1,801 matches
-
Rămâne întrebarea în ce măsură poate el să mai entuziasmeze publicul intelectual de astăzi, rezonant la postmodernismul de la universitățile de peste Ocean, în bună măsură dezabuzat și obișnuit cu plăcerea - nu rareori interesată - a autoflagelării. Par a fi departe de ziua de astăzi, exaltările tinerești ale lui Vasile Băncilă - om de litere născut în 1897 - față de dimensiunea românească a Transilvaniei (vol. IV, Ardealul adolescenței noastre, pp. 511 - 515), accentele puse pe etnic, dar și pe etic, credința aproape idealistă în ameliorarea omului prin educație
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
veleitari. Într-adevăr, "românismul" e un termen de la începutul secolului al XIX-lea. Termenul de românism a devenit un termen de carieră. Nu-mi place Rădulescu-Motru care relansează românismul, catheismul, ce-o mai fi și asta... Ca ideologie, el înseamnă exaltarea națiunii române. Nu vi se pare că e o întrebare prea aridă pentru un iconoclast de la începutul mileniului trei? Citiți-l pe Rădulescu-Motru, iar pe mine lăsați-mă în banca mea de liber cugetător. Cât despre patriotism, să vă divulg
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
picturi este peisagistica. Transparențele atmosferei, ritmurile cromatice și jocurile densităților îi oferă artistului un spațiu optim pentru exercitarea tuturor virtuozităților. Ioan Nemțoi: Raportîndu-se la material și la tehnică într-un fel unic, mai exact, cu rigoarea unui cercetător și cu exaltarea romantică a unui creator de sisteme utopice și de universuri ficționale, Ioan Nemțoi a înfrînt în aceeași măsură rezistența materiei, limitele tehnicii, suficiența genului și prejudecățile receptării. Abordînd, cu o inocență specifică marilor creatori, lumea atît de fragilă și de
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
spre genurile acreditate ca majore, în speță sculptura și pictura, el a redefinit deopotrivă ideea de creație și pe aceea de meșteșug. Raportîndu-se la material și la tehnică într-un fel unic, mai exact, cu rigoarea unui cercetător și cu exaltarea romantică a unui creator de sisteme utopice și de universuri ficționale, Nemțoi a înfrînt în aceeași măsură rezistența materiei, limitele tehnicii, suficiența genului și prejudecățile receptării. Abordînd cu o inocență specifică marilor creatori lumea atît de fragilă și de gingașă
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
fie urmat de un alt mariaj. Prin modul sistematic în care denunță anomalia, iluzia oneroasă, truismul parazitar, autorul ne dă impresia că, în orice timp și în orice loc s-ar plasa, ar rămîne fidel naturii d-sale incredule, demistificatoare. Exaltarea naționalistă nu e azi la fel de reprobabil-ridicolă ca și în momentul Caragiale? "Imnul fotbaliștilor noștri, la ultimul campionat mondial, suna: Noi sîntem români! (Să nu fi crezut ăia că sîntem zuluși.) Rică Venturiano, în moment de vîrf, zicea: și eu sînt
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
pe ascuns, În timp ce În perioadele mai relaxate fenomenul a devenit mai vizibil. Mai mult chiar, o lege sub formă de interdicție Îndreptată vehement Împotriva manifestării libere și naturale a sexualității umane a dovedit că nu poate avea alt efect decât exaltarea libidoului maselor. Nu În ultimă instanță, majoritatea celor care fac legea au fost, din toate timpurile, printre primii care au Încălcat-o și ultimii care au recunoscut acest lucru. Asta a fost și, din păcate, este situația Într-o lume
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
a scriitorilor care își găsesc stilul de la bun început, fără să-l caute (iar printre prozatori, se știe, fenomenul e și mai rar întâlnit). Așa se explică, bunăoară, impactul neobișnuit al debutului său, semnalat în mai toată presa literară cu exaltarea descoperirii marilor revelații. E drept, lucrurile ar fi stat poate altfel (dar nu cu mult) într-un context ceva mai fertil în valori literare: entuziasmul s-ar fi temperat nițel, favorizând nuanța în receptare și un verdict purificat de circumscrierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Totuși nimeni n-a conceput această speranță cu atâta ardoare și profunzime ca Immanuel Kant. După cum scria K. Fischer - unul dintre cei mai importanți comentatori ai filosofului - Kant Înfățișează speranța, această speranță În legalitatea unui sistem adânc cugetat, fără nici o exaltare, fără filantropie, ambele deopotrivă străine filosofiei și caracterului lui Kant. Kant socotea că ceea ce obsedează conștiința omului și a popoarelor este, desigur - viitorul. Aceasta rămâne pentru totdeauna, ideea cea mai străină de partizanat, de Înstrăinare și de neîmplinire. Despre ipostaza
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
păstra vie amintirea gloriilor sale militare, artistice, științifice și a tuturor felurilor de activitate În care virtuțile inteligenței și inimii s-au manifestat Într-un mod exemplar”. Aceste aprecieri, deosebit de Însemnate, se detașează de simplele exerciții de memorie sau de exaltare sterilă față de reușitele Trecutului, și susțin, cu tărie, stimularea acțiunilor menite să conducă, În viitor, la succese și mai mari. „Din trunchiul permanent viu al tradiției istorice naționale pot și trebuie să țâșnească mereu ramuri”. Filosoful de secol XX adaugă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
desigur, care depășeșc limitele statului”. Problema care se ridică este: dacă, mai presus de determinațiile juridice pozitive, există o ordine de valori ideale altfel spus, „dacă juridicitatea se identifică cu justiția”. Juristul italian critică poziția hegeliană ca pe o autentică „exaltare dogmatică a Statului contra căreia se răzvrătește, mai mult chiar decât facultatea critică a rațiunii noastre, conștiința noastră etică”. Giorgio del Vecchio respinge critic: „divinizarea Statului, sau Statolatria care nu poate să fie admisă decât de aceia ce sunt sclavii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
te revolte poziția susținută de către Hegel, care ascunde sub idealismul ei, un „materialism abject și o negație totală a acestor valori ideale care, singure, pot da un sens vieții”. La fel de imorale, nedrepte sunt: atât disprețul sistematic față de Stat, cât și exaltarea Statului, conchide Del Vecchio. Neokantianul face sublinierea: deși este și el opera omului, Statul trebuie să fie el Însuși supus unui tribunal al Rațiunii. Astfel că, noi nu putem accepta ca fiind apriori legitimă orice formă de Stat. „Determinarea criteriului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mă fac când mă voi face mare, repede răspundeam: fotoglaf, așa cum puteam. Eram la vârsta la care toți cei din jur se distrau de felul cum pronunțam unele cuvinte: fluture futete, sărut mânasulamina, cofetărie cotolofie. 7. Vineri, 14 noiembrie ’80. Exaltarea ține de moment. Atunci miroase o întreagă zi, a fericire, chiar și când pe sub nas îmi mărșăluiesc „cai beliți”. În altă ordine de idei, în sfârșit, cartea lui Eliade, “Aspecte ale mitului”. După doi ani de la apariție. Abia acuma am
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
niște albine Închise În borcan. Fiecare palmă de pământ, fiecare strop de apă, fiecare suflu de aer fuseseră descoperite, cutreierate, botezate, stabilite, Înseriate, clasificate, primiseră posesor și certificat de Înregistrare, nici măcar regăsirea Atlantidei pe fundul Oceanului Indian nu condusese, odată consumată exaltarea aflării unui nou continent, decât la un boom imobiliar În insulele apropiate. În timpul weekendului, zona devenea un bulevard vertical, parcurs În sus și În jos de oameni În costume de scafandru. Cheile Bicazului se umpleau de angajați ai marilor corporații
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Christina simțea cum alunecă Într-o stare asemănătoare panicii, un tremur tot mai fierbinte Îi cuprindea Întreg corpul, Însoțit de o Îndîrjire la Început difuză, apoi tot mai ascuțită și care se alimenta singură, pînă cînd ajungea un fel de exaltare nevrotică, o beție autodistructivă. Atunci suferea cumplit și voia să sufere și mai mult. O dureau nu atît cuvintele lui nedrepte, cît mai ales tonul rece, neprietenos cu care le pronunța, judecățile lui lipsite de orice sentiment. În astfel de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că emoția populară Își are legile proprii, fenomenul, sau mai precis sindromul Timișoara devine perfect explicabil, la fel ca toate celelalte sindroame psihice. Ar fi suficient, de exemplu, să remarcăm că, la un moment dat, unii dintre ei, cuprinși de exaltare, au Început să spargă vitrinele magazinelor, sub pretextul că În rafturile acestora nu se găsea nimic de mîncare. Specialiștilor care au analizat ulterior evenimentele nu le-a scăpat amănuntul că În realitate cele mai multe dintre magazinele respective erau profilate pe confecții
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai ostenea să-și toarne În pahar. Bea lichiorul direct din sticlă și Îmi relata destul de incoerent peripețiile personajelor sale, ca și cum ar fi fost vorba despre niște cunoștințe comune. Îl ascultam resemnat, fără să acord vreun credit fabulațiilor generate de exaltarea lui bahică. Se făcuse tîrziu, eram și obosit, nu mai aveam puterea să-l contrazic. Nici n-ar fi folosit la nimic, dimpotrivă, probabil că l-ar fi Întărîtat. Inițial crezusem că e o poveste cu extratereștri, Însă mi-am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cărbunele, dar acum este groaznic de ticsit, și Încearcă să se urce afară din el dar poate vedea muntele de deasupra lui care se mișcă din cauza mișcărilor tale. Tu nu vrei să miști cărbunele și totuși simți și o ciudată exaltare pe lîngă o spaimă zdrobitoare cînd mormanul Începe să se miște și se prăvălește peste Stevie, acoperindu-l total. Acum cazi și tu, alunecînd În jos pe deasupra, dar nu intri În gaură lîngă fratele tău pentru că a fost umplută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
te În tre be și fă ră să te tră de ze..... Doamne Dumnezeule, mă dor toate oasele, Îmi e frig, dar mai am cinci pagini Ă cred că am calculat bineă și Închei cartea. Sunt Într-o stare de exaltare pe care n-am mai trăit-o de mult; niciodată, vă spun cu mâna pe suflet, nu m-am simțit atât de fericit. Antoniu stă În șezut, pe cartonul Încălzit de trupul lui și cu spatele acoperit de pătura uzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
descifra, simțeam în urma mea forța structurii ca de oțel care nu putea duce decât la acest rezultat. Niciodată nu fusesem atât de sigur de calea pe care aveam să o urmez; și singur, acest sentiment îmi dădea o stare de exaltare. Dragostea înflăcărată, odată identificată, poartă amprenta indubitabilului. Îmi înțelegeam perfect situația și știam exact ce am de făcut. De îndată ce m-am urcat în tren, la Liverpool Street, am început să înțeleg că aveam destule motive să fiu totuși îngrijorat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nuvela din ziarul Evening Standard, eram tentat să-mi spun că am fost doar victima unei halucinații prelungite și debordante, care acum se încheiase. Și totuși nu visasem. Durerea constantă era acolo, ca să-mi amintească permanent acest lucru. Starea de exaltare a Antoniei luase sfârșit. Nici nu durase mult, iar ea părea, așa cum îi spusesem lui Georgie în scrisoare, pur și simplu distrusă. Spectacolul acestei prăbușiri era extrem de jalnic și totodată de înspăimântător și nu mințisem cu nimic când îi spusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de adevăratul eu decât credeam. Când o vizitam pe Dora, timpul curgea mai Încet decât În mod normal și descopeream aspecte legate de mine pe care nu le observasem mai devreme. În prezența ei testam gesturi și atitudini cu o exaltare care mă lua chiar și pe mine prin surprindere, Împrumutam atribuțiuni și jucam roluri, unul mai jenant decât celălalt. Făceam tot ce mă punea să fac, chiar dacă Înainte n-aș fi fost În stare să mă văd În posturile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu vizitatorul care răsfoia documentele. Deși vorbeau Încet, nu era greu să ghicești că erau ceva mai bine dispuși decât mine. Rostind un cuvânt care semăna cu „elevație“, dar care, având În vedere circumstanțele, trebuie să fi fost mai degrabă „exaltare“, bibliotecarul anunță vizitatorul că „Mătușa Martina nu se Întoarce până când...“ — Foarte bine, Îl Întrerupse vizitatorul. Dacă ar Înțelege adevăratul sentiment de fraternitate, și-ar Împărtăși rezultatele. Faci ce trebuie, prieten drag. Informațiile de acest gen n-ar trebui restricționate. Îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi fostul coleg al lui Froehlich, Horst Hauptstein, sau da? Ce să caute el la fundație? Nu-l concediase Cancelarul Sănătății, atunci când l-a prins că Își falsificase diploma de doctorat. Dar ce avea de gând Röser? Ce era cu „exaltarea“? și cine era tipul cu părul blond-pai? M-am Întors acasă agitat. Aveam Întrebări multe, care mai de care mai nebunești și mai incontrolabile. Nereușind să descopăr o legătură logică Între ele, mi-am dat seama că avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apoi am continuat pe un ton bonom, jovial. Și până la urmă, după ce, Într-un moment de introspecție descurajată, am adăugat că „În ciuda aparențelor, să știi că sunt totuși construit din ingrediente umane“, a râs - e drept, cam trist. Cuprins de exaltare, am auzit-o cu greu. Dacă vreau, mi-a răspuns, pronunțând cuvintele de parcă ar fi fost străine, putem să ne vedem În seara următoare, la cafeneaua de peste stradă, vis-s-vis de hotel. „De dragul vremurilor apuse?“ am Întrebat, surprins dar entuziasmat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cal și singurătate mi-ar prinde bine Înainte de deznodământ. Stând În fața oglinzii din baie, mi-am aruncat pantofii și am făcut câteva exerciții calistenice. Revenindu-mi după euforia de dinainte - exista oare o denumire mai bună pentru sentimentul acesta de exaltare, decât acești patru centimetri care Îți tăiau respirația? - Începusem să Înțeleg de ce se plângea Dora că trebuie să se ridice la nivelul așteptărilor celorlalți. Treptat sângele Începu să-mi năvălească din nou În degetele amorțite, gambele mi se relaxară zvâcnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]