617 matches
-
am... Eu n-am semnat... Am pus deștu... Eu... eu nu știu carte... De cade unu, îi trage pe toți după el, se frământă Isaia. Nea Isaio, nu suflu! Mormânt! se jură cu mâna pe inimă. E idiot! spune Isaia exasperat. Ăstuia de-i dai două palme, te-a vândut cât ai zice pește. De-l cauți în izmene... Câteva clipe Isaia tace, apoi, ca prin farmec, schimbă tonul și devine calm, înțelegător: La urma-urmelor, nu vrea omul... nu vrea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mers foarte bine. Apoi discuție prelungită și comunicări ale consilierului educativ, întoarcere acasă, cină, lecție de franceză cu Iani și doar aceste cinci minute ca să-ți spun că te iubesc în ciuda oboselii și dincolo de ea, cu dragostea mea febrilă și exasperată. Te iubesc din toată inima, scumpa mea. Mă apuc iar de lucru, fiindcă mâine am de prezentat două rapoarte, unul politic, altul despre clasa mea, a IV-a B, ca dirigintă. Fii binecuvântată, dulcea mea. Miercuri, 3 martie [1948] Nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
s-a cimentat fundul lacului (bietul cavaler), parcul e splendid - verdeață, flori, totul plin de viață. [...] Și acum, Mouette, că am răspuns oarecum de-a valma la întrebări formulate sau neformulate, iată-mă singură cu cele două iubiri ale noastre exasperate și izolate ciocnindu-se tragic prin ceața prevestitoare de furtuni. Ideea, în care de altfel am crezut întotdeauna, a unei viitoare întâlniri, e din ce în ce mai estompată; de altfel, ne despărțiserăm știind sigur că ne-am putea vedea peste doi ani, cel
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
O femeie-torționar este trimisă să dreseze fantomele într-un castel destinat turismului internațional. Ce urmează se poate închipui: scene de vrăjitorie medievală și scene, foarte vii, de tortură modernă. Fantomele sunt schingiuite ca să facă glume, să spună o poantă. Când, exasperate, ele ucid dresoarea, apare numaidecât o alta, cu biciul în mână și cu aceeași întrebare pe buze: „nu e nimeni aici?” Istoria se repetă. Comedia, cu multe absurdități calculate, se transformă într-o meditație despre violență și umilință în istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
pe niște ticăloși, niște Țigani, să-l bată. Din bătae i se trage moartea. Da pândarul Halmului simte, iar primarul caută cu orice preț să-l năpăstuiască, să se scape într-un fel și de acesta. Îl prigonește, până ce pândarul, exasperat, se hotărăște foarte rece, să ucidă pe primar. Amintirea mortului (poate tată?) mai plutește între ei, mai ales în seri lungi de iarnă, când stau la taifas și-și amintesc de el. Băiatul vede dragostea de la vamă, ticăloșia vameșiței, are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
curînd scîrbită decît îngrijorată. „A făcut scandal Mara, și s-au certat Sergiu cu Ovidiu. N-ai fi rezistat să vezi așa ceva!” M. e nevasta lui Nanianu, ale cărei ieșiri intimidează și oripilează. „E o isterică”, susțin ceilalți, „e doar exasperată”, cred eu. Pentru că nu prea stau la chefuri, mă bucur de o oarecare încredere în ochii ei. Dacă N. Îi zice că am participat și eu, e mai indulgentă, consideră că a fost necesar sau chiar obligatoriu. A ajuns astfel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din nou la vecini cînd se tăia un porc. Respectînd cu fidelitate ultima lecție primită, începe să plîngă în hohote: - Vai ce jale! Era atît de bun! îl iubeam atîta! Niciodată nu se va mai găsi unul atît de bun! Exasperați, vecinii îl alungă. Povestește tatălui această nouă pățanie și primește din nou sfaturi cum trebuie să se poarte. La cea de a treia vizită vecinii tocmai curăță de omizi grădina. Mereu în urmă cu lecția tînărul exclamă: - Ce bogăție! Vă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Sterian (sergent major), Timofti Enache, Ionescu Gheorghe (sergenți) și Gheran Bulgarschi (sergent major)”. Comisarul Pascal de la Despărțirea I-a raportase găsirea și Înaintarea spre Regimentul 12 Dorobanți a numai 7 (șapte) viitori instructori după trei zile de căutări prin oraș. Exasperate să tot caute și să nu găsească oamenii necesari, autoritățile militare ale județului Fălciu și orașului Huși au apelat (În ultimă instanță!) chiar și la rezerviștii infirmi sau chiar la funcționarii statului de care, formal, nu se putea agăța nimeni
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
examinat și a dat din cap. El pus pachetul la loc, a mai ales unul și l-a pus în cărucior. Soția l-a examinat și a dat din cap. A ales din nou. Ea iar a dat din cap. Exasperată, l-a lăsat pe el lângă cărucior și a ales singură pachetul potrivit. Când ei au plecat, prima femeie examina ultimul pachet expus. Mulțumită de căutările ei, a luat primul pachet examinat, l-a pus în cărucior și a plecat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
aparțineau unei anumite categorii sociale să ne ridicăm În picioare. Comandantul a Început să strige categoriile sociale respective și ofițeri repartizați pe sectoare ne numărau. Calculul final dădea minus un elev. S-a repetat numărătoarea și rezultatul a fost același. Exasperat, comandantul a strigat: Mă! Care nu te-ai ridicat? Dintr-un colț al sălii s-a Înălțat timid un elev: Ce-i tatăl tău, mă? Militar, să trăiți! Cred că la nici unul din spectacolele la care am asistat În viață
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cel mai greu lucru, pentru că aici nu prea există rețete. Nu este, deci, de-ajuns să faci un număr de striptease pentru a atrage atenția (Florin Că linescu, poet și el cândva, na obținut deloc un plus de audiență când, exasperat probabil de ratingul mic, șia dat hainele jos de pe el la emisiunea pe care-o avea la Tele 7 abc). Ce să faci ca să șochezi publicul? Sunt sigur că scriitorii sau artiștii, cu inventi vitatea carei caracterizează, vor găsi răspunsul potrivit la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
imperialistă, să nu ne lăsăm impresionați de voința de putere; în această epocă, în care se asistă la îndepărtarea fără precedent a oricărui tabu și în care domină un consumism nelimitat, să nu devenim sclavi ai sexului și ai căutării exasperate a satisfacerii plăcerii personale; în această epocă, în care pare că unica valoare a omului este performanța, să apărăm demnitatea celor mai slabi, a persoanelor "neproductive" și sărace. Este vorba despre o nouă libertate: a deveni liberi începând cu realitatea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
10; Nicolae Prelipceanu, Exercițiul spiritual al poetului, VR, 1982, 5; Radu Călin Cristea, Poezia anamnezei, AFT, 1982, 11; Felea, Aspecte, III, 174-177; Tartler, Melopoetica, 171-174; Mincu, Eseu, 65-69; Rotaru, O ist., III, 513-514; Simion, Scriitori, IV, 538-541; Al. Cistelecan, Însemnări exasperate, APF, 1990, 2; Țeposu, Istoria, 79-80; Ruxandra Cesereanu, Poetul prin excelență, ST, 1993, 11; Octavian Soviany, O poetică a infra-realului, APF, 1993, 10-12; Ioana Pârvulescu, Spontaneitatea lui Orfeu, RL, 1994, 2; Negoițescu, Scriitori contemporani, 304-306; Al. Cistelecan, Ion Mureșan, ECH
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
totuși, cu titlu particular, vă dau un sfat: telefonați la consulul dumneavoastră de la Lvov, unde trenul se oprește la o oră rezonabilă și unde există hoteluri bune, iar delegații dumneavoastră vor aștepta semnalul de intrare". "Nu avem consul la Lvov!". Exasperat, pun capăt întrevederii: Există un șef de gară. Telegrafiați-i să comunice la vagonul de dormit mesajul dumneavoastră". Și așa s-a întîmplat. Dar nu fără urmări. În timp ce radio Berlin spunea, în termenii săi, că "scuipasem" pe onoarea germană, însărcinatul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
tensiuni. Tăceam de dragul armoniei din școală, mai ales că nu mă știam cu nimic vinovat! Până într-o zi de sâmbătă, sfârșit de săptămână, obositor, cu ședință sindicală și de consiliu pedagogic la care intervine și respectivul proferând acuze noi. Exasperate, colegele Bușilă și Furnică îi cer să ne lase în pace cu aceleași și aceleași învinuiri nefondate, că e târziu și alte replici, încât omul meu simte că nimeni nu-l mai ascultă. Finalul ședinței și toată lumea pleacă în grabă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
e mai ușor de suportat decât oratoria incontinentă, verbiajul torențial, limbuția încântată de sine. Cunosc foarte puțini oameni capabili să-și dozeze cuviincios exercițiile retorice. Cei mai mulți se lăfă ie impudic în propriile panglici verbale, dinaintea unui public tot mai nerăbdător, exasperat, gata să fugă sau să se refugieze într-o igienică picoteală. A ține discursuri prea lungi e simptomul unei boli complicate, greu de schițat în câteva rânduri. Mai întâi, e limpede că vorbitorul e fericit să se audă vorbind. Fie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
eventuale sforăituri, toate emisiunile. Televizorul lucrează ca un soporific perfect, cu singurul dez avantaj că produce obișnuință. Unii nu mai pot adormi fără telejurnal, sau fă ră un vehement film de acțiune. „De ce nu te duci să te culci?“ spun, exasperați, cei din preajmă. „Nu, că nu dorm“, mormăie plescăind împricinatul și se culcă la loc. Nu vom inventaria toate speciile de activitate (unele inavuabileă) pe care le stimulează postura de telespectator. Fapt este că e greu de deosebit ce e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să scăpăm. În timp ce îl conduceam pe Jay pe coridorul lung ce duce spre ușa care se deschidea în garaj, îmi spuse: - Te-ai descurcat foarte bine acolo. - Jay, are șase ani și crede că pasărea-păpușă e vie, i-am spus exasperat. Zi-mi, vrei să mă-ntorc acolo și să mă ocup de asta sau vrei să taci din gură și să tragi o linie cu mine? - Tu chiar nu te pricepi la chestia asta, nu-i așa? - La ce? Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu o expresie confuză. M-am aplecat spre ea și i-am spus cu un ton calm, împăciuitor, rațional: - Iubito, nu trebuie să citești asta. Sarah privi temătoare spre mama ei. - E pe lista noastră de lectură, zise ea încet. Exasperat, l-am rugat pe Robby să-mi arate programa lui. - Ce să-ți arăt? întrebă el, încă foarte bățos. - Orarul tău, fraiere. Robby căută fără prea multă tragere de inimă prin rucsac și scoase o listă mototolită făcută la calculator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
șut în fund simpaticului nostru erou dacă nu pune capăt întâlnirilor cu minora lui fiica. Într-un moment foarte delicat Mike îi cumpără puștoaicei o legitimație falsă. „Nu vrea să fie atât de proastă,“ o scuză el mereu în fața prietenilor exasperați, alți burlaci trăind în aceeași lume pierdută ca cea a lui Mike. Într-o noapte o îndoapă în așa hal cu ciuperci halucinogene încât nici nu mai e în stare să-și localizeze propriul vagin. Însă dincolo de aceste excese revoltătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu un minister prezidat de Mihail Kogălniceanu, dar condiția pusă de toți opozanții era: dizolvarea Camerelor. Ion Brătianu pleca de la putere, dar nu voia să cadă și partidul, el se temea de excesele celor cari veneau din opoziție îndârjiți și exasperați. Operația era grea. Fiindcă nu cădea numai un guvern sau un partid, cădea mai întâi un om de stat considerabil care domina întreaga viață politică a țării, cădea un regim de 12 ani de care era legată o epocă însemnată
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
elibereze de individualitatea lor terestră. Prin experiența extazului și a freneziilor transgresive, Dionysos oferea muritorilor bucuria de a scăpa de limitele identității individuale și, așa cum spunea Euripide, fericirea de „a-și pune sufletele în comun”7, de a trăi sentimentul exasperat al apartenenței lor colective. Or, modelul de fericire pus la punct de societatea de hiperconsum este diametral opus. Bucuriilor colective ale comunității adunate laolaltă și dezlănțuite le-au succedat plăcerile private ale consumului de divertisment. Călătorii, turism, sporturi, televiziune, cinema
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Eu, dealtfel, nu sunt un om pornit, supus la accese de iuțală. Mărturisesc însă că în acel moment nu mai știam ce fac, molipsit fiind de furia fratelui meu. Ha-a-a-a! Dv. Mă bateți, mă ucideți ca-n codru!... urlă jidanul exasperat. Las că voi învăța eu!... Îți vedea dv. cum se bat oamenii la noi. Hi!... strigă el biciuind caii, care porniră în trap mare. Și astăzi, când mă gândesc la această întâmplare din viața mea, îmi vine să râd, însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
farmacie și a cerut chiroane și de fiecare dată i s-a spus că farmacia nu ține, nu vinde cuie și, tot de fiecare dată, farmacista era trimisă într-un loc de unde odată ieșit nu mai ai cum să intri. Exasperată, farmacista îi propune să schimbe rolurile: ea să fie clienta și el farmacistul. Zis și făcut. - Aveți chiroane ? zice clienta. ă Dar tu rățetar, ai? ă N-am. Și iar a trimis-o în locul acela. Vedeți și voi: tocmai „rățetarul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ați ascultat, doctorul Sinus vă ia înapoi darul. Vă lasă totuși în deplină proprietate sulurile verzi, puteți dispune de ele cum credeți de cuviință, dându-le fiului dumneavoastră, de exemplu, se pot face cearșafuri din ele. Sau cârpe de bucătărie." Exasperată, urlă: "N-am nevoie de stamba lui verde, vreau să plec de-aici. Du-te să-i spui asta cât mai iute." "O să văd, o să văd, dar..." Șeful de sală se întoarce pe călcâie, arătându-și fundul gol. Iată-l
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]