302 matches
-
împreună depășesc resursele unei vieți de om. Asta pentru cei ce nu concediază lejer compoziția ca simplă formă de învățămînt postliceal. Dar deși pare deconcertant de amplu, efortul lui Lester Faigley este, de fapt, foarte concentrat și cu bună știință esențializat. Autorul pornește de la un singur aspect, pe bună dreptate socotit drept fundamental, al metodologiei din domeniul compoziției: problema identității auctoriale. Altfel spus, cea a scriitorului, a acelei făpturi ubicue, spre disperarea mea la primul contact cu mediul academic american, the
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
ceea ce mă îndoiesc, atunci da. Oricum, Mitterrand nu mi-a confirmat nimic... Totdeauna am privit maniera ta de a picta fixată undeva în stadiul intermediar al lui Mondrian. Cînd Mondrian trece, de pildă, de la figurativ la nonfigurativ. Are acel copac esențializat, este copac încă, nu e încă un nonfigurativ. Acolo te-aș situa. Îmi spui că ai ales de timpuriu maniera aceasta, pe de o parte pentru a evita lirismul cam apăsat al picturii locului, iar pe de alta, așa-numita
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
a epuizat, Zaharia Stancu a dat cel mai bun roman al său, Șatra (1968), în care nu mai există excesele stilistice (lirismul, retorica repetițiilor) și narative (picarescul) din celelalte cărți ale sale. Dar prozatorul valorifică încă o dată, într-o narațiune esențializată și epurată de defectele anterioare, aceleași două mari teme în jurul cărora și-a construit întotdeauna epicul: războiul și călătoria prin lume (dincolo de țară) ca o aventură fără țintă. O șatră de țigani ursari, ajunsă la marginea unui sat din Câmpia
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
și abstracte: omul pus în relație cu marile lui probleme - viața, moartea, iubirea, speranța. Zaharia Stancu ține departe romanul său de livresc, spiritualism, intertextualitate, de toate aceste tentații care au creat saturația prozei ulterioare. Adoptă un stil parabolic bine cumpănit, esențializat, susținut de o filosofie simplă a vieții, a morții și a destinului, reprezentând călătoria spre necunoscut ca un simbol al condiției umane, simbol nici prea abstract (ca în Lunga călătorie a prizonierului de Sorin Titel sau ca în Saludos de
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
se claustrează în structura sa autarhică", aidoma unei seducătoare de mare clasă. Opera ca o analogie a eternului feminin... Nu altminteri e prizat Mircea Zaciu, al cărui demers ne oferă tabloul unui impact între liniile "de croială raționalistă și desenul esențializat al afectivității reținute, dar nu mai puțin expresive". În accepția lui Mircea Zaciu, critica e "o formă de trăire plenară în spațiul esteticului, la conjuncția dintre ordine și aventură, o modalitate de Ťliteraturizareť, în înțeles superior, a percepției axiologice". "Implicația
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
pe propriul destin, pus acum sub lupă. O vivisecție a răului. O lecție de anatomie pe trupul istoriei, pe trupuri și creiere care au fost contaminate de comunism. Nici o secundă de încrîncenare pe scenă, în joc, în rostire, în regia esențializată. Simplitate. Artiști mari. Lumea este mereu în balans între bine și rău. Omul, la fel. Bărbații stau de vorbă la malul apei, sprijiniți, uneori, cu spatele de un perete. Iluzia unui punct fix. Din cînd în cînd, peretele se mișcă
Apostolii comunismului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10050_a_11375]
-
înaintări și retrageri față de materia ce alcătuiește mediul proxim ca și setul curent de referințe (inclusiv autoscopice) ale ființei. După cum s-a spus, materia e un mit primordial. Apare explicabilă, prin urmare, obsesia ei, într-o perspectivă ce se vrea esențializată, ai cărei piloni sînt apa și țărmul, id est, conform lui Bachelard, elementul feminin și cel masculin, elemente contrastante, cel dintîi propice visului prin fluiditatea sa, cel de-al doilea (pămîntul) avînd, după cum se rostește autorul francez, o formă „atît
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
jos a dalei - enigmaticul epitaf pe care l-a lăsat soția sa, Georgette: „J' ai tant neigé pour que tu dormes". Este unul dintre marii scriitori pe care nu doar l-am citit, ci, cred, l-am și. meditat, contemplat, esențializat, cumva, în conștiința și sensibilitatea mea, zicându-mi că instinctul indistinct al sumbrei inspirații îi spusese sibilinicului poet ziua fatală - într-o joi ploioasă la Paris. („Adio, Champs Élysées, adio, ciudate raite pe stradela Luna; și nașterea mea pleacă, și
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
modernă și contemporană. Miriam Răducanu, Raluca Ianegic, Adina Cezar și Sergiu Anghel, unii împreună, alții cu ucenicii lor, sau cu invitații lor, precum recitalul lui Ioan Tugearu de la Operă din 1989, dădeau viață unor gânduri și simțiri, în forme concentrate, esențializate. Mult mai rar însă au apărut spectacolele de recital susținute de un singur artist, căci, în acest caz, unicul interpret de pe scenă trebuia să poată evoca singur lumea, cu toată bogăția ei. Asemenea recitaluri au susținut Miriam Răducanu în 1986
One woman show – SANDRA MAVHIMA by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4057_a_5382]
-
ignoră Lumea, că libațiile reprezintă un ritual cosmic (Poemul alcoolicilor). Totul e să menții această relație fragilă între cele două sfere, să te transpui în transa bahică în așa fel încît să nu pierzi din vedere realul (care e astfel esențializat, adus la ascuțișurile sale dramatice), dar nici să omiți priveliștea transmundană ce ți se oferă, darul inestimabil al licorii zeiești. A consuma alcool, spunea Baudelaire, înseamnă a te adăpa cu geniu. Alcoolul ar fi o sursă de genialitate spontană, aflată
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
iluzoriu. Pe cînd la modul uzual ultimul termen este idealizant, izbăvitor, sub pana d-sale el devine malefic, o marcă terifiantă a damnării. Dezidealizarea pe care o practică e atît de vehementă încît criteriul la care recurge e un Urît esențializat, un Rău distilat care aproximează o simetrie cu Frumosul cathartic, cu beatitudinea mîntuitoare. Posibilul romantism inițial se înverșunează într-un anti-romantism ce nu-și admite, în furoarea sa, nici o limită. în ochiul său veninos, întreaga fenomenologie a lumii noastre se
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
o unitate pe care martorii vremurilor o pot oricând recunoaște în amintirile personale. Întotdeauna atrăgătoare la acest tip de roman sunt premedită rile. Copilăria își păstrează farmecul în primul rând datorită premeditărilor. Ele sunt motoarele ce duc la desfătările memoriei esențializate. Adrian Chivu a înțeles foarte bine mecanismul și ne-a oferit o poveste dinamică, la firul ierbii, a dezechilibrelor armonioase din copilăria anilor ’80. Nu-i scapă nimic din paradigma vârstei, poate doar desfășurările pionierești - oricum, absurdiste pentru mai tinerii
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
se dezvăluie ca o continuă oscilație între ordine și disoluție, între imaginea unei lumi reduse pînă la detaliul ei constitutiv și rigoarea absolută pe care o salvează memoria unui antropocentrism structural, identificat ca ipostază a unei feminități arhetipale, chiar dacă uneori esențializat, alteori aluziv sau numai difuz. Oximoronică în viziune și în limbaj, fundamentată riguros pe contrarii multiple, masculină și feminină în egală măsură, pictura lui Dumitru Ivan este un adevărat sistem vizual în care lumea sensibilă și proiectul existențial se afirmă
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
pic la Echenoz, în anii 80, cei ai resurecției culturii de masă în Franța); eroul literaturii franceze recalcitrante este un subiect husserlian căruia lumea i se dezvăluie nudă, undeva dincolo, începînd de la el, la fel ca Vanadé. Sigur, subiectul acesta esențializat, sustras lumii nu zăbovește prea mult în text, se hotărăște să iasă în lume și o face umanizîndu-se, îndrăgostindu-se, avînd uneori prieteni - deși rareori familie -, loc de muncă, etc. Dar între el și lume se interpune obsesiv membrana de
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
vasalități de conjunctură. Tot o ilustrare a ideii de zonaliate o reprezintă și revista în revistă găzduită de „Arca": e vorba de publicația maghiară „Jelenkor", care apare la Pecs. După principiul vaselor comunicante, revista arădeană reproduce în traducere un sumar esențializat al revistei din Pecs cuprinzând „nume grele ale literelor maghiare de astăzi": Konrâd Gyorgy, Esterhâzy Péter, Nâdas Péter, Agoston Zoltân, Garaczi Lâszlo, Kovâcs Andrâs Ferenc, Szakâcs Eszter, Bertok Laszlo, Parti Nagy Lajos. Simplitate demnă Din ultimele două numere ale revistei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]
-
operei ei. Deși, în lucrările din această categorie, se întîlnesc deopotrivă elemente postbizantine, cubiste și expresioniste, caracterul fundamental rămîne acela gotic, spiritual și mistic, în care materia se resoarbe, carnea intră în disoluție, dar totul rămîne în datele unui figurativ esențializat, fără a migra spre tipologie sau abstracțiune. Bronzurile care se înscriu în această categorie, austere și inocente în aceeași măsură, trimit nemijlocit către acea trecere ezitantă și înălțătoare de la austeritatea și vidarea de substanță vitală a bizantinismului dominant, la tactilitatea
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
noi și de Constantin Abăluță) cu picătura concentrată a unui hai-ku: Ťtomberonul de gunoi/ s-a așezat în poziția lotus/ dar se pare că nu respiră corect/ de nu-i reușeșe/ exercițiul de yogať (Yoga). Ion Maria scrie o poezie esențializată, cu oasele albite - care nu se uită ușor. Sânziana Mureșeanu e prezentată de Irina Petraș ca fiind o discretă lucidă: Ťdiscretus e participiul lui discerno și înseamnă a distingeť. Ultima Medină poartă albul drumurilor mediteraneene, e un volum în care
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
șantierele patriei și de eșecul previzibil al cuplului au, totuși, un caracter artificios, de prefabricat livresc, departe, oricum, de dramatismul autentic din (spre exemplu) recentele romane ale lui Alexandru Vlad sau Lucian-Dan Teodorovici. Totul pare filtrat, distilat prin ecranul confesiunii, esențializat și estetizat, pînă ce faptele încep să capete un aspect translucid, de insecte prinse în chihlimbar. Ar fi fost, probabil, de dorit ca rolul „bufnițelor” în economia narativă a cărții să fie ceva mai bine reliefat, mai proeminent, în așa
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
prin aceasta al culturii este a doua direcție poetică. Ea va revalorifica, va recicla în totalitate formele poetice anterioare, învestindu-le, mai cu seamă prin procedee textuale ( metatext, intertext, hipertext etc.), cu un sens nou. Splendoarea formelor literare din trecut, esențializată, răsfrîntă asupra ei însăși, este convertită într-o nouă, nostalgică splendoare actuală. Paradisul va rămîne însă, inevitabil, artificial, astfel că opoziția civilizație ( naturalețe) vs. cultură ( artificiu) este esența relației dintre cele două căi posibile de a face azi poezie" ( p.
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
Închei, lăudând, iarăși, simplitatea, finețea, concizia, franchețea, Ťasprimeať, echilibrul și circularitatea temelor și a tonului general al unui jurnal de idei și a unei antologii de reflecții despre metalimbajul ontologic, aplicațiile textuale briante pe un florilegiu de scene și scenarii esențializate ale cogitației și duratei noastre inefabile." Ce ar mai fi de spus? În calitate de cititori, ne ascundem, de rușine, fața în vălul tăcerii postpoematice. Un tic nervos Ștefan Borbély a găsit un mod ingenios de a-și da gata adversarii de
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
imnuri Omului, condiției sale muritoare-nemuritoare (prin memorie), pulberi vii ce încearcă ascensiunea în Paradis". O asemenea abstragere nu e, cum s-ar putea crede, un artificiu clamoros, ci semnul unei vocații specifice care antrenează verbul, îi asigură elanul corespondent. Purificat, esențializat, limbajul se suprapune inspirației precum un mulaj ideal al acesteia. La Șerban Foarță, "materia verbală este modelată cu o uluitoare înlesnire ce sfidează gravitatea (...), care nu ar putea fi cea a unui bijutier îndîrjit, ci expresia de sine a unui
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
Stratan, în volumul Cinci cîntece pentru eroii civilizatori, numele "pentru puii nenăscuți ai unei pisici de jad": "Amina Aeda Aema Anada Area/ Beuna Beana Bieta Bonua Buota/ Leima Leada" etc.). Celebrele secvențe din Ion Barbu (In memoriam) oferă trei ipostaze esențializate ale limbii imaginare, evocînd onomatopeele păsărești ("cir-li-lai"), limba stranie ("vir-o con-go-eo-lig") și refrenul muzical ("lir-liu-gean"). Onomatopee animalice și păsărești combinate cu formule magice apăreau deja în Imnul dracilor al lui I. Heliade Rădulescu ("Bîrrr pac, papă Satan, Cronc, cron
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
infuzîndu-i viața noastră actuală. Dar putem constata și un fenomen invers. Așa incorporal, fantasmatic cum apare, trecutul e apt a ne spori puterile în raport cu prezentul, a ne ajuta uneori considerabil să-l discernem, să-l organizăm, să-l înțelegem. Rafinat, esențializat, estetizat, timpul revolut aruncă asupra zilei de azi, compozite, confuze, apăsătoare, fasciculul său de lumină, restituind, la rîndu-i, energia ce i-a fost dăruită sub chipul unor semnificații pe care actualul imediat nu e în stare, singur, a le conștientiza
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
Oamenii mi se par imperfecți ca modele literare" D.P.: Aveți personaje care sînt reflexul unora dintre femeile pe care le-ați cunoscut? N.B.: Nu, pentru că oamenii mi se par imperfecți ca modele literare. Modelul literar este de obicei schematic și esențializat. Trebuie să fie schematic, oarecum mai bun, oarecum mai rău, cu o tentă mai spre pozitiv sau spre negativ. Opera de artă este o reducție fenomenologică. Trebuie să se întîmple într-un spațiu limitat, rapid, și să fie simbolic. Viața
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
scenă cu Pescărușul de Cehov a regizorului Laurian Oniga. Mă interesa din toate punctele de vedere. Acum ceva vreme am văzut aici Gîlcevile din Chioggia de Goldoni, tot în regia lui, un spectacol viu și minunat, cu un spațiu marin esențializat și perfect funcțional, un spectacol care îl readuce în atenție pe Oniga după cîțiva ani buni. Și nu oricum. Matur împrospătat, în formă, disponibil la relecturi și reinterpretări pe texte grele, cu miză, cu gustul provocator al teatrului pe cerul
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]