782 matches
-
noastră sursă de energie și de cumințenie cărturărească. Plecam întotdeauna de la Păltiniș umiți că un asemenea personaj există, că am avut șansa de a-l întîlni și că se poate trăi la nivel suprem într-o scandaloasă indigență materială: ne exasperau cele 11 grade din camera lui (pe timp de iarnă), culoarea roșieviolacee a mîinilor lui semiînghețate, chiuveta fără scurgere în care se spăla (de fapt o improvizație de căzănele și lighenașe) și frigul pătrunzător din baia de la parterul cabanei, pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3026_a_4351]
-
Aurora, îl vizitează pe Harry Quebert deja închis și înregistrează convorbirile, sperând ca mărturiile să-l ajute în cercetarea sa detectivistă. Lucrurile se precipită: se mută în casa lui Harry Quebert, discută cu toți cei care l-au cunoscut, îl exasperează pe polițistul care se ocupă de caz, dar îi oferă indicii noi, încât ajung la un parteneriat, începe să primească scrisori de amenințare. Editorul său cu care încheiase un contract, face presiuni asupra lui, îl amenință cu un proces devastator
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
pagini în care Petru Dumitriu și-a tratat personajele ca un cadrist neiertător al PCR. Rar autor care să-și tortureze talentul cu atîta pricepere ca Petru Dumitriu, încercînd să împace și așteptările puterii, dar și pe cele ale cititorilor exasperați de tîmpeniile ilizibile care se publicau în acea perioadă. Petru Dumitriu n-a fost niciodată un scriitor inocent și, regret să o spun, niciodată n-a scris doar pentru că așa îi dicta vocația. Fiindcă vocația nu te obligă să scrii
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
lăcrămioarele au deprinderea uitării cum o mînă lasă apa să-i șiroiască printre degete între mine și vocea mea o pauză albă 6. are cineva o reacție ostilă împotriva acestui cub de gheață care se topește la soare v-am exasperat cu telefoanele mele lansez urări de sănătate aștept provincia ucenicii veneau cu calapoadele lor mă potcoveau mă învățau să merg 7. și-ai ajuns la etajul nouă și auzi cum scîrție cerul unde ai rămas iubita mea și nu scotea
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
Mare filozof! Gata-gata să mi se blocheze televizorul! - Asta ne mai lipsea!, murmură speriată nevastă-mea, Coryntina. Tatăl nostru, carele ești în ceruri, sfințească-se. - Știi ce?, îi zic. Ia mai lasă-l în pace pe Domnul!, că mă inervezi! Mă exasperează, tocmai când domnul Dan Ioan Popescu spune, răspunzând la întrebarea unui reporter tv: - Știu foarte multe lucruri compromițătoare despre lideri ai PSD și ai puterii... Ioi, Doamne!, vorba unui harghitean care a văzut la tv și a auzit declarațiile liderilor
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
limbii române: teste, dialoguri, proiectul unui nou manual. Din păcate, la întîlnirile de acest fel timpul nu pare sufiecient pentru a discuta detașat și academic metode și strategii didactice: obstacolele concrete sînt prea numerose, așa că rezultatul e adesea un discurs exasperat în fața unor indiferențe și neglijențe instituționale. Se pare că tot nu se știe foarte clar cine și unde predă româna în lume: date necesare nu din vreo nostalgie sau manie a centralizării, ci pentru a putea furniza informații și materiale
Limba română în lume by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11140_a_12465]
-
adevăr asupra căruia nu încape discuția, o dată ce el a scris celebrele versuri: ,își dezbracă țara sânul/ Codrul frate cu românul...". Construcția de căi ferate de-a latul virginelor câmpii ale țării, prin codrii seculari, peste șopotitoare curgeri de ape îl exaspera, pe când se răfuia în Timpul cu niște feciori de bani gata, cu nodurile bine legate la cravate, care puneau la cale intrarea României în Europa, către finele secolului al XIX-lea. Nu chiar un secol mai târziu, în prag de adolescență
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
inteligență, ba chiar haz... Evident, nu de nivelul charliechaplinian în filmul ,Luminile orașului", difuzat sâmbătă de TVR Cultural făcând-o pe nevastă-mea, Coryntina, să exclame: - Vedeți ce înseamnă umorul-umor, când se respectă realizatorii și (tele)spectatorii ? Că m-ați exasperat cu Vacanța Mare, Ciao Darvin, La bloc... Felicitări TVR-ului! Deh, are și ea sclipiri... Mă rog! Dar ce Chaplin, Doamne! O, dar nici n-am băgat de seamă că soacra lui Haralampy dispăruse între timp și acum se întorcea
Un studiu haralampyan: "Efectul gripei aviare asupra politicienilor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11220_a_12545]
-
Global News am aflat că în timpul postului de Paste li s-a pus foc, altă dată s-a aruncat gaze lacrimogene în micuța cameră pe care o foloseau românii drept loc de închinăciune, apoi tot felul de șicanii care să exaspereze oamenii ca să plece sau să renunțe la slujbele lor creștine. La o ceremonie de la țiganca cunoscusem pe Vasile Iordăchescu, român din Ucraina, care mi-a confirmat ce se petrece la Hagi Curda și am înțeles că numai cumpărând o bucată
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
localism. Avea cobilița în stema personală, deopotrivă cu admirația pentru Brâncuși, ieșit din limitele provincialismului, considerat "steaua polară a Olteniei". Alteori se temea că e doar "un provincial și un localist iremediabil" (p. 213). Tranzacțiile de conștiință și mercantilismul îl exasperau: "Pot fi și eu lichea în vorbă, că-s politicos și ipocrit, dar nu pot fi lichea cu condeiul. Scrisul este oficiu sacru. Nu ai voie să scrii pentru bani. Trebuie să posezi o a doua meserie, ca să nu-ți
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
zile la Bruxelles cu treburi multe, am cumpărat Trois jours chez ma mčre. Mărturisesc că, pe lîngă informațiile culese despre autor, m-a atras și titlul cărții (factor pe care s-a mizat de altfel). Spre deosebire de un cititor care exclama exasperat pe Internet că nici după primele 100 de pagini, mama anunțată în titlu încă nu-și făcuse apariția, am resimțit această ,absență" din suprafața textului drept forma negativă a omniprezenței materne ca factor declanșator al procesului de creație. Promisiunile literare
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
și acum lui Peter îi încolțise ideea că poate plecase acasă; dar de ce? Pur și simplu pentru că el nu manifestase nici un entuziasm cînd ea îi descrisese splendorile iubirii romantice? în mod clar, era îndrăgostită; foarte bine, o înțelegea, deși îl exaspera faptul că trebuia să o înțeleagă; dar avea oare de gînd să se mărite cu ăla, oricine o fi? Nu cutezase să o întrebe. Asemenea posibilitate ar fi fost insuportabilă și reacția lui la acest gînd îl întărîtase în asemenea
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
era de lucru nu glumă, povestesc de holocaust jucînd șotron, călărind o rață de lemn, învîrtind cheia în butoniera unei manșete - oricum nu înțelegi. sînt fel de fel de holocausturi pe lume - ce-mi place mie detașarea cu care vă exasperez". Putem stabili astfel textura antinomică a discursului, compoziția lui lejer întemeiată pe contraste. E deopotrivă un exercițiu liminar de sinceritate (autenticitate a subiectului liric) și un omagiu adus existenței ca o sumă de factori cărora imperfecțiunea firii umane le percepe
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
păcate, examinat mai stăruitor. Scăldînd într-o luminozitate continuă, întrucîtva idealizatoare, figura scriitorului, dl Vartic trece ușor peste ceea ce a provocat exasperarea lui Noica față de ,zeflemeaua" permanentă a lui Caragiale ("când m-am aplecat asupra românescului am făcut-o, cred, exasperat de zeflemeau lui Caragiale"), ori decepția lui Mircea Eliade potrivit căruia caragialismul ar fi inhibat ,geniul etnic românesc". Aci nu e în chestiune cinismul antic, cu aspectul său pozitiv pe care l-a constituit cultul sobru al virtuții, ci disprețul
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
că patul acesta de hotel / e-un sicriu plutind în derivă deasupra orașului". Petre Stoica e, mai adesea, precum în antologicul poem de la pagina 508, un poet al insomniei ("această fiestă onirică"), percepută ca o invazie din exteriorul nocturn, omniprezentă, exasperând lucruri și ființe, dându-i celui ce o îndură senzația de a fi trădat de real: "noapte lungă noapte fără sfârșit / insomnia intră prin gaura cheii de la ușă / intră prin coșul casei lins de lună / intră prin butonul veiozei intră
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
Amărăciunii se explică într-un duh de bun-simț, care exprimă un regret real: "Și eu mă țntreb și m-am întrebat de mii de ori - și nu știu să-ți explic pe larg... eram tânăr, m-a luat valul... eram exasperat de România de atunci... Nu trebuie să te scuzi - e aproape... legitim să mă întrebi, fiind așa de tânăr venind din iadul din care vii." Există în aceste pagini și un revers al figurilor luminoase, de-o mitologie conținută pe
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
Ea, Dragostea, înspină trandafirii!/ Oprește-mă să-ndur și nu socoate/ Că-n nimbul florii se ascund toți mirii!” - cf. Sonetul XIII. Meritul primar, petrarchian și răpanian, deopotrivă (în concepție, cel puțin!) - constă în estomparea, cât mai înaltă (neipocrită, dar exasperată de dorul de spiritualitate/respiri tualizare a Sinelui, ca restaurare a SINEI COSMICE!), estomparea cât mai „dureros de dulce”, a „sexului” vulgar și atât de vinovat de căderea și numai căderea ființei de sorginte umano-divină: „Amor, te chem mereu să
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
sarcasme și provocări. Desigur că Livia nu e sarcastică din fire și nu e ea din natură o furie de Giurgiu (sau o Medee, cum zice Felix Nicolau pe copertă) dezlănțuită (cum se prezintă aici), dar sensibilitatea ei s-a exasperat de atîta indiferență și s-a metamorfozat în iritare fundamentală. Nu e ceva nou, așa se întîmplă tot mereu cînd excesul de sensibilitate dă în exasperare: el devine febră sarcastică. E un mecanism infailibil. Iată, bunăoară, ce-a pățit doamna
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
Meridian. „L-ați adus pe comunistul ăsta UGSR-ist aici...”, a spus indignat fostul prim-ministru. Un alt invitat, europarlamentarul Traian Ungureanu (PDL), a avut neșansa să fie așezat între cei doi astfel încât ambii preopinenți i-au vociferat în urechi. Exasperat de discuția care nu mai avea nicio legătură cu subiectul emisiunii, Ungureanu a dat să plece la un moment dat, să-i lase pe cei doi stea și mai aproape unul de celălalt.
Victor Ciorbea, ceartă în direct cu Ion Popescu. Vezi de ce by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/41120_a_42445]
-
al cărei epilog se anunță ca ineluctabil, prevalează, ci climatul de opresiune, de încarcerare, de așteptare și senzația de rău ce ne însoțește lectura. Există într-adevăr în această scufundare în genune o grea cumpănă a ființei umane, ce-i exasperează până și pe cei mai lucizi dintre noi. J.C. Oates ne pune față-n față cu angoasa noastră comună, și anume aceea de a ne vedea moartea cu ochii, în singurătate, într-un loc necunoscut, lipsit de orice reper, deci
Cinism vs inocență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4175_a_5500]
-
vorbea aiurea. De exemplu, aveam un bibelou Venus (d’alea, suvenir de amintire din Grecia), care căzuse și-și rupsese capu. Și mama, care nu se lăsa dusă din casă începe “Ia uite, săraca, și-a pierdut capul”. Da’ tata, exasperat: “Las-o dracu’, cum a stat o viață fără mâini, stă acu’ și fără cap”. Nora: Am citit pățania ta cu doamnele care n-adună rahatul câinilor. Acum două săptămâni, eram pe strada Biserica Amzei. Aceeași fază, câinele se cacă
Venus cea fără cap by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18911_a_20236]
-
Sile și Nuțu Cămătaru. Nu voi comenta versurile bune sau rele ale manelei. Ceea ce șochează este rezultatul CRIMINAL al acestei manele. Un tânăr din Bacău a dorit să asculte „fără număr” (de 10 ori!) melodia Cap și Pajura și altul, exasperat de stereotipie, l-a lovit cu sticlă`n cap. După trei zile omul a murit... Articolul acesta nu este despre orice manea, ci aceea care a provocat o CRIMĂ (A). Maneaua se numește "Cap și Pajură"și a fost scrisă
FLORIN SALAM ȘI MANEAUA CARE UCIDE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384356_a_385685]
-
Sile și Nuțu Cămătaru. Nu voi comenta versurile bune sau rele ale manelei. Ceea ce șochează este rezultatul CRIMINAL al acestei manele. Un tânăr din Bacău a dorit să asculte „fără număr” (de 10 ori!) melodia Cap și Pajura și altul, exasperat de stereotipie, l-a lovit cu sticlă`n cap. După trei zile omul a murit... http://stirileprotv.ro/știri/șocant/slabiciunea-pentru-o-manea-l-a-bagat-in-mormant-un-barbat-a-murit-la-3-zile-dupa-ce-a-fost-lovit-cu-o-sticla-in-cap.html Întrebarea este dacă DOAR această manea este de vină? Eu cred că putea fi orice manea...și orice
FLORIN SALAM ȘI MANEAUA CARE UCIDE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384356_a_385685]
-
asta stupidă! îl întrerupse Iarna. Ce-o fi vrând nebuna? se întrebă Negru-Cioară speriat. - Am vrut să spun, Majestate, că slujitorii Măriei Tale sunt la posturi, își fac datoria și imperiul nostru niciodată nu a fost mai puternic ca... - Mă exasperezi, maestre! îl întrerupse Iarna iar, dând ochii peste cap. Dar dușmanul? Credeți voi că dușmanul doarme? - Să poftească, Majestate! Suntem pregătiți să... - Știu, îl întrerupse Iarna, să-l primiți cu pâine și sare! Numai de tâmpiți am avut parte! Negru-Cioară
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
spre orgolii sterpe, spre...tot ce te va apropia, treptat și teribil-grav, secătuitor de forțe obișnuite și sublim (întru ne-obișnuire/grea-obișnuire!), de Revelația Sinelui-Cel-Ocultat, de fanta cosmico-spirituală, prin care începi să vezi/recunoști/identifici și smulgi măștile oribile și exaspera(n)te, ale aparențelor unui fenomenal pervers și pervertit, chiar și/mai ales în inima Dumnezeirii Artei! Nu e nicidecum o sărbătoare, cum mai pare (chiar și în aburii otrăviți ai scepticismului sinucigaș, de azi!), pentru unii naivi... - ci este
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]