585 matches
-
Acest individualism a căpătat o altă față odată cu doctrina protestantă, care pretinde omului să aștepte harul lui Dumnezeu în intimitatea propriei subiectivități, iubindu-l și rugându-se tot timpul la fel, omul european și-a descoperit noi virtuți individuale odată cu etosul capitalismului, care, cum spunea Weber (1933Ă, are la bază etosul protestant. Apropierea omului de statutul de persoană se face pe acest fond al creșterii individualismului, a stimei de sine și a încrederii în sine, a valorificării propriei demnității, la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
care pretinde omului să aștepte harul lui Dumnezeu în intimitatea propriei subiectivități, iubindu-l și rugându-se tot timpul la fel, omul european și-a descoperit noi virtuți individuale odată cu etosul capitalismului, care, cum spunea Weber (1933Ă, are la bază etosul protestant. Apropierea omului de statutul de persoană se face pe acest fond al creșterii individualismului, a stimei de sine și a încrederii în sine, a valorificării propriei demnității, la nivelul unei conjuncții dintre persoana juridică și cea a lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
morală, modalitatea de manifestare cu sens etic, a caracterizat oamenii de milenii. Împreună cu sexul, vârsta, culoarea pielii, aspectul fizic, inteligența, abilitățile, fonul de cunoștințe, concepția despre lume și creativitatea, caracteristicile morale constituie parametrii care individualizează un om în cadrul moravurilor sau etosului unei comunități. Atitudinea și comportamentul moral sunt aspecte ce caracterizează și tulburările de personalitate, împreună cu tot ceea ce tradițional se înțelegea prin caracter. Caracterul a însemnat, în antichitatea greco-romană și în Europa post-renascentistă, nu doar stilul ce diferențiază expresivitatea și comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
În acest sens, s-a dezvoltat în sec. XX-lea personalismul etic a lui SCHELER. O altă mișcare însă, produsă în sec. XIX-lea, tinde să răstoarne situația. NIETZSCHE atacă frontal nu doar etica creștină - pe care o consideră ca etosul celor slabi, a sclavilor - ci înșiși ideea de virtute, care implică echilibru și constanța cu sine a persoanei, întru-bine, în cadrul relaționării sale față de celălalt, de ceilalți. Ideea că acțiunea umană se poate - ba chiar trebuie - să se plaseze „dincolo de bine
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
alcool, delincvența, discriminarea, destrămarea familiei, violența intrafamilială se asociază cu însemnate costuri financiare și ideologice. Comunitatea indică modul de abordare a acestor tipuri de probleme, iar răspunsurile acordate implică valorile societății în raport cu subiecte sensibile (structura familiei, protecția copilului, relațiile interetnice, etosul muncii etc.). Datorită faptului că agențiile sunt preocupate de probleme ce ridică aspecte ce țin de riscuri de natură financiară și ideologică, apare necesitatea instituirii a două tipuri de control: unul extern, asupra agenției, și altul intern, asupra muncii de
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
în disputele religioase și respectul față de opțiunile religioase individuale sau colective 230. S-a argumentat că pluralismul presupune recunoașterea unei sfere non-statale, unde entitățile religioase și individuale sunt libere să aplice propriile standarde într-o direcție care se abate de la etosul societal predominant 231. În SUA, sensul autonomiei religiilor drept barieră în aplicarea drepturilor fundamentale a fost dezvoltat încă de la decizia Curții Supreme în cazul Episcopia Ortodoxă Sârbă c. Milivojevich în 1976: "pentru ca instanțele civile sa analizeze dacă acțiunile ecleziastice ale
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
de tip vechi, fie de tip mai nou. Ideologia devine o temă preferată a scriitorilor, mai ales o dată cu apariția Romantismului, care proclamă necesitatea unei atare organizări și ordonări la nivel social-istoric, iar istoria o reclamă ca pe o constantă a etosului națiunilor. Omul a avut întotdeauna nevoie de ideologie, deoarece a simțit nevoia perpetuă de redefinire a conștiinței etnice. Orice formă de alienare ideologică duce la suprimarea interiorității și a individualității umane, urmată imediat de arborarea unei măști ca expresie a
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
1979). Echilibrul între reflecție și simțire, expresia concentrat-metaforică reprezintă particularități ale manierei sale lirice. Asimilând poetica folclorică și bogatul ei registru de formule și tipare, ritmuri și tonalități, definiții metaforice și repetiții stilistice, R. a împrumutat, de fapt, și fondul etosului popular. Volumele de versuri mai târzii - Din tată în fiu (1984), Ce am pe suflet (1988), Note de provincial (1991), Un timp fără nume (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova) și Îndoiala de sine (1997) - afirmă un poet care cultivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289307_a_290636]
-
ființă de excepție, un „ales”, fatalitatea cu rezonanțele ei de descântec („Trecea nesimțind/ În inimă cum/ Trandafir de fum/ Negru se tot suie/ Fără cărăruie,/ Negru înflorește/ Nalt, împărătește”) din Baladă, Cioban murind, Manole vorbește zărilor, și, deopotrivă, reînvierea unui etos eroic, ce nu apune odată cu moartea lui Avram Iancu sau a lui Horea, Cloșca și Crișan, din Crăișor de munte, Trei umbre, noaptea, restituie emoții adevărate în marginea emoției colective, cu o perfectă intuire a tonalității participative. Totuși, meritul poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
Colecția INOROG 51 Alin CRISTIAN este doctor în filozofie al Universității din Leuven și McGill Scholar. Din 2003 activează ca profesor în College of Humanities and Social Sciences de la Chang Jung Christian University din Taiwan. A publicat eseurile Etos românesc și sacrificiu (1998) și Al treilea descălecat (2000), volumele de versuri Versantul despietrit (2003) și Bestiarul însemnatelor și neînsemnatelor (1997), precum și articole în reviste culturale ca Arca, Interval sau Contemporanul. O altă serie de eseuri în limba engleză apărute
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aspectele sale (ideologic, retoric, moral, tematic sau formal), dublată de o înclinare spre categorial în sfera sintezei. Observație valabilă pentru volumele apărute fie în țară, fie peste ocean. Titanul și geniul în poezia lui Eminescu, subintitulat Semnificații și direcții ale etosului eminescian, propune o tipologie creatoare situată aparent pe linia eminescologiei anterioare (cu precădere D. Popovici).Totuși, ductusul investigației diferă sensibil de cel al predecesorilor. C. semnalează existența unui Eminescu bifrons, a cărui efigie de Ianus va fi ulterior limpezită și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
șiă cenzura. Alăturarea tuturor acestor foruri În discursul oficial dă seamă de o situație paradoxală a scriitorilor: a fi publicat Înseamnă a accepta cadrul bicolor și contradictoriu al stimulării orientate sau al libertății Îngrădite. În acest peisaj instituțional propice manifestării etosului scriitoricesc, cenzura ar fi reversul (sau ingredientul) absolut al Îmbunătățirii statutului profesional. Explicația rezidă În importanța pe care o dobândește cultura În comunism ca vehicul al inoculării ideologiei. Imperativele diseminării propagandistice a liniei Partidului și continuele schimbări sociale provocate chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
toți copiii trebuie să Învețe Împreună și În care se caută soluții pentru variatele necesități de Învățare ale copiilor, ținând cont de stilurile și ritmurile diferite de Învățare. Seed (2003) identifică trăsături care arată că o școală ce dezvoltă un etos incluziv se află pe drumul cel bun: Etosul școlii reflectă În mod coerent un set de valori limpede articulate. Elevii, părinții, cadrele didactice și vizitatorii se simt Întotdeauna apreciați. Se observă cu claritate că elevii sunt bine tratați de către cadrele
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
care se caută soluții pentru variatele necesități de Învățare ale copiilor, ținând cont de stilurile și ritmurile diferite de Învățare. Seed (2003) identifică trăsături care arată că o școală ce dezvoltă un etos incluziv se află pe drumul cel bun: Etosul școlii reflectă În mod coerent un set de valori limpede articulate. Elevii, părinții, cadrele didactice și vizitatorii se simt Întotdeauna apreciați. Se observă cu claritate că elevii sunt bine tratați de către cadrele didactice ca individualități. Există relații bune Între profesori
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
economice, sociale, politice, culturale și educaționale externe la specificul comunității locale, descentralizarea la nivel comunitar, dezvoltarea culturii tradiționale, satisfacerea nevoilor și așteptărilor comunității, implicarea, colaborarea și suportul local, relevanța și legitimitatea locală, dar și preocuparea pentru nevoile, caracteristicile, normele și etosul școlii. Relația școlii cu celelalte medii educaționale este percepută adesea ca antagonică, în special în mediile dezavantajate care funcționează după coduri și practici specifice. De aceea dialogul și deschiderea școlii către comunitate și susținerea eforturilor ei de către comunitate și părinți
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
populație, caracterul național, morala și calitatea diplomației și a guvernului 20. Discuția despre putere se încheie cu o secțiune revelatoare, intitulată „Eroarea unui singur factor”, unde Morgenthau discută despre greșeala explicației monocauzale, fie ea fundamentată pe geografie, putere militară sau etos național 21. Discuția despre putere din Politica între națiuni este fascinantă datorită luminii pe care o aruncă asupra atitudinii lui Morgenthau față de posibilitatea unei științe politice. În timp ce atât Tucidide, cât și Machiavelli au încercat, în moduri diferite, să ofere măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mărci, a unui brand, te plasează cvasi-automat într-o anumită clasă, îți conferă, în termeni de imagine, o anumită poziție. Avanpost al societății de consum, societatea americană a cunoscut, prima, și "germenele distrugerii" pe care abundența îl poate reprezenta pentru etosul unei societăți. Există, în ultima vreme, o întreagă literatură care semnalează prezența unui gen de moleșeală în viața americanului obișnuit, de delăsare, de obișnuință cu ceea ce este și cu ceea ce are; într-un cuvânt, de îndepărtare a sa de rigorile
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
dorim voturile lor, ci pentru că așa este corect"76. La început, inițiativa acordării de ajutoare externe a fost sprijinită de către liderii ambelor partide politice majore, dar în scurt timp au apărut și criticile. Conceptul de programe "de donații" era opus etosului american al încrederii în propriile forțe. În general se credea că faptele caritabile trebuiau să vizeze numai săracii care meritau acest lucru, și nu toți săracii meritau. În orice caz, faptele caritabile ar fi trebuit în mod normal să înceapă
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
ca și în pensiunile din Elveția. Departe de lumea civilizată, convalescentul Andrei încearcă să-și recapete liniștea și să se integreze cumva în cercul mărunt al intelectualilor din urbea natală, nu înainte de a se confrunta, chiar din primul capitol, cu etosul conservator al comunității, formulat în manieră oraculară de către cel mai vârstnic reprezentant al ei, octogenarul general rus Colea Malinof. El însuși un "străin" adaptat prin liber consimțământ la legile locului, unde i-a plăcut să rămână datorită vinului bun și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dovedește un bun cititor), atunci tragedia se datorează unei lecturi greșite; și dacă lectura în cheie comică aparține tradiției, comunității, implicând consensul, în schimb "răstălmăcirea" tragică se datorează exclusiv individului, care comite păcatul de neiertat de a nu se conforma etosului colectiv și, prin asta, de a nu fi fericit. Din acest unghi privind chestiunea, Andrei pare când un erou de comedie (pentru comunitate), când unul de tragedie (pentru el însuși), când unul de melodramă (pentru cititorul romanului lovinescian). Și, cum
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Andrei cu adevărat? Să fie fericit alături de Lulù, așa cum îl îndeamnă jovialul Ciprian, și să uite de suferință? Așa s-ar părea, dacă romanul lovinescian s-ar fi scris până la sfârșit în nota teatral-ludică207 din primele cinci capitole, și dacă etosul colectiv, impus autoritar (prin discursurile persuasive ale "Maestrului"), ar fi anihilat orice tentativă de erezie individualistă. Or, după scena de la cazino, prozatorul revine la vechile sale deprinderi și ni-l înfățișează pe Andrei în postura deja bine cunoscută a insului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
capitol despre România, cu numeroase aprecieri ale poeziei populare și cu citate importante, scris încă din 1851, va fi publicat inițial în L'Evénement și reluat în 1854 în Légendes démocratiques; alte trimiteri la situația din Țările Române și la etosul național revelat de "legendele" anonime vor fi cuprinse în Les Soldats de la révolution (1878). Acestea sunt deja reinterpretări radicale ale materialului folcloric, care nu mai reflectă nicio "datorie" față de temele spațiului de origine, făcute de actori centrali, în funcție de prioritățile dezbaterii
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fără opere și fără Panteon. E ultimul resort productiv al popoarelor mici, posibilitatea lor de a compensa, șansa lor de a se exprima. Modul în care Odobescu rezolvă problema frumosului e profund etic și prevede conversia unor obiecte din sfera etosului național (stiluri, conduite, moduri de a fi etc.) în obiecte estetice. Orice popor care se comportă într-un fel determinat și își răsfrânge această caracteristică asupra universului material poate să acceadă la frumos. Ceea ce vreau să subliniez aici e faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a concurge, după natura și geniul său propriu, la triumful științei asupra naturei, la perfecționarea înțelegerii și a sentimentului omenesc potrivit legei divine și eterne care guvernează ursitele omenirei și ale lumei"40. Cum s-au putut articula legea divină, etosul național și conduita individuală într-un singur complex ideologic? Cu patru decenii înaintea studiului lui Bălcescu 41, Fichte a demonstrat posibilitatea misiunii naționale într-un manifest care s-a bucurat de influență în secolul al XIX-lea, Cuvântări către națiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să spunem că, în raport cu norma pentametrului iambic care domină în Anglia, poemele octosilabice din secolul- ai XVIII-lea sau poemele dipode de la începutul secolului al XX-lea pot fi considerate poeme de un gen deosebit atât în ceea ce privește tonul cât și etosul *19, și că nu este vorba doar de o clasificare în funcție de metru (cum putem găsi la sfârșitul cărții de imnuri, cu abrevierile ei C.M. - Common Meter, metru obișnuit, L.M. - Long Meter, metru lung etc.), ci de ceva 'mai cuprinzător, ceva
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]