391 matches
-
majorității organismelor eucariote și a unor procariote. Majoritatea procariotelor au unul sau mai mulți cromozomi circulari, neavând nevoie de telomeri. Bacteriile ale căror cromozomi sunt liniari (cum ar fi "Streptoyces") au telomeri de natură proteica, fiind diferiți de cei ai eucariotelor. îi compensează pentru mecanismul semi-conservativ al replicării ADN-ului la capetele cromozomilor. Rolul principal al telomerilor este de a împiedica unirea a doi cromozomi prin unirea neomoloagă a capetelor. De asemenea, datorită prezenței telomerilor, pierderea informației genetice în timpul procesului de
Telomer () [Corola-website/Science/319956_a_321285]
-
autori (Toma C. și Niță Mihaela în „Celula vegetală”, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 1995) dau două definiții diferite în funcție punctul de vedere din care este abordată problema. Aceste definiții sunt: Există două tipuri de celule: procariote și eucariote. Celulele procariote sunt, de obicei, independente, în timp ce celulele eucariote sunt adesea găsite în organisme multicelulare. Celula procariotă este mai simplă și mai mică decât o celula eucariotă. Este lipsită de nucleu individualizat, și de cele mai multe organite ale celulei eucariote. Există
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 1995) dau două definiții diferite în funcție punctul de vedere din care este abordată problema. Aceste definiții sunt: Există două tipuri de celule: procariote și eucariote. Celulele procariote sunt, de obicei, independente, în timp ce celulele eucariote sunt adesea găsite în organisme multicelulare. Celula procariotă este mai simplă și mai mică decât o celula eucariotă. Este lipsită de nucleu individualizat, și de cele mai multe organite ale celulei eucariote. Există două tipuri de procariote: bacteriile si archaea; amândouă au
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
este abordată problema. Aceste definiții sunt: Există două tipuri de celule: procariote și eucariote. Celulele procariote sunt, de obicei, independente, în timp ce celulele eucariote sunt adesea găsite în organisme multicelulare. Celula procariotă este mai simplă și mai mică decât o celula eucariotă. Este lipsită de nucleu individualizat, și de cele mai multe organite ale celulei eucariote. Există două tipuri de procariote: bacteriile si archaea; amândouă au o structură similară. Materialul nuclear al celulelor procariote constă dintr-un singur cromozom, care este în contact direct
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
și eucariote. Celulele procariote sunt, de obicei, independente, în timp ce celulele eucariote sunt adesea găsite în organisme multicelulare. Celula procariotă este mai simplă și mai mică decât o celula eucariotă. Este lipsită de nucleu individualizat, și de cele mai multe organite ale celulei eucariote. Există două tipuri de procariote: bacteriile si archaea; amândouă au o structură similară. Materialul nuclear al celulelor procariote constă dintr-un singur cromozom, care este în contact direct cu citoplasma. La aceste celule, regiunea nucleară nedefinită din citoplasmă se numește
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
procariote constă dintr-un singur cromozom, care este în contact direct cu citoplasma. La aceste celule, regiunea nucleară nedefinită din citoplasmă se numește nucleoid. O celulă procariota are trei regiuni arhitecturale: Plantele, animalele, ciupercile, mucegaiurile, protozoarele și algele sunt toate eucariote. Aceste celule sunt de aproximativ 15 ori mai mari decât o procariotă tipică și pot avea volumul de 1000 de ori mai mare. Diferența majoră dintre procariote și eucariote este că celulele eucariote conțin compartimente legate de membrană în care
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
regiuni arhitecturale: Plantele, animalele, ciupercile, mucegaiurile, protozoarele și algele sunt toate eucariote. Aceste celule sunt de aproximativ 15 ori mai mari decât o procariotă tipică și pot avea volumul de 1000 de ori mai mare. Diferența majoră dintre procariote și eucariote este că celulele eucariote conțin compartimente legate de membrană în care pot avea loc activități specifice metabolice. Cea mai importantă dintre acestea este nucleul celular, un compartiment delimitat de membrană, care adăpostește ADN-ul celulelor eucariote. Acest nucleu dă eucariotei
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
ciupercile, mucegaiurile, protozoarele și algele sunt toate eucariote. Aceste celule sunt de aproximativ 15 ori mai mari decât o procariotă tipică și pot avea volumul de 1000 de ori mai mare. Diferența majoră dintre procariote și eucariote este că celulele eucariote conțin compartimente legate de membrană în care pot avea loc activități specifice metabolice. Cea mai importantă dintre acestea este nucleul celular, un compartiment delimitat de membrană, care adăpostește ADN-ul celulelor eucariote. Acest nucleu dă eucariotei numele ei. Alte diferențe
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
majoră dintre procariote și eucariote este că celulele eucariote conțin compartimente legate de membrană în care pot avea loc activități specifice metabolice. Cea mai importantă dintre acestea este nucleul celular, un compartiment delimitat de membrană, care adăpostește ADN-ul celulelor eucariote. Acest nucleu dă eucariotei numele ei. Alte diferențe pot fi: Toate celulele, indiferent dacă sunt procariote sau eucariote, au o membrană care inconjoară celula, separă interiorul acesteia de mediul său, reglementează ceea ce trece înăuntru și afară (permeabilitate selectivă) și menține
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
eucariote este că celulele eucariote conțin compartimente legate de membrană în care pot avea loc activități specifice metabolice. Cea mai importantă dintre acestea este nucleul celular, un compartiment delimitat de membrană, care adăpostește ADN-ul celulelor eucariote. Acest nucleu dă eucariotei numele ei. Alte diferențe pot fi: Toate celulele, indiferent dacă sunt procariote sau eucariote, au o membrană care inconjoară celula, separă interiorul acesteia de mediul său, reglementează ceea ce trece înăuntru și afară (permeabilitate selectivă) și menține potențialul electric al celulei
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
loc activități specifice metabolice. Cea mai importantă dintre acestea este nucleul celular, un compartiment delimitat de membrană, care adăpostește ADN-ul celulelor eucariote. Acest nucleu dă eucariotei numele ei. Alte diferențe pot fi: Toate celulele, indiferent dacă sunt procariote sau eucariote, au o membrană care inconjoară celula, separă interiorul acesteia de mediul său, reglementează ceea ce trece înăuntru și afară (permeabilitate selectivă) și menține potențialul electric al celulei. Toate celulele posedă ADN (materialul ereditar de gene) și ARN (care conține informațiile necesare
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
organizarea și menținerea formei celulei; ancorează organitele în loc; are rol în timpul endocitozei, absorbția de materiale externe, de către o celulă, și citochineză, separarea celulelor imature după diviziunea celulară; și mută părți din celulă în procesele de creștere și de mobilitate. Citoscheletului eucariotelor este compus din microfilamente, filamente intermediare și microtubuli. Există un număr mare de proteine asociate acestora, fiecare controlând structura unei celule prin îndrumarea, gruparea și alinierea filamentelor. Citoscheletului procariotelor este implicat în menținerea formei celulei, polaritate și citochineză. Există două
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
genetic in sine. Moleculele ARN de transfer (ARNt) sunt folosite pentru a adăuga aminoacizi în timpul intepretării proteinelor. Materialul genetic al procariotelor este organizat într-o moleculă de ADN circular simplu (cromozom bacterial), în regiunea nucleoidului din citoplasmă. Materialul genetic al eucariotelor este împărțit în diferite molecule liniare numite cromozomi în interiorul unui nucleu separat, de obicei, cu material genetic suplimentar în unele organite cum ar fi mitocondriile si cloroplastele. O celula umana conține material genetic în nucleul celulei (genomul nuclear) și în
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
maturitate (celula mamă) va da naștere la doua celule identice (celulele fiice) care vor avea cromozomi identici cu aceasta. Diviziunea amitotică este caracteristică procariotelor. Ea reprezintă diviziunea care are loc fără fus de diviziune. Se poate întâlni și la unele eucariote cum ar fi: unele ciuperci (drojdiile), alge albastre verzi (alga Pleurococcus - verzeala zidurilor), celule maligne, celule pe cale de regenerare, în gale (țesuturi ale plantelor). Amitoza la procariote decurge astfel: Amitoza poate decurge prin două moduri: Diviziunea indirectă se realizează în
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
din linii genetice „pure”, sunt dotați fiecare, pentru același caracter de bază, cu două forme identice ale aceleiași gene (aa pentru unul, bb pentru celălalt), se spune că sunt homozigoți. În reproducerea sexuată, celulele care au un nucleu, adică celulele eucariote, posedă câte două exemplare din fiecare cromozom, adică două serii complete din toate genele speciei, un exemplar din fiecare cromozom provenind de la spermatozoid, iar celălalt de la ovul. Dacă acestea diferă Între ele prin cel puțin un caracter, produsul Încrucișării lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
condiția ca acestea să nu implice utilizarea moleculelor de acid nucleic recombinant sau a microorganismelor modificate genetic, altele decât cele obținute prin una sau mai multe tehnici/metode prezentate mai jos: a) mutageneza; ... b) fuziunea celulară a speciilor procariote și eucariote (fuziunea protoplastelor) care schimbă material genetic prin procese fiziologice cunoscute; ... c) fuziune celulară (inclusiv fuziunea protoplastelor) a celulelor oricărei specii eucariote, inclusiv obținerea de celule hibridoma și fuziunea celulelor vegetale; ... d) autoclonarea, proces care constă din îndepărtarea secvențelor de acid
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188910_a_190239]
-
prin una sau mai multe tehnici/metode prezentate mai jos: a) mutageneza; ... b) fuziunea celulară a speciilor procariote și eucariote (fuziunea protoplastelor) care schimbă material genetic prin procese fiziologice cunoscute; ... c) fuziune celulară (inclusiv fuziunea protoplastelor) a celulelor oricărei specii eucariote, inclusiv obținerea de celule hibridoma și fuziunea celulelor vegetale; ... d) autoclonarea, proces care constă din îndepărtarea secvențelor de acid nucleic dintr-o celulă a unui organism care poate să fie urmată sau nu de reinserarea în întregime sau parțial a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188910_a_190239]
-
și dăunătoare, pentru furnizarea de informații relevante privind eventuale caracteristici dăunătoare ce nu se exprimă în mod normal, dar care s-ar putea exprima ca urmare a modificării genetice. Se verifică și se stabilește identitatea culturilor de celule și țesuturi eucariote în conformitate cu clasificări internaționale recunoscute, ca de exemplu Colecția Americană de Tipuri Celulare ATCC (American Type Culture Collection). ... b) Se studiază bibliografia relevantă pentru informații istorice, rapoarte privind siguranța utilizării, detalii taxonomice, date cu privire la markeri fenotipici și genotipici, de exemplu Manualul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188910_a_190239]
-
și Staphylococcus aureus 83254, a căror creștere și supraviețuire depinde de aportul de nutrienți care nu sunt prezenți la om sau în mediul exterior mediului de cultură, de exemplu culturi auxotrofe pentru acidul diaminopimelic, timină; - culturile de celule și țesuturi eucariote (vegetale sau animale, inclusiv de mamifere) pot fi considerate, de asemenea, gazde inactivate ("incapacitate") corespunzător. Microorganismele modificate genetic derivate din aceste celule trebuie să îndeplinească celelalte criterii enumerate în prezentul document (de exemplu, absența agenților adventivi dăunători și vectori netransferabili
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188910_a_190239]
-
ul este o mașinărie moleculară care se află, în general, în nucleul organismelor eucariote. ul este compus din complexe de proteine și ARN specific nuclear (snRNA în limba engleză). Spliceosomul elimină intronii din pre-ARN-ul mesager transcris. Acest proces de maturare al ARN-ului este în general numit splicing sau matisare. Doar organismele eucariote au
Spliceosom () [Corola-website/Science/334254_a_335583]
-
organismelor eucariote. ul este compus din complexe de proteine și ARN specific nuclear (snRNA în limba engleză). Spliceosomul elimină intronii din pre-ARN-ul mesager transcris. Acest proces de maturare al ARN-ului este în general numit splicing sau matisare. Doar organismele eucariote au spliceosom, iar animalele au și un spliceosom secundar numit spliceosom minor. Fiecare spliceosom este compus din cinci ARN specific nucleare (snRNA), alături de alte proteine factor. Atunci când aceste molecule ARN specifice se combină cu proteinele factor, ele formează un complex
Spliceosom () [Corola-website/Science/334254_a_335583]
-
părți ale spliceosomului minor, care fac splicing unei clase rare de introni, numite tipul U12 .Spliceosomul minor este localizat în nucleu, deși există excepții de la această degulă. Splicingul alternativ (recombinarea diferiților exoni) este o sursă de diversitate genetică la organismele eucariote. Splicingul alternativ ar putea fi o explicație pentru numărul relativ mic de gene din genomul uman. De-a lungul timpului oamenii de știință credeau că există aproximativ 100.000 de gene în genomul uman , dar în prezent, datorită Proiectului Genomului
Spliceosom () [Corola-website/Science/334254_a_335583]
-
a mutațiilor, amplificarea unor fragmente de ARN. RT - PCR (reverse transcriptase PCR) utilizează transcriptaze inverse, izolate din retrovirusuri, care au capacitatea de a-și crea o copie ADN a genomului lor (ARN), necesară perioadei în care se află în celulele eucariote. PCR poate fi utilizată și pentru detectarea mutațiilor punctiforme ale unei gene, direct sau indirect, prin studiul polimorfismului conformației catenelor unice de ADN (single strand conformational polymorphism - SSCP). Transferul proteinelor (Western blotting) a fost introdus inițial pentru a identifica antigenele
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
a mutațiilor, amplificarea unor fragmente de ARN. RT - PCR (reverse transcriptase PCR) utilizează transcriptaze inverse, izolate din retrovirusuri, care au capacitatea de a-și crea o copie ADN a genomului lor (ARN), necesară perioadei în care se află în celulele eucariote. PCR poate fi utilizată și pentru detectarea mutațiilor punctiforme ale unei gene, direct sau indirect, prin studiul polimorfismului conformației catenelor unice de ADN (single strand conformational polymorphism - SSCP). Transferul proteinelor (Western blotting) a fost introdus inițial pentru a identifica antigenele
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
la instalarea stării de transformare malignă a celulelor. Din „gene ale vieții” care asigură controlul proliferării celulare și al citodiferențierii, protooncogenele devin „gene ale morții”. Protooncogenele au fost bine conservate în cursul evoluției de peste 600 de milioane de ani a eucariotelor, prezentând o remarcabilă omologie de secvență și de funcție la specii aflate pe diferite trepte ale scării filogenetice, de la drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) și viermele nematod Caenorhabditis elegans și până la specia umană (Homo sapiens). Protooncogenele au funcții complexe și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]