338 matches
-
se atenuează 8. Își va continua martiriul încrezător că acesta îi va pecetlui și acredita episcopatul. Temele spirituale ale scrisorilor - participarea la Dumnezeu, Sfânta Euharistie, martiriul, unitatea, atingerea lui Dumnezeu, urmarea Sa - au fost considerate a sugera o îndepărtare de eshatologia biblică, înlocuirea cu înălțarea elenistică a sufletului spre nemurire 9. Dar în toate scrisorile Sfântului Ignatie, dimensiunea ecleziastică este de maximă importanță. Împotriva individualismului „falșilor învățători” docetici, el subliniază nevoia de a arăta dragoste pentru văduve și orfani și pentru
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
Exemplu de aceste urme sunt: îngerii, arhanghelii etc, la fel ca și personificarea răului ca "șarpe" sau "întuneric" și Dumnezeu ca "lumină". Unele studii (Boyce, 1987; Black and Rowley, 1987; Duchesne-Guillemin, 1988) cred că un mare număr de elemente de eshatologie, angeologie și demonologie a iudaismului, o influență mare în creștinism, are originea în zoroastrism și a fost transferată iudaismului în timpul captivității babiloniene și erei persane. Cu toate acestea, există diferențe între sistemele de gândire. Prima referință a respectivei influențe se
Zoroastrism () [Corola-website/Science/304336_a_305665]
-
deja, întruchipându-se în persoana fondatorului său, Mirză Ġulăm Aḥmad (1835-1908). În afară de credințele fundamentale islamice care îi stau la bază (caracterul strict monoteist și credința în misiunea profetică a lui Muḥammad), Aḥmadiyya se evidențiază prin axarea pe unele elemente de eshatologie islamică (cum ar fi împlinirea unor profețìi, de către Ġulăm Aḥmad), context în care, de altfel, mișcarea se distanțează substanțial de islamul ortodox . Născut pe 13 februarie 1835 în orășelul Qadian (actualmente în nordul statului Punjab din India), Mirză Ġulăm Aḥmad
Ahmadiyya () [Corola-website/Science/333605_a_334934]
-
prin limbajul ei arhaic. În plus, câteva fragmente din conținutul ei sunt citate de Snorri Sturlson în Edda acestuia. În cadrul Eddei poetice, "Voluspa" ("Prezicerea Profetei") este cel mai cunoscut poem mitologic, ajutând la reconstituirea concepțiilor vechilor scandinavici despre cosmogonie și eshatologie. Tot în Islanda începând cu secolele XII-XIII s-au dezvoltat povestirile cu caracter mitico-religios numite "saga", care vorbesc despre eroi legendari, regi și alte personaje. Aceste saga erau cântate de scalzi (poeți de curte). Dintre izvoarele istorice nescrise cele mai
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
de existență. Referitor la acest mit, părerile savanților sunt împărțite: unii cred că apariția unei noi lumi după Raganrok este doar un element care trădează influența creștină și care a fost adăugat ulterior mitologiei nordice. Dacă această ipoteză este falsă, eshatologia descrisă în "Voluspa" ar putea reflecta o mai veche tradiție indo-europeană aflată în legătură cu ideologia zoroastrismului.
Mitologia nordică () [Corola-website/Science/297539_a_298868]
-
intereselor felurite și profunzimii de care dă dovadă. Arhiepiscopul ține cu regularitate cursuri despre filozofia fizicii cuantice, este foarte priceput în istoria medicinii, preda un curs despre filozofia presocratica și unul despre existențialism. A scris nenumărate cărți despre istoria medicinii, eshatologia ortodoxă, ortodoxie și fizica modernă, despre existențialismul creștin ortodox și cîteva cărți pentru copii. S-a pensionat că Arhiepiscop de Ottawa în Biserică Ortodoxă din America, este de asemenea ctitor și stareț al mînăstirii Noul Ostrog în British Columbia și
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
ce va urma catastrofei va fi cel inițial, dar purificat, regenerat și restaurat în gloria sa primordială. Acest paradis terestru va fi infinit, pentru că timpul nu mai este cel circular al veșnicei întoarceri, ci unul linear, ireversibil. În acest context eshatologia reprezintă triumful unei istorii sfinte, sfârșitul lumii revelând valoarea religioasă a faptelor umane; oamenii vor fi judecați după faptele lor (o judecată selectivă, doar cei aleși putând avea parte de fericirea veșnică, pentru că în lupta cu puterile și ispitele lumii
Folclor literar () [Corola-website/Science/299039_a_300368]
-
lucrări este "Dogmatica" publicată împreună cu Anton Ziegenaus , o lucrare de referință ce oferă în volumele ei o privire organică de ansamblu asupra întregii teologii dogmatice (Introducere în dogmatică, Dumnezeu Unul și Întreit, Creație, Cristologie, Mariologie, Haritologie, Ecleziologie și teologie sacramentară, Eshatologie). Ca cea mai semnificativă pentru specificul teologiei lui poate fi menționată "Katholische Glaubenswelt", Aschaffenburg 1978 (ed. a II-a), o originală sinteză sistematică a teologiei, în care sunt analizate caracteristicile tipice ale credinței catolice, deosebindu-le în principii formative, de
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
mileniului. Unii afirmă că acesta a început la Rusalii, alții că a început cu împlinirea profeției lui Isus cu privire la distrugerea Templului de la Ierusalim (70 e.n.) iar alte puncte de debut au fost de asemenea propuse. Este aprig disputat dacă această eshatologie ar fi fost rezultatul cezaropapismului, și dacă acesta a fost motivul pentru care premilenialismul a fost condamnat de Biserica Catolică. Postmilenialismul crede că Hristos se va intoarce după („post-”) o mie de ani literală sau la figurat, în care lumea
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
două împărății: împărăția luminii, a binelui, în fruntea căreia stă Dumnezeu, și împărăția întunericului, a răului, în fruntea căreia stă Satana; fiecare împărăție are câte o serie de eoni. Pe baza acestui dualism este construită întreaga cosmologie, antropologie, soteriologie și eshatologie maniheică. (n.s. 1, p. 89) footnote>, pe care, dacă ai numi-o puroiul Bisericii, n-ai păcătui față de ceea ce i se cuvine”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omil. a II-a, IV, în PSB, vol. 17, p. 89
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
zeu printre oameni - iată și un motiv de seninătate în perspectiva părăsirii acestui pământ. -9- Abilitarea esteticii. Philodemos păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează un anumit număr de chestiuni: astfel, Philodemos nuanțează dimensiunea austeră și ascetică de la început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros, mai puțin monahal, ca să folosim un termen nelalocul lui aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
filosofic constituind un adevăr aflat în curs de formare 31. În fața noastră se află nu atât o alternativă cât oscilația inerentă oricărui tip de analiză care valorizează empiricul la nivelul transcedentalului 32. Comte și Marx depun mărturie asupra faptului că eshatologia (adevăr obiectiv „ce va să vină“ al discursului despre om) și pozitivismul (ca adevăr al discursului definit pornindu-se de la adevărul obiectului) sunt de fapt indisociabile: un discurs care se dorește deopotrivă empiric și critic nu poate fi decât pozitivist
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
zeu printre oameni - iată și un motiv de seninătate în perspectiva părăsirii acestui pământ. -9- Abilitarea esteticii. Philodemos păstrează epicurismul și, în același timp, îl depășește. El păstrează fondul, esențialul: materialismul hedonist, fizica etică, monismul ontologic, filosofia imanentă, înțelepciunea terapică, eshatologia ataraxică, practica comunitară, teologia soteriologică. Și precizează un anumit număr de chestiuni: astfel, Philodemos nuanțează dimensiunea austeră și ascetică de la început, ducând înțelepciunea Grădinii către un hedonism mai puțin riguros, mai puțin monahal, ca să folosim un termen nelalocul lui aici
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rezum acele probleme despre influența iraniană asupra religiilor Bibliei și asupra religiilor sincretismului greco-roman. Dar nu mă pot abține să nu regret că discuția urmează un pattern prea vechi și depășit. Pentru mine, problema este: într-o religie dată, constituie eshatologia parte integrantă a sistemului religios sau nu? Este religia respectivă inconceptibilă fără eshatologie?”1. Dar, așa cum vom vedea, cercetările sale indo-iraniene dinainte de război s-au putut bucura de o bună legitimare în contextul unei mode ideologice a cărei aplicare avea
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
greco-roman. Dar nu mă pot abține să nu regret că discuția urmează un pattern prea vechi și depășit. Pentru mine, problema este: într-o religie dată, constituie eshatologia parte integrantă a sistemului religios sau nu? Este religia respectivă inconceptibilă fără eshatologie?”1. Dar, așa cum vom vedea, cercetările sale indo-iraniene dinainte de război s-au putut bucura de o bună legitimare în contextul unei mode ideologice a cărei aplicare avea să se dovedească monstruoasă. Fiind de multe ori critic față de asemenea tendințe exagerate
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
patristică (nefiind deci eretice, «bogomilice»), au cu toate acestea obârșie iraniană. Nu trebuie scăpat din vedere, în asemenea cercetări, că influența iraniană s-a exercitat asupra Orientului Apropiat și asupra Greciei mult înainte de creștinism, și elemente constitutive ale cosmologiei și eshatologiei iraniene au fost asimilate de lumea mediteraneană în întregimea ei (...). Este interesant de remarcat, cu acest prilej, că fiecare popor europeanși-a asimilat din vastul rezervor iranian anumite «motive»; scandinavii, bunăoară, și-au asimilat viziunea apocaliptică a sfârșitului lumii (ragnarök); popoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
pregătire plină de sens pentru viitor».”2 În mod evident, pierzând vizibilitatea asupra întregii construcții din articolul amintit și focalizând doar asupra relevanței eshatologice, Wikander omite cu o asemenea observație legătura dintre memorie și perspectiva eshatologică, ca și polaritatea cosmogonie/eshatologie. Contraparte perfect coerentă a cosmogoniei, în raport cu care se definește ca recreație, eshatologia este capăt și sens (eschaton) al unei succesiuni, al unei încrengături de evenimente intim legate de originea ei - prin urmare, un întreg proces care tinde către un sens
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
asupra întregii construcții din articolul amintit și focalizând doar asupra relevanței eshatologice, Wikander omite cu o asemenea observație legătura dintre memorie și perspectiva eshatologică, ca și polaritatea cosmogonie/eshatologie. Contraparte perfect coerentă a cosmogoniei, în raport cu care se definește ca recreație, eshatologia este capăt și sens (eschaton) al unei succesiuni, al unei încrengături de evenimente intim legate de originea ei - prin urmare, un întreg proces care tinde către un sens. Una dintre expresiile iraniene cele mai elocvente ale acestei polarități se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
focul, păsările, apa curgătoare, norii etc.”4 Iar Eliade înțelege că acest proces al unificării se petrece printr-o funcție a conștiinței - memoria, personală sau impersonală, după cum evenimentele memorate sunt biografice sau istorice, mitic-primordiale. Prin urmare, finalitățile se vor numi eshatologie individuală sau colectivă. În acest fel, Eliade identifică o certă continuitate între arealuri foarte distincte: doctrina pan-indiană a transmigrației, a amintirii existențelor anterioare, mitul gnostic al perlei, vechile cărți iudaice ale regilor sau filosofiile teleologice ale istoriei, Augustin, Gioacchino
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
vechile cărți iudaice ale regilor sau filosofiile teleologice ale istoriei, Augustin, Gioacchino da Fiore, Vico, dar mai ales secolul al XIX-lea și Hegel, istoriografia ca exercițiu soteriologic al memoriei. În toate aceste cazuri, dincolo de caracterul mitic sau istoric al eshatologiei, memoria poate avea un omogen rol „salvator”, anume transcenderea momentaneității, a ignoranței biografiei imediate, a iluzoriului dintr-o succesiune care nu are prin ea însăși sens. Pierderea vizibilității asumată de Wikander conține în fond diferența de plasare și interpretare a
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ținut în luptă până ce Ohrmazd a terminat fortificația, mai puternică decât cerul, zidită dinaintea lui. Și spiritele păzitoare (fravaÍi) ale războinicilor și ale celor drepți, pe cai de război și cu sulițe...” etc. (BundahiÍn, 6.1-4, ediția Anklesaria). Este o eshatologie construită ca epică a unei lupte finale: Ohrmazdmenține spiritul cerului asemenea unui războinic îndrăzneț, care poartă armură de metal. Spiritele păzitoare sunt asemenea războinicilor pe cai, cu sulițe în mâini, care păzesc frontiera cerului bun împotriva lui Ahriman (cf. Z³dspram
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
descoperirea unui gen de cercetări nou - literatura comparată indo-europeană2. Aici, totul rămâne de făcut. De când m-am întors, am început să scriu un rezumat în germană pentru Kairos și am reușit să-l termin luni, 12 pagini, cu dezvoltări în privința eshatologiei. (De aceea vă scriu atât de târziu.) În curând, Kairos va publica un număr despre religiile germanice și celtice. Lucrând la rezumat, am simțit niște dureri ciudate la piciorul drept și, după ce am trimis scrisoarea, m-am dus la doctor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și, după ce am trimis scrisoarea, m-am dus la doctor, mergând cu greu. A constatat o tromboză (embolism) superficială, nimic periculos, dar o vreme trebuie să stau la pat. La Marburg, sper că vom relua toate marile probleme legate de eshatologie, probleme de principiu și chestiuni istorice. Sunt tot mai convins că noțiunea de indo-european este una religioasă, a fost o mare religie care în mileniul 3 sau 2 î.Hr. a reunit un mare număr de triburi și le-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Culianu”, Panorama XXVIII (1989), 2 aprilie, pp. 141-145, reprodus în 22, 30 iulie - 5 august (2002), p. 9. Această cotitură epistemologică s-a aflat și la baza criticii aduse de Culianu cercetărilor Religionsgeschichtliche Schule, mai precis, ipotezei originii iraniene a eshatologiei iudaice și gnostice, opțiune de multe ori practicată sub forma unui „pan-iranism” abuziv. Nu este deloc întâmplător că această critică vizează la Culianu și consecințele ideologice ale acestei poziții: alimentarea euforiei naziste a originii pure, nobile, ariene, prin exaltarea preeminenței
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
studii de teologie. În 1894 este numit pastor al Legației suedeze din Paris. Acolo va publica prima sa lucrare, o micromonografie despre religia Iranului pre-islamic, Les Fravashis, Paris, 1899, și tot acolo își va susține și publica celebrul doctorat despre eshatologia iraniană, La vie future d’après le mazdéisme, Paris, 1901. În 1901 este invitat ca profesor de teologie la Uppsala, catedră pe care o va transforma curând în catedră de istorie a religiilor. În 1912 primește și catedra de istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]