282 matches
-
puțin credibil pe tunguși. Se adaugă amintirea unor popoare dispărute (latini, cumani, pecenegi; posibil: alani, cazari; mai controversați: celți, goți, gepizi). Prezența unor astfel de cuvinte la nivelul limbii populare (atestată prin toponimie, onomastică și folclor), În accepțiunea lor de etnonime, atestă indubitabil un minimum de informație cu privire la popoarele respective În imaginarul social țărănesc. Mai mult, În conformitate cu mecanismul caracterizării etnice prin clișeu și stereotip, etnonimul Însuși conține adeseori, În semantica sa, trăsăturile distinctive, definitorii, ale poporului respectiv, așa cum sunt fixate ele
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de cuvinte la nivelul limbii populare (atestată prin toponimie, onomastică și folclor), În accepțiunea lor de etnonime, atestă indubitabil un minimum de informație cu privire la popoarele respective În imaginarul social țărănesc. Mai mult, În conformitate cu mecanismul caracterizării etnice prin clișeu și stereotip, etnonimul Însuși conține adeseori, În semantica sa, trăsăturile distinctive, definitorii, ale poporului respectiv, așa cum sunt fixate ele În mentalitatea tradițională. Cazul francezului este deosebit de semnificativ În această privință. În textele aparținând culturii românești din faza de geneză a modernității sale (prima
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
respectiv, așa cum sunt fixate ele În mentalitatea tradițională. Cazul francezului este deosebit de semnificativ În această privință. În textele aparținând culturii românești din faza de geneză a modernității sale (prima jumătate a secolului al XIX-lea) - publicistică, literatură, ideologie politică etc. - etnonimul „francez” apare În mai multe forme, În mod cu totul inconsecvent, la același autor, iar uneori chiar În aceeași propoziție Întâlnindu-se alternanța diferitelor variante. Este o situație caracteristică acestei epoci de căutări În planul expresiei lingvistice culte, de formare
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nu reușesc totuși să disloce forma tradițională, preluată din limba populară: (5) frânc. Menținerea sa În limba literară din Transilvania, Într-o pondere cel puțin egală, dacă nu chiar superioară, În raport cu variantele pomenite anterior, evidențiază remarcabila capacitate de conservare a etnonimului tradițional, datorată câmpului său semantic mult mai extins și mai bogat În conotații. Forma „frânc” apare atât În textele cu caractere chirilice (George Bariț XE "Bariț" o folosește mereu În publicistica sa), cât și În ortografia etimologizantă cu litere latine
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pot conduce, În paralel, și spre origini culte, cărturărești. Apare În documente slavone din Moldova și Muntenia Încă Înainte de 1521, Îndeosebi ca antroponim: „anume Frâncu”, la 1468, „Frâncul cu fiii săi”, În 1504, „popa Frâncul”, În 1505. Cu sensul de etnonim Îl definește Miron Costin XE "Costin" (aprox. 1675): „Gaspar-vodă era italian, adecă frânc”. Ținând cont, probabil, și de aceste ocurențe cărturărești, de cancelarie, dicționarele Îl derivă fie de la greco-bizantinul φράγκoς, fie din paleoslavul „frang”. Onomastica Îl arată răspândit În tot
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mai ales În vremea cruciadelor, sau chiar la sud-vest, designându-i pe „morlaci, dalmatini, italieni, europeni”, În zona Mării Adriatice. O altă dovadă a vechimii cuvântului În limba populară este oferită și de prezența sa În dialectul aromân, În general ca etnonim, fapt care Întărește totodată ideea unui contact cu „frâncii” pe direcția Sud. În acest caz, al dialectului aromân, se impune, În privința etimologiei, paralela cu turcescul frynk. 3. Semantica etnonimului: nivelul de bază al imaginii Mult mai relevantă decât originea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
oferită și de prezența sa În dialectul aromân, În general ca etnonim, fapt care Întărește totodată ideea unui contact cu „frâncii” pe direcția Sud. În acest caz, al dialectului aromân, se impune, În privința etimologiei, paralela cu turcescul frynk. 3. Semantica etnonimului: nivelul de bază al imaginii Mult mai relevantă decât originea sa, semantica termenului, atunci când este folosit ca etnonim, se dovedește extrem de bogată și nuanțată. Ea nu se limitează la simpla desemnare a unei populații, ci conține totodată o sumă de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
contact cu „frâncii” pe direcția Sud. În acest caz, al dialectului aromân, se impune, În privința etimologiei, paralela cu turcescul frynk. 3. Semantica etnonimului: nivelul de bază al imaginii Mult mai relevantă decât originea sa, semantica termenului, atunci când este folosit ca etnonim, se dovedește extrem de bogată și nuanțată. Ea nu se limitează la simpla desemnare a unei populații, ci conține totodată o sumă de trăsături definitorii ale acesteia, dând o imagine de bază a frâncului În imaginarul social tradițional, pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
moderne. Trebuie precizat Încă o dată faptul că este vorba despre semantica unui termen uzual, de la nivelul limbii comune, populare, cu circulație atestată În această zonă lingvistică, și nu de accepțiuni restrânse doar la palierul cult, cărturăresc. O primă accepțiune a etnonimului „frânc” este cea de „occidental romanic”. Ea nu se rezumă deci la francezi, deși Îi include În mod limpede și pe aceștia. Calitatea de „occidental” reiese din identificarea cu „european”, așa cum e prezentă Într-o glosă aromână a unui călător
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
atribui succesul termenului „papistaș”, derivat din maghiară (pápista), aflat și el În relații sinonimice cu „lătin” și cu accepțiunea de „catolic” a termenului „frânc”. Spre deosebire Însă de „lătin” și mai ales de „papistaș”, „frânc” rămâne În primul rând un etnonim, având doar asociată accepțiunea de „catolic”. Vehiculat inițial dintr-o direcție sud-dunăreană, „frânc” putea să coincidă total cu „lătin” și să se suprapună semantic noțiunii de „european”, În condițiile În care europenii din Orient erau romanici și catolici, iar amintirea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
favoriza, de asemenea, această suprapunere. Ulterior, „frânc” se delimitează Însă de „lătin”, cantonându-se mai ferm decât acesta În sfera semantică a lui „european occidental romanic”, care, implicit, este catolic. Din punctul de vedere al imaginii frâncului, așa cum reiese din semantica etnonimului, catolicismul acestuia este o altă trăsătură forte, resimțită și mai puternic, În imaginarul țărănesc, ca o marcă de alteritate. Francezul, italianul, spaniolul, frâncul În general, reprezintă, prin excelență, străinul catolic Îndepărtat, occidental, percepându-se totodată și apartenența sa la o
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
numeroase ale termenului urmărit) există expresia „se făcu frânc” - „se făcu foc, se Înfurie” -, care prezintă aceeași conotație negativă. Chiar dacă răspândirea acestui sens pare a fi mai restrânsă, el se integrează și se explică foarte bine În semantica generală a etnonimului „frânc”, acreditând ideea unei imagini destul de nefavorabile a frâncului În mentalitatea tradițională sau cel puțin a unei rezerve semnificative față de acesta. În concluzie, se poate afirma că o imagine a francezului În mentalitatea țărănească tradițională se poate contura pornind chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
unei imagini destul de nefavorabile a frâncului În mentalitatea tradițională sau cel puțin a unei rezerve semnificative față de acesta. În concluzie, se poate afirma că o imagine a francezului În mentalitatea țărănească tradițională se poate contura pornind chiar de la nivelul semantismului etnonimului care Îl desemnează. Acesta conține o serie de trăsături de bază, care alimentează de fapt stereotipiile și clișeele unei imagini elementare și furnizează o informație primară, dar esențială, cu privire la realitatea etnică vizată. Alteritatea este puternic conștientizată prin mărcile distinctive ale
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
bună măsură prezența și circulația termenului - nu pot explica Însă, În exclusivitate, formarea unei atitudini și a unei imagini valorizante, deoarece contactul este sporadic, pe o scară foarte redusă. Nici măcar În cazul aromânilor nu putem pune Întregul semantism complex al etnonimului pe seama amintirii prezenței frâncilor În lumea bizantină și balcanică. În aceste condiții, se impune constatarea că rezerva față de frânc și chiar caracterul negativ al imaginii sale emblematizate În etnonim se datorează În primul rând alterității pronunțate care Îl definește, și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Nici măcar În cazul aromânilor nu putem pune Întregul semantism complex al etnonimului pe seama amintirii prezenței frâncilor În lumea bizantină și balcanică. În aceste condiții, se impune constatarea că rezerva față de frânc și chiar caracterul negativ al imaginii sale emblematizate În etnonim se datorează În primul rând alterității pronunțate care Îl definește, și nu unei experiențe practice negative, generată de contacte directe, care să fie conștientizată la nivel colectiv. În accepțiunea comună și la o privire superficială, mentalitatea tradițională pare deschisă și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
expresiei simbolice, relațiile dintre cele două entități sunt considerate periculoase, lucru ce legitimează chiar existența unei interdicții referitoare la legăturile mai apropiate. 5. Răul „francez”: frâncul și sifilisul Toate aceste aspecte ale imaginii francezului analizate până aici, fixate În semantica etnonimului și În folclor, Își au originile, după cum am Încercat să demonstrez, În perioada medievală. Stereotipurile populare astfel formulate și transmise În timp, pe durată lungă, prin intermediul instrumentului lingvistic și al creației folclorice, sunt pe deplin funcționale la Începutul epocii moderne
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și termenul folosit pentru sifilis, ca și cristalizarea unei imagini etnice și a unor stereotipii populare rezultate de aici. În același timp, se remarcă faptul că aceste elemente se suprapun și rezonează foarte bine cu imaginea frâncului fixată În semantica etnonimului și În folclor, o sferă de expresie la nivelul căreia confruntările militare, necunoscutul, pericolele pe care le presupun relațiile reciproce, rezerva ostilă, răul chiar se numărau, de asemenea, printre trăsăturile atribuite francezului, ca și printre atitudinile asumate față de acesta. 6
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
p. 384. Tache Papahagi, Dicționarul dialectului aromân, Editura Academiei, București, 1974, p. 564, sub voce „Frâncu”, cu glosele cele mai numeroase și mai bogate semantic. Vezi și Pericle Papahagi, Numiri etnice la aromâni, 1925. Tache Papahagi, loc. cit. Pentru rolul etnonimelor În definirea relației dintre imaginea de sine și hetero-imaginile unei colectivități, vezi și Dionisie Petcu, Conceptul de etnic, e.s.e București, 1980, pp. 182-185. Vezi supra, trimiterile de la notele 989 și 990. Tache Papahagi, loc. cit. (glosă din anul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
broască franceză) etc. - vezi Erdélyi magyar szótörténeti tár [Dicționarul etimologic al lexicului maghiar din Transilvania], vol. IV, București, 1984, pp. 405-407). Tache Papahagi, op. cit., p. 564, sub voce „frânc” (glosă din anul 1699). Ibidem. Ibidem: „Frâncu s’feațe”. Cf. alte etnonime, al căror sens a evoluat În direcția unei trăsături negative atribuite etniei respective: „lifteni” (lituanieni) = „păgâni” (Iorgu Iordan, op. cit., p. 277; Vasile Bogrea, op. cit., p. 387). De fapt, această trăsătură, pe care imaginea de sine a românilor (ca și a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
normarea anterioară în favoarea formei unice -ĭ (în locul variantelor țărance/țărănci, țigance/țigănci, se recomandă unicele forme țărănci, țigănci, iar, pentru G-D, în locul tripletelor bunicăi/bunicii/bunichii, se recomandă forma unică bunicii). Și, totuși, în cazul sufixului moțional -că utilizat pentru etnonime (nume desemnând locuitorul de sex feminin al unei țări, provincii, oraș), substantivul se include în tiparul ă - e, și nu în ă - i (englezoaică - englezoaice, buzoiancă - buzoience, *humoreancă - humorence, *mexicancă - mexicance, *satulungeancă - satulungence, *săceleancă - săcelence, ungureancă - ungurence etc.). Ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
și nu în ă - i (englezoaică - englezoaice, buzoiancă - buzoience, *humoreancă - humorence, *mexicancă - mexicance, *satulungeancă - satulungence, *săceleancă - săcelence, ungureancă - ungurence etc.). Ca urmare, sufixul moțional -că are, în româna actuală, un tratament flexionar diferit (țărănci, dar bucureștence), după cum rezultatul este un etnonim sau o formație moțională curentă. Probabil că, pentru sentimentul vorbitorului obișnuit, etnonimele apar ca formații culte. 2.2.2. Continuă să fie activ tiparul [e - i devocalizat (adunare - adunări, calamitate - calamități)] Deși, în ansamblul sistemului, tiparul ă - i nu are
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
mexicance, *satulungeancă - satulungence, *săceleancă - săcelence, ungureancă - ungurence etc.). Ca urmare, sufixul moțional -că are, în româna actuală, un tratament flexionar diferit (țărănci, dar bucureștence), după cum rezultatul este un etnonim sau o formație moțională curentă. Probabil că, pentru sentimentul vorbitorului obișnuit, etnonimele apar ca formații culte. 2.2.2. Continuă să fie activ tiparul [e - i devocalizat (adunare - adunări, calamitate - calamități)] Deși, în ansamblul sistemului, tiparul ă - i nu are o mare deschidere față de împrumut, el este activ în româna actuală, trăsătură
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
limbajul administrativ și în jurnalistică. Pentru detalii, vezi Dindelegan (2008c - sub tipar). 50 Pentru descrierea acestui fenomen, vezi Dediu, în volumul de față, p. 51 Pentru tendințele în manifestarea alternanțelor fonetice vezi Guțu Romalo (1985: 140-143). 52 La Philippide (1928), etnonimele circulau cu formele albaneji, albanejii (vezi Philippide, 1928: 785, 786, 799, 800, 802, albanejilor, 785, 799, francejii, 388), pentru ca, după numai 12-15 ani, la Pușcariu 1940 și Iordan 1943, să se fi generalizat formele fără alternanță (Pușcariu 1940: Albanezi, Albanezii
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
știe că prin acea zonă sunt foarte mulți dintre aceștia" consemnează un gradat cu două stele mari, căzute după 1989 (am subliniat pasajele marcând stranietatea regiunii respective pentru redactorul textului). Nici Sursa, nici Mulgătorul nu știau că "huțulii", "haholii" sunt etnonime regionale pentru ucraineni. r Tendința nu este specifică acestei zone culturale, ne spune Anne-Marie Houdebine, ea formează nucleul a ceea ce se numește "parler féminin": persoanele din "middle class" sunt cele mai expuse iar "societatea socialistă multilateral dezvoltată" putea dirija sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
1614 a satului Olah. În 1650 a fost emisă o ordonanță cu caracter administrativ adresată coloniștilor valahi. Un alt document din 1667 se referă la îndatoririle militare iar în 1768 un act juridic precizează drepturile și datoriile locuitorilor croato-valahi. Morlacii Etnonimul morlaci dealtfel întâlnit frecvent în menționarea valahilor din Bosnia, Herțegovina, Muntenegru și Dalmația este foarte controversat. În timp ce în unele însemnări din Evul Mediu termenul de Morlaci este atribuit tuturor romanicilor din peninsula Balcanică, în altele denumirea este dată numai celor
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]