12,743 matches
-
cochetărie, două atitudini: una a abordării subiectului prin intermediul contextului, a ambianței sale fenomenale, alta a incapacității de-a evada din "propria apă călduță, de comoditate și clișee verbale", id est iluzia, simpla iluzie, după cum vom vedea, a unei depășiri a eului. Cu aerul ambiguu al unui scepticism productiv, al unei mediențe încrezătoare, poetul atacă pe un front de amploare consemnarea realului, în duhul unei indirectități pudice a discursului subiectiv, al unei tergiversări de-a aborda tema consacrată a subiectului. Astfel textura
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
comparată de prefațator cu Eminescu (,Se știe că, în genere, un poet e stăpânit, în imaginarul său, de un singur element, cel mult două. Carolina Ilica se pare că face excepție și din acest punct de vedere, atestându-și complexitatea eului ei poetic, apropiindu-se, deci, de marea excepție a liricii românești, Mihai Eminescu"), autoarea de un "rafinament uneori excepțional" (Mircea Iorgulescu), cu o "delicatețe prerafaelită" (Al. Cistelecan), "o Elisabeth Browning a noastră" (Laurențiu Ulici), "o Ana Ahmatova a poeziei române
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
a banalului, a existenței curente ce se autentifica prin ea însăși. Tonului grandilocvent, clamoros (,țipătul", "urletul" erau nu o dată invocate ca atare), de sorginte expresionistă, i-a opus un ton scăzut, pe coordonatele "joase" ale firescului. în loc de a-și etala eul aidoma lui Labiș, Nichita, Ioan Alexandru etc., s-a repliat cu o rafinată modestie în spatele ființelor și lucrurilor, compunînd un soi de jurnal vag epicizat, de reportaj ușor fantast al mediului d-sale familiar, cel al Banatului care e o
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
mortale pe trapezul "filosofemelor", pot fi legate mai curînd de o altă zonă a poeziei noastre actuale, afirmată cu oarecare întîrziere și rămasă (sperăm că provizoriu) în umbra "vîrfurilor" selectate inițial, de la M. Ivănescu la Nora Iuga și C. Abăluță. Eul auctorial nu are la aceștia tentația excepționalului. Se află în cauză un om obinuit, care se recomandă printr-un dramatism discret, printr-o umilință a subordonării la natural, printr-o mixtură de melancolie și de ironie ce nu pregetă a
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
recomandă printr-un dramatism discret, printr-o umilință a subordonării la natural, printr-o mixtură de melancolie și de ironie ce nu pregetă a se reorienta adesea ca autoironie. Astfel patetismul mai mult ori mai puțin afectat, tonalitatea înaltă, supralicitată, eul întronat cu o superbie romantică - simptome ale unei crize de regăsire a poeziei autohtone, după eclipsa "realist-socialistă", care a preluat astfel, dilatîndu-le, cîteva filoane ale poeziei noastre din interbelic, apar depășite printr-o tasare a "conținutului" moral ca și a
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
se răsfrânge dramatic asupra prezentului. Scindat între tinerețe, percepută ca stare de normalitate, și inevitabilitatea bătrâneții (să nu uităm că, incredibil pentru cine îl cunoaște cât de cât pe Dinu Flămând, poetul este în pragul celebrării celor șaizeci de ani) eul liric trăiește din plin angoasele unei vârste incerte. Nesiguranța este maximă, certitudinile tinereții se relativizează, condiția omului se revelează ca fiind una slabă, de pascaliană trestie aflată în bătaia vântului. Pe măsura trecerii timpului, întrebările se înmulțesc, revelațiile devin tot
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
revoltă împotriva acestei fatalități care guvernează în mod absurd destinul oricărei ființe. Bogați sau săraci, proști sau deștepți, fericiți sau nefericiți, toți ajung mai devreme sau mai târziu, în ghearele morții. Nici un muritor nu a ratat întâlnirea finală. De aceea, eul liric ajunge să se declare învins și pe cale rațională, ceea ce nu poate decât să augmenteze deriva sa existențială: "iar dacă și apa îmbătrânește/ în metauniversurile care ne umilesc/ eternitatea mea se evaporă/ la limita termodinamică a cunoașterii// altfel porii rămân
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
ournet.md); "În anul 2004 absolvește Academia Ștefan cel Mare" (dse.md) etc. În DEX și în vechiul DOOM, verbul a cheltui apărea doar cu forma cu sufix: cheltuiesc; totuși, în 1940, în Dicționarul Academic, era pomenită și o variantă: (eu) cheltui " prin Ardeal". În momentul de față, varianta cu sufix este puternic concurată de cea fără sufix: cu ajutorul motorului Google găsim de 75.000 de ori forma (să) cheltuie, de 39.100 cheltuiește și de 62.100 să cheltuiască. De
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
în care țîșnesc, după cum spune Hélčne Cixous, "imensele izvoare ale inconștientului", și jurnalul Doamnelor, "normal" acesta, circumscris lucidității, cu un echilibru al sincerităților. "în plus, adesea feminitatea, cu precădere în momentele de criză, este resimțită ca o povară, din care eul asaltat tinde să se refugieze în afară". Așadar are loc o "egalizare" a sexelor auctoriale în fața unor situații ce solicită fondul general de umanitate, îndeobște punînd în paranteză erotismul excesiv, cochetăria, tacticile seducției "oarecum suspecte de ipocrizie"... E o pertinentă
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
cît jurnalul său nu pare, ca atîtea altele, destinat publicității, "căci, cu toate că nici prin gînd nu-mi trece să public așa ceva, vreau, cel puțin, recitind aceste pagini, să nu urlu de stupiditatea lor". Nici un artificiu, nici o intenție de înfrumusețare a eului n-o animă pe Jeni Acterian, caracterizată de-o "drăcească neîngăduință față de sine", postură ce alcătuiește un alibi al marii exigențe față de alții. în același timp această inconcesivitate acordă preț verdictelor sale relativ pozitive. Inconformismul său întors mai întîi cu
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
a adunat pe toți în sufragerie și ni s-a adresat cu o voce aproape marțială: -Destinse doamne și domnii miei, recunoaștem-nu recunoaștem, fiecare dintre noi avem undeva, într-un sertăraș intim, partea noastră de sentimentalism, adică zona aceea din eul propriu care reacționează, voit sau nu, la suferințele semenilor. -Ai febră ?, l-am întrebat cu îngrijorare. Dar m-a auzit ? -...De-aceea, a continuat el urcându-se pe un taburet, când vedem un astfel de semen la televizor și ni
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
Eu al cui loc îl țin Poate al unei fotografii neînrămate Al unui ușier condamnat pe viață al racului Care nu mai poate ieși din semnul zodiei Mare fericire această Ca o lentilă prin care se scurge realitatea Ea nevinovată eu vinovat că o văd Cum intră pe sub ușa cum bea fericită doi litri de apă Ca să respecte sfaturile de viață sănătoasă Și să se poată pisa pe noi aceștia care nu știm Al cui loc îl ținem ocupat.
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
Victor Munteanu POPAS LA UMBRA CUVÂNTULUI Ai crezut că te ai doar pe tine că te știi și te chemi și îți ești adăpost la furtună. Dar tu n-ai fost niciodată al tău! Nu există tu însuți, nici eul lăuntric, cine vorbește în limba sinelui în limba stâncii vorbește! Tu nu vezi cum timpul iese din forma ce-o duce doar pentru a gusta din bucuria durerii de cruce? INTERIORITATE Stau neclintit, în afară de nume și sens stau fără de început
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
seară o singură bătaie de aripă și maturitatea poate sfîrși revoltații din piața publică nu știu că există limbi moarte numai ferestrele trenului amplifică iluzia călătoriei în rest un ghem se desfășoară pentru cei ce se rătăcesc unii de alții eu tu vedem altfel această ruină se face ordine pe rafturile cu titluri și autori în altă parte frumusețea lucrează pe gratis deși își cunoaște atît de bine prețul. acordul cum le știu unii pe toate cum stau ei în fața legilor
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/6401_a_7726]
-
strigăt mut. Ochii se cască sticloși. Moartea înoată fără să-i pese printre peștii colorați. Cîndva o să se-ncurce printre alge. iunie 1984, Kronstadt fără titlu (prima de la moartea mamei) Într-un ciob de oglindă mii de cioburi și încă eul meu, descompus în particule mici, mă privește ca un străin într-o repetare infinită drept în ochi. Nu se poate nici recunoaște, nici recompune. Se risipește fără noimă: un caleidoscop stricat zăngăne 16.11.2003, Kronstadt Cadență (notat într-o
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
gândul incendiată în noapte - : cenușa pe lucruri crește și bătălia solitarului continuă: cine pe calea cui vibrează la dâra lucioasă pe care-o-nseamnă trestia însângerată? Trebuie să străbatem diferența. În întreruperea vocilor foșnește golul cu prăbușirile din el; și eul căzând, începe devenirea? 12. Tu aștepți în pragul intrării - fragedă absență! Încă un efort - să înceapă cântarea cea nouă. E prea târziu!, mai răsună din beznă. Oricum, trebuie spus totul. Energic și surprinzător pentru rațiune.
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
literele oarbe înscrise în orizontul descrescător fără lumina unui trup omenesc Lecția de metafizică Rămân înăuntru îngropate gesturi și sunete cumințenia zăpezii e o fragilă peliculă peste carnea verde a brazilor vreau să cred neauzit strigă inima mea un alt eu sfâșiat de îndoială dictează contururi e ca și cum ar amesteca esențele altor lumi la capătul unei cetăți inventate stă cerul cu litera stinsă atât pentru ziua de azi
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
sentimentală în memoria spațiului cultural autohton". Prozatorul satiric, neîndurător și lapidar, se dovedește a fi în contrapartidă un paseist al reîntoarcerii cfr. celebrului declic proustian. Momente în care Mircea Zaciu este un veritabil fenomenolog al originilor, dar și al propriului eu proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului copilăriei, dar și un peisagist blagian și senzor al lumii concrete, calde, tandre, sevoase, dezmințind imaginea aparent aseptică și monocordă a istoricului literar abstras din contingent, devreme ce stilul său capătă valențe policrome
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
sunt posac infertil găunos Recitesc atunci altul vechi scris în vremuri de ciumă și caligraf inocent consimt să-l transcriu leit și să-l semnez cu prospețimea de azi: tot în aceeași limfă socială mă scald și tot în același eu impur ard pe rug Altele sunt doar măștile lui Dumnezeu ispitele detaliile deșertăciunii mai rafinate mai perverse mai îndrăgostite de mine.
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
suspectat ca o obligație absconsă, iar marea e îmbrățișată ca un liman al izbăvirii... Dar pînă la urmă nici unul din elementele fundamentale ale lumii (apă, aer, foc, pămînt) nu-l satisface pe bardul care oscilează între peisajul fizic și suferința eului său imponderabil. Pămîntul se mărunțește, se preface în praful care „tot crește-n cenușa vieții purtată cîndva de puternica undă”, aerul e asemuit cu un „înec”, focul arde ființa „pe dinăuntru”, ajungînd o „văpaie rece” și chiar apa capătă înfățișarea
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
și tot nu-l văd:/ e apa doar un strat al întunericului?/ Mă încovoi asemeni unui pod nesigur,/ o, nu pe mine vreau să mă zăresc/ ci rîul însuși” (Celălalt). Abdicînd de la prerogativele-i legate de aspecte și funcționalități precise, eul se dizolvă în „marele”, omnipotentul „Vag”: „Sub semnul marelui Vag, viața mea în noiembrie./ Marele Vag e în mine, cutreierîndu-mă/ cum umbra nemișcată ce-o arunc/ pe lac e străbătută de un pește./ Pește cu goana scurtă/ - atît de leneș
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
însă cu efect fatal, conținutul. O stare producătoare de ireversibile goluri... Precum Emily Dickinson, despre care un exeget american afirma că practica „o cultură a golului”, Sina Dănciulescu ajunge a-și dubla existența sensibilă cu una a vidării, a desființării. Eul său e dual, compus din impulsurile ființei și neființei, fiecare parte dovedindu-se atrasă către cealaltă: „Eu sînt mereu și ceea ce nu sînt” (Balans). Bucuria sa e fără putință de fixare, aeriană, dezorientată, relevînd mai curînd puritatea morții decît cea
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
ce absoarbe ființa fără scăpare capătă o naivă aură gnomică: „Nimic-nimic n-ajunge pentru veșnicie...” (Tristeți de sezon). Ori: „viața răsare timid te întrebi dacă e” (Tablou de iarnă). Ne putem întreba dacă o asemenea criză, o asemenea deplețiune a eului care nu se mai poate sprijini decît pe umbrele irealității, ar putea avea parte de o contrapondere, de o consolare. În măsura în care existența eșuează, în care realul se lasă mistuit de gol, cuvîntul poetic își ia avînt, își arogă libertatea, o
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
libertate de mișcare. Fiindcă portretele-ți sînt așezate, evident, în locuri diferite, depărtate în spațiu. Astfel încît subiecții portretelor din Harry Potter (volumul al cincilea) au posibilitatea și permisiunea să călătorească dintr-o ramă într-alta, să-ți înlocuiască propriul eu dintr-un alt cadru și astfel să afle aproape simultan - deopotrivă de la vii și imortalizați - ce se petrece la la mare distanță. Și să le spună veștile proaspăt aflate, cînd se întorc în cadrul părăsit inițial, celor aflați în încăperea (sau
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
est estetic!), criticul enunța natura dublă a operei literare, pe de-o parte obiectivă, prin elementele ei imediat decelabile, de la subiect și personaje la ritm și la rimă, iar pe de altă parte subiectivă, prin punctele de intimă întîlnire între eul creator și cel receptor. Scrie Laszlo Alexandru: „Autentica analiză trece creația literară prin filtrul sensibil al criticului care, printr-un demers simpatetic, trebuie să indice caracterul de unicitate al operei, iar nu s-o includă într-o serie artificială și
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]