374 matches
-
mai multe cuvinte de la comunitățile locale. De aceea, ar trebui să fim mai prudenți atunci când presupunem că unele cuvinte le-am moștenit de la slavi, și nu invers. Un caz tipic este cel al râului Bârzava, considerat de origine slavă, de la etimonul bârzo, adică, repede, în limbile slave sudice (opus lui bâstro din cele nordice). Dar râul era cunoscut încă din Antichitate drept Berzobis, astfel încât este necesar să avem în vedere o posibilă adaptare a lui de către slavi. Un potențial argument suplimentar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lui bâstro din cele nordice). Dar râul era cunoscut încă din Antichitate drept Berzobis, astfel încât este necesar să avem în vedere o posibilă adaptare a lui de către slavi. Un potențial argument suplimentar al originii lui autohtone îl constituie frecvența acestui etimon în întreg spațiul românesc (Bârzu, Bârzota, Bârzoi, Bârzești etc.). Poate că influența autohtonă asupra slavilor a fost una mult mai profundă și nu s-a restrâns doar la aria lingvistică. Nu trebuie să ignorăm posibilitatea ca ascendenții slavilor să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cale s-au reintrodus însă în limbile romanice unele grupuri consonantice (cl-, pl-, -ct-, -ns-) care dispăruseră de multe ori în cuvintele moștenite datorită transformărilor fonetice. În unele limbi romanice (franceză, portugheză), s-a refăcut grafia cuvintelor moștenite sub influența etimonului, iar în altele s-au reintrodus unele forme flexionare (în română, unde s-au reintrodus consoanele originare la formele iotacizate: eu văd, după lat. vedo, eu vin, după lat. venio etc.80). În italiană, spaniolă și portugheză, influența latinei a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Franz-Joseph Meissner et al., EuroComRom Les sept tamis: lire les langues romanes dès le départ, Shaker Verlag, Aachen, 2004, p.166-168, 249. 82 Vezi, în legătură cu această temă, Dumitru Copceag, Tipologia limbilor romanice, Clusium, Cluj-Napoca, 1998, în special, p. 34-45. 83 Etimonul latinesc este flos,-oris, de genul masculin , acuz. florem, iar corespondentele în principalele limbi romanice sînt: fr. fleur s.f., it. fiore s.m., sp., pg. flor s.f. 84 Prescurtarea Vlab este pentru vocală labială. 85 Vezi în acest sens, Franz-Joseph Meissner
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
elaborată, nu un simplu vehicul al unei gândiri care își caută astfel dreptul la memorie. Un alt aspect esențial al acestui stil inovativ este cel legat de lexic. Cum abia în secolul al XVII-lea limba română începe să concureze etimonul slavon, este explicabilă sărăcia fondului de bază al vocabularului. Cu ce avea la îndemână, Cantemir nu avea cum să scrie Istoria ieroglifică, text în care sunt vehiculate idei, concepte, în care sunt folosite reguli clare ale retoricii, logicii ș.a.m.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dinainte de 1620 și aparținându-i lui Ion Românul 58. Unele versiuni mai vechi care au lăsat urme pot fi fixate încă din secolul al XV-lea, în Transilvania și în Moldova, dar în limbile latină, respectiv slavonă. Oricum, indiferent de etimonul în care circula, cert este că în spațiul românesc Alexandria a avut o influență decisivă. Povestind cuceririle și isprăvile lui Alexandru, textul, indiferent de versiunile sale, amestecă date istorice cu scene imaginare, evenimente reale cu descinderi fantastice într-o geografie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din Încurcătură. Dintre alte lucrări consultate de mine de abia În Dicționarul Istoric al Localităților din Transilvania de Coriolan Suciu, apărut În anul 1956, am dat de localitatea Gălăuțaș - Părău, autorul Încercând să argumenteze etimologia cuvântului Gălăuțaș. Autorul propune drept etimon maghiarul galokás patok. Bine-bine, mi-am zis, dar maghiarii nu s-au statornicit aici decât la Începutul secolului al XX-lea, odată cu Începerea primelor exploatări forestiere. Primul gater este adus aici de un evreu din Suedia, pe nume Lómaș. Cam
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
toujours à l'admiration des autres peuples, comme cet esprit d'enfant terrible qui désarme alors même qu'il inquiète" [Sanchez y Gomez, p.XIII]. Observăm astfel că variantele Parizienelor depistate la diferiți autori trimit vizibil la unul și același etimon, făcut din originalitate, extravaganța, egoism, snobism și pretenții. Accedem prin urmare la descifrarea unui profil social, având o anumita poziție în lume și pregnanta estetică bine conturate. Pariziana este personajul feminin ne-ordinar care ilustrează condiția femeii și revendicarea să
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
, În dicționarele explicative, termenul o. (al cărui etimon grec este oneiros „vis”) figurează cu două sensuri principale: unul interesând domeniul medical („delir, halucinație asemănătoare visului, care definește unele stări psihopatologice”), celălalt, sfera creației literar-artistice („structură estetică rezultată din fluxul spontan al conștiinței și opusă celei realiste”). În comentarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
este pe cale să devină arta Creștinătății occidentale. Apogeul său coincide cu cel al Europei medievale: o Europă care în curînd va cunoaște din plin consecințele lungii și dureroasei crize a secolului al XIV-lea. Note și comentarii 1 "Legiștii" (de la etimonul latin lex, legis = lege) erau specialiști în drept roman, formați, cu începere din secolul al XH-lea, la marile Universități europene. Ca membri ai Consiliilor regale, atît în Franța, cît și în Anglia sau în Peninsula Iberică, ei și-au
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și miros sau cu nominale din clasele semantice "gust"/"miros". (45) Fumătorii nu simt ("nu au percepția") gustul de dulce. (www.stiriacasa.ro) (46) A simțit miros de fum pe scara blocului. (www.ziarultimpul.ro) Viberg (1983: 149) precizează că etimonul latinesc sentire a avut o evoluție diferită în limbile romanice. În latină, sentire putea fi folosit pentru exprimarea oricărui tip de percepție; în faza actuală a evoluției limbilor romanice, verbul și-a restrâns sensul: în italiana modernă, sentire este folosit
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sintezei o constituie osmoza dintre dramaturgie și momente. Filmul a incorporat o serie de momente precum O lacună, Situa‑ țiune, Grand Hôtel «Victoria Română», Un artist. O serie de personaje se topesc unul în celălalt pe baza stabilirii unui dublu etimon, temperamental și discursiv, așa că Nae din Situațiune devine totuna cu Lache din O lacună, iar Nae Girimea îl incorporează și pe frizerul anonim din Un artist. Detaliile amenajării locuinței lui Nae sunt recuperabile din felul în care este decorată locuința
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lirismul scriitorului devenind semnificative în aceea că blochează mareea și vagul sentimental, retorica și decla- mația care apar doar în decupajul parodic, substanță de contrast iremediabil generatoare de comic. Pornind de la stilistica propusă de Leo Spitzer ar trebui să identificăm etimonul stilistic al operei, acea recurență semnificativă. Ceva ne ajută în acest sens și anume ceea ce Anne Herschberg Pierrot numește clișaj ăclichage) ca practică a clișeului „la tentative de reproduire un modèle figé”, „la structure logique du cliché” redefinită ca „l
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Philippe Hamon „est bien le lieu privilégié de toute caricature” , caricatura ca specie exemplară a deformării. Pentru că ne aflăm la nivelul discursului, termenul avenit în acest caz este cel de galimatias, care caracterizează un discurs confuz, încăr- cat retoric. Însă etimonul nu stilistic, cât literar al excesului pe care-l dezvoltă bășcălia aparține operei lui Caragiale, stă în „simț enorm și văz monstruos”. Bășcălia reprezintă o deformare cu o totul particulară, care nu ține de simpla exagerare ca în cazul hiperbolei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Masca, Mastacăn, Mășcătești, Meseșeni, Mischii, Misica, Mișca, Moisei, Moișa, Moșia, Moșici, Moșna, Moșneni, Moșteni, Moșuni, Mușa, Mușata, Mușca, Oasele, Oaș, Osica, Osoi, Oșești, Uiasca, Uiești, Vasca, Vaslui, Vașcău, Văsoaia, Văsui, Veza, Visca, Visuia, Vișani, Vișeu, Vișina, Vișinari, Vișoi etc. Din etimonul latin a rezultat în română a (se) bucura, iar din cel tracic a (se) veseli. Hunii și ungurii, denumiri supraetnice Istoria constituirii limbilor în spațiul est european ne obligă să ținem seama de evoluția etnolingvistică traci > maghiari, în contextul comun
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
constrânși la munci masacratoare și prost plătiți, s-a adresat lui don Calabria: «Aici se înmulțesc ștrengarii. Nu e posibil să deschidem și aici la Vicenza un refugiu pentru ei?». A folosit chiar cuvântul «refugiu». Divina Providență a jucat pe etimonul numelui localității. Un binefăcător bogat, onorabilul Gaetano Rossi, fiul fondatorului marii industrii textile din Schio, i-a oferit episcopului din Vicenza o vilă la Costozza, ca să o folosească în favoarea orfanilor de război. Numele «Costozza» derivă din latinescul «custodie, refugiu». Există
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fost Hâjdău, după cum o dovedesc numele unor localități: Hâjdău din Hotin și Hâjdieni, din Bălti și Orhei (vezi Poghirc, 1968, pp. 53-55). Undeva (vezi Hașdeu, 1881/1984, p. 109), savantul încearcă să ofere că explicație (probabilă) a numelui său un etimon slav semnificând 'meșter'. 2 Mai toate informațiile biobibliografice care urmeaza sunt extrase, în mod selectiv, din Poghirc, 1968, pp. 53-71. În anii '80 ai secolului trecut, Cicerone Poghirc, stabilit în străinătate, fusese "pus la index" de către regimul comunist. Se explică
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Fr. Miklosich despre forma slavă vĭdova - consideră neadevărată această trimitere (influențată - crede el - de opinia eronată a lui A. dr. Cihac [II, 443] și a bulgarului B. țonev). După părerea lui H. Tiktin, sunetul v din ultima silabă (inexistent în etimonul latinesc) poate fi explicat cu aparițiile similare din măduvă sau pivă. într-o notă (p. 234, nota 3), Vasile Scurtu, cel evocat mai sus, notează formele din meglenoromână - ubdăviță, ubdubiță, uduviță - și le explică prin bulg. volovica (deși trecerea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi acesta un temei pentru extinderea de sens notată de Șăineanu și Resmeriță - motivația fiind oferită de „absența soțului” -, dar remarca „învechit” era obligatorie. Cred acest lucru, fiindcă, local, vădană (forma populară alcătuită din vechiul românesc - atât de apropiat de etimonul latinesc - văduv, -vă72 plus sufixul an[ă]) înseamnă în Bucovina, depreciativ, și „văduvă”, dar și „fată sau femeie care a născut un copil din flori” (vădana - zice Simion Florea Marian - Nunta la români, București, Editura „Grai și suflet”. Cultura națională
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prin somnul grădinilor (Eres), sau Pe ramurile tale, arbore noptatic, Văzui al veciilor porumbel singuratic, Ce, drăgăstos gângurind, aștepta (De caelo)? Metaforă este continuând formă sensibilizata a ideii estetice, a unei imagini indefinite (asemănătoare, în acest sens, rădăcinii operei, a "etimonului spiritual" pe care îl susține Spitzer 189) ce "provoacă multe interpretări posibile, cărora nu li se poate adecva însă nici un concept anume și care, în consecință, nu pot fi exprimate complet și lămurite pe de-a-ntregul pe calea nici unui limbaj
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
a umaniza concepte filozofice aproape ininteligibile, și de a opera cu ele pe înțelesul cititorului cât de cât instruit: autorul este printre puținii noștri exegeți care l-au citit în original pe Platon și pe Heidegger, traducându-i în românește. Etimonul seduco înseamnă la obârșii "a lua deoparte", abia din secolul al II-lea, la Tertullian și la Augustin căpătând înțelesul de a "seduce" în sensul de a corupe. Seducția este exercitarea puterii unui individ în detrimentul libertății altui individ. Ambiguitatea seducției
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în rapel cu Iperione, fiul sideral al Demiurgului, este o contradicție în termeni. Fiind vorba de luceafărul de seară/noapte ("O dulce-al nopții mele domn"), preferăm eventual varianta Espero, compatibilă în tandemul cu Iperione. Lucifero, dincolo de înțelesul fast al etimonului latin, este numele luceafărului de dimineață, dar în primul rând sinonimul puterilor diavolești, satanice în toată cultura și literatura creștină, inclusiv în "Divina Commedia", sau în poezia lui Montale (vezi "Piccolo Testamento", unde Lucifero este solul apocalipsei fasciste) în spiritul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
curg în lin dezmierd, / Ci strâng, brățară, dimineața ce-a căzut/ Desprinsă de la mâna ta, să nu te pierd” - Convalescență. O nouă direcție în poezia lui G. se dezvoltă în grupajul liric din 1943, Dincolo de pădure, al cărui titlu traduce etimonul „Transilvania”. Mai puțin omogen tematic față de Anotimpuri și marcând o clară schimbare de tonalitate, de la optimismul radios al comuniunii cu natura, la disperarea și plângerea prin vers a pierderii ținutului natal, cartea include, în descendența lui O. Goga sau a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
străină, mai ales anglicismele, într-o formă cît mai apropiată de cea de origine; pronunțarea midia are pentru mulți conotații pozitive, legate de prestigiul cultural al cunoașterii englezei. Din punct de vedere ortografic, scrierea cu cratimă este o îndepărtare de etimon, motivată de faptul că în română elementele componente sînt persepute ca asociate stabil; cratima se explică și prin influența ortografiei franceze, limbă care a servit de intermediar pentru impunerea anglicismului. Mai complicată este însă chestiunea adaptării morfologice: cuvîntul mass-media este
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
dar cu funcții atât de diferite. Și să nu pomenim, de asemenea, că ceea ce ținea de latura stângă a fost - cam pretutindeni - considerat ca slab. Un etimologist de ocazie, de profesie miliardar și român - din exil și de acasă - găsise etimonul mâinii stângi, ca obosită: stanca, în latinește. Fantezist, probabil, dar sugestiv! Un cunoscut om de litere francez demonstra, cu fotografii, într-o celebră revistă de la finele secolului trecut, expresiile diferite ale celor doi ochi omenești. Unul melancolic, introvertit, neliniștit, bănuitor
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]