4,957 matches
-
alți foști deținuți de conștiință s-a risipit, la d-sa stăruie sub chipul unei permanente impresii că nu e înțeles, că nu e îndeajuns de prețuit, care, chiar dacă admitem că pornește de la un sîmbure minim al realității, este mult exagerată, transformată într-un laitmotiv lamentuos-incriminator al personalității. Împrejurarea indiscutabil dureroasă că dl Marino a avut parte de o întrerupere a activității de aproximativ două decenii, că nu s-a bucurat nici ulterior de condiții foarte favorabile, pare a-i fi
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
2038, 1999, 1). Evoluția semantică a adjectivului participial e destul de interesantă: de la sensul verbal "fermecat; lovit de deochi" (în Dicționarul enciclopedic "Cartea Românească", 1926-1931), s-a trecut la semnificații precum "rău văzut, cu renume prost" sau "prea din cale afară, exagerat" (ib.). Sensurile derivate par destul de vechi: în Dicționarul limbei române al lui Laurian și Massim (în fascicula apărută în 1873), ele se întrevăd deja în definirea verbului a deochea-deocheare (scris, după principiul latinizant al autorilor, și deoclare); pe lîngă "a
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
deci, măcar ca potențialitate și sugestie, ideea lipsei de responsabilitate, deocheat este mai curînd eufemistic; termen familiar, cu sens negativ, dar lipsit de conotațiile agravante ale lui deșuchiat. Sensul său figurat (în DEX 1996: "indecent, necuviincios", "cu reputație proastă, compromis", "exagerat") rămîne de altfel destul de general ca să permită și alte asocieri. Cuvîntul apare astfel în contexte mai larg morale, juridice, politice, estetice: în titlul cărții Martei Petreu despre Cioran - Un trecut deocheat sau "Schimbarea la față a României", sau în diverse
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
probabil să facă pasul hotărîtor. Și iată că, după cîteva volume de versuri, haiku-uri și altele, elanul cultural al autorului pomenit culminează într-o monografie. Nu e nevoie de simț critic, ci de ceva bun simț, ca să eviți laudele exagerate aduse unui romancier care totuși înseamnă prea puțin în istoria recentă a literaturii noastre. Însă victima Roșioru este complet hipnotizată de marea personalitate pe care o descrie: "Verva lui îndrăcită are ceva de furtună într-o pădure ecuatorială: culisele vieții
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
femeile. Tată n-am avut - am fost crescut numai de femei. Încerc eu acum să scriu un roman cu bărbați, dar nu știu dacă reușesc. În orice caz, lumea nouă este bine feminizată... Bărbăția a devenit un fel de clișeu exagerat, ca o caricatură a lui Hemingway... vînătoarea... cruzimea... războiul etc. Cele mai bune valori ale democrației sînt feminine: cooperarea, negocierea, soluționarea prin discuție, intimitatea, mîngîierea, atingerea, emoția. De ce e atît de importantă Bunica? Fiindcă făcea totul... tăia capul găinei... îmi
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
fosta lui profesoară presupune totuși un tip mai special, marcat de meserie și de știință. Accentuarea unui coté de "băiat de cartier" mi se pare o îngroșare supărătoare. Ovidiu Niculescu își ratează personajul tocmai din această pricină, din această alunecare exagerată, pe care o acceptă. Nu cred că n-ar fi putut face personajul în altă cheie, mai spirirtuală, în care să existe o umbră de fior măcar cînd îi face examenul ginecologic fostei lui profesoare. Umilința este jucată doar de
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
2038, 1999, 1). Evoluția semantică a adjectivului participial e destul de interesantă: de la sensul verbal "fermecat; lovit de deochi" (în Dicționarul enciclopedic "Cartea Românească", 1926-1931), s-a trecut la semnificații precum "rău văzut, cu renume prost" sau "prea din cale afară, exagerat" (ib.). Sensurile derivate par destul de vechi: în Dicționarul limbei române al lui Laurian și Massim (în fascicula apărută în 1873), ele se întrevăd deja în definirea verbului a deochea-deocheare (scris, după principiul latinizant al autorilor, și deoclare); pe lîngă "a
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
deci, măcar ca potențialitate și sugestie, ideea lipsei de responsabilitate, deocheat este mai curînd eufemistic; termen familiar, cu sens negativ, dar lipsit de conotațiile agravante ale lui deșuchiat. Sensul său figurat (în DEX 1996: "indecent, necuviincios", "cu reputație proastă, compromis", "exagerat") rămîne de altfel destul de general ca să permită și alte asocieri. Cuvîntul apare astfel în contexte mai larg morale, juridice, politice, estetice: în titlul cărții Martei Petreu despre Cioran - Un trecut deocheat sau "Schimbarea la față a României", sau în diverse
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
de computer", a "strînsorii programului", spre a-l cita iarăși. Căci Nicolae Stenhardt a rămas suficient de apropiat de sfera ficțional-existențială în care se plasează creația artistică, sferă amenințată acum mai puțin de tendențiozitatea sentimentală sau eticistă, cît de abstragerea exagerată, metodologică, de "reeducările iscodite de în veci nepieritoarea scolastică". La antipodul stereotipiilor de protocol cerebral, esteticește frigid, părintele Nicolae, cel "nefariseic", ne oferă un îndemn de reumanizare. N. Steinhardt: Drumul către isihie, Ed. Dacia, Cluj, 1999, 160 pag., preț neprecizat
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
de afaceri ruși, încearcă să răspundă la întrebarea Cine a ruinat Rusia? Celebrul finanțist și mecena crede că Boris Elțîn și alții "și-au pus speranțele în Occident, dar Occidentul nu a fost la înălțimea așteptărilor lor, ce-i drept exagerate. Nu pot să vorbesc decât în numele meu propriu. La început am crezut că oamenii de stat din Occident pur și simplu nu înțeleg ce se întâmplă. Că Gorbaciov avea intenția să schimbe sistemul, dar era prea frumos ca să fie adevărat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
de felul acesta, ci, împreună cu ei, am dus la bun sfîrșit punctele de vedere principale privind științele naturii..." (Epicur). * A te impregna de un autor aidoma pămîntului udat de ploaie. De un autor care, firește, merită relație mistică. * Negreșit, conștiința exagerată a valorii scade valoarea. Ideală ar fi o valoare care nu gîndește la sine mai mult decît o plantă. * Un excelent mijloc de a reduce presiunea sufletească dureroasă e să te simți inactual. Însă inactualizarea nu e, din păcate, un
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
care, de fapt, îl administra șeful de cabinet. Apoi că ideea construirii canalului Dunăre-Marea Neagră a fost a lui Stalin, care i-a propus-o lui Gheorghiu-Dej și acesta, deși își dădea seama că, în condițiile date, e o investiție exagerată, n-a avut cum să nu o pună în operă, în dauna economiei românești care avea nevoi realmente urgente. N-ar fi știut că se dădeau dispoziții pentru aureolarea Licăi Gheorghiu ca actriță și n-a prea simpatizat-o pe
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
al duelului eșuat nu trage cortina, pentru că nu e ultimul act al piesei cu o narațiune palpitantă în care se înfruntă nu numai idei, ci și orgolii și se prefigurează arme. Având în vedere evoluția ostilităților, nu ar fi deloc exagerat să spun, parafrazând o nefericită vorbă celebră, că lui Dan Botta, când aude de Lucian Blaga, îi vine să scoată pistolul.
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
criticii", această colecție de studii consacrate prozatoarelor din literatura română a secolului XX propune o evaluare lucidă, detașată și nu lipsită de ironie a producțiilor "doamnelor" noastre. Este evident că autoarea nu își concepe demersul polemic (nu regăsim nicăieri patosul exagerat al feministelor de peste Ocean), ci se menține în proximitatea textelor, propunând o analiză foarte aplicată și ferindu-se să emită elogii acolo unde nu este cazul. Sunt trecute, pe rând, în revistă operele unor scriitoare din perioada interbelică (Hortensia Papadat-Bengescu
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
oricât ar fi de mediocră, tot e mai bună decât nimic. Dar nu cu mult. Nu există în momentul de față un stil rusesc și asta e o catastrofă. Nu ne-a ferit de ea nici Zaițev, cu stilul lui exagerat rusesc, nici patrioții cu rubăștile lor, nici cinematografia națională. Noi nu suntem români și nici măcar ucraineni; noi ne-am pierdut toate ritualurile folclorice. N-avem putere să ne întoarcem la ele, și nici nu-i nevoie. în afară de o lingură-două de
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
cu patimă bine strunită, cît să convingă fără să deruteze. Nu a căutat concluzii parțiale ci, precum cel mai "ingrat" dintre discipolii lui, un specific. O aceeași unitate de măsură, supusă periodic revizuirii, de la origini pînă în prezent. Dincolo de judecățile exagerate, de o anume forțare a "desuetudinii" ce refuza să vină (ca în cazul lui Caragiale), a reușit să producă, în critică, fenomenul pe care genetica îl numește "mutație mută": o mutație care alterează structura, dar păstrează intactă funcția. Așa, schimbînd
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
fost celebrat Eminescu vreau să discut în cele ce urmează. Evident, Eminescu este un poet de valoare universală care și-a pus definitiv pecetea asupra evoluției spirituale românești. El a fost perceput ca fiind "omul deplin" al culturii noastre, afirmație exagerată căci, oricât de mult ne-am strădui, nu-l putem metamorfoza în ceea ce nu este și nici n-a vrut să fie; curiozitatea i-a fost enormă, dar asta nu înseamnă și competența: el a vrut să învețe greaca veche
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
asupra realității celor povestite, am fost pe loc țintuit la stâlpul infamiei. De aceiași reacție am avut parte și în 1993 la Focșani când la un simpozion Eminescu am afirmat că, după opinia mea, evoluția poetului național de la "antitezele cam exagerate", caracteristice începuturilor sale literare, la clasicismul Scrisorilor, al Glosei și al Odei în metru antic s-a datorat și influenței lui Maiorescu; atâta mi-a trebuit: parte din participanți, dascăli la diferite licee din județ, a reacționat cu indignare și
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
din complezență, își alterează natura, superficial și limbut, cel care se cantonează într-un sentiment egoist ŤPoeți cu putredul amorť) ori se lamentează excesiv, profesional (ŤȘi plîngă poeții poema lor vanăť). Bacovia nu agrează retorica (goală), fumisteriile și ieremiadele, deopotrivă, exagerate, trucate. în locul lor, preferă tăcerea". Atît de neașteptat în ceea ce s-ar putea numi cu un concept actual carența de autoreferențialitate, autorul Plumbului se arăta foarte stîngaci și în definirea poeziei: "Suprinzător, între definițiile pe care poetul le dă ici-colo
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
intens, tuns scurt, cu fustă mini și tocuri exagerat de înalte. Părea o prostituată care își presta în continuare meseria, pe care o avusese o viață întreagă. Femeia era într-o continuă efervescență. Se deplasa, se rotea, sărea pe tocurile exagerat de lungi, ca pentru o prezentare de modă, dădea din mâini și din picioare permanent, ca un om aflat în criză. Era directoarea colegiului, doamna Chiștoroaie. Se liniștea totuși puțin atunci când își lua pastilele zilnice. Dar efectul lor nu dura
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
Dumnezeu, precum și despre cum putem dobândi în această perioadă pacea și liniștea sufletească. - Părinte profesor, ce este postul în viața unui creștin? Cum să abordăm această perioadă de înfrânare într-o vreme în care este promovată din ce în ce mai mult „cultura consumului exagerat“? - Postul în viața unui creștin nu este doar o simplă dietă, abținere de la anumite mâncăruri, ci este o împreună-călătorie cu Dumnezeu pe calea lumii acesteia. Postul este o stare de libertate, stăpânire de sine, întemeiate pe nevoință și înfrânare. În ceea ce privește
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
trecutul pentru totdeauna vor de fapt să scape de greșile lor rușinoase cu obrazul curat." Spre deosebire de editorialistul EVENIMENTULUI ZILEI, Cronicarului îi place să creadă că prin intervențiile făcute la această comisie parlamentară, Biserica Ortodoxă a avut o reacție de o exagerată prudență pornind de la ideea că românii receptează Biserica drept un întreg care se cuvine ferit de scandalurile pe care le-ar stîrni greșelile unuia sau altuia dintr reprezentanții săi. De altfel, un comunicat ulterior al Bisericii Ortodoxe vine în sprijinul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16042_a_17367]
-
Se pare că Simion liftnicul a avut o bună intuiție. Sportul și mai ales fotbalul par să fie ultimul catalizator al interesului public de la noi. Tot acest roman e un spectacol cu marionete în care barocul gesturilor îngroșate și comicul exagerat se altoiesc pe un realism de fond, pe toate micile realități de bîlci ale acestui deceniu colorat. Nu trebuie neglijat însă că autorul surprinde și o dimensiune delicată, lilială a unora dintre aceste realități. Dincolo de atitudinea preponderent caragialescă, care face
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
și pe care n-am întîlnit-o ar fi aceea cu jurnalismul eminescian. Nu în conținut, firește, ci în tonalitate și metodă. Și în patetism. Un cadavru umplut cu ziare e volumul unui ziarist-scriitor spumos (cîteodată cu spume la gură), indecent, exagerat, nebun și fioros, adică exact așa cum e o bună bucată din România de azi. În Anglia, să zicem, Cristian Tudor Popescu ar fi probabil un pamfletar cu oarecare succes marginal, asta dacă nu și-ar vedea liniștit de propria literatură
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
un străjer de nădejde al Ortodoxiei, veghind să nu se știrbească nici cea mai mică parte din credința ce ne-a rămas moștenire de la înaintași; pentru că apără, trup și suflet, lucrurile drepte, fiind dușman neîmpăcat al minciunii, ignoranței și conservatorismului exagerat; pentru admirația și dăruirea sa înspre largile și variatele armonii creștine, în scopul de a desțeleni acele suflete împovărate cu plantații parazitare dintr-un trecut ateu; pentru firea sa duhovnicească, blândă, de păstrător al demnității și credinței străbune. Pe o
Inima de sub reverendă. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_369]