340 matches
-
nu iese în evidență cu nimic. Într-un mod riguros, care vorbește și despre rigoarea caracteristică lui Zotov, privirea trece mai departe, spre ușă, pe care se află o foaie de hârtie roz, ce avertizează asupra pericolului reprezentat de tifosul exantematic. În apropierea ușii se află Kordubailo, asupra căruia privirea lui Zotov se oprește mai mult, dezaprobator judecând după evaluările formulate de narator pe baza percepției personajului principal: "o scurtă neagră ca vai de lume", "un brâu cafeniu cam murdar", "un
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Cu Îndeletniciri băbești În aceste câteva luni și până În pri măvară, petrecute cu oblojitul rănilor războiului și ale retragerii, cu despăducherea, spălatul cu pucioasă și Întremarea oamenilor plini de păduchi, de râie sau anemiați de frigurile recurente și de tifosul exantematic, participarea mea la război aș putea spune că se Încheia fără sacrificii și fără glorie, la fel cu a lui Grigore N. Filipescu, fiul unic al ma relui patriot mort În toiul dezastrului țării - acuma șef al gunoierilor din Bacău
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tine țuica! și i-a răspuns Turcu Ion ostășește, În felul lui Cambronne la Waterloo: — Du-te-n aia mă-tii cu țuica ta cu tot! Îngrijise apoi În spital și se molipsise de la un ofițer bol nav de tifos exantematic, de care fugeau toți sanitarii, dar s-a făcut bine ofițerul, cât și fratele lui de suferinți, Turcu Ion. Până la această Întâlnire a mea cu brancardierul Turcu Ion - punct crucial În formațiunea și orientarea mea sufletească de după război -, avusesem mereu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
suflet ca Îngerii cei neștiutori de carte; credincios și Închi nat trebilor sale mărunte, dar cu ecouri și semnificații Îndepărtate; culegând răniții sau ținând țucalul bolnavilor și schimbându-le cearșafurile ude de sudorile fierbinți ale febrei recurente și ale tifosului exantematic; fără a crâcni și fără a se feri de gloanțe rătăcite, de care nu se temea, fiindcă nu-și buzu nărea răniții; și fără a se dosi de Moartea cu surâsul contagios, fiindcă nu avea timp să se gândească la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poetică a volumului « Pârgă », pregătindu-l pe autor pentru marele sale realizări viitoare »... 4 Revenit în capitală nu are timp să se ocupe de familie și este trimis să participe la o mare campanie de stingere a epidemiei de tifos exantematic. Undeva în județul Dâmbovița. După îndeplinirea misiunii, la începutul toamnei anului 1919, când nu peste multă vreme avea să-i vină și al cincilea copil, revine în București, să se stabilească definitiv. Ion Voiculescu, fiul scriitorului V. Voiculescu, într-un
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
de răniți, transformat pe urmă în spital de contagioși din Bârlad. Dintr-un memoriu adresat de dr. Vasile Voiculescu Ministerului Apărării naționale, la 30 octombrie 1940, în vederea asimilării cu gradul de colonel: „În timpul anului 1917 m-am îmbolnăvit de tifos exantematic , de febră tifoidă și de icter, îngrijind bolnavii de aceste boli. Pentru acest fapt am fost decorat cu „Steaua României cu spade”: pentru că „fiind bolnav”, a refuzat concediul spre a îngriji pe bolnavi”, cum scrie chiar pe brevet. În acest
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
cu sfințenie a jurământului lui Hipocrate și a largului său umanism: „Avem conștiința datoriei, animat de dorința de a sluji dezinteresat celor mulți și umili, oamenilor nevoiași” (Ion N. Oprea). Cu aceeași dăruire a contribuit la stingerea focarelor de tifos exantematic, a îngrijit răniții pe front sau în spitalele din localitățile unde a fost mobilizat, punânduși în pericol propria sănătate. Puterea de jertfă i-a fost răsplătită cu Ordinul „Coroana României cu Spadă și Panglică de Virtute militară”, urmată de „Medalia
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
interesează folclorul medical); clăcile, pețitul; idile; hramul satului; teatrul popular, poveștile cu moroi; rânduielile de sărbători (Crăciunul, Boboteaza, Paștele, Ispasul); bucătăria tradițională din Costișa; loisir-ul (scrânciobul, strânsurile/horele populare); evenimente dramatice din viața comunității (războiul, refugiul, epidemia de tifos exantematic, colectivizarea forțată a agriculturii/aria); anii de școală (învățători, profesori, colegi, întâmplări memorabile); oamenii de seamă ai satului (lista este urmată de câteva fișiere biobibliografice folositoare). În gramatica discursului Răduța Vasilovschi introduce uneori creații în versuri compoziții proprii, ca efluvii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o sesizare la Comitetul Raional al P.C.R. și a fost nevoit să cerceteze cazul, care acum l-a declarat închis. Ascultarea a continuat chiar din acea seară. Tot Archip a "reparat" aparatul și lucrurile au intrat pe făgaș normal. Tifosul exantematic Ca și cum nenorocirile aduse de război, nu erau destule, provocate de lipsa alimentelor, de foamete, de nesiguranța zilei de mâine, s-au mai adăugat și epidemiile. Săpunul, soda, nu erau de găsit și prețurile erau exorbitante. De detergenți, nici nu putea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
erau exorbitante. De detergenți, nici nu putea fi vorba. Din evacuare mulți săteni s-au pomenit plini de păduchi și de râie. Noi nu ne-am pricopsit cu așa ceva, dar vecinii aveau din belșug. Din această cauză a apărut tifosul exantematic, o boală infecțioasă și epidemică gravă, care se manifestă prin temperatură foarte ridicată, convulsii și erupții pe piele. Sătenii s-au îmbolnăvit pe capete și mureau zilnic. Preotul Arcadie Repta nu mai prididea cu înmormântatul. De multe ori, cantorul Cazacu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tot sufletul să se însănătoșească. În urma acestui flagel, a acestei molime cimitirul Costișei a devenit neîncăpător. Mamele își plângeau copiii, copiii își plângeau părinții. A fost o adevărată calamitate și pentru satul nostru, ca și pentru cele din jur. Tifosul exantematic a constituit un dezastru național. Cei scăpați de această epidemie au aplicat măsuri severe de dezinfecție și de deparazitare. Pentru cei certați cu igiena personală, era amenințarea cu "etuva" (o etuvă volantă care lua hainele celor vizați și le dezinfecta
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din teritoriul țării. Acest cutremur a provocat 1.541 de morți și 11.275 de răniți, precum și importante pagube materiale. Înzăpezirile din 1955 care au afectat cea mai mare parte a Bucovinei. La Costișa zăpada trecea peste poartă. Epidemiile (tifosul exantematic) din timpul războiului (care a secerat zeci de vieți, în satul nostru). Satele cel mai adesea au fost și sunt expuse multor riscuri, determinate de existența unor calamități naturale. Ceea ce s-a putut observa la sătenii noștri în astfel de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mai crescut, s-a dat la furat din grădini, livezi și din curțile vecinilor. Bunica, Dafina nu mai știa ce să mai facă. Spunea de multe ori că pleacă și nu se mai întoarce. N-a plecat însă nicăieri. Tifosul exantematic i-a pus în pământ pe amândoi bătrânii. Pe Aurel, mama l-a dat la "Orfelinatul" din Rădăuți, care l-a făcut un intelectual (inginer zootehnist). Jucându-mă mai tot timpul cu Aurel, s-a întâmplat de multe ori, să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
servicii sanitare ale celor 5 orașelor; personalul medical în orașul Dorohoi era foarte redus, cuprindea: 1 medic, 3 agenți sanitari, 6 moașe, 3 infirmieri, în condițiile în care, problemele grave de sănătate a populației erau generate de epidemii de tifos exantematic, scarlatină, variolă, febră tifoidă 25. În anul 1920 Serviciul sanitar veterinar al județului Dorohoi funcționa cu 2 medici, 2 agenți veterinari 26, iar serviciul sanitar veterinar al orașului Dorohoi funcționa cu un medic veterinar (P.Gheorghiu) și un agent veterinar
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Din Basarabia și Bucovina circa 25000 de evrei au fost întorși și așezați în lagăre de tranzit înființate la Secureni și Edineț (județul Hotin), Mărculești, Vertujeni (Basarabia). Situația evreilor din lagăre era extrem de grea, evreii fiind afectați de boli, tifos exantematic, foamete. Marele Pretor al Armatei a ordonat Inspectoratului de Jandarmi Transnistria să pregătească lucrările în vederea deportării peste Nistru a tuturor evreilor din lagărele de tranzit. Deportarea evreilor din lagărele de tranzit s-a desfășurat între 16 septembrie 1941 și 8
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
este accentuat și de faptul că directorul numit pentru această școală a fost primul plecat pe front în 1916 și primul căzut pe câmpul de luptă. Vila a revenit armatei și a fost transformată în spital pentru bolnavii de tifos exantematic din rândurile militarilor. Abia de acum încolo - pentru o bună bucată de vreme - vila a devenit locul unde tragicul este la el acasă. Cred că am citit undeva, dragă prietene, că în primul război mondial glonțul și tifosul exantematic au
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
tifos exantematic din rândurile militarilor. Abia de acum încolo - pentru o bună bucată de vreme - vila a devenit locul unde tragicul este la el acasă. Cred că am citit undeva, dragă prietene, că în primul război mondial glonțul și tifosul exantematic au secerat aproape în aceeași măsură viețile combatanților. Acest pitoresc loc devenise un infern de unde puțini scăpau cu viață. Șansa i-a ocolit și pe cei chemați să aline suferința. Dovada o avem în sfârșitul maiorului doctor Jean Clunet, cel
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
întrebat de ce și-a făcut cruce dacă nu crede în ea. Am socotit că era de prisos. Pe lîngă suferințele războiului, România era bîntuită de tot felul de epidemii, care făceau ravagii, mai cu seamă de teribila boală ucigătoare, tifosul exantematic, împotriva căruia mijloacele medicale la epoca aceea erau foarte puține. Într-o noapte m-am trezit scuturat de friguri, cu febră mare și dureri puternice de cap. Simptome, fără îndoială, de tifos exantematic. A trebuit să fiu imediat evacuat. Dis-de-dimineață
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
cu seamă de teribila boală ucigătoare, tifosul exantematic, împotriva căruia mijloacele medicale la epoca aceea erau foarte puține. Într-o noapte m-am trezit scuturat de friguri, cu febră mare și dureri puternice de cap. Simptome, fără îndoială, de tifos exantematic. A trebuit să fiu imediat evacuat. Dis-de-dimineață, Constantin, ordonanța mea devotată, m-a dus în spinare aproape tot drumul, pînă la locul bateriei în spatele frontului. De acolo, colegul și prietenul meu Dan Sărățeanu m-a transportat la gara Barcea pentru
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a fost internă, prin concurs, a Eforiei Spitalelor Civile București. Revenită în Iași în decembrie 1944, cu prima caravană organizată de Ministerul Sănătății, a lucrat ca medic secundar la Spitalul de Boli Infecțioase din Iași, în plină epidemie de tifos exantematic și febră recurentă. În cursul anului 1945 a condus un centru de reabilitare a copiilor victime ale foamei din Moldova (CARS). A început activitatea didactică în anul 1945, în cadrul Clinicii Infantile din Iași condusă de prof. dr. I. Nicolau, inițial
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Sofia, Belgrad, făcând cunoscute, cu competența sa, preocupările științifice ale școlii dermatologice ieșene. Din 1963 a fost membru al Uniunii Medicale Balcanice. În perioada 19441945, în calitate de medic al Echipei militare de deparazitare, a luat parte la combaterea epidemiei de tifos exantematic. Prof. univ. dr. doc. Virgil Costea s-a stins din viață în ziua de 24 martie 1990, în Clinica Dermato-venerologică din Iași, pe care a slujit-o trei sferturi din viața sa, și a fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
mulți alții. La serviciul de igienă și profilaxie a venit un nou comandant, colonelul doctor Florescu, ofițer activ, deosebit și ca om și profesional Tocmai ne pregăteam să plecăm pe front când a izbucnit în județul Teleorman epidemia de tifos exantematic. Înarmați cu răbdare, exigență și o etuvă enormă, am pornit prin comune, conduși de doctorul Burcuș, pentru a reduce cauza epidemiei, păduchii. In primul rând etuvarea lenjeriei și îmbăcămintea. Nu eram primiți cu prea multă bucurie. Intram prea mult și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
m-am bucurat să văd că irișii ochilor au căpătat blândețe, gesturile au devenit mai așezate. La sfârșit, când au apărut și cele două sticle mau înconjurat flăcăii. - Sărut mâna, doamnă învățătoare. Să mai veniți la Horă. Războiul împotriva tifosului exantematic a mers până în 1945, prin iulie. Așa, printre multele întâmplări, am reușit să am și niște ore, o inspecție pentru gradul I la care a venit domnul Petre Alexandru, de la Minister. Se vede că, nod cu nod, cam totul era
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
1916-1918 și nu mai era rachiu și nici vin și tata s-a făcut om cuminte ca mai înainte. Cât câștiga, da tot mamei. Dar n-a trăit mult așa că în toamna anului 1917 tata a-a îmbolnăvit de tifos exantematic și a murit. Și după două săptămâni a murit și mama fără să fie bolnavă, ci de mare supărare că a murit tata. Eu, la 26 octombrie 1894 am împlinit 1o ani și trebuia să mă dea la școală, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
durdulie ca o zână din povești ! Era bolnavă de ficat și foarte slabă și foarte supărată și distrusă. Soțul ei Diaconul Leon Băncilă, mare dirijor de cor la biserica Adormirea din Fălticeni, și om e rară vrednicie, murise de tifos exantematic încă din 1916. Doctorul i-a recomandat miere de albine. A cerut la mine și nu i-am putut da, că nu aveam, că a fost un an prost pentru albine. Stătea pe strada Rădășeni în casele Catihetului, preot V.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]