1,259 matches
-
Transliterarea "Iisus" în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe și în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este o recurență slavonă, fidelă scrierii grecești (alfabetul chirilic este derivat din alfabetul grec, iar Biserica Ortodoxă Română a folosit alfabetul chirilic până în 1860). Argumentului etimologic pentru scrierea "Iisus" i se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele "Iisus", atât în ebraică ("Iehoșua", "Ieșua"), cât și în limbile europene începând cu latina ("Iesus" și în latina medievală "Jesus", în care "j
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
așa în franceză, ci semivocala i [j]) numele este pronunțat cu două vocale înainte de primul "s", anume [i-e], [i-i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul inițial poate fi [ʒ] (fr. "Jésus") sau [dʒ] (engl. "Jesus"). Aceste paralele etimologice pot motiva utilizarea a două litere înainte de "s" (pentru rostirea a doi [i] în hiat și în limba română. Dicționarele limbii române oscilează între cele două forme. Lingvista Mioara Avram afirmă: „Numele proprii "Isac", "Isus" se scriu cu un singur
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
ul este o formă de favoritism, care implică acordarea de avantaje nemeritate pe baza unor legături de rudenie. Cuvântul își are rădăcina etimologică în latinescul "nepos, nepotis", din care se trage și cuvântul românesc "nepot". Ca orice fenomen social, nepotismul poate fi urmărit până în antichitate, însă conceptul de nepotism își are originea în evul mediu târziu, când în sânul Bisericii catolice mulți papi
Nepotism () [Corola-website/Science/327149_a_328478]
-
una din definițiile acestui dicționar — cuvântul "băiețel" — în grafia originară: În anii care au urmat s-a dus o intensă luptă de argumente între intelectualii care susțineau principiul fonetic (printre care Aron Pumnul) și cei care considerau că scrierea oficială, etimologică, este cea mai potrivită pentru limba română (reprezentați de Timotei Cipariu). Titu Maiorescu este cel care împreună cu alți tineri reîntorși de la studii din străinătate (P. P. Carp, Vasile Pogor, Th. Rossetti și Iacob Negruzzi) a înființat în 1864 la Iași
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
Hașdeu, Quintescu și Maiorescu. Această comisie reușise în 1880 să aducă aprobarea în plen asupra unor reguli întemeiate pe un „etimologism puțin temperat prin concesiuni fonetice, ortografia primită de majoritatea de la 1880 era în esență un fonetism temperat prin «necesități etimologice»”. Raportul continuă cu constatări despre aplicarea regulilor și aduce în discuție necesitatea ca Academia să își revizuiască modul de scriere. În urma reformării comisiei, de data aceasta formată din Iacob Negruzzi și Ioan Bianu în locul domnilor Alecsandri și Barițiu care decedaseră
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
m” mic, înseamnă bărbat de onoare, cineva care merge mândru, cu capul sus și privirea înainte, pe când, cuvântul „Mafia”, scris cu „M” mare, avea să fie asociat, cu timpul, familiilor de crimă organizată, cunoscute și în prezent. De asemenea, originea etimologică a termenului are diferite izvoare. Cele mai demne de menționat ar fi a lui Novacco (1959) și Lo Monaco (1990). Primele organizații mafiote tradiționale au apărut în comunitățile sătești pe la începutul secolului al XVIII-lea, având ca arie de acoperire
Mafia (organizație) () [Corola-website/Science/302490_a_303819]
-
simple sau compuse ("dublete" sau "triplete") din sticlă organică sau minerală care formează o succesiune de dioptrii sferice, asferice sau plane, care caracterizează primul element al unui instrument optic ce primește razele luminoase emanate de un obiect (de unde și originea etimologică a cuvântului). Razele luminoase, ieșite din acest obiect observat în depărtare traversează obiectivul și formează o imagine reală Când obiectul este situat la mare distanță, la infinit, imaginea se formează în focarul imagine al obiectivului. În cazul în care obiectivul
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
scrierea cu literă mică a cuvântului convorbiri (un compus astăzi deja unitar În semantica lui: co („Împreună cu” ; și com , con <fr. co (n) ; cf. lat. cum <cum a + vorbi, după germ. unterreden). Cele două paliere avansate filosofie/morală și indicativele etimologice (cu trimiteri vizibile la limbile latină, franceză, germană, din spațiul european, sunt barele de cod Între cum se mișcă Daniel Cristea-Enache, În 29 de provocări (Întrebări, atitudinii, schimbări de registru În formula Învățăcel/maestru), și cele câteva zeci de răspunsuri
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
panoramă a criticii din Basarabia.” „Nu există un prototip după care Eugen Lungu își compune textele. „Regia” lor scoate la iveală un spirit histrionic și ludic, înzestrat cu ironie, umor, talent literar. Majoritatea eseurilor au, totuși, ceva în comun: referințe etimologice, explorări și incursiuni - istorice, literare, mitologice, cinematografice - în „lumea” cuvintelor sau a expresiilor analizate. Astfel, aceste studii neconvenționale de istorie a limbii devin la fel pasionante și de atractive precum documentarele de la Discovery.”
Eugen Lungu () [Corola-website/Science/337169_a_338498]
-
gastronomie se referă exclusiv la arta de a găti (vezi Arte culinare), dar aceasta este doar o mică parte a acestei științe. Nu se poate spune întotdeauna că un bucătar este de asemenea și un gurmand. Din punct de vedere etimologic, cuvântul "gastronomie" este derivat din greaca antică, γαστήρ ("gastér") semnificând "stomac" și νόμος ("nómos") - "cunoaștere" sau "lege". Gastronomia studiază diverse componente culturale ce au alimentația și mâncarea, în general, ca element de bază. Astfel, ea este relaționată cu Artele frumoase
Gastronomie () [Corola-website/Science/300049_a_301378]
-
în grijă legile și ordinea socială. "Jupiter" este o derivare a lui "Jove" și "pater" (latină: "tată"). Numele zeului a fost adoptat drept numele planetei Jupiter și a fost punctul de plecare pentru numele zilei de joi a săptămânii (rădăcina etimologică este mai vizibilă în limba franceză "jeudi", de la "Jovis Dies"). În mod ironic, studiile lingvistice îl identifică ca fiind derivat din același zeu precum și zeul germanic Tiwaz, al cărui nume a fost dat zilei de marți. O altă referință etimologică
Jupiter (zeu) () [Corola-website/Science/298535_a_299864]
-
etimologică este mai vizibilă în limba franceză "jeudi", de la "Jovis Dies"). În mod ironic, studiile lingvistice îl identifică ca fiind derivat din același zeu precum și zeul germanic Tiwaz, al cărui nume a fost dat zilei de marți. O altă referință etimologică este Dyaus Pita, aparținând religiei vedice. Aspectele de suveranitate implicate în unele dintre titlurile lui Jupiter sunt explicite în istoria legendară a începuturilor Romei (după cum se transmite, de exemplu, în "Viețile" romane ale lui Plutarh și în primele puține cărți
Jupiter (zeu) () [Corola-website/Science/298535_a_299864]
-
comună liberă în Scaunul Mediașului. Conform conscripției din 1516, localitatea avea 30 de gospodării, un morar, un dascăl, doi păstori, iar în 1532 numărul caselor era de 61. Numele așezării în limba germană este de "Bussd", posibil ca o derivație etimologică nu tocmai adevarată din prenumele "Bozo". Biserica fortificată se află astăzi într-o avansată stare de degradare, turnul nord - estic este în ruine iar zidul de incintă este aproape distrus. Slujbele în biserică au fost sistate încă din anul 1990
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
În istoria Imperiului Roman, Principatul este, conform derivației sale etimologice din cuvântul latin "princeps", însemnând "șef" sau "primul", regimul politic dominat de către un astfel de șef de stat sau guvern. Titlul, în complet "princeps senatus" / "princeps civitatis", a fost adoptat inițial de către Octavian (27 î.Hr. - 14 d.Hr.), primul împărat
Principat (Imperiul Roman) () [Corola-website/Science/299430_a_300759]
-
să o redăm integral deoarece aceasta reprezintă de fapt cererea ieromonahului Dionisie Văcărescu de a fi primit la Mănăstirea Călugăra și de a prelua frâiele administrației sfântului lăcaș. Stilul scrisorii devenind pe alocuri greoi, iar ortografia vremii fiind latinizantă și etimologică, am îndrăznit, pentru o mai bună înțelegere a documentului, să adaptăm pe alocuri scrierea unora dintre cuvinte la ortografia actuală, redând însă cu o cât mai mare fidelitate particularitățile de stil ale autorului scrisorii. După cum cunoaștem astăzi, Episcopia Caransebeșului a
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
sau cele privitoare la comerțul cu sclavi pe pământ islamic au încercat să identifice proveniența acestei comunități și a practicilor sale rituale, explorând originea cuvântului "Gnawa/Gnaoua". Explicația oferită de "Maurice Delafosse" în 1924, a rămas vreme îndelungată unica referință etimologică a cuvântului și a fost adoptată de generații de cercetători. Potrivit lui Delafosse, expresia berberă "akal-n-iguinaouen" care semnifică "țara negrilor", ar fi dat naștere la cuvântul "Guinée" „Guineea” precum și cuvântului "Gnawa/Gnaoua", prin asemănare fonetică. "Gnawa/Gnaoua" ar semnifica deci "omul
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
contemporană. Verbul francez exprimă aceleași categorii gramaticale ca și cel din limba română, adică diateza, modul, timpul, persoana și genul (masculin și feminin), acesta fiind limitat la modul participiu. Dat fiind că ortografia limbii franceze este în foarte mare măsură etimologică, deci nu redă fidel pronunțarea, în conjugare trebuie să se țină seamă de faptul că în vorbire sunt mai puține desinențe personale decât în scris. Sunt de exemplu categorii de verbe la care, la anumite timpuri, patru desinențe se scriu
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
Giraiesty" la 1790, "Griesti" la 1800, "Ghiriesti" la 1814, "Parochia Giriesti" la 1869. Forma "Gherăiești" apare, mai apoi, prin atracție paronimică (asociere cu cuvântul "ghera") în secolul al XIX-lea și este impusă prin actele oficiale de după anul 1864. Originea etimologică a denumirii acestei localități devine mult mai discutabilă întrucât prin același toponim sunt denumite mai multe sate din diverse părți ale țării și e greu de crezut că toate au avut aceleași origini: Forma Gherăești este oficială, dar nu și
Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/324487_a_325816]
-
va începe cu luna lui octomvrie și să va încheia cu luna lui septemvrie. {EminescuOpX 150} Din făscioara l reproducem următoarele considerațiuni care au făcut pe redactor a primi în scrierea sa ortografia cu semne. Adoptând și noi, în locul ortografiei "etimologice" de până acum, ortografia "cu semne", ne simțim de obligați a îndica motivele cari ne-au îndemnat a face aceasta. Ele sânt pe scurt următoarele: 1. Ortografia etimologică nu este destul de precisă, în ceea ce privește mai ales scrierea sunetelor derivare; de unde urmează
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
primi în scrierea sa ortografia cu semne. Adoptând și noi, în locul ortografiei "etimologice" de până acum, ortografia "cu semne", ne simțim de obligați a îndica motivele cari ne-au îndemnat a face aceasta. Ele sânt pe scurt următoarele: 1. Ortografia etimologică nu este destul de precisă, în ceea ce privește mai ales scrierea sunetelor derivare; de unde urmează că multe cuvinte nici nu să pot ceti îndată corect. Cum să va scrie după ortografia etimologică d. e. mușcă, ca să nu să citească nici muscă, nici musică? Tot
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
îndemnat a face aceasta. Ele sânt pe scurt următoarele: 1. Ortografia etimologică nu este destul de precisă, în ceea ce privește mai ales scrierea sunetelor derivare; de unde urmează că multe cuvinte nici nu să pot ceti îndată corect. Cum să va scrie după ortografia etimologică d. e. mușcă, ca să nu să citească nici muscă, nici musică? Tot așa e cu cuvintele: pișcă și pisică, moșie și moașă, pasiune și pășune, mană și mînî, paturi șl pături, satul și sătul, urzeau și urdeau (a urdi, a face
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Cadian, Cîțiu, Mintiu etc. ca să nu să cetească Rosca, Boșian, Cînzan, Caț, Minț? 2. Lângă acest neajuns să mai adaogă unul cu mult mai greu în consecințele sale, căci privește frumusețea și chiar unitatea limbei române, înțelegem neajunsul că ortografia etimologică, după natura ei, nu regulează întru nimic pronunțarea limbei. Astfel noi românii "ungureni" ne-am deprins a pronunța: năciune, educăciune, enărăciune, comișune etc., în credință negreșit că tot astfel pronunță și ceialalți români fără escepțiune. După ce însă am început a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu privire la limba maternă este de a face ca să dispară din limbă cu desăvârșire toate formele corupte, barbare și neestetice și în locul lor a introduce forme corecte și frumoase, Aceasta însă nu să poate decât pe lângă ortografia cu semne, căci ortografia etimologica, lăsând pronunțarea în voia fiecărui lector, departe de a ne sprijini întru rezolvarea acestei probleme, mai vârtos ne încurcă. Am auzit cu urechile noastre cum elevii și învățătorii pronunțau: timpuriu în loc de timpurîu, amiceție în loc de amiceață (? ) etc., pentru că sta scris: timpuriu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
scris: timpuriu, amicetia. Unii mai pronunțau: gerunz, alții gerundiu, unii concorză, alții concordie, și așa mai departe, Ce să va alege de limba noastră urmând mai încolo pe calea aceasta? 3. Majoritatea precumpănitoare a românilor respinge [în original: prohorescează) ortografia etimologică și nu sânt pe semne că aceasta majoritate să va supune minorității; din contră, ortografia etimologică pierde pe zi ce merge tot mai mult din terenul avut. Nici că este mirare, deoarece: 4. Ortografia cu semne este neasemănat mai precisă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
departe, Ce să va alege de limba noastră urmând mai încolo pe calea aceasta? 3. Majoritatea precumpănitoare a românilor respinge [în original: prohorescează) ortografia etimologică și nu sânt pe semne că aceasta majoritate să va supune minorității; din contră, ortografia etimologică pierde pe zi ce merge tot mai mult din terenul avut. Nici că este mirare, deoarece: 4. Ortografia cu semne este neasemănat mai precisă, prin urmare și mai simplă și mai ușoară. Însuși d. Bariț, etimologist pronunțat, recunoaște că "pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]