322 matches
-
moară copii nevinovați: nu era oare o dovadă de ușurătate infama că în acest timp să scrii despre ființe dintr-un alt colț al lumii?"11 Șovăitor, timid, iată-l dezicându-se de propria-i promisiune: "Să scrii pentru a eterniza ceva: o dragoste, un act de eroism precum cel al lui Marcelo, un extaz. Să fii de acord cu absolutul... căci numai ce e necesitate spirituală are valoare, ceea ce răspunde cerințelor noastre celor mai profunde și mai pătimașe"12. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de felul: dacă într-o noapte de iarnă un călător ș.a.m.d. Portofoliul narativ al lumii și tarotul Desenate (chiar) și de Salvador Dali, cunoscute încă de la sfârșitul veacului al XIV-lea, prezente în scrierile unor Boiardo, Pulci, Rableais, eternizate a fresco pe pereții Palatului Borromeo (Milano), cărțile de tarot se foloseau pentru joc sau ghicit la curțile ducilor d'Este sau Visconti. Sunt legate de Sufism și de Cabală. Cu prilejul unei expoziții din anul 1995, organizată la Bologna
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ca ultim far, înainte să fim aruncați în misterul absenței limbajului. Dumnezeu e ultimul cuvânt înainte să amuțim". Dar nu înainte de a fi citit romanul lui Göran Tunström, un artist suedez celebru care, trecător din Sunne, a reușit să se eternizeze în limbul naratorilor lumii. Capitolul VIII Travesti, aventuri în provincia universală Statut special în Sodoma Stațiunea este un roman subversiv, provocator, un text-pilot în care arta de a seduce prin desăvârșirea formei și versatilitatea prelucrării informației nu este întrecută decât
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al neuitatei iubiri pentru Rodi, veritabilă summa a feminității eterne. Ascultând de pulsația febrilă ori, deopotrivă, tandru-nostalgică a unei inimi temporar împietrite de durere, poezia de aici recompune în tonalități diferite, deopotrivă de sensibile, fețele Femeii pierdute prin moarte și eternizate prin dragoste și creație. Prietena, iubita, soția, mama și muza trec pe rând în prim-planul amintirii împrospătate de un Eros la rândul lui total, cumulând inclusiv virtuți de agapé fără a știrbi din pasiunea încă vie. Fiecare pagină de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
formelor artistice. Secolul al XIX-lea este cunoscut ca unul dintre cele mai agitate și glorioase în istoria Franței: marele secol al Franței, al revoluțiilor, al Parisului, al femeilor. Literatura face din femeia pariziana o constantă pe care Balzac o eternizează prin majuscula la Parisienne. În viziunea conceptului propus în lucrare, Pariziana este produsul mentalității franceze, dar și al celei străine, pe care ideologia națională îl transformă în tip esențial. Importantă să este determinată de capacitatea de a oferi un raspuns
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unor forțe contrare, inegale, astfel încît această confruntare să producă o cutremurare, un dezechilibru, o propulsie, deci o evoluție oarecare. Dar atunci cînd cei doi antagoniști sunt egali, sau percepuți ca atare, încleștarea lor e fără ieșire și lupta se eternizează. Se ajunge astfel la o formă de pasivitate, de resemnare, de așteptare, sau, pentru spiritele mai vioaie și mai chinuite, la căutarea unui "altceva". Aici intervin salutar gîndirea paradoxală și necesitatea terțului inclus, ca soluție, fie și provizorie, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Domnul Amărăciune (capul plecat înspre dreapta, obrazul de cretă Botta, Amărăciune, lavaliera, Milul Umilul) și părul paj al fetei de la Arhitectură suspendat la mansardă, oglindă se face, perie aspră, crâng fraged, perdea de atlaz până în halta mizeră unde igrasia își eternizează mirosul între nările unei femei încă tinere (stearpă, e înșelată acum de spasmul fals al coapselor ei strâmte) vai, ulcerul meu înflorește din spori de cenușă cărbunele alb-lăcrimos dă pe-afară primul vers cu litera ușor ondulată din pagina putredă
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/8647_a_9972]
-
nu este frumoasă. Ea nu are rolul de a împăca semnificațiile, ci de a le menține în dispersie, întrucât această dispersie le vă dește originea transcendentă. Zeul alegoriei, spre deosebire de cel al simbolului, este absent; abia astfel, el salvează lucrul, nu eternizându-l, ci tocmai dezvăluindu-i caracterul de lucru. Ruinele Romei antice vorbesc, altfel spus, mai cu putere de spre Cetatea Eternă decât reconstrucția sa actuală. Considerarea lucrului ca ruină și a semnului ca scriere le salvează astfel, dialectic: contemplația care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
prologul epistemo-critic. Experiența obiectului, în urma acestor două surse, este integrală, în sensul că ea face vizibilă, în fenomen, originea sa divină și, odată cu aceasta, posibilitățile nelimitate ale obiectului. Deconstrucția contextului istoric al obiectului, ca și a conceptului abstract care îl „eternizează“ în lumea „esențelor“, ambele în vederea eliberării memoriei colective cuprinse în materialitatea acestuia: sumar, astfel ar putea fi formulată miza reevaluării definiției experienței. Mai multe scenarii, dintre care cel al criticii romantice este cel mai important, asumă aceeași sarcină. Ceea ce propune
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
regăsirii căpăta în permanență sensul unui delir magic. Înțelesesem împreună că nimic nu durează în univers, că înseși legile naturii nu dovedesc nimic etern, definitiv, că omul devine omologul zeilor numai prin iubire, căci ea este singura forță capabilă să eternizeze tranzitoriul și să ne treacă “dincolo”. Uneori mă gậndesc că Virgil al meu s-ar putea să moară și eu să aflu doar din presă că a fost îngropat la Eternitatea și nici măcar acolo să n-am puterea să-l
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
nu de foame. Indiferența semenilor înfurie benefic talentele autentice. Marii poeți adună tăcerea explozivă din cuvinte. Arta nu ne salvează de moarte. Dar ne poate ameliora poziția în fața ei. Poezia - o împărtășanie a orelor de taină. Numai armătura estetică poate eterniza un eveniment. În afară de artă, mulți creatori de geniu au ratat totul. Poezia contemporană a evoluat. Nu mai este inevitabilă. Pictura încearcă să decodeze nodurile privirii. Cultura este rezultantă, nu însumare. În artă nu contează numai adevărul, ci și intensitatea trăirii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nici pentru câțiva, cum a început să fie. Aforismul trebuie să fie scurt și dificil. Nici în artă, evlavia nu este productivă. Arta ne ocrotește roua din simțiri. Condeiul - acest paratrăsnet prin care se scurg neliniștile pe hârtie. Arta poate eterniza entuziasmul exploziv al unei clipe. Nici bilețelele găsite în ușă nu trebuie citite mot a-mot, d-apoi creațiile literare. Starea fertilă a scriitorului este singurătatea. În cazul artiștilor, orgoliul capătă conotații aproape sacre. De adunătură de vreascuri literatura nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
singura temere a deznaționalizării. Cartea reține și figuri de români care se destăinuiesc biografic: artiști, scriitori, oameni de știință și cultură, cu viață model și dragoste pentru țara lor. Important, consider, că este preocuparea autorului Ion N. Oprea, de a eterniza spiritul creator românesc și persoana celor care-l poartă. Cititorul află informații necunoscute despre oameni, despre modul lor de viață, plin de sens, de optimism, de îngrijorare sau de satisfacții. Și toate acestea ne dezvăluie „cum sunt românii!” O bună
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93058]
-
și de flexibilitate intelectuală, care face deliciul unui public cu așteptări rafinate, grație provocării de a dezambiguiza ironia. Reproducem, ca argument, o mostră din textul invocat: "Ceea ce admir afară din cale la dumneavoastră [...] e minunata-vă putință de a vă eterniza într-o idee; e facultatea ce-o aveți de-a fi, când vă puneți, invariabil, ca un barometru nedres, e lipsa din mintea dumneavoastră luminoasă a urâtului simț critic, care împiedică pe român să se înnămolească într-o doctrină, până la
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
decât Pământul făgăduinței. Magia aflată la îndemână dă infinita superioritate a omului de imagine față de omul de cuvânt, acest handicapat al emoției, eternul perdant în cursa redării. Nenorocirea congenitală a infirmilor artei brute care sunt scriitorii a fost condensată, metaforizată, eternizată de Proust într-un flash celebru: moartea lui Bergotte, dublul său din În căutarea timpului pierdut. Pe Bergotte îl ucide pictura olandeză. Prețiosul fragment de zid galben l-a izbit în stomac, la muzeul Jeu de Paume, într-o dimineață
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Delbrück". Psihologia este considerată partea cea mai importantă. Crede că psihologia trebuie învățată de la Wundt, Spencer, Taine și Sergi. Totodată insinuează că reușita sa este condiționată de schimbări politice și are teama "de nu cumva eternul Sturdza deoarece e nemuritor! eternizându-se la instrucție n'o găsi și atunci un mijloc să mă înlătureze" (Torouțiu, 1934, p. 126). În speranța că "d-l Sturdza va apune sub orizontul alegerilor", își manifestă dorința de a continua să lucreze și să se pregătească
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
în Asia Mică, în Grecia, Macedonia și în Imperiul Roman. Oameni din toate straturile sociale și-au abandonat zeii, fiind atrași de creștinism. în ciuda sutelor de mii de martiri, îndeosebi în primele trei secole ale noii ere, creștinismul s-a eternizat în lume prin dragostea de armonie, de adevăr și dreptate. SE APROPIE EVUL MEDIU Evul mediu este perioada de mijloc, cuprinsă între antichitate și renaștere, de aproximativ un mileniu, în care dieta spirituală reorientează omenirea spre cunoașterea prin valorile creștine
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
arborii din preajmă, uimitoare scurgere a sacrului, chipul tău încruntat de enervare la vederea inscripțiilor de tot felul scrijelite de mâini netrebnice pe zugrăveala bisericii, grosolana violare a sacrului de, David cântând la lăută și lângă el căutând să-și eternizeze prostia prin simpla înscriere a numelui cu ajutorul unei monezi sau a unui vârf de unghie, o Iulie, o Roză, un Bebi, un Nelu, lipsesc semnul plus dintre el și ea, anul de grație, inimioare, love, săgeata care săgetează, trecătorii inculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
împotriva tiraniei lui Napoleon cel Mic de către Victor Hugo pe insula lui, Guernesey. Ele însă nu-mi sunt de-ajuns, eu nu sunt prezent în ele cu tot eul meu din exil, mi se par prea neîndestulătoare pentru a mă eterniza în prezentul fugitiv, în acest înspăimântător prezent istoric, istoria reprezintând posibilitatea atrocităților. Primesc puțină lume; îmi petrec cea mai mare parte a dimineților singur, în cușca asta din apropierea pieței Statelor Unite. După prânz mă duc la Rotonda de la Montparnasse, colț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pus pe mine în ele.< Mi-ar fi imposibil să scriu un roman care să nu fie autobiografic.> Și apoi, repet, oare nu sunt, riguros vorbind, autobiografice toate romanele care se nasc vii și oare nu tocmai prin asta se eternizează? Și să nu șocheze formularea mea că se nasc vii, deoarece a) te naști și mori viu, b) te naști și mori mort, c) te naști viu pentru a muri mort d) te naști mort pentru a muri viu. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în care va trebui să mă îngrop. Trec însă la cazul romanului meu. Căci îmi imaginasem, acum câteva luni, să fac un roman în care voiam să-mi pun cea mai intimă experiență a exilului, să mă creez, să mă eternizez sub trăsăturile mele de exilat și de proscris. Și-acum mă gândesc că cel mai bun mod de a face romanul acela e să povestesc cum trebuie să-l fac. Este romanul romanului, creația creației. Sau Dumnezeu din Dumnezeu, Deus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decât în sine însuși, în bietul său eu de sub istorie, în omul trist care nu s-a făcut roman. Și tocmai de-aceea îi plac romanele. Îi plac și le caută ca să trăiască în altul, ca să fie altul, ca să se eternizeze în altul. Cel puțin asta crede el, dar în realitate caută romanele pentru a se descoperi, pentru a trăi în sine însuși, pentru a fi el însuși. Sau mai bine zis pentru a evada din eul său necunoscut și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
romancierul? Ca să-l facă pe cititor, pentru a se face una cu cititorul. Și doar făcându-se una, romancierul și cititorul romanului se salvează amândoi de singurătatea lor radicală. Câtă vreme se fac una, se actualizează, și actualizându-se, se eternizează. Misticii medievali, și Sfântul Bonaventura, franciscanul, a accentuat aceasta mai mult ca oricare altul, fac distincție între lux, lumină, și lumen, iluminare. Lumina rămâne în sine; iluminarea e lumina care se împărtășește. Așadar, un om poate fi luminos - și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sfârșit. Toate obiectele pe care le-am găsit sau le-am cumpărat adăpostesc câte un lucru închis în ele. În această picătură pietrificată pot fi recunoscute ace de brad, în acest obiect găsit, licheni asemănători mușchiului. În celălalt s-a eternizat o muscă. Poți să-i numeri toate piciorușele, perechea de aripi, de parcă s-ar pregăti să-și ia zborul, bâzâind. De îndată ce țin în lumină bucata cât un ou de rață, masa îndesată asemenea unui bulgăre de pământ se arată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
drept În fața privirilor noastre. E adevărat și că dezbaterea continuă. Nici un iconoclast, nici măcar Calasanz Însuși, nu va Îndrăzni să nege că, Întrebat de presupusa maternitate a bucății Brânzică și brânză de vaci, Morarul a replicat cu vorbe Îndărătnice că a eternizat bronzul: „Nu e vorba, oare, de versuri? Nu-i poetul cel care face versurile? Nu-s eu poetul?“ Să examinăm lucrurile flegmatic. Dialogul a avut loc, așa cum stă mărturie Părintele Buitrago, la 30 aprilie 1799; Brânzică și brânză de vaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]