442 matches
-
sau provocându-mi chiar daune; dar e tot atît de adevărat că nu de puține ori scepticismul inteligent al unor parteneri de discuție, amici sau nu, „realismul” lor s-a dovedit fals, ne-realist În esență, și realitatea socială sau evenimențială a ascultat de „profețiile” mele „dogmatice”, „optimiste”! Nu, noi, indiferent cine am fi, nu suntem și nu putem fi stăpânii Adevărului! El este, cum o constatam mai sus, duplice, profund și tiranic duplice, ambiguu, ceea ce Îi conferă „misterul”, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu discursive sau conceptuale, dar totuși „burți”, „digresiuni”, majoritatea autorilor buni, de marcă, se țin de regulile stricte ale povestirii și tipologiei: În secolul trecut, ca și În acesta, la ei prevalând forța caracterelor - adesea univoce! -, a atmosferei și cea evenimențială. De parcă, așa cum o spuneam mai sus, „continentul revoluționar epic” pe care l-am numit Marcel Proust nu s-ar fi ridicat, acum aproape un secol, din apele calme ale „oceanulului” vechiului roman! Iar bunii prozatori sud-americani, care și-au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
epoci revolute - a se citi „epoca comunistă”! -, odată cu surparea vechiului regim. O revoltă literară, o revoltă ce vrea să fie și una a mentalității, fără Îndoială, care Încearcă, printr-un amalgam grosolan nu rareori, să confunde datele istoriei politice și evenimențiale cu cele culturale, literare, psihologice. Iar dacă În țările vecine nouă care au trăit coșmarul aceluiași comunism importat de la Răsărit, creația și valorile iscate În aproape o jumătate de secol de tiranie sunt respectate și tratate diferențiat, la noi ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cum o spune Nietzsche, forma cea mai Înaltă, mai sigură a valorii! Și, dacă reziști - În principiile, În crezul tău profund! -, atunci „el” va mai apărea o dată, chemat chiar de tine Într-un fel, și, luând aceeași „față” socială și evenimențială, Îți va da poate cel mai mare, mai „consistent” dar al existenței: unitatea cu propriul tău trecut! „Să faci În așa fel, spune tot profetul de la Sils-Maria, ca tot ce ți s-a Întâmplat să fi fost voit de tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reprezintă discursul ținut de Coriolan la statuia lui Mihai Viteazul. Tabloul pe care-l configurează naratorul ca lector in fabula este cel al unui câmp de luptă, unde liderul maxim afișează un comportament eroic în măsură să producă emulație. Dilatarea evenimențialului urmează o dublă cursă. Într-o primă instanță, eroul își fixează modelul exemplar, pe Mihai Viteazul, cu care emulează. Ulterior își „construiește” soclul propriei statui prin intermediul maselor studențești exal- tate de temeritatea liderului. Apogeul îl constituie discursul și aici eroicul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ziarul devine instrumentul deformărilor unde „simț enorm și văz monstruos” dobândește sub efect retoric legitimitatea discursului public. În termenii acestei retorici, regimul a devenit o dictatură, eroul un martir, justiția un pluton de execuție, toate aceste augumentări creând o perspectivă evenimențială demăsurată. Invocarea arestării pentru delic- tul de opinie, o arestare la limita sau chiar în afara legilor unui stat democratic, regimul special de detenție de maximă severitate, violența exercitată asupra opozantului în momen- tul arestării, dar și cea sistematică în condițiile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mecanismul manipulativ al speculării unor eveni- mente din categoria secundarului. Contraponderea se rea- lizează prin înregistrarea unui dublu ecart, unul înscris pe axa paradigmatică a noțiunii de eroism în raport cu genul literar adecvat și altul pe cea sintagmatică referitor la contextul evenimențial. Ambele situații pun în scenă o inadecvare care generează un dezechilibru. Grandiosul vocației eroice solicită o bună încadrare contextuală. Ordi- nul de mărime corespunzător îl conferă contextul unei tiranii autentice, formă de exacerbare a rolului unui individ în economia statului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unei opere valabile se încheie caragialesc cu propoziția : „Restul sunt mofturi”, afirmație prin care ăneăinspirat regizorul califica chichițele și tertipurile de descalificare a filmului său. Ce altceva este „moftul” decât un mijloc de ădeăreglare derizivă a raporturilor ierarhice în ordinea evenimențialului ? „Mof- turile” însă aveau să cântărească mai greu decât talentul și elocința regizorului, pentru că lumea în care face film Pintilie este una dereglată în cele mai intime resorturi ale sale. Întrebarea care dă și titlul filmului are valențe metafizice, însă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Paisie Velicikovski, întrucât axa timpului trasată de autor nu este nicidecum jalonată de începutul și sfârșitul perioadelor de studii, ci de întâlnirile pe care autorul le consideră fundamentale pentru conturarea spirituală a personajului său și astfel, vorbim despre un timp evenimențial desfășurat între marile sale întâlniri (cu viața monahală de la schitul Kitaev, cu Lavra Peșterilor, cu limba română) și nu despre un timp ritmat de curgerea intervalelor școlare. Portretul mamei care îl așteaptă la Poltava este zugrăvit cu tonurile grave ale
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
execuții oficiale pe chei, monștri marini, sirene, nave-fantomă, corăbii la scară reală sau închise în sticlă, atotprezentul rom, refrenul Fifteen men on the dead man’s chest..., prietenii, alianțe, trădări etc. Existența unor trimiteri geografice și istorice a subliniat decalajul evenimențial, căci, deși acțiunea e plasată în GAP printr-o scenografie potrivită, multe dintre aceste trimiteri sunt inadecvate temporal sau sunt integrate forțat în povești utopice : găsirea comorii conchistadorului Cortéz, respectul față de Codurile lui Bart Roberts și Henry Morgan, existența docurilor
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ei? Ce anume a făcut ca aceste conferințe inițiate de Maiorescu, să-și găsească, cel puțin în fazele de început, un public atât de entuziast? Câteva soluții de răspuns pot fi identificate: o primă sugestie ar fi chiar monocromia peisajului evenimențial al timpu-lui; întâmplările culturale publice, extrem de rare, și, în mare parte, aflate în zodia mediocrității, au amplificat efectul conferințelor și au furnizat un public numeros. Criteriul acesta cantitativist, chiar dacă pare facil, este important căci indică în prelecțiunea ca atare o
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
crizei tind să pună stăpânire și pe elemente conexe, aparent neimplicate în situția generatoare. Extensia crizei este favorizată și de intervențiile stângace ori chiar de nonintervențiile cadrului didactic nepregătit și neabilitat din punct de vedere managerial pentru o asemenea derulare evenimențială. De obicei situația de criză este recunoscută numai în momentele limită, deși fragmente ale acesteia au fost identificate anterior, limitând la maximum șansele de soluționare promptă. Sintetizând caracteristicile unei crize, să observăm că aceasta: - beneficiază de o izbucnire instantanee, de
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
la Timișoara, unde, în sordidul țigănesc al unei mahalale, se încinge un amor nebun între Relu și o țigancă mută și aproape nimfomană, în vreme ce călăuza menită a-i trece la sârbi lipsește. Suferind de incontinență narativă, autorul dezlănțuie o sarabandă evenimențială care omoară prin inflație de semnificații cruda frumusețe din prima parte a romanului: Laur fuge cu banii și cu țiganca, începe revoluția din decembrie 1989, Relu revine la București, Andrei reușește, în vălmășagul revoluției, să treacă granița, Relu dă, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
Într-o clară discordanță cu psihanaliza, de exemplu, eul meu „asediat” din toate părțile de „forțele rațiunii și ale logicii”, ale „istoriei” chiar, „eul” meu mi-a născut „literatura”, un „sistem ficțional”, care croiește „cu materialul clientului”, cu „viața materială, evenimențială și psihologică”. Și aici, Încă o dată, am reflexe kantiene, categoriile sale apriorice, lucrul În sine, transcendalitatea, se bazează, nu-i așa, se „umple”, mai bine zis, de „molozul” realității materiei; de aici, și titlul capitolului „estetica transcendentală”, estetica - o „formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu mențiunea Bun de sertar ! Despre lapte Ca vehicul al unei stratificări sociale, dom Virgil se opune onomastic structurii comunității : el este împăratul, șef al underground-ului, titlu ce ar putea părea derizoriu dacă nu s-ar sprijini pe o afirmare evenimențială a Numelui. Dar Numele, la rândul lui, este un simplu cod, o ipostază argotică a Persoanei : este nevoie de ceea ce s-ar putea numi, tot argotic, Mutra. De aceea, ca vehicul al unei disjuncții încă și mai profunde, Mutra lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
școlară: “Evenimentul literar” de la Iași și “Vieața” tipărită la București. Aceste tendințe deveniseră parte integrantă din scenariul formativ al multor elevi cu preocupări intelectuale de la sfârșitul secolului al XIX lea. Contactul cu o atmosferă nouă, din care făceau parte presa, evenimențialul spectacolelor de teatru și conferințele publice a transformat în mod iremediabil caracterul și modul de gândire al lui Alexandru Lapedatu și a celor mai mulți dintre tineri 35 . Odată încheiați anii studiilor ieșene, o nouă etapă s-a conturat în viața lui
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
acestora, obiectivitate în relatarea faptelor istorice, rigoare în reconstituirea lor, cât și înțelegerea acestora. Se adaugă sprijinul pe documente în realizarea interpelării faptelor. Din punct de vedere tematic, școala critică se îndreapta spre o istorie mai mult pozitivă, politică și evenimențială. Rolul ei de altfel, consta în stabilirea adevărului istoric, iar calea spre adevăr implica precizie în detalii, pătrundere în rostul lucrurilor, expunere clară și profesionalism. Promotorii acestei direcții ridicau la rangul de probleme centrale preocupările de consolidare a caracterului științific
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
baza surselor consultate, activitatea politică a celui care avea să devină ministrul Cultelor și Artelor. Ne referim la perioada 1914-1918, adică intervalul de debut al lui Alexandru Lapedatu în viața politică, mai puțin cunoscut din perspectiva anumitor probleme de ordin evenimențial. Prin cele prezentate în a doua parte a capitolului al II lea, am încercat să demonstrăm, că decizia liderului liberal de a se înscrie în Partidul Național Liberal i-a aparținut în totalitate, fiind dictată de tradiția, disciplina și solidaritatea
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
descendența directă a demersului lui Rokkan care l-a aprobat la vremea lui, ca și a demersului marxismului sociologic definit de către Seymour Martin Lipset. Am încercat deci să precizăm perspectiva lui Rokkan distingând, pe de o parte, conflictele conjucturale sau evenimențiale, tensiunile care ar putea suscita dezbateri, curente, facțiuni ori dizidențe în sânul partidelor politice și, pe de altă parte, conflictele structurale care generează clivajele ce nasc familiile de partide. Clivajele precedă astfel nașterea partidelor și nu invers, cum s-a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
Waltzer, Spheres of Justice. A Defence of Pluralism and Equality, Basic Books, New York, 1983, pp. 250-253. 74 R.A. King, A History of the Romanian Communist Party, Hoover Institution Press, Standford, 1980, p. 140. 75 Se va găsi o prezentare strict evenimențială a "opoziției creștine" la D. Deletant, Ceaușescu și Securitatea. Constrângere și disidența în România anilor 1965-1989, trad. G. Ciocâltea, Humanitas, București, 1998, pp. 215-221. 76 după exemplul tentativei, motivată printr-o experiență strict biografică, întreprinse de Vladimir Tismăneanu, Reinventing Politics
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
au chinuit spiritul creatorului în lungi, infinite zile și nopți de lucru. Dacă, în epocă, majoritatea oamenilor așază, de regulă, realitatea deasupra închipuirilor unui nebun ce umblă cu pensula sau condeiul, atunci, peste secole, tot ce rămâne din implacabila istorie evenimențială, din faptele așa-numiților „contemporani”, din aroganta lor părere despre sine, pe scurt: tot ce supraviețuiește vremurilor sunt amprentele geniului artistic încorporat în cărți și în tablouri. Îmi place să consider acest lucru victoria postumă a spiritului asupra realității, indiferent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ai lui, mai venea maică-sa din când în când să-i umple frigiderul ori trimitea femeia să-i facă ordine prin apartament. În general, mergea la serviciu, unde îi uimea pe cei câțiva subordonați, toți cercetători, specializați în politici evenimențiale, tineri și hotărâți să descopere logica și cauzele adevărate ale unor fapte pe care istoricii le clasaseră. Așa erau, de pildă, povestea lui Boris Sarafoff, Revoluția din 1989, moartea lui Vlad Țepeș, istoria legionarilor, cadavre, singulare ori la grămadă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
publicul larg, cum ar fi editarea în fotocopie a unor manuscrise. sunt, fără îndoială, mult mai multe decât cele două sau trei pe care le-am detaliat întrucâtva. Supralicitarea contextului poate merge în sensul de a insista asupra istoriei politice (evenimențiale sau non-evenimențiale), asupra familiei sau asupra unor grupuri specifice (tinerețea ziaristului Rebreanu, cronicarul de teatru, Rebreanu în cadrul Societății Scriitorilor Români, membru din 1912, secretar în 1914, vicepreședinte în 1923, ales președinte în 1925 și 1927, director general al teatrelor în
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
lui Los-timpul, tocmai pentru a sublinia procesualitatea adîncă a "țeserii" sale. Enitharmon este astfel reprezentată teșind la Războaiele de Țesut (Looms) cu suveici (shuttles), vîrtelnițe (reels), fuse (spindles) și alte instrumente de țesut. Spațiul blakean este o "țesătura" de procese-intercorelări evenimențiale transcendentale și fizice, sau materio-spirituale. Un obiect, un act din lumea fenomenala guvernată de acest ansamblu ordine-haos este real numai dacă imită/repeta un arhetip, un arheomorfism. Numai prin acest proces de imitare/repetare a arhetipurilor tinde omul să devină
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
posibil sa intelegem această viziune paracelsiană că pe o profilare a unei nomologii (știință a legilor) dogmatice, în care totul este dat de la bun început (vezi teoria organicista a lui Schelling). Acesta este aspectul static, rigid, clasic. Totuși, accentuarea ireversibilității evenimențiale (imposibilitatea întoarcerii la materia primă, la origine, sau la inocentă după trecerea prin experiență) reprezintă aspectul evoluționist, dinamic, romantic, care la Blake se reflectă în aproape obsesivul "mers mereu înainte", ce denotă progresivitatea dată de polaritatea contrariilor. În acest sens
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]