1,942 matches
-
iar și iar, muzicile "găsite" și imprimate de Ioan Pop. Extraordinar a fost faptul că Pop a înțeles perfect, de la bun început, de ce fel de muzică avea nevoie Măniuțiu, trimițându-i pe primul CD aproape toată "șarpanta" sonoră a spectacolului. Esențialul s-a produs în momentul începerii lucrului concret la spectacol, pe scena teatrului, cînd toți protagoniștii erau reuniți - muzicienii, dansatorii și regizorul. Vava Ștefănescu s-a lăsat pătrunsă de muzică și, ghidată firește de ideea majoră a spectacolului, și-a
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
iluzie. Deziluziile populează subconștientul. Societatea consumă și se consumă. Bulimia s-a instalat în creier. Nu mai e loc pentru meditație, filosofie, metafizică. Este vremea cool a pragmaticului palpabil, a acumulărilor fizice în absența unei axiologii, a unei relații cu esențialul umanității. Rătăcim, ne însingurăm, ne îndepărtăm unii de ceilalți, de noi înșine. Nu știu de ce, dar îmi este greu să scriu despre Iosif Sava. Face parte profund din ființa mea. Din ce am rostit sau din regretul celor nerostite. Din
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
fel încât nimeni să nu se simtă nedreptățit. În acest scop se fabricau niște balanțe ingenioase. Ele nu puteau să indice greutatea feliei de pâine, dar puteau să arate că o felie era mai grea decât alta, și asta era esențialul. Balanța era ceva simplu, ca toate lucrurile geniale. O tijă din lemn, frumos fasonată dintr-o scândură de la pat. La mijlocul ei se lega o sforicică, care avea și un ochi, prin care să poți trece degetul. La fiecare capăt al
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
cînd le-am citit în cartea Ludmilei Patlanjoglu, "La vie en rose cu CLODY BERTOLA", apărută la Humanitas acum zece ani. Viața și-a lăsat amprenta acolo, în scrisul fiecăruia, în legătura cu o poveste, cu o clipă, cu ceva esențial sau cu un fleac. Acolo, în acele rînduri sînt tușele majore a tot ce a fost important. De acolo se hrănesc amintirile care însoțesc un drum. De la lumină la întuneric. De la viață la moarte. Fiecare întoarcere a unei litere șoptește
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
cel de-al doilea pilon discursiv al cărții. Lasă că acest Foiște, profesor suplinitor, predă la școala administrată de tatăl lui Ectoraș, lasă că în timpul liber e poet și pictor, că el și numai el e intelectualul singuratic al localității. Esențialul despre el se arată a fi cele șase lecții despre istoria, mitologia și prezentul Satului cu Sfinți. Toate la un loc și toate aureolate de continuul pamflet adresat Repetentului. Să mai spun că de la el a pornit și acest supranume
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
pentru a detașa axiomatic ideea de zbor, Max Dumitraș rupe orice legătură cu formele preexistente, suspendă orice posibil reper exterior și, printr-o acrobație surprinzătoare a enunțului plastic, remodelează Neantul, face vizibil Golul, conturează Absența. Dacă sculptura lui Brâncuși recuperează esențialul materiei și repune în discuție natura tridimensionalului pornind de la nonfigurativismul Vechiului Testament, cele mai recente preocupări ale lui Max Dumitraș deposedează sculptura de propria sa corporalitate și o apropie de minimalismul absolut al expresiei Zen. Diverse ca materiale, de fapt
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
textelor neconvenabile. Alta este cea a "eroului pozitiv", manechin al idealizării ideologice, centru de greutate al tezismului urmărind modelarea mentalității "omului nou". A acelui homuncul creat în laboratoarele colaboraționismului, "piatră de încercare pentru capacitatea scriitorului de a cuprinde și pătrunde esențialul din spiritul epocii", "cheia de boltă a literaturii noi, realist-socialistă". Cît privește conceptul de libertate, acesta e trecut prin prisma sacrosanctei ideologii spre a dobîndi o fasonare "principială". Ceea ce acum ne apare drept o grotescă echilibristică verbală pe "linia" partidului
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
a lui Dan C., fie că se pune problema vocației de cercetător atent întâlnindu-se fericit cu un spirit călinescian, fie că i se asociază o postură demnă de Robert de Niro, din toate aceste note marginale aflăm de fapt esențialul despre recenzenți. Citiți și îmi veți da dreptate. Noblețea obligă cât obligă, însă Dan C. o face și mai abitir. Ceea ce ia contact cu cărțile lui se preschimbă imediat în critică literară. La persoana întâi, înainte de orice. Și, abia în
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
fi preferat să mă joc". Iată niște vorbe care ar trebui să dea de gândit multor veleitari de azi în ale scrisului. Mircea Iorgulescu are toate calitățile unui mare gazetar. Întrebările sale sunt de cele mai multe ori scurte, la obiect, țintesc esențialul. Spre deosebire de unii autori de interviuri care, din dorința de a epata, formulează întrebări complicate, doldora de citate savante, de cele mai multe ori mai lungi decât răspunsurile, reporterul știe că locul de onoare trebuie lăsat invitatului. Conștient de profesionalismul său, Mircea Iorgulescu
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
Ar fi ușor de afirmat, de presupus sau de înțeles că toate aceste rânduri, toate aceste adevăruri, toată această povestire, întregul univers așa cum apare aici, viața însăși, așa cum se desfășoară aici și pretutindeni, eu însumi cu esențialul existenței mele și tot ce am adus și transmis prin aceste cuvinte, nu este de fapt decât un vis, o închipuire, ceva irelevant și fără dovadă sau fără a avea vreo legătură cu lumea în care ne aflăm. Ar fi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
Și cine o vede așa cum este, în întregul său adevăr? Cine are capacitatea să perceapă cu adevărat toate energiile invizibile, toate miracolele nebănuite care se petrec, tot fluxul vieții în infinitatea sa de posibilități și minuni, resursa inepuizabilă de lumină, esențialul existent prin miracolul misterios care este chiar viața însăși?... Cine are curajul să afirme că nu poate fi adevărat decât ceea ce a avut capacitatea să vadă, la un moment dat? Că n-ar exista nimic miraculos, fantastic sau supranatural? Chiar
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
are curajul să afirme că nu poate fi adevărat decât ceea ce a avut capacitatea să vadă, la un moment dat? Că n-ar exista nimic miraculos, fantastic sau supranatural? Chiar așa: cine ar avea dreptul să afirme că nu există esențialul adevărului în orice sclipire de secundă a acestei povestiri?... Cine are îndrăzneala să se considere absolut cunoscător încât să spună că toate aceste lucruri existente aici n-ar fi adevărate? Cine-și asumă răspunderea să nege cu desăvârșire ceva ce
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
Pantera dintre ierburi. Și licuricii au venit după mine. Aceste lucruri s-au petrecut întocmai astfel. Este adevărat. Am zburat cu aripi argintii, mi-am zbârlit blana albastră și am aflat o mulțime de adevăruri miraculoase despre întregul univers, în esențialul său infinit. Ar fi inutil să încep să argumentez aici ceva ce n-am nevoie să argumentez. N-am de ce să apăr cu orice preț aceste rânduri, pentru că ele se apără de la sine: astfel, ceea ce este, este așa cum este, orice
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
avea să se întâmple. Și mi am dat seama, în acel moment, că izvorul miraculous despre care aflasem, miliardele de solzi ca niște sori aurii, întrun flux nesfârșit, era de fapt un miracol prezent pretutindeni... acest izvor infinit era însuși esențialul universului, adevărul său absolut... era în fiecare secundă, devenea un fluviu, un adevărat ocean... eram chiar noi, era vara și soarele și toate schimbările, era fiecare nouă zi, era regele liber, era spiritul muntelui și fiecare fir de iarbă, erau
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
dacă ați ajuns aici... pentru că asta înseamnă miracolul izvorului: un nou început, mereu... Acesta e adevărul său. Numai că ar mai fi ceva. Doar stați așa, că nu s-a terminat. Abia acum începe partea mai interesantă. Acum, că știm esențialul. Izvorul miraculos, care este... Abia de-aici începe povestirea.
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
aripi argintii și mustăți ca niște raze luminoase. Tu ești Lupul Albastru, mi-a spus stânca, și trebuie să găsești drumul spre adevăr. Nu e acesta adevărul? Nu l-am găsit deja? m am mirat eu. Ceea ce ai găsit este esențialul adevărului tău propriu. Dar adevărul universului este nesfârșit și mult mai greu de descoperit... și pe acela trebuie să-l afli, de fapt, pentru a fi un lup albastru liber cu adevărat... Ia stai puțin. Eu știam că-s Hoinarul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
dacă nu cumva acesta era adevărul pe care trebuia să-l aflăm... dacă era astfel: prin faptul că eu și Regele Lup învățasem unul de la altul, prin faptul că eu devenisem un fel de animal fantastic, ireal, dar egal cu esențialul existent în întreaga natură, prin faptul că spiritul avea libertatea de a lua orice formă și de a-și însuși orice fel de existență, aparținând absolut miracolului universal, ajunsesem la un adevăr absolut al vieții... Acesta ar fi fost răspunsul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
poezia este datoare vieții, proza ajunge datoare poeziei. În sensul că, sub presiunea realității, proza descarcă poezia în limitele energiei ei naturale. Literatura descarcă viața de realitate, transgresând-o în fantastic. Modul discursiv adecvat este evocarea prezentificată. Timpul rămâne provocatorul esențial de efecte artistice. Îndepărtarea de prezent schimbă natura realității, îi conferă acesteia irealitate. Contextul dictează textul : irealismul este al realității însăși, transcrisă în poezie și proză, prin urmare transmisă într-un fel omogen, ca lichidul în vasele comunicante. Determinante devin
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
autor cere un anumit tip de lectură. În cazul de față, cine nu cunoaște structura interioară a autorului va citi romanul cu ochii închiși, ca pe o radiografie narativă, pe alocuri modestă, a unor vremuri despre care oricum cititorul știe esențialul mai înainte de a deschide cartea. Încă o dată: dacă nu poți intui optica lui Blaga nu poți citi Luntrea lui Caron. Romanul acesta nu e atît o operă de sine stătătoare, cît mai curînd expresia unei drame biografice în care protagonistul
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
m-am rezemat și eu de tei, lângă ea, privind poienița, acum calmul și liniștea cu care ne întâmpinase Iasomia mi se transmisese și mie, era o libertate nesfârșită în acea poiană, ca și cum natura adunase acolo acel ceva ce însemna esențialul, viața însăși... De unde ne aflam noi se vedeau toate dealurile din jur, împădurite, întinzându-se spre orizont ca o mare nesfârșită. Uite, se vede Valea Verde de-aici, mi-a spus Iasomia, ghicindu-mi gândurile. Da, o parte... Știi că
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
explicat această schimbare. Așa cum nu mi-am explicat nici de ce dispăruse Ghidușa. Sau ce era cu podul de raze, dincolo de care Iasomia nu mai voia să meargă. Era ca și cum strălucirea solzului și a dinozaurilor pe care i văzusem șterseseră ceva esențial din peisaj. Ca și cum fusese ceva atât de intens, încât totul se schimbase, nerămânând destul pentru a păstra valoarea lucrurilor... ca și cum acești solzi erau ceva de moment... mi-am amintit că și eu găsisem un solz, și era motivul pentru care
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
o discuție veche și dureroasă cu privire la școala de teatru. De la Iași, dar nu numai. Așadar, cîteva femei disperate citesc un anunț prin care află de o selecție în vederea obținerii unor job-uri în Japonia. Anunțul este formulat greșit și omite esențialul: că există o limită de vîrstă, adică se caută tinerele, că trebuie să arăți într-un anume fel, în concordanță cu ochiul și plăcerile japonezilor de prin baruri, cluburi și așa mai departe. Precizările acestea fiind omise, femeile noastre, ieșite
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
depășite atât barierele spațiale, cât și cele temporale ce parcelează deseori zona literaturii, metoda fiind una cu caracter meta-istoric, capabilă a releva cititorului eterna reîntoarcere a identicului, prin surprinderea unor invarianți, conivențe, coincidențe, a factorilor de permanență ce dau dovada esențialului, mitanaliza vizând, în fond, manifestarea a ceea ce Adrian Marino numea invarianți antropologici: "Invarianții de tip antropologic recuperează și articulează datele Ťprimitiveť, primordiale, persistente, întâlnite în cel mai profund dintre straturile ancestrale, comune întregii omeniri - cele mai Ťarheologiceť din toate culturile
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
cunoscut a rămas legat de o anumită ipostază care îi vine în minte ori de câte ori se gândește la persoana respectivă. Mecanismele gândirii prin care o anumită ipostază și nu alta s-a fixat definitiv pe retina autoarei rămân obscure pentru că nimic esențial în planul relației cu acele persoane nu se păstrase în memorie ca legat de acele ipostaze. Același lucru se petrece și la nivelul literaturii. Fiecare carte este prezentă în mintea ei printr-un element definitoriu, care nu este, de cele mai multe
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
acul critic, pentru că nu se poate abține nici un moment să cerceteze contradicțiile pasionante ale vieții. Helga îi reproșează: "Tu nu știi să iubești...Femeia care ți se dăruie îți pare o jucărie: o împodobești cu toate panglicile imaginației tale, dar esențialul îți scapă". Dar Helga e doar o idee, un personaj inventat de personajul George, o iluzie. Dar o iubește și ceea ce iubești nu poate fi o iluzie, își spune romancierul. Iar la rândul lor ideile, ca să trăiască, au nevoie de
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]