663 matches
-
strâns legate (sărbătorile politice includ referirea la un moment fondator, evocat sau chiar În Întregime comemorat), din rațiuni didactice le vom aborda separat. Sărbătorile politicetc "Sărbătorile politice" Aceste manifestări rituale se dezvoltă Între doi poli, cel al politicului, implicând controlul, etalarea puterii și solemnitatea, și cel al sărbătorescului, implicând libertatea, etalarea emancipării și ireverența. Prima dimensiune este subliniată de ideea de celebrare. Aceasta presupune ...un eveniment solemn, ocazional sau periodic, având ca scop să onoreze, să recompenseze sau să ridice În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
evocat sau chiar În Întregime comemorat), din rațiuni didactice le vom aborda separat. Sărbătorile politicetc "Sărbătorile politice" Aceste manifestări rituale se dezvoltă Între doi poli, cel al politicului, implicând controlul, etalarea puterii și solemnitatea, și cel al sărbătorescului, implicând libertatea, etalarea emancipării și ireverența. Prima dimensiune este subliniată de ideea de celebrare. Aceasta presupune ...un eveniment solemn, ocazional sau periodic, având ca scop să onoreze, să recompenseze sau să ridice În slăvi În mod public o persoană demnă de a fi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-lea: „Sărbătoarea, moment de abundență și de comuniune, se poate dezvolta liberă În umbra puterii”. Astfel, documentele oficiale și presa vremii defineau momentele sărbătorești prin termenul bucurie: „Dacă ne luăm după dicționare, bucurie (liesse) presupune veselie, manifestarea debordantă a acesteia, etalarea ei În public” (p. 36). Cu ocazia unor asemenea sărbători, colectivitatea aplica două reguli de comportament ritualic: una, pe durata celebrării propriu-zise, impunea respectarea regulilor protocolare ale solemnității. După terminarea „programului oficial”, colectivitatea se abandona petrecerii și depășea limitele comportamentelor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și axa religioasă. Ambele dimensiuni sunt concentrate asupra solemnității sărbătorii. Prima scoate În evidență comemorarea cetățenească și dezvoltarea culturii patriotice, În timp ce a doua accentuează elementele de liturghie, de solemnitate religioasă, specifice acestor manifestări. Riturile celebratorii permit sesizarea dimensiunilor Puterii prin etalarea excesivă a unor obiecte care funcționează ca nuclee de semnificații condensate: steagurile, stemele, uniformele, locurile consacrate etc. Ele sunt prezentate simultan pe Întreg teritoriul unei națiuni, astfel Încât uniformizarea ceremonială subliniază unitatea politică. În plus, anumite gesturi cu valoare simbolică sunt
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
planul gestual Întâlnim același sincretism dintre solemn și destins. Pe de-o parte, ceremonia trebuie să fie organizată impecabil, să reliefeze stabilitatea și legitimitatea grupului aflat la putere, să educe În spiritul valorilor promovate de acesta. Prin acțiuni, cuvântări și etalarea simbolurilor, sărbătoarea canalizează imaginarul social În sensul dorit de grupul dominant, instituind o comunitate legitimă. Sărbătorile creează sentimentul unității, al apartenenței la un noi atotputernic: „Acest noi pe care ritualul Îl creează este un noi al unei comunități care are
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremoniilor de botez, căsătorie, Încoronare, Înmormântare sau chiar În programul vieții de zi cu zi: În ampla descriere a sistemului ceremonial instituit la curtea regală franceză de la Versailles, E. Pommier (1986, pp. 224-225) scrie: Locuința regelui este acum pregătită pentru etalarea liturghiei regale. Liturghia, prin repetarea ei zilnică, ia locul sărbătorii, care Întrerupe fluxul timpului prin străfulgerări efemere. Numele acestei liturghii este eticheta; este un act de guvernare. Un act prin care regele lasă să se vadă puterea lui, la ore
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
manifestări rituale. Elementele carnavalești sunt Însă evidente: fabricarea de instanțe hilare, cu denumiri pompoase și batjocoritoare („Comitetul Statelor Unite În Ajutorul Frontului de Eliberare a Vietnamului de Sud”), care ironizează instituțiile politice serioase; construirea de obiecte alegorice (turnul de carton) și etalarea de simboluri contestatare (steagul statului „inamic”); arderea efigiilor, ca formă simbolică de protest și de inversare a valorilor - În cazul de față, steagul american și ordinele de Încorporare; utilizarea gesturilor și a obiectelor banale - bricheta și mai ales focul de la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dumneavoastră (1979) reprezintă, în esență, căderea din paradisul tinereții explozive în purgatoriul răcoros al surâsului sarcastic. Maturizare, asprire a instinctului ludic, domolire a fanteziei dictatoriale. Deja critica începe să vorbească despre „responsabilizarea” autorului, iar arsenalul villonesc și rimbaudian cedează locul etalării mecanismelor dezumanizante, într-o lume de manechine pe care o trage de sfori o energie nevăzută și etern frustrantă: „și-n piața unde plâng mașinării / și avioane cu dureri de uger / vinde-le tu veninul tău de înger / și aurora
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
istorice. În Iubirile imposibile ale lui Petronius (1993), biografia sentimentală a scriitorului latin e proiectată pe fundalul unei Rome bulversate de tirania și demența unor împărați degenerați - Caligula, Claudiu, Nero -, autorul punând accentul pe hazardul și cruzimea hotărârilor acestora, pe etalarea desfrânării generale, de la Curtea imperială la plebe. Romanul Căderea Constantinopolului (I-II, 1976-1977) e axat pe trei mari direcții narative: relatarea tentativelor solilor bizantini de a obține ajutorul unor suverani europeni, asiatici sau africani, ocazii care prilejuiesc descrierea situației din
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
lui Adamo, a ceaiurilor dansante cu magnetofon, a generalizării frigiderului și televizorului, a primelor „autoturisme proprietate personală”, dar și (încă) a locuirii „la comun” ș.a.m.d. În Să mai câștigi o zi, statutul de avocat al protagonistului-narator dă prilejul etalării unei serii de „cazuri” (procesuale, juridice), motivând mici „reportaje” sau portrete umane voite pitorești. SCRIERI: Vitralii cu păsări, București, 1967; Corrida, București, 1968; Variațiuni pentru speranță, București, 1970; Canapeaua cu pisici, București, 1971; Să mai câștigi o zi, București, 1972
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
de o bucată de carne dezarticulată, un creier desprins de trup, o privire neputincioasă, încleiată în pasta spongioasă a vieții. Sufletul acela zdrobit era numit de oameni „samovar”. A povesti viața Charlottei era pentru ei o modalitate de a evita etalarea propriilor răni și suferințe. Cu atât mai mult cu cât spitalul ei, amestecând sute de soldați, veniți de pe toate fronturile, concentra nenumărate destine, acumula atâtea întâmplări personale. De pildă, soldatul care mă impresiona întotdeauna cu piciorul lui umplut cu... lemn
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
treilea Influențarea prin intimidare. Este modalitatea care se adoptă în cazul în care elementele teroriste nu au putut fi convinse să renunțe la acțiunile lor și constă în crearea unor stări psihologice de nesiguranță și derută în rândul acestora, prin etalarea ostentativă a forțelor și mijloacelor, pentru a induce impresia finalizării pregătirilor și iminența trecerii la acțiune. Vor fi folosite manevrele de forțe și mijloace în zona obiectivului, realizarea unor perdele de ceață artificială, incendii false și explozii dirijate pe anumite
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
II.4.3.3), anume regnul animal superior; corpul cauzal începe prin preponderența satisfacerii dorințelor (animal superior), continuă printr’o activitate intelectuală (animal inteligent), apoi prin cultivarea calităților sufletești (uman) și se încheie (cu raritatea inerentă stadiului evolutiv actual) prin etalarea primordiilor unei activități spirituale, proprii regnului către care va face saltul calitativ. De aceea, avem în jur oameni de toate categoriile, iar ocupațiile lor încep cu tâlhăritul, continuă cu munca conștientă, știința și se încheie cu filosofia. Treimea hindusă Brahma
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
vinovăția nu a fost probată și nimic nu-l acuză temeinic pe vinovat, justiția nu dispune de mijloacele de a-i face dreptate. Apelarea la mărturii - o garanție teoretică a priori - antrenează la rândul ei neplăceri și generează practic dușmănii. Etalarea intimității, scotocirea în viața privată, care este întoarsă cu susul în jos, reproșurile vechi reactivate pentru necesitățile momentului sunt tot atâtea ocazii de a întoarce spatele adevărului și de a adăuga negativitate negativității. Jocul atestărilor și al depozițiilor creează dușmănii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
curei - în fața căruia nimeni nu protestează astăzi, cu condiția ca tranzacția să se efectueze nu departe de un divan... Ca om liber, el caută calea de mijloc - ca mai toți filosofii Antichității. Afectarea mizeriei este pentru el perfect echivalentă cu etalarea bogățiilor. Modelele lui Aristip nu sunt nici cerșetorul, nici bogătașul. El nu vede mai multă virtute în straiele zdrențăroase decât în veșmintele de brocart și de mătase. Dacă într-adevăr banii nu contează, sau, oricum, nu contează cine știe ce îlucru pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nuanțe de aur rece”, turnurile unui castel se desenează în brun pe albastrul cerului (Alba). Că insurgentul modernist e dublat, la început discret, de un explorator în arhaic, iată semnul unei mobilități in nuce. Metafore ostentativ prozaice, un senzualism multiform, etalări de pietre prețioase în manieră simbolistă, o retorică minulesciană, o gestică apropiată farsei alternează, în Poemele trupești, cu manifestări afective bântuite de trecut. În momentul publicării, Salomeea, poem în opt părți, cu fragmente dialogate, a părut unora isprava unui excentric
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
reîntregirii. O radiografie a opiniilor, de la neutralitate la filogermanism și la pactizarea servilă cu propaganda ocupantului, se realizează prin incursiunea în varii medii sociale. Scriitor cultivat, pe alocuri livresc, cu propensiuni pentru erudiția istorică (heraldica și genealogia, exploatate într-o etalare cvasiștiințifică, dar dezlânată în plan epic), G. resuscită în Vest, un roman al Timișoarei, o legendă tenebroasă despre contesa Elisabetha Báthory, presupusă favorită a lui Mihai Viteazul. Romanul se desfășoară pe mai multe planuri, insuficient asamblate, într-o construcție epică
GESTICONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287227_a_288556]
-
civilizației străvechi. Adam și Eva, Mântuitorul, Sfântul Gheorghe, Tracia lui Manimazos, dar și Bizanțul creștin sunt repere-subiect ale unor invocații sau alegorii. Epicul decorativ și jocul lingvistic baroc-naiv justifică asocierea textului cu „icoana pe sticlă”, modelul fiind doar pretext pentru etalarea unei măiestrii ce trimite la abilitatea și inventivitatea meșterului popular. În Megalitice (1972), o altă carte reper în opera lui G., se remarcă din nou joncțiunea dintre universul rural și cel mitic. Țăranul e văzut ca discipol „al unor preoți
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
este heliofobă, evită lumina puternică a unei „subtitrări” la vedere. Elementele corporalității simbolice - neutră, discretă atât ca agitație retorică, cât și ca încărcare referențială - nu ghidează către un sens sub formă de poantă; de aici, o amânare, o indecizie a etalării sensului în majoritatea poemelor. Acesta fiind regimul general al liricii lui R., o relativă evoluție nu poate fi totuși respinsă. Ninge la izvoare umple pliurile unei recuzite modic decrepite (pluvială-lichidă-autumnală etc.) - direcționată cel mai adesea regresiv, către un spațiu al
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
ziar devine un mobil ideal pentru a pune în pagină nenumărate mostre de comedie lexicală, ca simptom al vidului interior. Cărțile de reportaje - Martori oculari (1976, semnată împreună cu Dorin Tudoran) și Evenimente mari, evenimente mici (1982) - uzează, de asemenea, de etalarea și demontarea demagogiei de partid, căreia i se dezvăluie goliciunea și ridicolul. Radiografia unor aspecte ale „realității socialiste”, cu efect comic crud, trimite la o meditație mai profundă asupra condiției degradante a individului în societatea românească a anilor ’70 din
SECELEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
emisiunii „Cronica parlamentară”, dezbaterile din prima instituție legislativă postdecembristă. Director general adjunct al Televiziunii (1993-1996), membru în Consiliul de administrație al Societății Române de Radiodifuziune (1995-1999), pentru Ș. exercitarea vocației jurnalistice s-a dovedit mult mai fructuoasă decât insistența în etalarea cu orice preț a talentului literar. A fost distins în 1994 cu Premiul „Pamfil Șeicaru” pentru întreaga activitate în presă. Ș. a debutat în 1949 cu o povestire publicată în revista „Albina”, iar prima carte, antologia de articole conjuncturale Oameni
SINCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
trăirilor, oasele ca faguri ce adună mierea morții, plânsul „fluturând veșted în mine”, calmul contemplativ („În toate o măsură potrivită/ loc împuținat vederea/ te amăgește și vezi”), obsesia devenirii și a limitei indică maturitatea în tipare reflexive, închiderea senzorialului în favoarea etalării culturale. De aici și impasul poeticii propriu-zise: U. se dedică eseisticii de tip simpatetic și baroc (Apocrife despre Emil Botta, I, 1983) și își reunește în volum articolele despre poezia mai mult sau mai puțin confină (Ecorșeuri. Structuri și valori
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
Bucur, Dem. Codrescu, E. Frăsinel, Firu Magdalin, Radu Vochița. Fixată în tipare clasice, poezia lui Z. izbește, la debut, printr-o senzualitate debordantă. Aproape toate cele șaisprezece piese ale ciclului Trandafirii negri din placheta Rostiri tari poetizează situații erotice, cu etalarea detaliilor corporale feminine. Vibrația cea mai autentic lirică se află în Candoare, poem al ingenuității adolescentine. În versurile din Apoteoz (1933) expresia tinde spre inefabilul muzical, erosul având inflexiuni epitalamice, cu ecouri din Cântarea Cântărilor. Aceeași tonalitate apare în Minois
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
și imageria proprii „romanului popular”, ale foiletonului aventuros, gen paraliterar destinat unui public larg, puțin instruit și fără exigență artistică, doritor de evaziune și de anecdotică senzațională, captivantă, cu mesaj pretins justițiar și edifiant, în fond menită să desfete prin etalarea „exotismului” social și prin măgulirea prejudecăților și instinctelor. Dat fiind momentul istoric, cartea avea să reprezinte un „cântec de lebădă” al unui gen cu o tradiție destul de consistentă, din producția editorială dispărând, odată cu instaurarea regimului comunist, nu numai scrierile de
STREIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
cu colegii. Exersarea colectivă a imaginației se apropie de ceea ce numim brainstorming. Cu mijloace precare, obțineam ceea ce în magazine nu se găsea. Conform mecanismelor frustrării, compensația ia forma substituirii. Ca atare, frustrarea și lipsurile ne obligau să căutăm soluții creative. Etalarea unei varietăți de mărfuri produce castrarea imaginației. Alegerea are o proporție mică de creativitate, iar substituția este inutilă. Fiecare experimenta acasă soluția, la care tot fiecare aducea îmbunătățiri, ameliorând soluția printr-o contribuție personală și transformând-o în bun comun
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]