887 matches
-
metafizicii și procesul de revizuire continua cu Johann Gottlieb Fichte, cu Friedrich Wilhelm Joseph von Schelling și cu Friedrich Daniel Ernst Schleiermacher. Dacă Blake îi citește pe toți acești filosofi are prea puțină relevanță; tot ceea ce contează este că vizionarul exaltat este pătruns până la refuz de ideile fundamentale puse în circulație de filosofii respectivi, idei care devin, treptat, locuri comune, parte integrantă dintr-o Weltanschauung colectivă. Din acest motiv, consider că este important sa prefațez analiza eului blakean prezentând diacronic evoluția
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
black Horror, / His Spectre driv'n by the Starry Wheels of Albions sons, black and / Opake divided from his back; he labours and mourns!" (E: 148). Viziunea lui Los referitoare la "Omul Împătrit" merită o mică explicație separată. Acest pasaj exaltat conține, de fapt, rugăciunea eului creator către Isus, în al carui trup divin umanitatea mântuita trebuie să-și găsească locul meritat. Trezirea invocată în acest fragment vizează restaurarea viziunii cvadruple (singură care-i permite, de fapt, receptorului să transgreseze frontierele
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
îi răspunde îndelung, fără ca interlocutorul său să-l mai contrazică ulterior. Intervențiile adversarului sînt însă omogene ca formă și conținut: el e bine informat în privința creștinismului, pe care îl prezintă într-o lumină extrem de negativă, considerîndu-l pe Isus un vizionar exaltat, iar pe discipolii săi, inclusiv pe Pavel, niște inventatori de minciuni. Capabil de sofisme, e totuși un spirit critic pătrunzător și viu. Știe să semnaleze contradicțiile dintre povestirile evanghelice, de exemplu cea privitoare la ultimele cuvinte ale lui Isus pe
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o provoace mai mult decât își poate permite să riposteze. Eșecul politicii sale externe poate forța națiunea să ia drumul înapoi și să-și redefinească obiectivele în funcție de puterea sa reală. Totuși, este mai probabil ca, sub presiunea unei opinii publice exaltate, o astfel de națiune să continue urmărirea unui țel imposibil de atins, să-și folosească toate resursele pentru a-l realiza și, în final, să confunde interesul național cu obiectivul respectiv și să vadă în război soluția unei probleme care
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Julieta Szönyi) să citească o scrisoare de la Felix (scenograful Radu Boruzescu, într-una dintre foarte puținele sale apariții ca actor principal) în fața unui foarte curios Pascalopol (Sergiu Nicolaescu, care nu apăruse încă în rol de comisar). Însă, odată cu pătrunderea junelui exaltat și ingenuu în casa hiperavarului unchi-tutore Costache (Hermann Chrodower), care e și tatăl adoptiv al Otiliei, lumea de pe ecran devine foarte... gecălinesciană. Într-o secvență antologica, obiectivul camerei "împrumuta" perspectiva outsider-ului Felix, căruia "verișoară" Otilia îi prezintă fauna umană
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
norii cu întreg văzduhul, cu vuietele, fulgerele și trăsnetele lui, însuși focul ca pârjol de flăcări. În realitate, totul fusese o înscenare foarte bine calculată și executată, iar pirotehnia o asigurase însuși polimetamorficul duh. A rămas atât de încântat și exaltat de ce făcuse, încât, întors la Prospero să raporteze, nu se laudă din capul locului cu strălucita lui ispravă, de parcă o uitase, ci începe, în cuvinte solemne, să făgăduiască lucruri și mai mari, orice: „Închinăciune, înțelept stăpân! / Venit-am să ți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să transfigureze senzualismul, exaltarea simțurilor până la bizarerie, o preocupare pentru perfecționarea formei căreia nu îi corespunde „perfecțiunea gândirii”, de unde o „poezie ușoară”, lipsită de „fiorul creațiunii”. Totuși cei mai mulți i-au subliniat modernismul, venit din asumarea unei viziuni provocate de o „exaltată intensificare a vieții”, specifică nevrozaților, dintr-o „sensibilitate vibrantă, bogată”, de unde „beția de senzații”, „vârtejul patimilor violente”, toate exprimate într-o formulă destul de personală, care „îmbină fastul, bizareria, decorativismul rafinat”, specifice simbolismului, într-o „tentativă de a spiritualiza senzorialul”. Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
putea fi substituit în uz" (ibid.) Rouquette dă atunci exemplul substantivului "nebun", conotat altfel decît "bolnav mintal", remarcînd: "Nexus-urile corespund, în concluzie, fuziunii dintre denotație și conotație" (ibid.); constituie obiectul unor discursuri emfatice și al unor manifeste exagerate, solemne sau exaltate (omagii, repetiții, imnuri, sloganuri sacadate, limbaj de lemn, apeluri vibrante, declarații de ultimă oră etc.); Emblemele, în sensul durkheimian al termenului, drapelele și alte broderii sau simboluri ajută la mobilizarea lor. Nexus-urile, destul de apropiate de noțiunea de reprezentare, se diferențiază
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
profesoară, apoi redactor la Editura Cartea Moldovenească și la Radioul de Stat din Republica Moldova. Debutul timpuriu, din anii de școală, este urmat de două volume târzii, Zestre (1974) și Poveste neterminată (1988), în care sunt exploatate fericit sonurile melopeice și exaltate virtuțile tăcerii. Într-un spațiu în care lumina („sora mea de viață și de moarte”) este atotstăpânitoare, înțelegerea ruralității ca lume și lege alternează cu tentativa de a descifra și alte sensuri existențiale. SCRIERI: Zestre, pref. Grigore Vieru, Chișinău, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285696_a_287025]
-
experimenta, cu superioară satisfacție, evaziunea din realitatea neconvenabilă, exercițiul distanței (de "realitate", dar și de sine însuși) proiectează asupra existenței lumina unui spectacol când tragic, când de-a dreptul ridicol, singura formă de implicare admisă pe scena vieții fiind trăirea exaltată (însă dirijat, ca la carte!), în nota sublimă și senin morală a melodramei. Ca atare, nu trebuie să ne mire că pretextul ideal pentru intrarea în jocul vieții ia întotdeauna, în chip necesar, forma unei femei atrăgătoare și enigmatice, care
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fiindcă tot s-a ivit prilejul, trebuie subliniat faptul că recurența analogiilor dintre starea sufletească a personajelor și peisaj nu indică, așa cum s-a spus, o influență romantică 173, chiar dacă natura se ipostaziază adesea drept simplă proiecție a unui "subiect" exaltat, ca în acest fragment "liric" presărat cu reflecții în genul celor ce frământau mintea lui Dionis, eroul eminescian: "De ce era însă noaptea atât de frumoasă, tocmai când se simțea pierdut, când se hotărâse să-și curme firul vieții? [...] Natură, rămâi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și rezbelele între clase, nu ne plac extravaganțele nici teoriile excentrice și imposibile, nu voim a ne întoarce la întunericul trecutului, dar nici nu alergăm după un viitor ideal și iluzoriu, preferăm dar progresul moderat, treptat și convingător în locul progresului exaltat, brusc și violent"74. Din aceeași familie politică liberal-moderată și care întreține în această perioadă o corespondență intensă cu diferiți lideri politici făcea parte Mihail Kogălniceanu. Liberalul moldovean încerca, la începutul anului 1858, să convingă pentru a veni alături de el
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
din mijlocul oceanului. Atlantida devenise un nucleu al lumii sacre, un paradis al Spiritului, paradisul terestru al unui castel invizibil în care se găsea templul altarului interior pe care și azi încercăm să-l găsim în căutările noastre. Cele mai exaltate și inefabile emanații oculte care provin de la Dumnezeu și penetrează întreg universul, centrul ultimei cunoașteri și înțelepciuni ne supraveghează în secret din miile de mistere secrete pe care magii lumilor trecute ni le-au transmis prin inițiere. Fructul oprit a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rogațiunilor practicate azi pe scară largă. Dar despre acestea în capitolele ce vor urma. Dacă Enoch mergea cu Dumnezeu 518 la fel precum Cuvântul a mers înaintea noastră și a întregii lumi, de la facere și până azi, sferele acelei lumi exaltate în templul theurgic îmbibat de știință divină și de emanații ale întregului univers prin tâlcul zămislit de natura spirituală și terestră, ilumina, conducea și administra umanitatea. Magii primeau învățătura poate într-un mod inconștient în subconștientul lor și o foloseau
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de început de taină/ și de apus de noapte-n univers,/ de drumul care plânge cald spre tine/ mi-e dor de-acea nemărginire 784. Dacă totul este infinit, tăcerea te conduce în percepția a ceva foarte îndepărtat, inaccesibil chiar, exaltat dar lucid, simți că ești totul și nimic. Acolo, în poesie, în spatele celui mai banal cuvânt se ascunde misterul, un vid al spiritului, îmbrăcând sufletul uman. Iubește versul ca și pe Dumnezeu, ca și cum l-ai putea vedea deși nu-l
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Elenul apolinic are o părere diferită în raport cu efectele acesteia, care i se păreau titanice și barbare, dar cu toate limitele și măsura sa a uitat principiile apolinice. Momentul în care individul sesizează conștiința apolinică marchează apariția tragediei grecești. Aici, mulțimea exaltată a supușilor Zeului neplastic se metamorfozează și intervine separația dintre spectatori și cei fermecați, inițial fiind „cor și numai cor”. În acesta A.W. Schlegel identifică „substanța și chintesența mulțimii de spectatori”. Cel care este conștient de faptul că are
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a geniului, pentru ei cuvântul conta cu cât era mai puțin justificat. Utilitatea lui nu se măsura în capacitatea de a numi realizările efective, ci potențialitățile, forțele neexploatate, dorințele încă neîmplinite. Sfera lui era aceea a aspirațiilor excesive, a așteptărilor exaltate, a speranței nemăsurate invalidate de realitate. Geniul însemna în esență wannabe. De aceea nu i-a stânjenit faptul că timp de șaizeci de ani cuvântul a circulat fără acoperire. A existat geniu înaintea poeților mari, înaintea unui patrimoniu literar, înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
zisa-i misiune divină [...]: pe jucătorii la sume restrânse îi va răpune cu siguranță, fiindcă el pune totul în contra lor, iar ei nu pun totul. Pe ei nu-i împinge niciun spirit, pe el însă îl mână un spirit - deși exaltat - spiritul înfumurării sale robuste și violente 48. În cele din urmă, totul se reduce la calitatea inspirației care îi împinge pe indivizi la acțiune, la orientarea gesturilor și a gândurilor: Aceștia, ca toți ceilalți din istoria universală care avură simțirile
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
care, într-un climat de "reeducare" (Umerziehung) mulți se grăbeau să-l denunțe. Și nu pentru că Nietzsche însuși, cu spirit vizionar, parase atacul spunând că și-ar fi dorit să ridice garduri de împrejmuire în jurul propriilor gânduri pentru ca "porcii și exaltații" să nu dea năvală în grădinile sale. Dar mai cu seamă pentru că Nietzsche a rămas pentru Benn, în pofida oricărui lucru, "uriașa figură dominantă a epocii post-goetheene" și "după Luther, cel mai mare geniu al limbii germane", cel care a îndurat
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
franceze Marie Boucher (care ar fi fiind, în colaborare cu V.A. Urechia, autoare a romanului). Susținut cu intensitate între anii 1848 și 1859, jurnalul lui R. - Jurnalul meu - oferă o surprinzătoare, paradoxală imagine a omului politic de clocotitoare energie. Exaltatul cu gesturi fastuoase, făcând din fiecare apariție în public un adevărat spectacol, apare în notațiile de aici ca un abulic, bolnăvicios și lacrimogen, lăsându-se pradă unor chinuitoare frământări. O natură hipersensibilă și lucidă deopotrivă, analizându-se necruțător, în dorința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
A mai semnat cu inițiale, precum și cu pseudonimele Costin, C. Trandafirescu, Conțopist Trandafirescu, Pitarul Zăvoiescu, Konstantin ș.a. Temperament frenetic, însuflețit de încrederea în „steaua României”, în idealurile sale uneori utopice, acest exponent al mesianismului pașoptist a lăsat imaginea unui spirit exaltat și fulgurant, realist și visător. Preconizând revoluția - o revoluție burgheză - ca mijloc radical de preschimbare a vechilor rânduieli, R. se arată un vrăjmaș al marii proprietăți individuale, dar, sub înrâurirea lui Proudhon, ca și a lui Saint-Simon, admite proprietatea ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
unui trubadur sau separat, el a publicat schițe care tratează, într-o manieră ușoară, glumeață, aspecte ale vieții citadine, mondene. Scrierile adunate în volumul Drumuri albastre (1937) alcătuiesc o evocare nostalgică a începuturilor aviației militare românești, într-o atmosferă ușor exaltată. Dar nonșalanța ostentativă a aviatorilor, bravada, distanța dintre gestul teribilist și efectul rizibil, reacțiile spectaculos ilare ale camarazilor plasează totul în zona umorului. Câteva schițe mai „terestre”, în care apar stereotipii și obtuzități militare, îl apropie de ironistul Gh. Brăescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
reflux sau de pregătire a unor noi învolburări. Asemenea cronicilor, narațiunea este presărată cu aforisme și „învățături”, scoase, bătrânește, din experiența istoriei. Patosul rapsodului cronicar dă expunerii, în momentele cruciale, un aer de legendă. Pe alocuri, însă, în pasajele excesiv exaltate, înflăcărarea, care creează o tensiune continuă, cade într-un fel de grandilocvență. Îmbinând maniera exactă și suplă a istoricului modern cu cea cronicărească, B. este creatorul unui stil original al narațiunii istorice, cu deosebite efecte expresive, ale cărui influențe pot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
diversionistă a artei, integrînd-o În industria spectacolului care a reușit să-și adjudece și să mixeze toate artele Într-un imens și amalgamat kitsch pentru uzul non-stop al maselor surescitate. Se Înțelege prin urmare că, atunci cînd Nichita Stănescu declară exaltat și ritos că poezia este superlativul eticii, el tinde să redea artei o mai nobilă menire, să o reintegreze vieții umane cu o pondere mult mai substanțială În economia acesteia. Și să recupereze astfel terenul pierdut, scoțând-o din orizontul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
comic autentic, precum și de un pitoresc mai ales verbal. Dacă imaginația e săracă, iar limba incoloră și fără miez, spiritul critic nu-i lipsește. El e oricând gata să ia poziție, fie satirizând cu îndrăzneală, fie făcându-și, solemn sau exaltat, datoria de bun patriot, de fervent unionist („canțoneta” Surdul, comedia Moș Trifoi sau Cum ți-i așterne așa-i dormi). Inspirate din actualitate, „canțonetele” nu depășesc o anume ocazionalitate, după cum nu ajung să creeze un tip, deși intenția e vădită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286091_a_287420]