1,047 matches
-
geografic în materie de legi și obiceiuri, necesitatea de a te cunoaște. Tezele pascaliene despre divertisment n-au decât de câștigat când sunt privite din perspectiva capitolului intitulat Despre abaterea gândurilor îCartea a III-a Cap. IV) în care Montaigne exaltă efortul asupra reprezentărilor și arta savantă de a deturna privirile de la spectacolul suferinței, al nenorocirii, al mizeriei, al chinului și tristeții condiției umane ducând ineluctabil la moarte. Evident, Pascal deploră această strategie hedonistă a evitării durerii pentru a-i prefera
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
excelenței tezelor formulate în amonte. Preocupat nu atât să schimbe ordinea lumii, cât să se schimbe pe sine, discipolul lui Epicur se desprinde de lumea trivială a familiei, muncii și patriei*, el adoptă o atitudine potrivnică față de orice societate care exaltă meritele banului, bogățiilor, onorurilor și puterii. Ceea ce-l atrage pe omul de rând și generează o viață mutilată, iată ce-i repugnă aspirantului la înțelepciune. Dar a trăi în lume ca și cum ai fi în afara lumii pune o problemă: comunitatea o
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
epicuriene care integrează, de exemplu, considerațiile finale ale poemului asupra evoluției civilizației și în care găsim dovezi că gândirea lui Lucrețiu poate figura cu demnitate pe lista filosofiilor hedoniste. Este cazul ultimelor versuri ale cărții a V-a, unde Lucrețiu exaltă meritele unei societăți rafinate care, ciudat, apare simultan cu muzica... într-un registru pe care Rousseau, cel din Discurs asupra originii inegalității printre oameni, îl va calchia, Lucrețiu realizează un tablou al nașterii și al progreselor culturii și ale civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și a trupului, înțelepciunea soteriologică, mântuirea prin gândirea dublată de o practică filosofică a vieții. La ora trecerii de cealaltă parte, Diogene își celebrează starea, bătrânețea, precizând că aceasta oferă și avantaje. Nu foarte îndepărtată de medicina stoică, logica epicuriană exaltă meritele stării în care se află omul în vârstă: s-a sfârșit cu tirania dorințelor, au dispărut inconvenientele asociate căutării plăcerii, s-a terminat cu chinurile pasiunii, afectele s-au dus, trupul trăiește „la ralanti”, desigur, dar nu mai cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
imaginează iubita cu părul argintiu, fața ridată, ochii pierzându-și strălucirea, iar glasul blândețea. „Această brutală descriere misogină este caracteristică pentru viziunea ambivalentă pe care o are Boccaccio asupra femeilor și a dragostei și pentru trecerea sa frecventă de la imagini exaltate la un realism popular.”585 Sesizăm așadar o perspectivă duală asupra femeii, pe care o regăseam și la Geoffrey Chaucer, pe de o parte idealizare oarecum exagerată, pe de altă parte spirit critic, ironie fină. Francesco De Sanctis, vorbind despre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lui Enric Furtună, care colaborează intens cu poezii în română sau cu traduceri din idiș în română. La împlinirea a optzeci de ani, lui Enric Furtună îi dedică un amplu și elogios portret Dan Mayersohn. Deși de un patriotism ușor exaltat în limbaj, P.l. e, în genere, corectă în privința istoriei și a culturii române. Cu o excepție: afirmația că în timpul războiului, din cei 850 000 de evrei câți trăiau în România, „au dispărut 425 000 (jumătate din ei)”. Alți colaboratori: Efraim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288617_a_289946]
-
de frondă socială, morală și estetică, prin afirmarea ostentativă a preferinței pentru reperele de valoare și stabilitate ale spațiului rural, pentru formele naturale de viață și de simțire, pentru expresia directă, neaoșă, nesupusă interdicțiilor și normelor limbajului cult (Mărturie). După ce exaltă forța biologică, instinctul constructiv, simțul dreptății, comportamentul primitiv, de ființă ancenstrală, telurică, în Taica, fiul își clamează la rândul său dorința aprigă de a răspunde necesităților vitale (Mi-e foame, mi-e sete!). Spaima organică în fața intemperiilor care opresc rodirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
dărapine obiceiurile cele ruginite și să insufle virtutea."234 Astfel teatrul, în complexitatea sa și prin contactul direct pe care îl presupune cu publicul, reprezintă cea mai bună modalitate de a impulsiona emanciparea culturală și chiar politică. Justificarea acestei viziuni exaltat exagerate este desigur dată de contextul istoric, dar își are fundamentul și în reflexele clasice ce presupun, după cum am mai afirmat, o ridicare a creației dramatice în sferele superioare ale literaturii. Sub formulări diferite, ideea scopului moralizator revine obsesiv: "...să
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
contemporaries of the Greek and Romans; then it is easy to see men will not scruple in many instances boldly to prefer us.") 71 Idem. ("Thus it is that the same prejudice abases us in one age in order to exalt us in another; thus one becomes first the victim and then the divinity.") 72 Cf. Roger Duchêne, Jean de la Fontaine, Fayard, Paris, 1990, p. 450. 73 La Fontaine, Épître à Huet, în André Lagarde, Laurent Michard, op. cit., p. 476. ("Mon
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de a ști dacă maior pars este în același timp sanior pars sau dacă trebuie să fondeze principiul majorității pe alte argumente. S-ar putea explica "vocea poporului", adică a majorității, ca fiind vocea lui Dumnezeu sau, altfel spus, să exalteze organizarea exemplară a Bisericii. Marsilio de Padova a fixat ca principiu fundamental faptul că legea se naște din voința populară, adică din civium universitas sau din valentior pars a acesteia. O mare răspândire a avut-o recunoașterea rezultatului oricărui vot
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și noapte, neînțelegere, îndoială. Galben Galbenul exprimă în vis ideile de lumină, claritate și căldură. Poate indica înțelegerea, eliberarea sau recolta. Simbolistica galbenului este mai ales legată de cea a soarelui. Ea are proprietățile sale luminoase, iradiante și vii. Galbenul exaltă și iluminează, fără a întrista ori agresa, cum o poate face roșul. Constituie, de fapt, octava superioară. Corespunde planului celest și divin. Îmbracă un caracter sacru, care explică faptul că este regăsit într-un mare număr de veșminte religioase. Aliat
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
arătându-mi încăperea cu un gest cuprinzător; ghici cât m-a costat. Am spus o cifră pe care el a triplat-o cu un aer de satisfacție și mulțumire. Gazda orchestrează o punere în scenă prezentând un spațiu care îi exaltă ego-ul. Decalajul lui Egisto este confimat de către portretul caricatural al comesenilor, fiindcă mulțumirea lor nu este o odă adusă prieteniei sau noului an, ci un rit propițiator cu rezonanțe lucrative. Nu se face altă conversație decât cea despre calitatea alimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dublu îngrădit prin închiderea politică. La un alt nivel, această închidere într-o "familie endogamă" extinsă simbolic la națiunea reunificată s-a dezvoltat în cadrul penuriilor materiale, împărtășite la nivel general, prin care s-a neutralizat diferențierea economică și s-a exaltat verticalitatea "virtuții politice". Apariția bruscă a bunurilor pieței, concedierile și șomajul tulbură această orânduială. Incriminarea marginilor subalterne în fața direcțiilor din întreprinderi acuzate de păstrarea posturilor pentru copiii lor și de refuzul de a le da celor ai lucrătorilor, ca altădată
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Poe, Henri de Régnier, Eminescu, Bacovia și poeme ale autorului puse pe muzică și cântate de el." De altfel, poetul va apărea pe scenă și mai târziu în ipostază de cantautor, în modul parizianului Georges Brassens. Nu o dată, Cezar Ivănescu exaltă puterea tonifiantă, taumaturgică, a muzicii. De cinci ori se repetă în Assunta (Anabasa lui Eminescu) o invocare miraj: "Muzică, alină-mi Sufletul, cu suferință alina-îmi voi Moartea!" Texte intitulate Colind, Bocet, Madrigal, Motet subliniază programatic afinități cu cântul. Clipa subiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de hibrid, fantezistul diafanizează, deformează, despică și remodelează liniile curente; propune pilde și inițiază de unde Parabola Marii Oglinzi, Parabola Clipei, Parabola Urechii și a Numărătorului. Pretutindeni, "rătăcitorul pe căile profunde" care își asociase "filozofia, / anatomia și, vai teologia" își caută exaltat arheul; Helada sa e vatra miturilor și a filozofiei (lumea lui Homer, Pythagora, Empedocle); iată-l, de asemenea, zăbovind în Babilon, Ninive și Galaad, oprindu-se lângă "tăblițe hittite", atras de Altamira, de San Pellegrino și Toledo, vizând inserția într-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
continuatorul lui Ștefan cel Mare, voievodul Moldovei În secolul al XV-lea, și al lui Mihai Viteazul, primul care a unit țară, În secolul al XVI-lea. În mod similar, Todor Jivkov Încerca s... reuneasc... În spatele s...u poporul bulgar exaltînd trecutul național. Cu ocazia Împlinirii a 1300 de ani de la crearea statului bulgar, În 1981, propagandă oficial... a Încercat s... conving... populația s... fie mîndr... „c... are o istorie mult mai veche decît majoritatea europenilor; str...lucitorul trecut istoric trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
nu este niciodată depășită, fiindcă moartea este ceea ce nu putem depăși și fiindcă inconștientul religios nu are vârstă. Așadar tocmai datorită arhaismului ei poate o imagine să rămână modernă. Invers, deoarece fac abstracție de corpuri și de teamă, imaginilor automate, exaltate ca "noi" și care, din păcate pentru ele, chiar sunt așa, le va fi, poate, mai greu să rămână. Să consiste. Să reziste (învechirii tehnicilor de fabricare). Fără valoare de emoție, ele n-ar mai avea curând decât valoare de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Va trebui atunci să luăm de bun orgoliosul și jubilantul refuz de a spune al susținătorilor cărnii? Ei iau universul drept martor al completei lor inocențe semnificative și revendică factura împotriva mesajului. Obiectul sfidează proiectul. Împotrivindu-se intelectualului, artistul se exaltă în artizan, opune limbajului lucrarea. Pentru acest om, un tablou nu exprimă, ci este. Catifelat, granulos ori aerian. Nu este vehicul, suport sau instrument decât pentru el însuși. Nu trimite decât la propriile culori, dimensiuni, materii. "O pictură bună, semnalează
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
speranță, însă cu altă atitudine decât a unui club de afaceriști care aleargă după sufletul unei lumi fără suflet, cu carnetele de cecuri în mâini. Eclectismul său înscria în inventarul unei spiritualități laice ansamblul patrimoniului figurativ al umanității, pentru a exalta mai bine "actul prin care omul smulge ceva morții". "Moștenire a nobleței lumii", arta era pentru el instrumentul unei răscumpărări colective, fiindcă prin ea omul își ia în posesie destinul. Arta triumfă asupra morții civilizațiilor, ca și asupra solitudinii indivizilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fapt prin care arta contribuie la victoria noastră colectivă asupra timpului. Dar resurecția estetică a operelor din trecut sau punerea lor la dispoziția vizuală prin mijloace de reproducere nu readuc ipso facto la viață transcendența care le susținea și care exalta comunitatea lor de referință. Sacrul nu este ereditar. Nici portativ. Nu-l mutăm împreună cu mobilierul. El este solidar cu o cultură vie și, ca atare, netransportabil. Cunoașterea și sensul Marile religii dădeau un sens morții. În prezent, știința se abține
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Kodak-ul ieftin a știrbit misterul "artistului fotograf" în atelierul lui cu coloană, perdele și gheridon la fel de mult cum au făcut Sony-video 8 sau Pathé-Baby cu cel al marelui cineast de pe platourile inaccesibile de la Boulogne-Billancourt. Fără îndoială, placa heliografelor a exaltat, în cele din urmă, paleta pictorilor, deși a eliminat în perioada imediat următoare micile meserii lucrative ale pensulei. În 1850, cei mai mulți portretiști profesioniști sunt ruinați, așa cum vor fi peisagiștii la 1900, din cauza cărții poștale. Dar, fără acest concurent important, Cézanne
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
176.000 de oameni s-au Închinat, restul de până la 500.000 au venit cu alte scopuri. Sărbătoarea spirituală a fost deturnată, s-a transformat Într-o distracție păgână. În locul reculegerii și decenței, am avut parte de altceva. „Ofertele” au exaltat mulțimea, au stârnit patimi și comportamente indecente, au adunat la Iași ființe care n-au nimic de-a face cu sacrul. O colegă din București, spirit ascuțit, Îmi scrie: „Am văzut și eu la tV ce s-a Întâmplat la
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Îmbrăcați elegant, cu haine de firmă, dar respirând mitocănia și lipsa de cultură prin toți porii. Recunoști ușor individul de extracție joasă. Mimetic, incapabil să discearnă, mai zice Motru, „el se robește cu ușurința noului gen de viață, care-i exaltă viciile sau relele sale deprinderi din trecut”. Ei, ciocoii, au Împrumutat „tiparele” statelor occidentale, dar nu și „sufletul” lor, adică respectul pentru norme, moralitatea angajamentului. Cum să-i recunoști, dacă se amestecă cu iscusință printre ceilalți, dacă iau culoarea locului
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
o țară catolică. Cele două lecturi zilnice: Ciocârlie e prea erudit, prea multe citate, n-are trăiri personale, e prea filtrat, prea rafinat. Să vedem mai târziu. Eliade e adesea prea frust, se exhibă prea mult, se lamentează, alteori e exaltat peste poate. Încerc să Înțeleg ce a trăit când a decis, aici la Lisabona, să nu se mai Întoarcă În țară. Ambele cărți au fost extrem de bine primite, trebuie să caut În urmă, În presă, să văd cum le-au
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
spre casă, în amurg, frumos ca un luceafăr, este o metaforă simbolică; personajul apare ca un "un substitut sinonimic al cavalerului unei regalități sacre, un cavaler spiritual, eroul în spirit (Maha-vira) inițiat în soteriologia erosului, un trubadur căutător al Gralului, exaltând în arcanele unei religiozități cosmice, misterul mântuirii prin împărtășirea din tăcerea mistică a femeii"356. Numele celui care istorisește povestirea locotenentului, Onofrei, reproduce, prin intermediar slav, grecescul Onoúphrios, corespondentul latinescului Onufrius. Etimologii au apelat pentru originea acestui nume la onomastica
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]