326 matches
-
Africa de Sud și India Britanică. Sud-africanii asigurau forța aeriană atât de necesară aliaților și un important contingent de infanteriști. Armata indiană asigura cea mai mare parte a efectivelor terestre aliate din regiune. Astfel, în Etiopia au luptat două divizii indiene. Milițiile etiopiene și-au adus la rândul lor o contribuție de primă importanță la campania pentru eliberarea Etiopiei. Maiorul Orde Wingate a fost unul dintre principalii organizatori ai rezistenței milițiilor „patrioților” etiopieni, (după cum au fost denumiți de britanici). Milițiile au format așa
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
rândul lor o contribuție de primă importanță la campania pentru eliberarea Etiopiei. Maiorul Orde Wingate a fost unul dintre principalii organizatori ai rezistenței milițiilor „patrioților” etiopieni, (după cum au fost denumiți de britanici). Milițiile au format așa numita Forță Gideon. Patrioții etiopieni au dezorganizat aprovizionarea italienilor și au cules informații importante necesare Aliaților. De asemenea, patrioții au participat la acțiuni de luptă alături de forțele regulate ale Aliaților. Luptele pentru recucerirea Etiopiei au început odată cu sosirea trupelor de sprijin din Egipt - Divizia a
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
fost de acord cu Bisericile Romano-Catolică, Orientală și Ortodoxă-Răsăriteană, asupra naturii lui Hristos, făcând un pas în față spre soluționarea disputei veche de 15 secole și îndreptându-se spre unitatea creștină. În septembrie 1974, a efectuat o vizită la Biserica Etiopiană, în timpul domniei împăratului Haile Selassie I al Etiopiei. Între 14 aprilie și 23 mai 1974, a devenit primul Arhiepiscop de Alexandria care a vizitat America de Nord (SUA și Canada). A fost prima dintre multele vizite pe care le-a făcut în
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
Abune Tewophilos este ilegală și contrară dreptului canonic, așa cum era și un act de ingerință politică. În ochii Bisericii de Alexandria, Abune Tewophilos a rămas Patriarhul legitim al Etiopiei. Deși s-a spus că Patriarhul Tewophilos a fost executat, guvernul etiopian nu a recunoscut că s-ar fi întâmplat asta. Biserica Coptă Ortodoxă de Alexandria a refuzat să recunoască orice alt patriarh până când moartea lui Tewophilos nu este confirmată. Legăturile oficiale între Biserica Copților și Etiopia au fost rupte, deși au
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
pe vizirul al-Afdal Shahanshah, care comanda probabil 50.000 de soldați (alte estimări vehiculate încep de la 20-30.000 la cifra exagerată de 200.000 apărută în "Gesta Francorum"). Armata sa era formată din turci selgiucizi, arabi, perși, armeni, kurzi și etiopieni. El intenționa să asedieze cruciații din Ierusalim, deși nu adusese echipamente de asediu; el avea totuși o flotă la dispoziție, și ea strânsă în portul Ascalon. Numărul exact al cruciaților este și el necunoscut, dar Raymond de Aguilers afirmă că
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
musulmanilor. Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător - amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg. Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite: karaim (evreii caraiți); evreii etiopieni supranumiți "Beta Israel" și porecliți "„falași”" de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc. Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască - oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian - sunt samaritenii. În lumea evreiască, ortodoxia (a nu se
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
răspândirea creștinismului și a Islamului) perioade de amestec prin prozelitism, atât în Europa, cât și în Africa, Caucaz și Asia (de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică, hazarii, unele triburi berbere și arabe, populații etiopiene, din Asia centrală, India, etc.). După emancipare, în societatea modernă, evreii au cunoscut procentaje crescânde de asimilare de diverse grade, precum și creșterea ponderii familiilor mixte. Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
(اللغة العربية "al-luġatu al-‘arabiyya") este cea mai mare subramură, ca număr de vorbitori, aflată în uz, din cadrul familiei de limbi semitice. Clasificată ca semitică centrală, aceasta este înrudită îndeaproape cu akkadiana, ebraica, aramaica, siriaca, cananeana, feniciana, limbile etiopiene (gheeză, tigrină, tigri, amhară) etc. În momentul de față, araba este limba oficială în Algeria, Arabia Saudită, Bahrain, Comore (alături de alte limbi), Djibuti, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Irak, Kuweit, Liban, Libia, Maroc, Mauritania, Oman, Palestina, Qatar, Siria, Somalia (alături de somaleză), Sudan, Tunisia
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
ca să fie legat de faptul că orașul era sediul adorării a două zeități funerare cu morfologie canină: Anubis și Wepwawet; chiar și Osiris era adorat sub forma unui lup. O altă tradiție leagă numele orașului de eșuarea unei expediții militare etiopiene asupra insulei Elefantine (Elefantina), actualmente parte a modernului Assuan, tocmai din cauza atacului unor haite de lupi. Cu excepția unei Necropole cu numeroase morminte de demnitari ai Dinastiilor a IX-a, a X-a și a XII-a, este destul de sărac în
Assiut () [Corola-website/Science/298404_a_299733]
-
nu au acceptat calendarul iulian revizuit și vor continua să sărbătorească Nașterea lui Cristos pe data de 25 decembrie a calendarului iulian - 7 ianuarie în calendarul gregorian, până în anul 2100. Toate celelalte biserici răsăritene, care nu sunt ortodoxe, (bisericile coptă, etiopiană, nestoriană, siriacă și armenească), vor continua să folosescă propriile lor calendare. Toate bisericile răsăritene continuă să sărbătorească Paștele iulian, cu excepția Bisericii Ortodoxe Finlandeze, care a adoptat paștele gregorian. Republica China a adoptat în mod formal calendarul gregorian la proclamarea sa
Calendarul gregorian () [Corola-website/Science/297120_a_298449]
-
independenței Eritreei în 1993. Capitala Eritreei, și cel mai mare oraș, este Asmara. În antichitate, Eritreea făcea parte din regatul Axumit; după slăbirea acestuia, în sec. VII, litoralul Eritreei este cucerit de arabi. În evul mediu, devine provincie a statului etiopian. Din sec. al XVI-lea, este sub influența Imperiului Otoman. În 1868, Massazva este ocupată de egipteni. În sec. al XIX-lea, Italia începe să se infiltreze, dar nu are autoritate decât asupra litoralului. În 1889, Italia proclamă coasta Eritreei
Eritreea () [Corola-website/Science/298098_a_299427]
-
Mussolini cucerise Abisinia (fosta denumire a Etiopiei). În 1941, forțele engleze din Sudan eliberează Etiopia și ocupă Eritreea. Până în 1952, aceasta rămâne sub administrație britanică. În 1952, prin rezoluția ONU, Eritreea devine regiune autonomă iar, în 1962, provincie a statului etiopian. Se naște o mișcare de gherilă pentru obținerea autonomiei și apoi, pentru separarea de Etiopia. Rezistența armată continuă 30 de ani și se încheie cu 500.000 de refugiați și 100.000 de morți, la mijloc fiind interesele marilor puteri
Eritreea () [Corola-website/Science/298098_a_299427]
-
mai 1993. Eritreea este membră a Uniunii Africane, ONU, și observatoare a Ligii Arabe. Eritreea este așezată în NE Africii, cu ieșire la Marea Roșie. Limite: Sudanul (V și NV), Marea Roșie (E), Etiopia (S). Geografie fizică: are un teritoriu înalt: Masivul Etiopian (peste 3.000 m) de natură bazaltică, un adevărat castel al apelor în Africa, și munții Danakil (SE); în V lor, depresiunea Danakil (160 m sub nivelul mării), care se întinde mai mult pe teritoriul Etiopiei. În E, o câmpie
Eritreea () [Corola-website/Science/298098_a_299427]
-
Kenya la sud, Somalia la est și Djibouti la nord-est. "Articol principal: Istoria Etiopiei" Nașterea mitică a Etiopiei datează din perioada legendarului Rege Solomon al Israelului și al Reginei din Saba: fiul lor Menelik I inaugurează o dinastie de împărați etiopieni care s-a continuat până târziu, în sec. XX. În partea cea mai bine documentată din istorie, originile Etiopiei ca entitate politică apar în timpul regatului Axum, care deja exista în secolul II î.Hr. În secolul IV d.Hr. s-a
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
XV și XVI s-a recucerit teritoriul. În 1855 un șef energic, pe nume Kassa, a unificat țara și s-a încoronat împărat. În ultima parte a secolului XIX pătrunderea italiană în (numită pe atunci Abisinia), care a colonizat teritoriul etiopian cu ieșire la Marea Roșie, o colonie care apoi se va numi Eritreea. Totuși, un lucru nou până atunci, etiopienii au rezistat colonizării italiene prin mijloace militare, în plină epocă colonială în Africa, a culminat cu bătălia de la Adua în 1896
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
din nou Etiopia și la 5 mai 1936 a cucerit capitala forțându-l pe împăratul Haile Selassie să se refugieze. Forțele italiene au început ocuparea țării, folosind gaz mostaza contra populației civile și alte crime de război. În 1937 rezistența etiopiană a pus la cale un atentat contra unui guvernator militar; acesta a reacționat masacrând treizeci de mii de etiopieni. La 6 aprilie 1941, trupele britanice, însoțite de patrioți etiopieni, au eliberat capitala Addis Abeba. În 1952 ONU a aprobat Federația
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
contra populației civile și alte crime de război. În 1937 rezistența etiopiană a pus la cale un atentat contra unui guvernator militar; acesta a reacționat masacrând treizeci de mii de etiopieni. La 6 aprilie 1941, trupele britanice, însoțite de patrioți etiopieni, au eliberat capitala Addis Abeba. În 1952 ONU a aprobat Federația Etiopiană și Eritreea, transformată în provincie mai târziu. În 1974, o lovitură militară l-a debarcat pe împăratul Haile Selassie (Ras Tafari). În 1977, altă lovitură de stat a
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
a pus la cale un atentat contra unui guvernator militar; acesta a reacționat masacrând treizeci de mii de etiopieni. La 6 aprilie 1941, trupele britanice, însoțite de patrioți etiopieni, au eliberat capitala Addis Abeba. În 1952 ONU a aprobat Federația Etiopiană și Eritreea, transformată în provincie mai târziu. În 1974, o lovitură militară l-a debarcat pe împăratul Haile Selassie (Ras Tafari). În 1977, altă lovitură de stat a orientat noua putere spre orbita sovietică, transformându-se în cel mai fidel
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
1991 șeful statului, al guvernului și secretarul Partidului Muncitorilor a fost colonelul Haile Mariam Mengistu, astăzi judecat în contumacie pentru crime împotriva umanității, acuzat de folosirea foametei ca armă. În mai 1991, Meles Zenawi împreună cu Frontul Democratic Revoluționar al Poporului Etiopian, aliat cu mișcarea pentru independență din Eritreea, a obținut victoria militară împotriva lui Mengistu și s-a proclamat președinte. În 1993 se separă Eritreea printr-un referendum. Cu această independență Etiopia pierdea ieșirea la mare, în schimb avea pacea și
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
sunt boicotate de opoziție și o constituție democratică. Un nou război cu Eritreea, 1997-2000, pe o presupusă dispută de frontieră, menținând total separate popoarele etiopian și eritreu, care sunt legate cultural, istoric. Oprirea ostilităților s-a produs după o victorie etiopiană și sub arbitrajul ONU și OUA. Ambele țări au recunoscut verdictul tribunalului internațional, dar Etiopia încă nu l-a pus în practică. În mai 2005 au avut loc noi alegeri generale, cu o opoziție bine organizată. După o numărătoare disputată
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
au avut loc noi alegeri generale, cu o opoziție bine organizată. După o numărătoare disputată, guvernul lui Meles Zenawi s-a declarat câștigător și a inițiat o persecutare masivă, chiar două masacre în capitală. "Articol principal: Politica Etiopiei" Funcționarea instituțiilor etiopiene este codificată în textul constituțional aprobat în decembrie 1994 și care a intrat în aplicare pe 22 august 1995. Sistemul parlamentar instituit atunci este format din două camere ale puterii legislative. Puterea executivă are mai multe competențe. Este împărțită în
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
ridicatele cheltuieli militare, mențin economia intr-un stadiu precar, în plus prezintă mari diferențe de la o regiune la alta. Tensionata relație cu Eritreea împiedică folosirea porturilor Assab și Massawa, lăsând doar portul din Djibouti pentru ieșirea la mare pentru produsele etiopiene. În actualitate se dezvoltă un plan economic bazat în mărirea sectorului energiei electrice, exploatarea gazului natural, recuperarea zonelor agricole și diversificarea activităților economice, într-o economie încă centralizată și care depinde de sectorul public și de ajutorul internațional. În perioada
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
se dezvoltă un plan economic bazat în mărirea sectorului energiei electrice, exploatarea gazului natural, recuperarea zonelor agricole și diversificarea activităților economice, într-o economie încă centralizată și care depinde de sectorul public și de ajutorul internațional. În perioada 2003-2005 economia etiopiană a crescut cu peste 10%, totuși cresterea nu a fost egală în toate regiunile. În perimetru capitalei a crescut 13% consecutiv în doi ani, statele din sud și vest au crescut 8%, statele din est cu mai puțină intensitate și
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
din Spania. De asemenea, Forțele Aeriene Italiene au participat la invadarea Abisiniei (Etiopia). În timpul campaniei din Etiopia, a îndeplinit raiduri cu bombe cu gaze otrăvitoare (iperită și fosgen) împotriva zonelor rurale din etiopiene. Regia Aeronautica a provocat pierderi importante forțelor etiopiene și prin intermediul bombardamentelor masive împotriva orașelor, în special în cazul capitalei Addis Abeba. Operațiunile aviației au avut o contribuție majoră la succesul forțelor terestre italiene, Piloții italieni au luptat în cadrul „Aviazione Legionaria” împreună cu cei ai Luftwaffe în sprijinul forțelor naționaliste
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
pe post de reparații de război. Al doilea vas, Amerigo Vespucci, a fost lansat la apă pe 2 februarie 1931. Marina Regală Italiană a jucat un rol limitat în timpul celui de-al doilea război italo-etiopian. Dat fiind faptul că Imperiul Etiopian era o țară fără ieșire la mare, flota a fost folosită pentru aprovizionarea trupelor prin porturile din Somalia și Eritreea. În perioada în războiului civil din Spania, Marina Regală Italiană a trimis o serie de nave în sprijinul „voluntarilor” italieni
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]