1,985 matches
-
prezentă, inefabilul își găsește adeseori ori locul în Istoria lui Nicolae Manolescu. (Măcar într-o versiune impură, adică bine precizată, asemănătoare celei oferite de T.S. Eliot în finalul unui celebru poem. Merită urmărite, în sensul acesta, argumentele lingvistice cu care etimologiile savante ale lui Noica sunt retezate până la a deveni acceptabile. Sau bunul simț prin care sunt corijate calculele alchimice aplicate de Edgar Papu în ecuația romantismului.) Cum rămâne însă cu sinteza epică ? Trebuie spus că aici s-au arătat deficitari
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
sexuale bolnăvicioase și de incitări la dezmăț. Pudoarea acestui admirator declarat al corpului feminin e cel puțin excesivă. într-un singur caz se dovedește ceva mai lucid, în cazul rivalului său Hasdeu: după ce, în Pseudokynegetikos, îl luase peste picior pentru etimologiile lui fanteziste, îi închină savantului un text amplu și sfidător, în care elucubrațiilor hasdeiene din conferința Noi în 1892 li se răspunde rațional, calm, în cel mai pur spirit junimist (vezi conferința Un leac pentru copilăria noastră, din 1892). Odobescu
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
rapidă. În dicționarul de argou al Ninei Croitoru Bobârniche cuvântul e înregistrat în prima ediție (1996) doar cu sensul "țigan care caută prin gunoaie", pentru ca la ediția a doua (2003) să găsim și "țigan bișnițar", ba și "șmecheraș de cartier". Etimologia termenul este cunoscută, până la un punct: cocalar este un derivat, cu sufixul de agent -ar, de la substantivul țigănesc kokalo, -a "os" (înregistrat în dicționarul lui Gh. Sarău, din 1992; cuvânt curent în limba romani, ca împrumut din greacă). Circulă o
Cocalar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7456_a_8781]
-
dicționar academic (MDA, II, 2002) nu l-a inclus în lista sa de cuvinte. a fost, în fine, înregistrat de Noul dicționar universal (2006), cu eticheta de uz "familiar", cu definiția "învălmășeală, harababură, brambureală, vălmășag, amestecătură" - dar și cu indicația "etimologie necunoscută". Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007) cuprinde termenul cu definiția sa, dar și cu explicația etimologică convingătoare și consacrată. Aceasta apăruse deja în Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu (pe care îl preiau mai multe vocabulare on-line, repetînd o primă
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
Rodica Zafiu Termenul paparazzo e cît se poate de răspîndit în româna actuală, iar etimologia lui este destul de bine cunoscută, pentru că a fost de mai multe ori explicată și comentată în cărți și pe internet: prin antonomază, numele unui personaj din filmul La dolce vita al lui Fellini a devenit denumirea generică a fotografului din
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
sale (evocînd o agresivitate ușor comică, prin aliterații care sporesc o conotație depreciativă). Singurele controverse etimologice au apărut în legătură cu motivația alegerii numelui personajului de către Fellini (ca termen dialectal, pornind de la amintiri sau, mai probabil, ca ecou al unei lecturi). Despre etimologia și circulația termenului paparazzo, despre pătrunderea sa în română, izolată înainte de 1989, accelerată ulterior, mai ales în jurul anului 1997 (în legătură cu moartea prințesei Diana) a scris, într-un foarte documentat și foarte interesant articol, doamna Florica Dimitrescu ("Din viața cuvintelor recente
Paparazzi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7976_a_9301]
-
ales dacă avem în vedere instabilitatea formală a cuvintelor cu circulație argotică. Sensul este, oricum, aproape identic - cu diferența stilistică dintre un element neutru, oficial - și unul expresiv, popular, evaluativ. (Într-o pagină din internet, am găsit o încercare de etimologie a cuvîntului, care ar proveni de la un nume propriu, al unui parașutist celebru; ipoteza nu pare deloc convingătoare, pentru că presupune o cale mai rară și mai complicată, care nu explică evoluția sensurilor; e vorba mai curînd de o coincidență, numele
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
palmelor, dar optica se va schimb radical: coincidența intimă a celor doi va lăsa locul unei in-coincidențe constitutive. A trăi respectabil în doi este o utopie fără leac. Fiecare om este o monadă închisă implacabil în sine (sens sugerat de etimologia cuvîntului "aforism"), care nu poate ieși decît pentru scurt timp în afara sa, și de obicei numai atît cît durează tensiunea sexuală. Stingerea acestei tensiuni va rupe simultaneitatea afectivă a celor doi: lăsînd să izbucnească cronologia lor deosebită, bioritmurile lor diferite
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
deși mult mai probabilă pare o sursă străină (fr. oligarque sau chiar engl. oligarch, evident modelate după fonetica lui oligarhie, preluat direct din grecește). Pentru magnat (în DEX: "mare capitalist"!), mai vechi în limbă, este indicată în dicționarele noastre o etimologie multiplă (latină, germană, franceză). Între cei patru termeni există unele diferențe de sens (mai ales între oligarh, care accentuează puterea politică, și magnat, care pune în prim-plan puterea economică), dar uzul îi poate echivala - după cum poate și manifesta preferințe
Baroni și barosani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7686_a_9011]
-
acest motiv, autorul cercetează toate documentele credibile care conțin relatări despre druizi. De la Clement din Alexandria la Diogene Laertios, de la Chiril al Alexandriei la De bello Gallico al lui Caesar, de la Strabon și Plinius cel Bătrîn la diversele interpretări ale etimologiei cuvîntului druid (drus = gorun în greaca veche), Brunaux săvîrșește o cercetare de meticuloasă analiză istorică. Mai mult, Brunaux, declarîndu-se un adversar al falsificărilor imaginare, se ridică împotriva miturilor și legendelor istorice. „Inevitabilul mit asociat persoanei lor trebuie să ne amintească
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
existat în locul cărții?» E un enunț de tip utopic, - o întrebare «fantezistă» la care poți răspunde-n fel și chip. Oricum, ar trebui să știu mai clar ce înțelegi aici, prin termenul de «carte»". Urmează un excurs în direcția unei etimologii savuros ramificate în istorie, cu foșnete exotice: „Obiectul ca atare, material, a cărui existență presupune, vorba lui Saint-John Perse, «moartea unui copac»? Copac ce poate fi un falnic fag, o, în tedescă, Buche, - de unde Buch, alias «carte», una ale cărei
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
neapărat să fie alcătuit din noțiuni. Protagonistul cărții - Moise Maimonide - este el însuși un cărturar de tip lexical. Pentru un astfel de învățat, universul e pretextul de care are nevoie pentru a-și crea propria lume filologică: una ridicată pe etimologii, pe jocuri de cuvinte și pe textele din care s-a inspirat spre a-și scrie lucrările. În ochii unui asemenea gînditor, studiul e mai important decît trăirea, iar textul e mai complicat decît viața. De aceea, a intra în
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
barbut cu armăsari potcoviți" (Avasilcăi 1994: 183). Într-un reportaj despre zarurile măsluite, sunt enumerate mai multe tipuri: "zaruri Ťochi de peșteť, zaruri Ťîncărcateť, zaruri cu magnet" (Evenimentul zilei, 1647, 1997). În fine, oasele sunt numite și babaroase: termen cu etimologie incertă, care a fost explicat, nu foarte convingător, prin apropierea de băbăreasă și care se folosește și ca nume pentru barbut sau pentru un joc asemănător cu acesta. A juca barbut - act desemnat, printr-o metonimie asociată cu o metaforă
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]
-
dintre elevii lui au început să câștige bani cu talentul lor, vânzându-și operele la tot felul de tipi cu nasul pe sus care nu pot scrie." (pag. 264) Principiul după care se orientează sensul romanului acesta e, în spiritul etimologiei onomastice practicate de autorul său, acela al - mare atenție! - cruzimii. Și, scriind asta, nu fac, gratuit, jocuri de cuvinte. Viziunea lui Dumitru Crudu e, prin ea însăși, una pregătită permanent să aproprieze în intimitate sferele, în genere, extranee. În plus
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
cu pontoarca" (yalelock.com). Din păcate, nici în acest caz dicționarele noastre nu se ajută prea mult. În DEX, cuvântul pontoarcă nu există; în Micul dicționar academic (care reia și rezumă Dicționarul limbii române), e înregistrată forma poptoarcă, cu o etimologie nesigură, cu trimitere la un articol al lui I. Verbină din 1941 și la cuvântul rusesc podporka. Într-adevăr, forma cuvântului românesc sugerează posibilitatea unui etimon slav, iar sensul cuvântului rusesc ("proptea, reazem, sprijin") nu este incompatibil (prin eventuale specializări
Pontoarcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7548_a_8873]
-
fetele ei locurile principale ale mesei" (p. 38). Din păcate, din descrierea jocului nu se înțelege foarte bine la ce se referă termenul pontoarcă; ar putea fi vorba chiar de niște suporturi pe care se aranjează cărțile, ceea ce ar confirma etimologia prin termenul rusesc; forma cuvântului ar fi însă contaminată cu aceea a lui pont, a cărui familie lexicală era foarte folosită la jocul de cărți (exista verbul a ponta, jucătorii erau numiți pontatori etc.). Ipoteza tentantă a unei metafore (de la
Pontoarcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7548_a_8873]
-
plecat, deraiat... Abaterea de la norma comună este sursa unor evaluări atât negative, cât și pozitive: după cum este percepută ca nebunie, anomalie - sau ca originalitate, ieșire din comun; se explică astfel de ce adjectivul primește explicații de semn contrar. E interesantă și etimologia verbului a ușchi. În DEX, verbul apare cu mențiunea "etimologie necunoscută". În Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu și în Dicționarul limbii române (DLR), tomul XII, partea a 2-a, Litera U (2002), se indică originea, stabilită de mult: din
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
atât negative, cât și pozitive: după cum este percepută ca nebunie, anomalie - sau ca originalitate, ieșire din comun; se explică astfel de ce adjectivul primește explicații de semn contrar. E interesantă și etimologia verbului a ușchi. În DEX, verbul apare cu mențiunea "etimologie necunoscută". În Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu și în Dicționarul limbii române (DLR), tomul XII, partea a 2-a, Litera U (2002), se indică originea, stabilită de mult: din țigănescul u�t- (u�taw) "a se ridica". De la "a
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
fiind anulată metonimic și contextual. E posibil ca și sensul "a fura" să provină nu dintr-o evoluție semantică pe teren românesc, ci direct din țigănește (dată fiind legătura dintre "a ridica" și "a fura"). Oricum, ar trebui ca această etimologie să fie corelată și cu explicarea interjecției sau a onomatopeii huști sau uști ("cuvânt care sugerează mișcarea făcută de cineva sau de ceva care iese sau dispare repede, se strecoară repede undeva"; "strigăt cu care se alungă păsările de curte
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
renume din comédia minciunii? Așadar, într-o formă sau alta, psihologi sîntem cu toții "făr-a prinde chiar de veste", iar performanța profesorului Dănciloiu n-are de ce să ne mai surprindă. Tot la Piatra Neamț, prin 1941, am dibuit prima oară noțiunea de "etimologie". Un medic refugiat din Bucovina, doctorul Gieshübl, venea adesea pe la noi în vizită și mă cucerea prin varietatea cunoștințelor sale, ca și prin modul atrăgător de a le expune. într-o zi a adus vorba despre cuvîntul francez chez, spunînd
Arheologie lexicală by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7126_a_8451]
-
această temă. O conferință despre un cuvînt?! Da, pentru că în ea se prezentau pe larg schimbările suferite de latinescu casa, care - deplasîndu-se spre nord - a trecut prin mai multe forme intermediare, rezultatul final fiind prepoziția chez. Așadar, o lecție de etimologie, prima de care am beneficiat, pe la vîrsta de 9 ani. "Cap de pod"... Am auzit întîia oară expresia din gura d-lui Buiumovici, care fusese poreclit astfel de către colonelul X pentru că întîrzia să-și părăsească locuința, revendicată de o instituție
Arheologie lexicală by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7126_a_8451]
-
carusel, călușei", desemnând așadar o instalație rotitoare caracteristică pentru bâlci sau parcul de distracții; în MDA, în plus, există și sensul "jucărie în formă de minge, confecționata din hârtie colorată, umpluta cu rumeguș și care este atârnata de un elastic". Etimologia indicată în dicționare este cea stabilită de Al. Graur (în Etimologii românești, 1963, p. 155), care a legat sensul "călușei, carusel" de numele unui cântec popular italienesc, dar și de al unei versiuni românești, cu melodie, se pare, diferită. Evoluția
Tiribomba by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7132_a_8457]
-
mică precizare filologica: titlul melodiei italienești (mai exact, napolitane) nu este (cum îl indică Al. Graur, și după el toate dicționarele noastre), ci Tiritomba. Modificarea fonetica s-a petrecut foarte ușor, fie prin simpla asimilare consonantica, fie, mai probabil, prin etimologie populară (cuvântul fiind apropiat de bombă). În refrenul melodiei napolitane, termenul tiritomba apare repetat de mai multe ori ("Tiritomba, tiritomba, tiritomba all'aria va..."). În traducerile din dialect în italiană standard (cel puțin în cele disponibile pe internet), cuvantul este
Tiribomba by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7132_a_8457]
-
ar fi de origine țigăneasca, ci ar proveni din construcția germană mit Stock "cu baston". Această ipoteză etimologica nu se gaseste, desigur, în dicționarele noastre etimologice, nici în cele generale. E atribuită, în genere, scriitorului Victor Eftimiu, autorul mai multor etimologii fanteziste; unii spun că au auzit-o de la cîte un profesor; cei mai mulți, în ultimii ani, au găsit-o circulînd pe internet. În spațiul web explicația apare în zeci de variante, sub titluri de genul " Acum știi!", pe forumuri sau în
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
se piquait de lectureť, scrie undeva Ș. Cioculescu. Aici expresia franceză de la urmă sugerează că el nici măcar nu disprețuiește prea tare pretinsa galomanie. Amfibologia e prezentă adesea, când Ș. Cioculescu trage din plin foloasele cunoștințelor sale lingvistice, profitând de nevinovate etimologii ori de sensuri multiple ale cuvintelor ș...ț Reunite, într-o scurtă evocare a felului cum Șt. O. Iosif a întâlnit-o pe Natalia Negru, ironia și echivocul fac ravagii. Criticul pare a se ține de textul unor scrisori ale
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]