travaliu eseistic nu dă naștere unor formule memorabile. Fraza nu poate fi reținută din lipsă de agresivitate. O procesiune de enumerări frumoase cărora le lipsește acuitatea. Sînt autori care, orice ar face, lasă o impresie de blîndețe mucalită și politicoasă. Din categoria
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
Istrati (în cartea Spre alt Istrati) și I.L. Caragiale (în Marea trăncăneală. Eseu despre lumea lui I.L. Caragiale) și inventează pronunțându-se despre aproape cincizeci de poeți, critici și prozatori contemporani. Dacă studiul despre Camil Petrescu are un pronunțat caracter eseistic, vizând ansamblul operei prin urmărirea evoluției personajului și a problemei comunicării în scrisul camilpetrescian, secțiunea intitulată De trei ori despre Panait Istrati este schița unei monografii pe care Mircea Iorgulescu o va scrie, de altfel (e printre puținii critici care
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
subțire a civilizației se sprijină pe ceea ce ar putea fi o încredere înșelătoare în identitatea noastră comună. Înșelătoare sau nu, am face bine să ne-o păstrăm.” Acesta e „testamentul politic” al ilustrului istoric, dezvoltat consistent în ultimul său volum eseistic publicat în timpul vieții, Ill fares the land. Despre acesta, însă, data viitoare.
Lauda clasei de mijloc by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5105_a_6430]
-
-l rearanjăm noi/ după interesul nostru mărunt/ fiecare după propriul său șiretlic/ am căzut din contemplație/ problema e cum să intrăm înapoi în ea/ cum să-ți aduci idealul/ în ceea ce ești” (37). Imnografia prezentă în filigran se complică oarecum eseistic, se asociază cu explicația intelectuală prielnică poeziei în măsura în care nu-i încalcă inefabila condiție: „Ni s-a întors mintea pe dos/ și noi zicem că lumea/ nu mai înțelegem nimic din toate cîte sunt/ așa cum nu mai înțelegem chemarea/ la sfințirea
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
străjuit de coloane din marmură al Hotelului Athénée Palace Hilton, reporterul României literare încearcă să afle de la „filozoful actualității”, romancierul și eseistul francez Pascal Bruckner (prezent pentru a șaptea oară în România), dacă paradoxul este doar un foarte fructuos motor eseistic care exprimă bogata experiență de viață a autorului sau o veche-nouă lege de mișcare în caruselul iubirii la început de secol XXI. Lectura Paradoxului iubirii, o colecție de eseuri „fără perdea”, dar și foarte bine documentate, nu contrazisese deloc reputația
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
expresie: narațiune, eseu, scenetă, poem, cu precizarea însă că nici una dintre aceste mijloace nu-și păstrează puritatea canonică, ci se întrepătrund: la o analiză mai atentă, găsești o cale de comunicare între ele. în toate episoadele narative, în toate paginile eseistice, în toate poemele (de fapt, două superbe descântece "culte" de aspidă), descrierile, scenetele etc. care compun cartea, se sugerează, se proiectează în afară sau se consumă în interior aceeași idee: omul și-a pierdut "... naiva dintâi virginitate" (după o frântură
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
narativ, ștergerea limitelor dintre genuri și specii, dar toate aceste caracteristici sunt aparente numai, sau, mai degrabă, formale, ca o condiție oarecum obligatorie de a te înscrie în moda literară la zi. Pentru că, altfel, substanța cărții, întâmplările narative și meditațiile eseistice ale "personajelor" sunt tratate în registru grav: nimic mimetic, nimic ironic, nimic carnavalesc. Poate că postmoderniștii au abandonat lupta - lupta cu cine, cu ce? - și caută un modus vivendi, în actualele condiții, cu stadiul evoluției - spre ce? - al societății globale
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
variantele anterioare, apărute de-a lungul anilor, adăugând sugestia împletirii unor profesiuni de credință cu carnalitatea poemelor de dragoste ca într-o spirală ADN ascendentă". Acestea fiind zise și știind că poemul, incluzând cânturile scrise în proză (memorialistică și/sau eseistică), nu are mai mult de 70 de pagini, prima întrebare care se pune este cât din el reprezintă vârsta de creație a anului 1980 și cât pe cea a anului 2009 (fără a mai pune la socoteală multiplele versiuni intermediare
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
extremele sunt reprezentate de Elveția (unde, cu excepția unor traduceri parțiale mai vechi, opera poetului rămâne cvasinecunoscută) și Spania (unde s-au publicat de-a lungul anilor peste 100 de ediții din Kavafis, există mai multe traduceri și o bogată operă eseistică generată de opera marelui Alexandrin, aparținând unor renumiți poeți spanioli). Primele poeme kavafice, celebrele Ithaka și Lumânări, figurează în Antologia poeziei grecești publicată în 1939 la Cluj de clasicistul Ștefan Bezdechi. Bibliografia traducerilor din Kavafis apărute din deceniul 6 în
„KAVAFEIA“ – ediția a 11-a by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/6608_a_7933]
-
și despre legătura dintre ele. Scriitorul japonez dă aici o lecție discretă despre ce înseamnă condiția de scriitor și mai ales despre condițiile dure ce asigură succesul. Nimicul de temut de Julian Barnes se încadrează greu într-o specie: prea eseistic pentru a fi decretat roman, prea plin de mici întâmplări, populat cu personaje fascinante ce se nasc din evocarea membrilor propriei familei ca să poată fi doar eseu. Așadar un hibrid unic, la graniță de specii și de genuri, considerat de
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
la atingerea unei ținte: „Substanța revelațiilor sale o vor constitui, implicit, nu concluziile obiective, detașate, austere, ci meditațiile subiective, trăirile personalizate provocate de peripețiile călătoriei". Corect. N-avem nimic de obiectat la „altoiul" preconizat de Gelu Negrea, cel al modalității eseistice, pe paradigma consacrată a dicționarului, și nici la tatonările la care supune condiția eseului, pînă la momentul în care declară peremptoriu următoarele: „Cred că, în forma ei clasică (?), critica literară și-a cam trăit traiul și și-a mîncat cozonacul
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
academicilor" cu care intrase în contact: scriau despre lucrurile care-i pasionau și nu erau prizonierii perspectivelor înguste, dictate de rușinoasa dependență de „programul de cercetare" al catedrei. Probabil că un titlu la fel de bun al cărții ar fi fost „Istoria eseistică a Americii literare." Fiecare capitol în parte e un eseu pe temă dată, o exersare subiectiv-inteligentă a talentului autorului de a-și vinde cât mai scump marfa. Deși păstrează criteriul istoric, acesta se reduce la dispunerea relativ cronologică a subiectelor
America literară (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6106_a_7431]
-
în ochii dreptei, nici în ochii avatarurilor bolșevismului, ca să nu mai vorbim de critica acerbă dezvoltată de autohtoniști (la noi, spre pildă, iorghiștii) sau de cercurile intelectuale îngrijorate de soarta umanității, cu vârf romanesc de lance în Thomas Mann, iar eseistic în Declinul Occidentului de Oswald Spengler. Poziția autorului se definește prudent, în etape, dar cu jaloane clare: „Pornind de la experiența decadenței așa cum o expune Nietzsche în Cazul Wagner și Ecce homo, ca necesitate a depășirii maladiei decadente prin provocarea metabolică
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
de a zugrăvi persoane vii, ocolind încondeierea lor cu sare și piper, are efectul unei ștergeri cu buretele a tot ce e pestriț, voluptuos și ilicit în viață, de aceea efectul pe care îl lasă scrisul lui Pătulescu e de eseistică albinoasă, fără pigment de atracție psihologică. Totul plutește într-o plasă de termeni generali, care îl preschimbă pe mînuitorul lor într-un spectru fără identitate biografică. Cartea pare fi scrisă de un om care și-a pus în minte să
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
folos. Dar la o privire mai atentă constați altceva: că toată enumerarea de mai sus e făcută cu gust literar și cu precizie analitică, moment în care intuiești că, pentru Livius Ciocîrlie, bătrînețea e o temă literară urmărită cu migală eseistică, autorul făcînd din cercetarea senectuții un act de acribie culturală. Din acest motiv, La foc mărunt nu e un jurnal acru mustind de otrăvuri inspirate de prăbușirea tonusului, ci o colecție de reflecții prilejuite de fenomenul înveterării. Nu găsim imprecații
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
și prefață de Mircea Martin, Postfață de Ion Pop, Cronologia vieții și a operei și sinopsis al receptării de Roxana Sorescu, București, Editura Art, Seria „Fundoianu-Fondane”, 2012, 388 pag. Editura Art demarează un proiect anunțat privind editarea operei literare și eseistice a lui B. Fundoianu/ Fondane. Dedicat exclusiv poeziei antume din faza românească, primul volum al ediției de Opere (o ediție critică în toată puterea cuvîntului) se prezintă în condiții excelente, reluînd și perfecționînd cu adausuri de variante, reordonări cronologice, lecțiuni
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
orizontală. Cele două secțiuni ale cărții („Estetica” și „Etica”) discută atât beletristica propriu-zisă, cât și articolele de critică literară, eseurile ideologice sau portretele memorialistice. Iar când e vorba de opera unui scriitor atât de tributar, chiar în scrierile literare, discursului eseistic memorialistic, o asemenea reasamblare trebuie privită - mai mult decât probă de pedanterie ardelenească - drept modalitate de adecvare la obiect. Aceleași teme și obsesii ordonează opera lui Norman Manea dincolo de particularitățile ei de expresie. Pe orizontală, Claudiu Turcuș renunță la postularea
Singurul Norman Manea by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4421_a_5746]
-
la pp. 45 - 46). Foarte bine informat, având o adevărată pasiune a amă- nuntului istoric, eseistul trasează, de la început, o schiță plauzibilă (și voltairian de optimistă) a exegezei caragialești (căreia îi adaugă, sagace, și una, paralelă, a interpretărilor teatrale): „Altminteri, eseistic și istoricoliterar nu stăm rău. Ba chiar stăm bine, de vreme ce, conform tradiției, mutații spectaculoase apar în lumea clasicilor cam o dată la una, două generații. În 1951 - 1952, segmentul Silvian Iosifescu (urmat apoi, pe diferite trepte, de Vicu Mândra, Valentin Silvestru
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
aceasta să-și piardă cu totul specificul. Căci numelor enumerate mai sus li se alătură Giambattista Vico, Nietzsche, Cioran, Radu Petrescu, Mircea Cărtărescu, într-un lanț infinit de relații. De vină e, în fond, dizolvarea „criticii profunzimilor” într-un stil eseistic și general. Când nu contextualizezi și faci abstracție de o întreagă exegeză caragialiană (în afară de Al. Călinescu, nimeni nu e citat), poți vorbi pe cont propriu despre raportul dintre realitate și interpretare, logică-absurd, fatalitate-hazard, fără grija de a extinde domeniul caragialian
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
pînă la urmă într-un fel de plată cofetărie exegetică. Cu atît mai mult cu cît această receptare postumă a răsturnat din pornire centrul de greutate al creației sebastianice, trecînd, fie cu precauție, fie cu superficialitate, peste partea prozastică și eseistică, pentru a-i scoate în față dramaturgia, adică partea cea mai convenabilă pentru cenzura comunistă poststalinistă. Cel care declanșează această falsificare cu bătaie lungă în exegeză este Vicu Mîndra, care, în 1956, într-un amplu studiu introductiv la un volum
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
ca pretext Jurnalul sebastianic, țin să se alinte cu propria „jidanitate” simbolică. (Nu oricui i se cuvine să vorbească despre „jidanitatea“ lui emblematică, pentru că nu oricine este Marina Țvetaieva.) Toate acestea sînt, repet, caracteristice pentru această stagnare a interpretării operei eseistice, prozastice și chiar dramaturgice a lui Sebastian. Trebuie însă să menționez neapărat prezența în Dosarul Mihail Sebastian (2001), a unui text, scris încă în 1976, al lui Nicolae Manolescu, ce conține o excepțională intuiție în observația anticipativă „că «jurnalul» lui
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
prozatorul ridigizat de apartenența la partea năistă a „promoției 1927“ - i-au dedicat excelente cronici de întîmpinare. Am reținut astfel, pentru că mă interesează aici, o observație esențială a lui Șerban Cioculescu. Comentînd Accidentul, criticul subliniază că, atît în stilul său eseistic, cît și în cel literar, Sebastian „se ferește să apese, să stăruie, să dovedească, unind limpezimea cu grația neafectată (s.n.)“. Despre transparența enunțului său prozastic se va vorbi în mod repetat. De pildă, lui Ovid S. Crohmălniceanu, cu referință tot
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
le trece prin minte să privească, din cînd în cînd, și în adîncul ei. Sebastian e într-adevăr un „artist amabil“, care, din instinct muzical, „se ferește să apese, să stăruie“ într-o manieră disonantă în enunțurile lui artistice și eseistice. Făcîndu-i în fond un compliment de tip mozartian 1, Vladimir Streinu observă că o „ușurință fericită și egală“ îl face pe scriitor să se miște dezinvolt „în genurile și printre genurile pe care le cultivă“. De aici și calitatea scrisului
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]