369 matches
-
rulată în formă de sul, făcută din foi subțiri, umplute cu mere, brânză, nuci“ este cel mai cunoscut cuvânt din această categorie, fiind și cel mai vechi atestat (1900). În limba vorbită, are numeroase variante: ștrudir, strudul, strudur, strul, strudl. Etimonul său este germ. Strudel care înseamnă „vârtej“și care, regional, are și în germană sensul de „prăjitură“. O altă prăjitură bine cunoscută se numește cremșnit, cuvânt înregistrat recent în lucrări lexicografice (Dicționarul de neologisme, ediția a III-a), cu mențiunea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
secolului trecut. În germană, vine din it. torta < lat. torta, formă de participiu trecut feminin care stă și la baza cuvântului vechi românesc turtă, moștenit din latină. Așadar, la originea îndepărtată a cuvintelor românești tort și turtă se găsește același etimon. Chiflă „pâinișoară, croasant“, atestat prima dată la V. Alecsandri, este din germ. Kipfel. Într-un document de la 1770 publicat de N. Iorga, apare însă una dintre variantele acestui cuvânt: chipel. Termenul este răspândit și în alte limbi: maghiară, bulgară și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
partea I, 1934), unde cuvântul este înregistrat o singură dată, cu toate sensurile, S. Pușcariu (care girează etimologiile din această lucrare) precizează: „E îndoios dacă avem a face cu un singur cuvânt.“ În consecință, pentru sensul din Transilvania trimite la etimonul maghiar menționat mai sus, dar sugerează și o posibilă origine onomatopeică a cuvântului, cu toate sensurile sale, pornind de la înțelesul fundamental „a mișca repede (o nuia) prin aer și a produce un sunet șuierător cu ea“. Se poate presupune, așadar
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din porc sunt și ele la loc de cinste, în primul rând cârnații. Cuvântul cârnat, cu varianta populară cârnaț, există și în aromână și provine din lat. *carnaceus (moștenit și în italiana dialectală, spaniolă și portugheză); forma mai apropiată de etimon este cârnaț. Din română a fost împrumutat de bulgară, sârbă, croată. Slănină este un cuvânt slav derivat de la slanŭ „sărat“, care există și în neogreacă. În Transilvania și Banat, ca și la istroromâni, se mai păstrează un sinonim al lui
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
profesor la Cluj, despre care Iorgu Iordan scria că a fost unul dintre cei mai mari etimologi români. Pornind de la variante ca polpană, pulpoană, care ar reprezenta faze intermediare între o fază veche *purpoană și forma pulpană, Bogrea propune ca etimon fr. pourpoint „vestă scurtă cu mâneci (din secolele 13-17)“, cuvânt franțuzesc care însemna la început „brodat“. Schimbarea de sens de la o limbă la alta nu pune probleme, este curentă în cazul numelor din domeniul vestimentației; de exemplu, tc. mahrama „năframă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
limba noastră în momente diferite și a fost adaptat în forme ușor diferite. Cuvântul jartieră, care denumește un accesoriu vestimentar feminin confecționat dintr-o panglică de elastic care menține ciorapul întins pe picior, este un împrumut din fr. jarretière „jartieră“. Etimonul francez este atestat încă din secolul 14 (anul 1360), ca derivat din jarret „partea opusă rotulei genunchiului“ (cuvânt de origine celtică: *garra „gambă, picior“). Alături de hanche „șold“, acesta este unul dintre puținele cuvinte străine intrate în terminologia franceză a corpului
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
bilă „fiere“ nu poate veni din lat. bilis „fiere“, fiindcă l intervocalic din cuvântul latinesc nu a devenit r în corespondentul său românesc. Nu o dată, în viață unui cuvânt moștenit au intervenit mai multe legi fonetice, ceea ce face dificilă descoperirea etimonului latin. Îmi place să citez ca exemplu cuvântul măruntaie, care continuă lat. minutalia „mărunțișuri“, din aceeași familie cu lat. minutus > rom. mărunt (rom. minut are la bază același cuvânt latinesc, care a fost însă împrumutat după ce legile fonetice au încetat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
la particularități cu caracter de lege (sau măcar de tendință) ale anumitor graiuri. Cât privește sensul, înțelesul cuvintelor moștenite, constatăm o situație similară. Unele, ca rom. mamă, tată, ureche, a fugi, soare, sare nu prezintă nicio modificare de sens față de etimoanele lor latinești; despre acestea se va vorbi foarte puțin. Altele, ca ghindă, tare, pământ prezintă deosebiri de sens, sunt cazuri de cuvinte care au trecut prin diverse aventuri în viața lor. Remarcile făcute cu privire la cuvintele moștenite din latină, fie că
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
la origine tot pe oiseau „pasăre“, influențat de moine „călugăr“; contaminarea a avut loc pentru că penele de culoare gri ale vrabiei au fost comparate cu îmbrăcămintea unui călugăr. tare Cuvântul românesc tare are sensul de „puternic“, foarte îndepărtat de sensul etimonului său latin talis, care însemna „asemenea, astfel de“. În celelalte limbi romanice, s-a păstrat sensul etimologic, cf. fr. tel. Această evoluție semantică produsă numai în română a fost explicată în diverse feluri, fără ca lingviștii să ajungă însă la consens
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
s-au transmis și celorlalte limbi romanice. Asupra lor a atras atenția Sextil Pușcariu încă din 1920, în discursul său de recepție la Academia Română. (a) apuca și mare Unele dintre cuvintele păstrate exclusiv în română au suferit schimbări semantice față de etimonul lor latin. Verbul românesc (a) apuca este considerat de mulți ca fiind continuatorul lat. aucu pare „a vâna păsări (cu ajutorul capcanelor)“, iar adjectivul mare ca evoluție, de origine expresivă, a lat. mas, maris „mascul“, printr-o posibilă echivalare a ideii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
trebuie să se procedeze atent, pentru că, altfel, lista împrumuturilor reale poate fi mărită artificial de împrumuturile aparente, idee subliniată de mai multe ori de Fr. Király. Greșelile pot fi de diferite tipuri. Unele sunt cuvinte pentru care se dau ca etimon forme inexistente în maghiară. Este cazul lui brighidău „bătător de putină, mâtcă“, care a fost raportat la magh. ferget(t)yű, deși între cele două cuvinte nu există corespondență fonetică (deosebirile de formă sunt mari), nici semantică: cuvântul maghiar este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sigur, ( a) sosi, trandafir, zahăr etc. Al. Graur a subliniat importanța limbii grecești ca sursă directă a multor neologisme românești; cuvinte ca icter, pocher, portofoliu, monedă, mapamond au fost astfel explicate prin neogreacă. Unele cuvinte, pentru care se propusese un etimon slav și unul grecesc, au fost ulterior explicate numai prin greacă, de exemplu verbul (a) mirosi. Etimologia poate fi însă corectată și în sens invers: franzelă, despre care se spune că vine din neogreacă (DEX), se pare că a trecut
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
directe. În timpul din urmă, E. Suciu a invocat, pentru originea cuvintelor turcești, variante regionale, învechite sau din argoul turcesc, care explică mai adecvat originea unor termeni turcești din limba română. Sunt numeroase cuvintele pentru care s-au propus și alte etimoane decât cele turcești. Semnalez câțiva termeni marinărești care, după ultimele cercetări, pot fi considerați de origine turcă, și nu franceză sau italiană, așa cum se arată în dicționarele românești: carabas, caravelă, chilă, covertă, provă, pupa, șiș. Condițiile istorice în care s-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în care au pătruns ulterior și termeni din germană și engleză. Problemele etimologice pe care le pun cuvintele romanice nu lipsesc. În decursul anilor, s-a exagerat în aprecierea importanței influenței franceze, ajungându-se chiar la situația în care presupusul etimon francez al unui cuvânt românesc să nu existe. Folosindu-se criteriul fonetic, s-a reușit să se facă distincție între cuvintele care vin din franceză și cele provenite din alte limbi: omagiu nu poate veni din fr. hommage, cum s-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sp. engraixar. Faptul că același derivat se găsește în mai multe limbi romanice (format la fel și cu același sens) nu este întâmplător. Ținând seama de cele două criterii menționate, putem aprecia că trebuie considerate „dubioase“ numai derivatele ale căror etimoane nu sunt atestate în latină și sunt slab reprezentate în lumea romanică, de felul rom. albeață < lat. *albitia, rom. păduros < lat. *paludosus, care sunt mai curând formate pe terenul limbii române decât moștenite din latină. Printre derivatele neatestate în latină
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Masca, Mastacăn, Mășcătești, Meseșeni, Mischii, Misica, Mișca, Moisei, Moișa, Moșia, Moșici, Moșna, Moșneni, Moșteni, Moșuni, Mușa, Mușata, Mușca, Oasele, Oaș, Osica, Osoi, Oșești, Uiasca, Uiești, Vasca, Vaslui, Vașcău, Văsoaia, Văsui, Veza, Visca, Visuia, Vișani, Vișeu, Vișina, Vișinari, Vișoi etc. Din etimonul latin a rezultat în română a (se) bucura, iar din cel tracic a (se) veseli. Hunii și ungurii, denumiri supraetnice Istoria constituirii limbilor în spațiul est european ne obligă să ținem seama de evoluția etnolingvistică traci > maghiari, în contextul comun
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
au asociat origini care mai de care mai stranii, inclusiv una geto dacică... Șăineanu afirmă că este un termen format în graiul copiilor, înrudit cu cel de mamă, cea care dă hrană pruncilor. În orice caz, majoritatea lingviștilor consideră că etimonul ar fi cuvântul mămăligă, în timp ce forma măligă, întâlnită și ea foarte frecvent (Mihail Sadoveanu, în povestirea „Copilul nimănui“, folosește expresia „boțuri de măligă“), este un derivat. Acestei derivări i se acordă forma unei afereze (fenomen fonetic constând în dispariția unui
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
i se acordă forma unei afereze (fenomen fonetic constând în dispariția unui sunet sau a unui grup de sunete de la începutul unui cuvânt). Ni se pare ciudat faptul că se evită sistematic investigarea unui traseu etimologic mult mai simplu: de la etimonul latin melica la italienescul meliga și românescul măligă. Zona Banatului a păstrat și o formă arhaică, „ma-melica“ (pomenită în Banatul de la origini până acum). Indiferent însă de originea cuvântului, cert este că mămăliga se pregătește la fel ca în Italia
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dar și cu maximă stilizare, operă ale cărei sensuri se dezvăluie succesiv sau simultan, asemenea laturilor unui poliedru luminat și luminând-și pe rând fețele 25. Foarte multe studii evidențiază alte și alte elemente care pot facilita pătrunderea spre acel "etimon spiritual" (Leo Spitzer) și estetic al marelui dramaturg. Florin Manolescu identifica în pătrunzătorul studiu Caragiale și Caragiale, Jocuri cu mai multe strategii, astfel de trăsături în pledoaria caragialiană pentru genurile minore, în interesul pentru tipologia și gustul publicului, în amestecul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale ideii de literatură. Are loc o nouă expansiune a conceptului literatură = cultură, sub un puternic impuls ideologic. Literatura continuă să rămână în primul rând ceea ce a definit-o încă din antichitate: cultură transmisă prin scris, prin litere. Revenirea la etimonul invariabil al literaturii este inevitabilă și continuă. Sensul etimologic, tradițional, gramatica, se menține încă puternic. Gramatica propune primele cunoștințe, primele elemente ale literelor. Acest sens îl găsim bine subliniat și de Voltaire. Sensul didactic cultural și erudit este și el
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
prin somnul grădinilor (Eres), sau Pe ramurile tale, arbore noptatic, Văzui al veciilor porumbel singuratic, Ce, drăgăstos gângurind, aștepta (De caelo)? Metaforă este continuând formă sensibilizata a ideii estetice, a unei imagini indefinite (asemănătoare, în acest sens, rădăcinii operei, a "etimonului spiritual" pe care îl susține Spitzer 189) ce "provoacă multe interpretări posibile, cărora nu li se poate adecva însă nici un concept anume și care, în consecință, nu pot fi exprimate complet și lămurite pe de-a-ntregul pe calea nici unui limbaj
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
această cauză, destinul va fi Înțeles de Noica - oarecum pe urmele lui Blaga - drept destin colectiv, semnificația globală a sorții unui popor. Atunci când analizează modul În care cuvântul latin computus a devenit În română cumpăt (este vorba de același Îndepărtat etimon În care a derivat internaționalul computer), ori atunci când s-a trecut, În limba noastră, de la rost gură (lat. rostrum) la rost rânduială, filosoful descifrează nu atât un destin al poporului român, cât o vocație specifică acestuia. Doar Într-o scriere
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
conservatoare din mediul rural pentru desemnarea unui destinatar unic22. În marile orașe însă, nu respectul este atitudinea asociată lui dumneata, care sugerează "politețea șefului pentru subaltern, a domnului pentru plebeu, pentru necunoscut, nechemat, nedorit, a vârstnicului pentru tânăr"23. Refacerea etimoanelor celor două pronume de politețe, Domnia Ta și Domnia Voastră, duce problema T/V mai departe. În limba actuală, Domnia Ta apare mai degrabă ironic și glumeț, în niciun caz însă politicos sau în context protocolar. În schimb, Domnia Voastră sau Domniile Voastre reprezintă astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
uni (material ~). Așa cum se poate observa, unele păstrează atât grafia, cât și modul de pronunțare din limba de origine (deux-pièces, rococo, uni), altele și-au adaptat grafia (bucle, ecosez, escarpen, farin, merinos, natur, pane) după modul de pronunțare în limba etimonului. Din italiană, au intrat în aceeași clasa de adjective al dente < it al dente (felii ~), aperto < it. aperto (sunet ~), broccoli < it. broccoli (conopida ~), calzone < it. calzone (pizza ~), carbonara < it. carbonara (spaghetti ~), corretto < it. corretto (cafea ~), espresso < it. espresso (cafea ~), farfalle
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
2 5.3.4. Variația privește forma de singular: oscilația între o formă terminată în -o accentuat și o formă terminată în -oŭ, între o formă terminată în consoană și una terminată în -e, între o formă mai apropiată de etimon sau nu: 67) apropo: 95 apropou: 5 68) halo: 32 halou: 58 nu răspund: 10 69) bulgăr: 12 bulgăre: 86 ambele: 2 70) pieptăn: 32 pieptene: 64 ambele: 3 #piaptăn: 1 71) lebăr: 89 lebărvurst: 8 ambele: 1 nu răspund
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]