295 matches
-
urmă. Disperarea se înstăpânise și atunci peste suflete, orizontul părea definitiv închis, inerția aproape deplină. Era nevoie de multă forță sufletească, dacă nu și de o mare propensiune utopică, pentru a închipui o ieșire din letargie. Cum să se înfrângă exasperantul imobilism? Lancea lui Horea a fost una dintre soluții: protestul radical și fără întoarcere contra opresiunii. Luminarea sistematică a poporului prin școală și biserică definea o altă linie de conduită. Alăuta și Albina lui Asachi deveneau simboluri ale noului tip
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dezamăgirii de care avusese parte în lumea lui Elmer și a propriilor părinți pentru care fericirea "nu era un cuvânt care aparținea în mod natural vocabularului lor". O lume castrată de orice elan afectiv, al cărei limbaj, de un realism exasperant, o face "să-și iasă din minți", spre a se gândi, liberă de conspirația celor normali, la Elena Nicolaevna care-l iubea pe Insarov ș.a.m.d. Va sta mai bine de trei decenii departe de Elmer și de surorile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ori, doream ca el să mă lase să lucrez singur pe textul german, pentru a-i prezenta o versiune pe care să o poată apoi comenta și revizui, dar el mă presa inexorabil; chiar dacă intervențiile lui erau uneori greșite și exasperante, se putea învăța ceva din acest demers și el transmitea o idee cu privire la preocuparea fanatică a lui Wittgenstein pentru exactitate și stil.“101 Brian McGuiness, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători contemporani ai vieții și gândirii lui Wittgenstein, aprecia într-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mulți critici o consideră ca pe cea mai reușită din întreaga sa creație. Roman "moralist" postmodern, tragic și ironic, disperat și dureros, despre răni nevindecabile, despre nepu tința absolută a iubirii, text înclinînd adesea spre filmul de groază, țesînd o exasperantă plasă empatică în jurul unui monstru, o creatură nihilistă și ratată, ce devine însă tot mai simpatic pe măsură ce îi descoperim sensibilitatea devastată, pe care nici măcar iubirea nu o poate salva. Marc a trecut de cincizeci de ani și a înțeles demult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și paradoxale, în arta sa de a întreține echivocul, pe fond de incurabilă nostalgie a apropierii de divinitate. Pîrîul impetuos al munților transilvani s-a preschimbat în canal rafinat, seducător și ucigaș, însă cruzimea temperată de fer voarea anatemelor, enormitățile exasperante, contradicțiile vitale și salturile spectaculoase sunt tot acolo, sensibile sub suprafața netedă a perfecțiunii verbale. În România, la fel ca în Franța, Cioran a trăit dureros con fruntarea între spiritul postmodern și "moartea lui Dumnezeu", de unde și meditațiile sale recurente
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o largă asociere cu alte concepte, diferențele și stabilirea unor trăsături strict caracteristice lui fiind încă o misiune profund problematică, ce confirmă într-un fel caracterizarea succintă pe care Hans Bertens a oferit-o acestui curent: "postmodernismul este un termen exasperant!"206 Pentru a depăși într-o anumită măsură descrierile "în negativ" ale postmodernismului, ce provin mai mult din rupturile și distanțările față de alți termeni, voi încerca o schițare "pozitivă" a conceptului prin indicarea unor trăsături care sunt recunoscute de majoritatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe supușii săi sub un nor permanent de amenințare cu violența. *** Elias este îndreptățit să observe că violența statului poate distruge civilitatea, ceea ce a și făcut adesea, lăsînd în urmă relații sociale dominate de necivilitate: violențe, lipsă de securitate, conflicte exasperante, rezolvări amînate la nesfîrșit. Zeci de societăți contemporane din toată lumea suferă în mod curent de aceste simptome, dar există și mai multe cazuri de state centralizate, expansioniste, foarte puternice, care subminează puterea supușilor lor de a se organiza singuri în
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
naturaliști care, dacă ar fi fost în locul acestuia, nu s-ar fi dat în lături de la a "descrie hanul, bucătăria (...) acel du-te-vino al slugilor, vesela și camera" și de a împăna povestirea cu fraze precum "era o căldură din acelea exasperante și înăbușitoare cum sînt în serile de vară (...) urca pînă la noi o mireasmă de plante de grădină (...). Din staul aburul se ridica". El opunea artei naturaliste un impresionism pitoresc apropiat de subiectivismul punctului de vedere [...]. Puțin cîte puțin, noua
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
studii superioare, la capătul cărora cei mai mulți vor fi obligați să se resemneze cu o repartiție obligatorie la țară. Valurile de promovare socială care marcaseră mai întâi primii ani de comunism, apoi începutul erei Ceaușescu, păreau definitiv blocate într-o involuție exasperantă și generatoare de energii negative, cel puțin în aceeași măsură cu lipsa de alimente, căldură și îngrijiri medicale. La 2 Martie 1989, pictorul Liviu Babeș își dă foc pe o pârtie de ski din Poiana Brașov în semn de protest
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
carte violent antiestetizantă. Ești tentat să citezi și să tot citezi, în loc de orice comentariu. Sigur, este o poezie frapant de nouă și de personală, care înțelege biografismul la modul cu adevărat artist și care, prin urmare, se salvează din cenușiul exasperant al experienței biografiste de la noi, din ultimii ani ("m-am întîlnit cu prietenul cutare care mi-a zis" etc, etc), prin această lumină interioară a amintirii. Dar 149 a arăta exact de unde vine magia versurilor Simonei Popescu e la fel de complicat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de altă parte, moderații și radicalii din opoziție. Jocul în patru în România nu a fost niciodată posibil, căci nu exista niciun alt actor relevant în afară de "sultan". Factorii cruciali ai tranziției românești au fost reprezentați, astfel, de violența descătușată de exasperantul naționalism și de regresia socială pe de o parte, ca și de influența internațională, pe de altă parte. În România era imposibilă vreo formă de tranziție pacifică la inițiativa regimului sau a societății civile, pentru că nu existau condițiile. Factorii de
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
sârbe într-o Serbie Mare. Caracteristicile unui astfel de regim prezintă unele particularități pe care le vom analiza punct cu punct în continuare. Este oportun să subliniem însă că elementul dominant al acestui regim a fost, fără îndoială, un naționalism exasperant și un fel de etnificare a politicii care treptat a sfârșit prin a înlocui ideologia comunistă. Proiectul Serbiei Mari a fost abandonat definitiv abia în 1995 prin Acordul de la Dayton, care recunoștea Bosnia-Herțegovina cu granițele sale. În 1996, după cum am
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
vreme, situația economică a Serbiei a fost adusă la un nivel acceptabil. În câteva luni, în interiorul DOS, creată pentru învingerea lui Milosevic, conflictele au devenit atât de acute, încât s-a ajuns la dezagregarea coaliției, eveniment care confirmă încă o dată exasperanta fragmentare a sistemului politic sârb. În realitate, un mare element de dezacord a fost arestarea lui Milosevic, cu ajutorul lui Djindjic, în aprilie 2001, și extrădarea sa către tribunalul de la Haga. Din acest moment, Kostunica și partidul său DDS au ieșit
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
culturii sale absolut pro-democratice. De la începutul mandatului său, el a insistat asupra importanței procesului corect al supremației rule of law. În baza celor spuse până acum reiese clar că orice acțiune în acest sens a fost cu totul zădărnicită de exasperanta conflictualitate dintre partide în privința acestor chestiuni (issues). Punctul crucial al disputei era reprezentat de controlul partidelor asupra numirilor și revocărilor judecătorilor, de fapt cele mai discutate două legi, iar în centrul dezbaterilor erau cea asupra magistraturii și cea asupra organului
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
a democrației, din punctul lor de vedere este mai bine, așa cum susține și Linz (2000), să le considere drept forme imperfecte de autoritarism. Dincolo de aceste chestiuni definitorii, ceea ce a caracterizat cu siguranță regimul lui Miloșevici este politica sa și naționalismul exasperant și recurgerea la chestiunea etnică, lucruri care au înlocuit treptat orice referire la ideologia comunistă. Odată identificate toate aceste caracteristici, este necesar să ne întrebăm cum se manifestă moștenirea unui astfel de regim. S-a afirmat că forțele de opoziție
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
poate fi separat decât printr-o minuțioasă analiză, întreprinsă din necesități strict didactice, întrucât existența sa literară este foarte instabilă datorită unei evoluții în dublu sens: căderea comicului în tragic și convertirea tragicului în comic. Absurdul, fatalitatea existenței, nonsensul, rutinarea exasperantă pot converti comicul în tragic, pot face cu ușurință translația de la veselie la disperare și durere amară. Conceptul modern de ,,farsă tragică" pus în circulație de Eugen Ionescu, dar identificabil în opera unei părți importante a scriitorilor afiliați avangardei postbelice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dizlocării convenției narative este central și în romanul unui alt reprezentant al "Școlii de la Târgoviște". Ne referim la Frica (2002) lui Costache Olăreanu, roman al cărui titlu inițial, Confesiuni paralele (1978), descifra tocmai această manevră abilă de eschivare derutantă și exasperantă (prin digresiuni, reveniri, adăugiri, retractări) de la coerența și veridicitatea "autobiografiei" ale cărei nenumărate variante îl covârșesc pe receptor și revelează prin inversiunea comică de situații (anchetatorul terorizat de cel interogat), absurdul sistemului bazat pe control prin îndosariere de existențe. Apropiată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
d-le, măcar c-o vorbă bună" și tot el înțelege că prin legea sufragiului universal ,,se bate-n ciocoi, care mănâncă sudoarea poporului". La nivel morfologic, folosirea în locul conjuncției simple ,,să", a șirului ,,pot pentru ca să" devine comică prin repetarea exasperantă. Pronumele relativ ,,care" funcționează cu rol de conjuncție subordonatoare universală: ,,Eu, dom' judecător, reclam, pardon, onoarea mea care m-a-njurat și clondiru cu trei chile mastică prima, care, venisem tocmai atunci cu birja..." (Justiție). La nivelul sintaxei, anacolutul, digresiunile sau dimpotrivă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comicul acestuia fiind revelat odată cu perceperea unui strident contrast între insignifianța evenimentului și zgomotul pe care îl face. Ilustrative sunt bucățile Grav eveniment literar și Cazul domnului Pawlowsky, scurtul monolog al cărui comic irezistibil rezultă în primul rând din repetarea exasperantă a numelui propriu și din absurditatea raționamentului: [...] Să procedăm metodic. Mai întâi și-ntâi, cine l-a autorizat pe d-l Pawlowsky să vorbească? Fiindcă, mai la urma urmelor, d-l Pawlowsky, presupunând că este un om care se respectă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale. Iar pitorescul nebunului, singura substanța artistică din această disparată ticluire teatrală, face o figură supărător de absurdă, încadrată cum este în intriga artificială, cu evoluția și concluzia ei exasperantă de jucărie mecanică"53. Suntem tentați să vedem chiar în defectele depistate de Zarifopol argumente pentru înțelegerea acestei piese drept prefigurare a "farsei tragice" absurde. Sensul propriu al sintagmei rezumă, de altfel, deznodământul sinistru al răzbunării prin "năpastă pentru năpastă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inului, în cele mai strălucitoare culori. Împăratul purta mantii spectaculoase de mătase purpurie, țesute uniform în cele mai rafinate textrinae de meșteșugari cu mâini delicate. În serile de vară purta tunici de mătase - o eleganță esențială și plăcută, comparativ cu exasperantele drapaje ale togii; era ca și cum ai purta, în ziua de azi, o cămașă de mătase croită de un expert, în loc de o haină banală din material sintetic. Adesea, mătasea fină era împodobită cu margini și careuri, broderii prețioase, care cereau multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fapt Îi sunt chiar recunoscătoare - dar toată vremea mormăie și mă face să mă simt ca o tâmpită. Ruby Îi Întinse punga desfăcută. Fi luă un pumn de alune și se așeză. — Știi, Îi răspunse Ruby, te cred că e exasperantă, dar Încearcă și tu să te faci că nu auzi comentariile lui Bridget. Profită și tu de ea cât o ai prin preajmă. Așa ar trebui, se arătă Fi de acord, cu gura plină de alune. Și Îmi dau toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Nu te stânjenește faptul că ai povară o femeie neajutorată, precum Bătrânul Marinar? Îl Întrebă o dată. Iar el răspunse, cu sinceritate, că nu Îl stânjenea câtuși de puțin. Spre deosebire de majoritatea prietenilor și rudelor, Henry nu găsea ipohondria lui Alice nici exasperantă, nici tragică; o găsea interesantă. I se părea că Își cultivă sănătatea șubredă la fel cum el Își cultiva arta. Devenise pentru ea o vocație, un raison d’être și, Într-un fel, un instrument al propriei voințe. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dat peste cap s-o iau În barbă În fața lu’ Johnny Saxton. Jack arătă spre cîine. — Bagă-l Înapoi În casă și Închide ușa, apoi ieși și pune-te cu fața la perete. Bidwell făcu ce i se spuse cu o Încetineală exasperantă. Jack Îl percheziționă și Îl Întoarse cu fața. Denton se apropie și el. — Flăcău, Îți plac puștile alea cu repetiție de calibrul doișpe? Bidwell clătină din cap. — Știi ce? schimbă Jack direcția din zbor. Unde ai fost noaptea trecută, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să spun ceva. —Charlie, trebuie să recunosc... că a fost foarte drăguț din partea ta că ai avut grijă de mine pe aeroportul din Nisa. Îmi pare rău că am fost nerecunoscătoare. Cum aș fi putut să rezist? oftă Charlie. Ești exasperantă. Ah, am șoptit dezamăgită. Poate, la urma urmei, nu eram Julia Roberts, ci doar moi... Nu mai fi atât de distrusă! Ești adorabilă chiar și când mă scoți din minți. Te scot din minți? Da, dar nu ca celelalte fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]