1,039 matches
-
Dilema Veche, Observator Cultural. Și asta a fost, o acțiune de PR (că nu degeaba a pus osul la treabă PRIME România, asociația studenților de la Comunicare și Relații Publice) reușită, în stare să schimbe orice întrebare (vezi titlul) într-o exclamație de (plăcută) surpriză. Top 2005 Un recent număr 2-3 din februarie-martie 2006, și în alte privințe interesant, din Contrafort de la Chișinău face o anchetă privind cărțile anului trecut la care răspund șapte scriitori din țară și cinci din Republica Moldova. Fiecare
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10711_a_12036]
-
1939. Povestea pe care am auzit-o de la el face parte din biografia familiei sale și, pentru că nu prea multi îi pun întrebarea de mai înainte, nu are ocazia să o repete. Mirarea mea s-a concretizat imediat printr-o exclamație: Smetana a fost evreu? Nu, a zâmbit Itzhac Smetana, el nu, dar băieții lui, da! Pe vremea când nu era decât un pianist sărac, cehul Bedrich Smetana trăia modest din lecțiile de pian pe care le dădea copiilor de burghezi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
bazat (,de ce te dai Ťbăiat bazatť?", bolero.ro). Succesul lui bazat se explică probabil și prin rolul pe care îl joacă neîncrederea în relațiile competitive din mediul în care se dezvoltă limbajul argotic; cuvîntul exprimă o afirmare care contrazice potențialele exclamații de neîncredere (ei, aș! aiurea! bărbi! las-o jos că măcăne! măi, să fie! etc.) - și răspunde oarecum tautologic întrebării "pe ce te bazezi?".
"Bazat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10765_a_12090]
-
deșartă - care face din romanul Florinei Ilis rescrierea, cu material de-acum, a unor vechi novele de moravuri în schimbare, cartea joacă două atuuri mari. Întîi, are o foarte bună gramatică. N-ai să găsești decît, pe ici, pe colo, exclamații sau întrebări dar, în rest, nici o afirmație. Cum se face? Simplu, fiecare paragraf (frază, propoziție) se termină, invariabil, cu virgulă. Mărturisesc, curiozitatea m-a împins să ,dau", înainte de vreme, la sfîrșit și da, romanul se termină cu virgulă. Ziceam că
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
nu găsesc nimic. Opoziție de catifea. Până și președintele s-a resemnat. După ce anunțase ritos că nu va accepta miniștri urmăriți penal, s-a lăsat păgubaș. Ponta nu s-a sfiit să siluiască limba latină pentru a-și marca victoria: exclamația sa “habemus guvernus” e deocamdată emblematică pentru amestecul de improvizație neroadă și entuziasm puber care domină instalarea actualului guvern, obez și cu portofolii neclare. PS Sunt trist să văd că Adriana Săftoiu e exclusă dintr-un partid pentru delict de
Traian Băsescu s-a resemnat, afirmă Cristian Preda () [Corola-journal/Journalistic/40096_a_41421]
-
care G. Ibrăileanu fondase cu cinci ani mai înainte „Viața românească” și care devine și director al ei. 3 Poezia a apărut în ziarul menționat la 20 iunie 1889. 4 G. Ibrăileanu a recurs de mai multe ori la această exclamație virgiliană, îndeosebi în polemicile sale.
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
Cezar Petrescu e inabil în scenele erotice. I.L. Caragiale e un caz de evitare obstinată a scenelor explicite. Tînărul seminarist din Păcat e atras de o necunoscută, dar ceea ce se întîmplă în iatacul misterios se reduce la un șir de exclamații ale autorului. Dacă voia, Caragiale ne-ar fi descris mult mai picant ce s-a petrecut la Hanul lui Mînjoală între vrăjitoare și victima ei, în dormitorul Vetei sau cum petrecea doamna Verigopolu cu "mătușica" pe care o vizita pentru
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
medicii hotărăsc că o urgență trebuie să aștepte cinci ore, atunci neamțul așteaptă în liniște. Probabil tot de-asta pe blogurile nemțești nu comentează nimeni serviciile sistemului de sănătate. Pe „biroul de informații” era un afiș conținând multe semne de exclamație: „Pacienții sunt preluați în funcție de gradul de urgență, nu de timpul de așteptare. Vă rugăm să nu ne mai întrebați cât mai aveți de așteptat!!!!!!” La început afișul ăsta m-a făcut să mă simt bine. Eram convinsă că atunci când spusesem
24 de ore mizerabile în țara perfecțiunii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18923_a_20248]
-
străbătusem până atunci și alte capitale europene, ne punea semne de întrebare, fără a ne tulbura totuși prea mult. Am continuat să colindăm orașul vizitând uriașe magazine în care erau etalate tot felul de produse, expuse cu fantezie, smulgându-ne exclamații de admirație. Am urcat treptele înșurubate în armătura marelui turn, care amintea un moment crucial din istoria orașului Berlin. Am poposit pe treptele Pergamonului, care reprezenta un aspect din istoria Eladei, fixată în zidirea veche a monumentului, înainte cu peste
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
a uitat să se plimbe și să privească atent tarabele pline de podoabe de argint și de ouă încondeiate. Era în stare să cumpere totul ori din fiecare câte ceva. Evident, nu ne permiteam așa ceva! Pe mine mă amuzau căutările și exclamațiile ei. Priveam curios, făceam comparații cu produsele din Slatina, admiram bucovinencele frumoase și turistele întâlnite pe parcurs și simțeam, din ce în ce mai mult, o foame justificată, poate, doar de mirosul îmbietor ce venea de la o serie de grătare și cuptoare improvizate unde
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
frumoasa terasă de la intrare. Erau ocupate toate locurile de pe bănci, plus vreo trei scaune, cu femei și bărbați, care se întreceau în glume și bancuri. Am fost întâmpinați cu mare larmă, într-o atmosferă plină de veselie, cu zâmbete prietenești, exclamații și chiar cu vorbe de duh la adresa noastră. Atunci am cunoscut și alți membri ai grupului: Liliana Todirașcu, Carmen Prepeliță și mama sa, Mariana și Ali Bendou, Cristian Harnău, Lidia Petrescu, Dumitru Mălășincă, Mihai Zaborilă și, bineînțeles, doamna Violetta. Deci
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
și a șamponului. Am rugat-o să aducă ceștile la mine. Imi era teama de vreo întâmplare nefericită... Ei bine, din momentul acela, "totul" se aducea la mine! Era o femeie specială din toate punctele de vedere. Doar câte o exclamație din când în când, de genul "ioi-ioi", îmi amintea de o altă întâmplare din tinerețe. In rest, era unică în manifestare. Nu-i ajungea camera să se bucure, să se manifeste, să sară, să zburde, să râdă, să cânte... Mi-
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
furia mea prin versuri, în acea poezie imposibil de publicat, ,,M-au luat...”, pe care, din neatenție am scăpat-o în site, într-unul din ciclurile Amalgamului. Nu știu ce mi-a venit și, deunăzi, i-am citit-o Margaretei, care cu exclamații ca vai!, sau nuuu..!, m-a sfătuit s-o șterg. Cum de site se ocupă tânărul meu prieten Florin, creatorul site-ului, i-am citit-o și lui. La cei 23 de ani ai lui, a avut o reacție total
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
soarele finalului de mai strălucea și în sufletele lor. Exuberanța, curiozitatea și emoțiile au înflorit pe fețele unor oameni trecuți de șapte decenii, iar bucuria recunoașterii cât și uimirea ori deziluzia trasformărilor fizice ale timpului au fost afișate fără disimulare. Exclamații, saluturi, îmbrățișări, strângeri de mâini, înfiorări, întrebări și răspunsuri tremurate și câte o lacrimă imperceptibilă în colțul ochilor exprimau bucuria revederii și nostalgia anilor de liceu cu tot ceea ce avut-au ei mai frumos și înălțător. Programul a fost unul
Podul Turcului – Sărbătoare, nume mari şi amintiri! [Corola-blog/BlogPost/93445_a_94737]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DE SĂRBĂTORI, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1086 din 21 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I.Părăianu DE SĂRBĂTORI Pentru Adina Nu am cuvinte, exclamații, să-mbrac sărbătorile în costume populare, cum sunt la noi, la români, de mii și mii de ani. Într-un timp definit țăranii s-au urbanizat; dar, tradiția, obiceiul ... este înrădăcinat. Minune ? Nu. După zeci de generații, am avut - nu
DE SĂRBĂTORI, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383250_a_384579]
-
a rămâne În picioare? Ceru un pumnal unuia dintre soldați și, din câteva lovituri hotărâte, reteză frânghiile care Îi țineau mâinile. Brațele omului alunecară Înainte cu o mișcare Înceată ce părea să imite mișcarea vieții. Dar trupul rămase ridicat, stârnind exclamațiile celor prezenți, care se cruceau. Dante Întinse mâna și Îi atinse masca. Tencuiala era complet uscată, tare ca piatra. Părea un var de zidărie neobișnuit, ca și când mâna asasinului ar fi introdus În amestec și o componentă mai rezistentă. Lovi coaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de freamătul metalic al unor mici țimbale de bronz. O figură feminină Își făcuse apariția, În mijlocul ovațiilor celor prezenți. De Îndată, o pădure de mâini și de trupuri, de jur Împrejur, se apucase să se agite haotic, cu strigăte și exclamații vulgare, acompaniate de zgomotul farfuriilor din lemn, izbite ritmic de mese. O muzică ce, din când În când, o acoperea pe cealaltă. Dante Îndreptă spre Teofilo o privire Întrebătoare. — Ea e Antilia, dansatoarea care a dus până la Roma faima tavernei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de cele Întâmplate. Iar unul dintre ei, mai mult decât ceilalți. La un moment dat, vraja se rupse, iar chipurile celor de față se Însuflețiră dintr-o dată cu expresiile uimirii și ale compasiunii la care se așteptase, În timp ce un cor de exclamații reproducea și În acel colț de sală atmosfera din restul tavernei. — Ambrogio... mort? zise În cele din urmă Cecco d’Ascoli. Cum? Și de ce? Părea cutremurat, Însă Dante simțea o notă falsă În emoția lui. — Bargello și oamenii lui bâjbâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reprezentația lor, Într-un popas făcut la curve. Orbitele circulare, cerurile, Mercur, Luna, Soarele, Venus, cerul al treilea... În acea clipă unul dintre Păcate, care se aplecase să Înșface fantoșa, se roti brusc, sărind cu un mârâit spre public. O exclamație de teamă străbătu masa spectatorilor. Omul de lângă Dante țipă și el. Poetul tresări: masca diavolului, cu trăsăturile ei bestiale, amintea, În mod cu totul și cu totul ciudat, de aceea Înspăimântătoare a lui Ambrogio. Poate că trăsăturile groazei se aseamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi erau proprii, niște stereotipii de modulare a vocii... N-a fost ușor; În aparență, emisia vocală a Magistrului era aproape egală, monotonă, fără relief. M-am Încăpățânat să caut și bine am făcut. Am sesizat, de pildă, că Între exclamația „oh, nu” și restul enunțului exista o diferență clară de atitudine a vorbitorului, pe care o ureche atentă o făcea perceptibilă. Pe „oh, nu”, glasul lui Wagner cobora În două trepte, traducând decepția generată de aberația spuselor mele. Subtextul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atât de deprimată, Încât nu sunt sigur c-aș fi fost În stare s-o mint cu suficientă nonșalanță. - După atâta căutare... Nu, mi se pare absurd, nu pot să cred... a mai murmurat cu mintea aiurea. Îți dai seama?! Exclamația era vădit retorică. Am tăcut, deși tare aș fi vrut să-i strig În față, cu toți nervii activați subit, la vedere: nu, nu-mi dau seama și nu pentru că sunt tâmpit, ci fiindcă nu văd ce nenorocire te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu mișcări precipitate În mâini?, În timp ce repeta mașinal: poftim... poftim... de parcă eu aș fi fost cauza enervării ei și nu se putea abține să nu-mi reproșeze această vină inventată. M-am uitat și nu mi-am putut reprima o exclamație de uimire contrariată. În locul șirului de cifre pe care mă așteptam să le văd, pentru că, nu-i așa, ce altceva este un cont bancar decât o Înșiruire bezmetică de cifre și litere, pe hârtiile care o Înnebuneau pe Eveline erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
află Într-una din Încăperile de la subsol. Dar mai știu ceva: asasinul se numește Adam Adam, iar arma crimei este pistolul acestui trădător ordinar. Este adevărat, domnule academician de nimic? În sala Consiliului, perplexitatea s-a preschimbat vertiginos În degringoladă. Exclamații, strigăte, Întrebări retorice, acuzații reciproce - tot tacâmul. Număram În gând secundele și nu-l pierdeam o clipă din ochi pe Zoran. În toiul vacarmului, mă apropiasem destul de mult de el. L-am văzut cum a scos din buzunar un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că vom putea continua cândva discuția noastră în contradictoriu. Mă numesc Sonia Minț. Și, plecându-și căpșorul, de parcă ar fi vrut să-mi privească fața, în timp ce eu, plecat respectuos, îi sărutam mâna pe care mi-o întinsese, ea scoase o exclamație uimită, iar pe chipul ei de vulpiță ochii teribil de albaștri se alungiră ca la chinezi. Apoi, adresându-ni-se ostentativ numai nouă, mie și lui Iag, de parcă Nelly și Kitty nici n-ar fi existat în camera aceea, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
legă firele, strânse brasardele, aplică ventuzele, E gata să înceapă, când doriți. Femeia inspiră adânc, reținu aerul în plămâni timp de trei secunde și slobozi brusc cuvântul, Alb. Nu ajungea să fie o întrebare, nu era mai mult decât o exclamație, dar acele se mișcară, trasară linii pe hârtie. În pauza care a urmat acele nu s-au oprit complet, au continuat să vibreze, să facă mici trăsături, ca și cum ar fi fost ondulații provocate de o piatră aruncată în apă. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]