505 matches
-
respins de regizor ar trebui, în principiu, să găsim mizele sale și un film estetizant, în afara actualității, a sferei sociale, psihedelic, fantast, evazionist, un thriller conceptual sau un film de artă în sensul de "artist" așa cum o serie de prozatori esteți sunt caracterizați prin stil, prin scriitura artistă. Gheorghe Preda se consideră un stilist care joacă totul pe o singură carte, vizualul, repudiind programatic aportul actorului definit ca prezență care refactă lumina și emoția și atît. Regizorul declară tranșant că nu
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
intelectualii de stânga, cei care proclamau caracterul tendențios al artei, cât și pe cei de dreapta, care pariau pe gratuitatea ei estetică, și e interesant să remarcăm că Debray, revoluționarul și stângistul din anii 1960, ține în anii 2000 partea esteților: „La ce servește literatura? La nimic și tocmai asta o face cu adevărat utilă. Acest nimic este omenescul. La ce servește un frison? O emoție? O plăcere? La ce servește Bach?” Nu numai umbra lui Chateaubriand se lasă asupra lui
Catacombele lui Régis Debray () [Corola-journal/Journalistic/3975_a_5300]
-
Grass fenomenul e îngrijorător. Istoria nu numai că nu i-a dat dreptate în privința Germaniei, dar i-a anulat și profețiile de piază-rea. Oare cu ce stare de spirit își citește azi Grass însemnările? Ca orizont cultural, Grass e un estet cu pedanterii domestice (flori, gravuri, faună, promenade), dar fără fundal religios, de aceea inteligența lui are un apăsat accent laic, care, grație tribulațiilor ideologice, lasă impresia unui spirit eminamente plat. Un artist fără imbold ominos, un intelect mișcîndu- se la
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
acum, după douăzeci și trei de ani, să fie citit cumsecade, în litera lui, fără inutile divagații despre kitschul zilelor noastre, pe care, desigur, scriitorul l-ar fi intuit etc., etc., etc. La urma urmei, nimeni nu-i suficient de estet încât să-și permită să ridice piatra. Suntem înconjurați de kitsch și, dacă e să fim sinceri, nu-l respingem chiar atât de des și de hotărât pe cât ne lăudăm. Dintre micile plăceri cotidiene, cel puțin jumătate sunt de un
Caragiale față cu actualitatea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4205_a_5530]
-
inaugurează considerațiile pornind de la Thomas Mann (paragraf al unei "istorii estetice a Diavolului"): "Diavolul lui Thomas Mann, în Doktor Faustus, propune parodia ca singura posibilitate artistic creatoare în negație ce i-a mai rămas omului în zilele noastre. Biet diavol estet care vorbește ca un profesor, a cărui ironie e încă atît de rafinată! Iată însă parodia devenind nu predicație despre o cultură posibilă, ci descompunerea în sine a întregii culturi, cu zeii, monumentele, construcțiile, crologiile ei. Atunci cînd Pozzo îi
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
face tumbe spectaculoase în cădere după o coregrafie complicată. Sonorul a fost tăiat, iar din explozie sau din schimbul de focuri a rămas numai acest balet. Ce ochi îl înregistrează? Există dincolo de teroare un spectacol inefabil, aproape blând, adresat privirii estetului, în afara oricăror contingențe, o emoție care nu reține decât armonia? Cred că regizoarea surprinde o infrarealitate, o ruptură de nivel pe care lupta o creează mereu, exact ca ochiul de calm absolut din mijlocul tornadei. Puterea de penetrare emoțională a
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
oamenii trăiau liberi și fără griji. De ochii verzi ai unei fete frumoase și de scrisul frumos, în general. Ce detestă Mihai Zamfir? Cenușiul unei vieți deprimante, rutina, plictiseala gesturilor anodine, blocurile-ghetou și "cuceririle" comunismului, la grămadă. Scriitorul e un estet (și un calofil!), un Pașadia sufocat de miasmele "epocii de aur", care se agață de fiecare țigară și de orice fronton rococo. Personajele sale poartă această angoasă, a creatorului apolinic urmărit de urât, peste străzile unui București viu, cu o
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
citabilă: "Figură de boier cabotin și cinic, libertin și prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorescă și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A.Boicescu), estet al viciului și vicios al artelor, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a cenaclului macedonskian și a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor Arghezi, Ștefan Petică și Ștefan Luchian. Primul îi
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
pornesc de la faptele "psihologic semnificative" - și, aș adăuga, stilistic semnificative - din viața, destul de umbrită, a lui Mateiu. În preajma câtorva e, fără urmă de îndoială, de zăbovit. Am în vedere, întâi și-ntâi, excelentul portret relațional al profitabilei prietenii cu controversatul estet Alexandru Bogdan-Pitești. Percepută inițial ca o deturnare inconștientă a protectoarei imagini paterne (cei doi apropiindu-se nu mult după ce, la Berlin, se stingea I.L. Caragiale) această legătură nu avea cum să fie, observă Ion Vianu, lipsită de urmări literare: "Portretul
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
roman epistolar I. Negoițescu problematizează într-un mod definitoriu ceea ce am putea numi contradicțiile interne ale cerchismului, rezultând din lupta tinerilor scriitori cu ei înșiși pentru construcția personalității lor artistice. Estetismul nu era o invenție a altora, iar denumirea acuzatoare "esteții din Ardeal" nu era lispită de justificare. Cercul Literar de la Sibiu suferea de estetism și încerca să iasă din această capcană. O consecință a estetismului era izolaționismul și indiferența față de public. I. Negoițescu semnalează "dureroasa noastră conștiință a Ťturnului de
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
declară că, cu niciun preț, nu se mai întoarce pe unde venise (143). Prefața cărții are un moto care reia cunoscuta regulă a lui Ulpian suum cuique tribuere. De altfel, cuvântul introductiv precizează, chiar de la început, rolul dilectului amic Ibrăileanu, estet literar de mâna întâi, în apariția scrierii sale, dar și în reducerea acesteia de la cinci volume formidabile la unicul și nevoieșul volum de față: singur el m-a îmboldit, în mare parte, să năzuiesc la glorii literare, [...] i s-a
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
a se salva, și masca e tot mai ornamentală spre a deveni finalmente iluzie, tatăl își supune prezența unei conștiințe estetice care dă artificiului (și nu ornamentului) consistența lumii, ba chiar iluzia adevărului. Primul e un dandy, al doilea un estet. Primul își transformă propria viață în operă și se dizolvă pe sine pînă la a se nega, al doilea se întemeiază continuu, chiar atunci cînd nu face decît să înregistreze absența transcendenței. De nu va fiind, totuși, Caragiale - tatăl -un
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
se dizolvă pe sine pînă la a se nega, al doilea se întemeiază continuu, chiar atunci cînd nu face decît să înregistreze absența transcendenței. De nu va fiind, totuși, Caragiale - tatăl -un flâneur...Iată-l pe Sergio Givone disociind între estet, dandy și flâneur. Flâneur-ul, oglindă a lucrurilor, e sedus de marele teatru al lumii - un demon intervenind în el, jucînd farse, înscenînd cu bucurie deopotrivă ascunsă și exhibată. Poate un mauvais démiurge. Oricum, el vorbește fără disperare despre abis; stă
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
Rică Manea. Și el vedea lumea nepoetizată și antiromantică în Pescărușul pe care l-a făcut în 1982-1983, la Teatrul din Reșița, un tip de cinism care îți taie răsuflarea. Al doilea, Michael Haneke. În oricare din filmele acestui regizor estet, filosof, muzician, un intelectual cu rasă pură, poveștile cele mai cumplite și mai insuportabile din viață sînt jucate alb de actori. Suferința și deșirarea nu sînt la vedere. De fiecare dată, și în Panglica albă, și în Amour, și în
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
și nesăbuita pofta de consum. Dar în scenă pe care o evocam la început, privirea pictorului îndrăgostit alunecă pe suprafața pielii femeii, sau dimpotrivă, trece dincolo de ea? Sau, altfel spus, cine privește cu adevărat: un pictor atras de imagini, un estet pasionat, sau îndrăgostitul care inventează fără să vadă de fapt? Problema aceasta constituie, într-un fel, punctul de plecare al volumului lui Henri-Pierre Jeudy, care încearcă să deconstruiască ipoteza unei percepții estetice a corporalității. De ce s-a format cu atîta
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
trei ipostaze sensibil diferite. Primul Poantă, afin cu Adrian Popescu și Ion Mircea, colegii săi, e un critic de poezie sagace, spirit independent, cu o frază strânsă, nervoasă, dar elastică, atent la formele modernității și la performanțele de expresivitate, un estet cu gustul rafinat al tradiției. Rezultatele acestei prime ipostaze sunt volumele de început: Modalități lirice contemporane (1973) și Poezia lui George Coșbuc (1976; eseu ce cunoaște alte două ediții, în 1994 și în 2004, cu unele adaosuri). Al doilea Poantă
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
lucrează la proza lui SF, dar și un an al mileniului trei, în care e proiectată, mereu, saga erotică și utopia romantică. O lume în care "noțiunea de plăcere e fundamentală", cum zice producătorul francez, mare admirator al acestui cineast "estet" și funambul, care, pe de o parte, e "economic", pentru că îi place să lucreze în spații mici, intime, cu o echipă mică (un fel de mini-cinema de studio), dar, pe de altă parte, nu abandonează niciodată un decor, nefiind sigur
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
Vitner) reflectă toate obligațiile epocii: caracterul antiburghez, glorificarea luptei de clasă (ca în Imn pumnului ridicat), modelul eroismului sovietic, imnuri partidului, republicii, femeilor antifasciste etc. - vehiculare a tuturor clișeelor. Jelania poetului evazionist caricaturizează vechea poezie: "Sunt spectrul vechiului poet -/ Individualist estet,/ Suprarealist, obscurantist,/ Hermetist, evazionist -/ În sfârșit, Ťfostulť scriitor,/ Sedentar bugetivor,/ Cântând ce se plătea în piață:/ Moartea, neantul, sila de viață,/ și obligatoria oroare/ De națiunile conlocuitoare". Epoca s-a schimbat și norodul a lichidat "moșierimea, ciocoimea, bancherimea, profitorimea, trântorimea
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
opere de artă, cîini de toate rasele și biblioteci descompletate, curve de pretutindeni și vînzători de cartofi de prin Suceava și Covasna, scotocitori prin case, prin poduri și prin gunoaie, lustruitori de alamă și cumpărători de argint și de cupru, esteți visători și bețivi singuratici, șuți de buzunare și muzicanți de ocazie, Colonelul, nea Luca, Victoraș, Marius, Dan Dinescu, Mihai, Costel, Barbă, Oroveanu, Alba, Ovidiu, Bujor, Ghiuri și Mariana, eu și alții, și alții, și alții, ne adunăm laolaltă, ca la
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
De altfel, toată cartea pare să sufere de această boală logopedică autoindusă. După ani de experimentalism și de (cum i s-a spus) mizerabilism, Hutopila întoarce poezia la limbaj. La stil. La formă. Nu în sensul c-ar fi un estet. Nici gând. Dizarmonia se arată a fi singura lui preocupare constantă: „muiam ciucălău-n motorină s-aprindem focul/ aduceam de toate cu remorca/ grâul ne încolțea în urechi/ mâncam hultoane grase până vomam și sufletul din noi/ ne pârlea un soare
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
păstra temperatura lecturii scăzută ( închpuiți-vă efectul unei scene de amor pasional în mijlocul lui Molloy) ar putea fi învinsă de foamea de autenticitate. Faire l’amour este un hibrid. Sticluța de acid clorhidric, mascota romanului, constituie simptomul apropierii dintre sardonicul nepăsător, "estet" al foarte-nou-romancierilor ( cînd acidul se află în relație cu protagonistul, aflat astfel mereu în pericol de autosuspendare) și cruzimea naturalistă, obscenă, a făcătorilor de senzații tari ( cînd o altă destinație a acidului se vădește a fi partenera protagonistului, o creatoare
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
Constantin Țoiu nu se află la prima carte de acest fel. Romanele sale Galeria cu viță sălbatică, 1976, însoțitorul, 1981, Obligado, 1984 și Căderea în lume, 1987 au adus o undă de rafinament în literatura noastră postbelică, pauperizată forțat de esteții regimului comunist. Prozatorul s-a remarcat și printr-o publicistică scrisă cu plăcere, flagrant diferită de aceea care se scria în mod curent. (România literară are norocul de a găzdui și azi rubrica sa, Prepeleac). Vasile Alecsandri, Mihail Sadoveanu, Mateiu
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
pe care i le-a rezervat o istorie ieșită din matcă. In eseurile critice ori în însemnările preponderent politice ale sale, stau față în față două ipostaze, două roluri pe care autorul și le asumă cu egală îndreptățire; moralistul și estetul se întregesc reciproc. Fără a-și uzurpa unul altuia teritoriile, dimpotrivă, ei conviețuiesc într-o perfectă armonie, aflându-și resursele și dinamismul în necesitatea mărturisirii, care unește, în aceste pagini, responsabilitatea și reculegerea în fața Frumosului, ardența ideii și suculența inefabilă
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
necesarele lor clarificări, întâlnim în dialogurile adunate aici, dialoguri în care este expusă cu limpezime metodologică o concepție estetică intransigentă, deși deloc rigidă. Din aceste dialoguri ni se revelează felul cum se întregesc, în ființa lăuntrică a scriitorului, moralistul și estetul, criticul literar și comentatorul politic, exprimându-se, în fapt, o semnificativă armonie a contrariilor. Referindu-se, de pildă, la propria sa biografie, scriitorul o leagă de "povestea" exilului ce i-a marcat fundamental ființa: "Cât despre biografia mea "publică", e
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
adică a personalității criticului. Ca membru marcant al celei de-a treia generații postmaioresciene, crescut în preajma lui E. Lovinescu, asiduu frecventator al cenaclului "Sburătorul", chiar și redactor al revistei (1924-1927), autorul studiului Tradiția conceptului modern de poezie a fost un estet și, ca toți congenerii, un adept convins al autonomiei esteticului, legea de aramă a scrisului său de la care nu s-a abătut niciodată. Situat de la bun început pe această poziție, el a combătut multă vreme istorismul și biografismul, deși s-
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]