474 matches
-
se aduna lumea ca să fie văzută, iar eu, slavă Cerului, În ciuda taioarelor mele negre și plicticoase, de femeie de afaceri, nu am fost niciodată Întoarsă din drum de portari. Peste tot pe mesele joase și lucioase ardeau lumînări, grupate pe etajere groase, cu aspect modern. În vazele de sticlă Înalte se aflau fire de crini stacojii, niște pete de culoare șocante pe fundalul albului imaculat al pereților. În loc de scaune, existau canapele imense și adînci, iar de-a lungul unuia din pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să fac? M-a implorat practic să i-l prezint. — Mi-au lipsit toate astea. Privesc de jur Împrejur prin bucătărie, la dulapurile galbene, care par foarte vechi, și la oalele Le Creuset de un portocaliu strălucitor, puse teanc pe etajere. E chintesența Însăși a căminului perfect. — Nu-mi vine să cred cîtă vreme a trecut de cînd n-am mai fost pe aici și regret. Nu fi prostuță. Acum trebuie să te ocupi de familia lui Dan. — Of, Doamne, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
unui scrin Încă se mai ghiceau urmele unor fresce. Biblioteca - geometrie de pătrate perfecte protejate de o vitrină strălucitoare - se afla Într-o ordine impecabilă: toate volumele erau adunate În ediții, iar culorile erau combinate cu mult bun gust. Pe etajerele de pe pereți, CD-urile erau Înșirate În ordine alfabetică. Astfel, Între acele CD-uri, Sasha știa Întotdeauna unde erau Thelonius Monk și Miles Davis, Dinah Washington, Bill Evans și Tuxedomoon. Unde se află melodia noastră, Desire. Pe șaua elefantului indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și ultimul general, chiar dacă era pensionar, și are sânge albastru, pentru că strămoșii lui Îi duceau papucii papei. Era mai bună munca astalaltă, dar de-acum greșeala fusese făcută. Maja trase draperia cabinei. Se prefăcu interesată de celelalte hăinuțe Împrăștiate pe etajere și-și căută de lucru cu o rochiță din tul cu floricele. Apoi o puse la loc, dar nu se Întoarse pentru a evita privirea patroanei bouticului, căreia nu-i scăpase un cuvânt din toată conversația lor și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Andrea Lucchetta. Bestia lui Disney și elefănțelul zburător Dumbo. Alături, o reproducere decolorată a sistemului solar. Preotul răspunse: — La un moment dat mi-am dat seama că trăiam viața altcuiva, și acela era un impostor. Am simțit chemarea adevărului. Pe etajeră, alături de un serviciu de pahare prăfuite, era Enciclopedia Naturii și un vraf de manuale care amenințau să se răstoarne. Deci asta era casa În care trăia Emma. Și totuși nu se vedea nici un obiect care să-i aparțină, sau care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încă era brunetă - În ziua nunții lor, În fața unei biserici monumentale: tineri, Îndrăgostiți, se sărută pe buze. În păr, ea poartă o coroniță de flori albe. Îl sperie un zgomot Înfiorător de sticlă spartă. Cineva a făcut să cadă de pe etajera de deasupra șemineului globul de sticlă cu Madona din Loreto, cel cu zăpadă. Cioburi ascuțite s-au Împrăștiat peste tot. Statueta spartă e Împrăștiată pe mocheta aspră. Zăpada s-a evaporat În mod misterios. Se Întoarce pentru a nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
București profesor doctorand Dîrmină Mădălina-Violeta Povestea periuțelor A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti. Într-o baie simplă, modestă dintr-un apartament de bloc stăteau uitate într-un pahar aflat pe o etajeră, trei periuțe. O periuță era electrică, dotată cu acumulator. Era cea mai lungă dintre ele, de culoare albastră, putându-și regla lungimea ei. Sofisticată, ultima invenție în materie de aparatură electrică modernă, se umfla în pene ca un cocoș. Cealaltă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și lăcuiți, care atârnau de fire de cupru, se mișcau de parcă ar fi-notat într-adevăr, pendulau și brățările de mână și de gleznă, înșirate pe fâșii de piele deasupra ușilor, și sticlele sigilate, umplute cu un lichid auriu, aliniate pe etajere, și candelabrele, totul se bâțâia ca la cutremur, și-mi era frică să nu cadă trofeele de pe pereți și să mă-ngroape, și deschideam ușă după ușă, și treceam dintr-o cameră în alta, și credeam că n-o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
marțial În Înfățișare și păreau c-o urmăresc cu ochii lor fără pupile În timp ce Înainta spre treptele care urcau spre birouri. Senzația de rău o cuprinse pe neașteptate. Se clătină pe picioare și se prinse de partea verticală a unei etajere pentru a-și regăsi echilibrul. Inima, pe care o simțea strînsă de o mînă uriașă, părea că vrea să-i sară din piept. Respira sacadat cînd auzi pași În urma ei. Încercă să se Întoarcă și Întinse mîna la Întîmplare. - Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un centru de cercetări de nivel Înalt În fizica particulelor elementare. Michel locuia Într-o cameră de colț din clădirea 233, la etajul al patrulea și ultimul; chiar de la Început, se simți foarte bine. Avea un pat mic, un birou, etajere pentru cărți. Fereastra dădea spre o peluză ce cobora până la râu; aplecându-te puțin, puteai zări, În dreapta, masa de beton a acceleratorului de particule. În acea perioadă, cu o lună Înainte de Începerea cursurilor, campusul era aproape gol; erau doar câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și piuneze rămase în urmă și păstrând, cu înverșunare, colțurile sfâșiate ale cine știe cărui poster pe care-l susținuseră odinioară. În colțul îndepărtat, se afla o mașină de gătit mică și, aparent, deloc sigură; de-a lungul peretelui se afla o etajeră joasă, cu o oglindă deasupra, înconjurată de becuri fără abajur, iar restul mobilierului era alcătuit din cuierul de perete și două scaune. Covorul era atât de zdrențuit încât s-a prins în ușă atunci când am închis-o în urma mea. —Comod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
explodeze. Capul de duș e mare cât capacul de la pubela de gunoi, zicea Alice. Hugo s-a îndreptat către ea pășind pe podeaua din piatră încălzită. Alice stătea lângă pat, cu spatele întors către el, întinzându-se către sticlele de pe etajera de deasupra. —Uită-te la denumirile astea, chicotea ea. Poțiunea dragostei numărul nouă, Apă erotică... Când Hugo i-a îmbrățișat talia, a simțit-o încordându-se. —Of, Alice, a zis el cufundându-și nasul în părul femeii care mirosea superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se afla sicriul, într-un colț, pe banda unui magnetofon se auzea în surdină melodia lor preferată, „Romanță fără ecou”, versurile lui Ion Minulescu, cântată de formația Mondial... “Iubire, bibelou de porțelan, Obiect cu existența efemeră, Te regăsesc pe-aceeași etajeră Pe care te-am lăsat acum un an... " Își amintea prima lor întâlnire, primul sărut, prima dragoste, iubirea lor statornică și de neclintit, răbdarea de a-l aștepta de fiecare dată cu dragoste și bucurie când venea în vacanțe, chipul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
chiuvetă, pe dulapuri, pe veioze... aceste vietăți preferă întotdeauna să se așeze mai degrabă pe o margine, pe o muchie, pe o bară sau pe un fir, decît pe o suprafață plată. Locurile cele mai disputate sunt spetezele scaunelor, pianina, etajerele bibliotecii, ceasul cu cuc, draperia din salon, cuierul din hol, abajururile... Cînd au început să-și dispute locurile din bibliotecă am fost foarte încîntat întrucît datorită acelei agitații de aripi toate bibelourile din sticlă și porțelan s-au prăbușit, la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
brad era acoperită cu o combinație de petice și broderie. Șifonierul fusese scos din odaia bătrânilor și avea oglinda spartă. Titi însuși înlocuise oglinda printr-o bucată de satin galben, prinsă cu pioneze. Într-un colț se vedea și o etajeră proastă, îmbrăcată în pluș, cu câte un bibelou improvizat: o sticlă goală de parfum, o ex-cutie de bomboane, o fotografie. Aglae, implacabilă, vru să vadă și bucătăria, care exista numai teoretic. Într-o magazie, o mașină șchioapă, ordinară ținea deasupra
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de pungi de plastic (tîrtițe, gheare și gâturi de găini), formând băltoci neliniștitoare pe covorașele de iută, înainte de a o zbughi peste câmpuri, pentru a se alătura, pe malurile unor eleștee, populațiilor de broaște, șerpi și șobolani de apă. Pe etajere, cărțile cădeau în genunchi, recitîndu-și cu glasuri gâtuite, pentru început, propriile rânduri, izbucnind apoi într-un cor, pe care, dacă erai atent, îl auzeai psalmodiind: "Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la plecare, profitând de haosul finalelor de concerte, îl va elibera, adică se va strădui să îl fure. Cântă două ore cu un entuziasm ce s-ar putea numi suferință. 240 DANIEL BĂNULESCU la sticlăriile cizelate și argintate, naufragiate pe etajere, în echilibre instabile și hotărând, în sinea sa, că, da, babele astea au în cap o mie de șmecherii. - Apropo, unde țineți azvârlit teancul ăla de discuri? Aș vrea să le văd... - Teancul de discuri?! - Da, nu le țineți azvârlite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bucuroasă și dispusă să împărtășească și altcuiva acest lucru. O vedem cum se oprește în dreptul ultimei vitrine, cea cu dulciuri, privind cu oarece ezitare. — Luați o amandină, aude o voce în spatele ei. Se întoarce, un bărbat îi zâmbește, arătând către etajerele pe care prăjiturelele amestecă, ispititor, frișca și glazurile de ciocolată : Eu le-am încercat ieri și sunt foarte bune. Au gustul de demult. Cât de demult ? Bărbatul părea să aibă în jur de treizeci de ani. A, da, demult înseamnă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pofti în sufragerie. Era o cameră nu prea mare, într-o parte o canapea moale cu o măsuță dinainte, pentru cafele. O treaptă mai sus, o masă la care, așa cum erau aran jate scaunele, ar fi încăput opt persoane. Pe etajerele dulapului prins în perete, o com bină muzicală și câteva teancuri de discuri, nicio carte. O ușă indica existența unei alte camere, probabil dormitorul. Cosmina se opri în mijloc, așteptând un alt gest, care veni, arătându-i canapeaua. Se așeză
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jur, înainte de a se ridica. Privirile ei căutau ceva și, negăsind, se ridică și lărgi ușa dor mitorului. Din bucătărie se auzi un zgomot de sticle, trase ușa înapoi și își făcu de lucru prin teancurile de CD-uri de pe etajeră. — Am găsit, spuse el, întorcându-se cu o tavă pe care erau două pahare și un bol plin de cuburi de gheață. Dacă e prea tare, să-mi spui, mai punem suc de portocale. — Nu prea mă pricep. Beau rar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
muchie, răspunse Iacob. Când cazi în viitor e tot un fel de memorie. — Începe să-mi fie frică de vârsta asta... zâmbi Cosmina, fără a ști exact ce vrea să spună. De aceea adăugă : Să pun muzică. Se întoarse spre etajeră. Penderecki, inițierea în moarte. Știi, îmi imaginez moartea ca pe o piramidă în trepte, cum sunt cele din Mexic, de pildă. Dar o piramidă întoarsă, pe care nu urci, ci, ca să ajungi la vârf, cobori. El nu o întrerupse. Făcea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi găzduise pe cei trei într-o cămăruță din spate. „ăsta e separeul pentru domni“, spusese. „Și de ce nu ne-ai chemat până acum aici ?“, întrebase Maca, intrând în odăița strâmtă, cu masa și scaunele ei și, pe pereți, cu etajere pline de tot felul de lucruri vechi și nefolositoare, de la ulcele ciobite până la fiare de călcat cu cărbuni. „Nu e ușor să fii domn“, răspunsese bătrânul. „Trebuie să ai ceva cu adevărat greu pe suflet.“ — Și zici că asta a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mare număr de porțelane, vase, căni, pe care nu spera a le vinde. Din atâtea cumpărături de fonduri globale rămăsese acest depozit stânjenitor. Pentru veselă, farfurii cu peisaje etc., Sultana găsi un sistem. Comandă câteva bufete pentru veselă expusă și etajere, după modele franțuzești, și le umplu de farfurii și căni, vînzîndu-le cu totul. Vasele mai mult sau mai puțin chinezești le prefăcu în lămpi electrice cu abajur și le G. Călinescu expuse pe toate, aprinzîndu-le seara în magazin. Succesul fu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o ramă aurie micuță, așezată pe biroul secretarei adjuncte care tocmai își pilește unghiile și care trebuie să lase senzația că se uită din când în când la premier cu tandrețea cu care acasă îi scapă ochii pe poza de pe etajeră a iubitului, soțului sau copilului plecat în vacanță. Sânt de vină cei din birou pentru zelul lor amintitor și vestitor de cult? Sau de vină e premierul nostru pentru că, mai mult sau mai puțin discret, încurajează în oamenii care îl
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
celulă, "la întâmplare", unde se află douăzeci și cinci de deținuți. Aceștia fuseseră izolați de ceilalți și avuseseră parte de un tratament neverosimil pentru locul în care se află, fiind îngrijiți și hrăniți pe săturate. În celulă domnește o curățenie sclipitoare, există etajere cu cărți (unde, alături de Marx și Engels stau Sfântul Augustin și Toma d'Aquino), inclusiv icoane și cărți ce reflectă grija pentru respectarea religiei fiecărui deținut, fie acesta creștin, musulman sau budist. Iar când deținuții încearcă să se apere, vorbind
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]