1,245 matches
-
pozitive: după cum este percepută ca nebunie, anomalie - sau ca originalitate, ieșire din comun; se explică astfel de ce adjectivul primește explicații de semn contrar. E interesantă și etimologia verbului a ușchi. În DEX, verbul apare cu mențiunea "etimologie necunoscută". În Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu și în Dicționarul limbii române (DLR), tomul XII, partea a 2-a, Litera U (2002), se indică originea, stabilită de mult: din țigănescul u�t- (u�taw) "a se ridica". De la "a se ridica (pentru a
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
bluemarin" (best-cars.ro). Frecvența cu care forma apare arată că nu e vorba de o simplă eroare de tastare. Ortografia indică o contaminare cu adjectivul englezesc blue - deci tot un fapt de hipercorectitudine, de data aceasta bazat pe o ipoteză etimologică falsă. Cum franceza e din ce în ce mai puțin știută, iar cunoașterea englezei, dimpotrivă, e în plină expansiune, vorbitorii apropie inevitabil pe bleumarin de blue. E posibil ca noua variantă scrisă să corespundă chiar unei pronunții românești populare, simplificate - șblumarinț (care, dacă ținem
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
să corespundă chiar unei pronunții românești populare, simplificate - șblumarinț (care, dacă ținem cont de tendințele fonetice ale limbii și de observațiile lui Al. Graur din 1982, e mai veche decât influența engleză). La confuzie contribuie asemănarea de formă și înrudirea etimologică dintre fr. bleu și engl. blue: în engleză, blue provine din franceza veche, în care termenul e de origine germanică. Bluemarin, rezultatul contaminării dintre un franțuzism și un anglicism, este așadar un pseudoanglicism. Fără să-i bănuiască lipsa de legitimitate
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
mai multă vreme o explicație eronată, de circulație orală, dar care a avut destul de mult succes între nespecialiști. Conform acestei explicații, mișto nu ar fi de origine țigăneasca, ci ar proveni din construcția germană mit Stock "cu baston". Această ipoteză etimologica nu se gaseste, desigur, în dicționarele noastre etimologice, nici în cele generale. E atribuită, în genere, scriitorului Victor Eftimiu, autorul mai multor etimologii fanteziste; unii spun că au auzit-o de la cîte un profesor; cei mai mulți, în ultimii ani, au găsit
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
orală, dar care a avut destul de mult succes între nespecialiști. Conform acestei explicații, mișto nu ar fi de origine țigăneasca, ci ar proveni din construcția germană mit Stock "cu baston". Această ipoteză etimologica nu se gaseste, desigur, în dicționarele noastre etimologice, nici în cele generale. E atribuită, în genere, scriitorului Victor Eftimiu, autorul mai multor etimologii fanteziste; unii spun că au auzit-o de la cîte un profesor; cei mai mulți, în ultimii ani, au găsit-o circulînd pe internet. În spațiul web explicația
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
Stockť - Ťcu bastonť, elegant", România liberă, 18.08.2006). În realitate, mișto este un cuvînt vechi și stabil în limba romaní, aparținînd lexicului sau de bază. Apare înregistrat în dialectele vorbite de romi din diverse țări, de exemplu în glosarul etimologic al lui Giulio Soravia, Dialetti degli Zingari Italiani (1977), ca și în Robert Sailley, Vocabulaire fondamental du tsigane d'Europe? (1979); are corespondențe în sanscrita și în dialecte indiene contemporane. Între zecile de comentarii din internet, am gasit de altfel
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
aceeași perioadă apare volumul Origine e vicende dei Zingari, de Francesco Predări (Milano, 1841), în al carui glosar se gaseste formă mischdo, cu o explicație semantica similară celei formulate de Kogălniceanu (preluată probabil de la acesta): "buono", specializat pentru inanimate. Explicația etimologica definitivă, reluată apoi de dicționarele și articolele de specialitate, a dat-o Alexandru Graur, în studiul său din 1934, Leș mots tsiganes en roumain. Lingvistul făcea totuși, imprudent, o afirmație riscantă asupra circulației cuvîntului, apreciind că acesta este pe punctul
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
a trăi într-o comunitate așa cum au făcut-o strămoșii lor, sunt mânați doar de ideea de a supraviețui, iar în tristele lor existențe "l'enfer c'est les autres". Ar trebui să calificăm nostalgia Anei Blandiana - în sensul său etimologic "durere povocată de dorința de a se reîntoarce" - ca pe un dor de origini. Personajele sale sunt proiectate în mod continuu în spațiul copilăriei, acolo unde divinitățile autohtone românești erau bine protejate în firidele fiecărei case și unde "totul se
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
de demult, eroare de greșeală etc. Un alt exemplu de utilizare parodică este oferit de cuvântul lapsus, latinism internațional pe care vorbitorii l-au apropiat, în glumă, de un termen vechi, din fondul de bază, lipsă (din punct de vedere etimologic, un derivat regresiv de la un verb împrumutat din limba greacă). A apărut astfel forma lipsus, care poate ilustra perfect fenomenul etimologiei populare: un cuvânt mai nou și mai puțin cunoscut vorbitorilor este apropiat de aceștia de un cuvânt vechi, familiar
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
e citat (p. 213) ca exemplu (comunicat de Cornel Regman) pentru situația în care între elementul indus și cel inductor există atât o apropiere formală, cât și una semantică. Potențialul comic al formei lipsus stă în depășirea bruscă a distanței (etimologice și de registru) dintre lapsus și lipsă și în crearea unui hibrid, a unui pseudolatinism cu sens transparent. Din sensul general al lui lapsus ("alunecare, scăpare") și din clasicele tipuri (lapsus linguae, lapsus calami, lapsus memoriae), lipsus selectează, prin relația
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
cu biscuiți, plapuma, jucării, pampers, degețica, tatăl (după cinci zile), începutul. Există, pe lângă multiplicitățile de sensuri, și omonimii, de vreme ce titlul unui poem se pretează la repetiție. Vom avea, așadar, în ce privește poemul de dragoste, două determinări. Nuanțele merită puse sub lentilă etimologică. La propriu: "noi suntem părinții marei// și noi, părinții marei, doar uneori// și doar foarte scurt// ne desprindem de mara// și doar pentru a ne scoate repede-repede// dragostea din corp// cum ai scăpa ascuns și fără zgomot// într-o batistă
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]
-
dat sute de eksive presarilor și niciodată nu a sifonat pe nimeni" (sport4all.ro, 7.10.2007). În ceea ce privește originea termenului, pare să existe un fir destul de solid care leagă forma argotică românească de una similară din argoul rusesc: ksiva. Relația etimologică corespunde atât formal - e posibil ca în română să fi apărut o vocală protetică (e sau i), pentru a ușura pronunțarea grupului consonantic inițial (ks) - , cât și semantic: ksiva apare în diferite studii despre crima organizată, având sensul "notiță, mesaj
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
o dată în plus, că nu a existat nicio situație extraordinară care să fi apărut în problematica pensiilor militare de stat. De asemenea, menționează că, în emiterea dispozițiilor legale criticate, legiuitorul delegat a ignorat cu bună știință conotația sub aspect etimologic și semantic a cuvintelor „extraordinară“ și „urgență“, ceea ce reprezintă corolarul acțiunilor sale neconstituționale în problematica pensiilor militare de stat. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate prevederile art. 59 alin. (1) și (2) din forma inițială a Legii nr.
DECIZIA nr. 808 din 7 decembrie 2021 () [Corola-llms4eu/Law/251610]
-
salveze prin ipoteza unei origini latinești (din involvere), care nu a fost acceptată de specialiști. În DA, i se indică o lungă serie de sinonime populare și regionale: bruș, boboloș, cocoloș, blucă, boț, bulz, lostopană, colcov etc. Recent apărutul Dicționar etimologic al limbii române (A-B, 2011) trece în revistă soluțiile propuse și constată că pentru bulgăre nu există, încă, nicio explicație mulțumitoare.
Bulgăreală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4953_a_6278]
-
dicționarele noastre - dicționarul academic (DLR, Litera Ș, 1978), Noul dicționar universal (NDU, 2006), Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007), DEX (inclusiv ultima ediție, din 2009) - înregistrează cuvântul șotron ca având etimologie necunoscută, dar fac trimitere la termenul francez chaudron „ceaun”. Ipoteza etimologică a împrumutului din franceză, apărută mai întâi în dicționarul lui H. Tiktin, e neconvingătoare, bazându-se doar pe asemănarea formală: în franceză, chaudron nu este un nume al șotronului. Sugestia unei legături a fost însă preluată de mulți și a
Șotron by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5726_a_7051]
-
asemănarea formală: în franceză, chaudron nu este un nume al șotronului. Sugestia unei legături a fost însă preluată de mulți și a condus chiar la impunerea (la Candrea și la anumiți scriitori) a unei variante șodron. Există însă, în dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu, o ipoteză mult mai credibilă, pe care instrumentele ulterioare nu au preluat-o, poate și pentru că nu apare separat, ci în interiorul articolului șatrange. Forma șotron este indicată ca o posibilă variantă a substantivului feminin plural șatrange
Șotron by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5726_a_7051]
-
atestat la sfârșitul secolului al XVIII-lea și era termen curent în secolul al XIX-lea, fiind folosit, de exemplu, în prima lucrare de șah din română: o traducere manuscrisă din 1838, Giocul șatranci (descrisă de Virgil Nistorescu în Cercetări etimologice, 1999). Trecerea de la variantele șatrangi, șatrang, șatran (înregistrate în DLR) la forma șotron e ușor de acceptat din punct de vedere fonetic, iar extinderea unei denumiri de la un joc la altul, în baza unei analogii, e o evoluție semantică normală
Șotron by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5726_a_7051]
-
volumul Filosofia ca mod de viață are un indubitabil rost instructiv, fiind bine informat, atent redactat și pe alocuri presărat cu efuziuni personale. Fiind un profesionist al filosofiei în sens academic, cu îndemînări căpătate la palestra terminologiilor sau în pancrațiul etimologic al limbilor clasice, domnul Iftode este un intelectual de stofă aleasă, prin urmare domnia sa nu trebuie apărat și nici lăudat, ci doar comentat în latura incitantă a cărții sale. Iar partea cu potențial polemic e chiar aceasta: cît de eficientă
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
să adopte unele fonetisme „străineze” (vorba lui Luca Pițu): ü, ö... L. N.: Și atunci? Ș. F.: Știu și eu că asta-i veilleuse-a românească și că nu avem alternativă. Veieză, totuși, ar suna mai bine. Ideală (și fonic, și etimologic) ar fi, însă, forma propusă de Ion Vinea, prin ’914, fără urmări: vegheză! L. N.: Să revenim în camera de lucru... Este de neuitat refrenul „Doamnelor golance, domnilor golani”! Ce a rămas, oare, din incontrolabilul elan al celor dintâi ani
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
substantiv care corespunde verbului to mix. Ca în multe alte cazuri, termenul englezesc are o mai îndepărtată sursă latină: verbul este refăcut din adjectivul mixed, care provine, prin intermediul francezei vechi (mixte), din latinescul mixtus, participiul lui miscere „a amesteca" (explicația etimologică este indicată de dicționarele englezești uzuale, de exemplu de Concise Oxford Dictionary, 1999). Anglicismul recent este, astfel, înrudit cu termeni deja existenți în română, moșteniți din latină sau împrumutați din franceză. Împrumuturi mai vechi din franceză sunt termenii mixt, mixtură
Mix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6228_a_7553]
-
a unui aparat electrocasnic, explicat de dicționare ca provenind din engleză prin intermediar francez. Nu în ultimul rând, verbul de bază a amesteca provine din latinescul neatestat *ammixticare, din familia lexicală a lui mixtus; așadar, amestec și mix sunt dublete etimologice, sinonime care au o îndepărtată origine comună. Această densă rețea etimologică, în care sensul de bază (ideea de „amestecare") s-a păstrat, explică în bună măsură ușurința cu care a fost acceptat în ultima vreme anglicismul mix, a cărui formă
Mix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6228_a_7553]
-
prin intermediar francez. Nu în ultimul rând, verbul de bază a amesteca provine din latinescul neatestat *ammixticare, din familia lexicală a lui mixtus; așadar, amestec și mix sunt dublete etimologice, sinonime care au o îndepărtată origine comună. Această densă rețea etimologică, în care sensul de bază (ideea de „amestecare") s-a păstrat, explică în bună măsură ușurința cu care a fost acceptat în ultima vreme anglicismul mix, a cărui formă este transparentă: permite să se facă imediat legătura cu termenii pomeniți
Mix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6228_a_7553]
-
Graur a presupus, în 1934, că verbul a prădui este de origine țigănească (din paruv-); o părere asemănătoare avea și Al Vasiliu, în 193 7, dar propunând un alt etimon (țigănescul purd-); explicațiile nu au convins întru totul, așa că problema etimologică a rămas deschisă (la lista de posibile surse adăugându-se și slavul pradat). DEX (2009) înregistrează termenul a prădui ca argotic, cu origine necunoscută, cu sensurile „a schimba", „a denunța" și „a risipi, a cheltui". E foarte probabil ca verbul
Prăduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6246_a_7571]
-
vreun secol și mai bine apare, la Junimea, în 1985, ediția ilustrată de Iser, contaminând modelul original cu ceva din viziunea lui Barbu, aceea a unui calic providențial, suficient sieși, pildă pătimitoare celorlalți. Întâmplările, deloc năzdrăvane, decât, poate, în sensul etimologic, de fără putere față de rostul obișnuit al lucrurilor, sunt de-o simplitate esențială. Câteva situații de bază, care definesc traiul omului pe coordonatele cele mai elementare, sunt îmbrăcate în mici snoave, care creează, deopotrivă, sentimentul exemplarului și pe-acela al
Haide… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6063_a_7388]
-
pune pe cineva (în mod oficial) în posesia unei puteri, a unei demnități (dregătorii)” și „a băga, a plasa un capital într-o întreprindere”. Forma a învesti apare ca simplă variantă, „cu prefix românizat”, posibilă pentru toate sensurile verbului; secțiunea etimologică face trimitere și la dubletul a învește (verb vechi, moștenit din latină, cu sensul „a îmbrăca”). Cuvintele din familia lexicală a verbului sunt înregistrate tot cu i- inițial: investire, investiție, investitură. Nu foarte diferită e situația în celelalte dicționare: Dicționarul
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]