1,082 matches
-
mândrie, puțin orgoliu s-o bagi în aia mă-sii? Înseamnă că nici asta, ""discreta", nu e mai brează, în loc să învețe sanscrita, mai bine s-ar ocupa puțin de sentimentele bărbatului ei: "Pentru cealaltă." "Așa e, zisei cu ironie pe exclamație, joci tare! Ca și când n-ași ști că și tu mai ții încă la Petrică. "Lasă-l pe Petrică , zise ea pe gânduri. Petrică e din ce în ce mai bolnav, crizele lui sânt din ce în ce mai dese și mai rele." Mă uitai la ea nedumerit. "Ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar atât de apropiați de mine, au prins aceste minunate culori și le-au lăsat aici pe acest geam să le ghicim sufletul. Or fi murit, or mai fi trăind, cine știe? Musafirii mei simțiră și ei ceva și auzii exclamații: frumoasă sufragerie... da, da, frumoasă casă... da, plăcută, odihnitoare... Nu e nevoie să stai într-un palat ca să te simți bine... Da, dimpotrivă, eu ași avea senzația, oricum neplăcută, că din camerele goale ar putea să intre peste mine niște
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Aaiîîaaa.. Chiar așa făcu, așa mă întîmpină în timp ce eu, așezîndu-mă pe scaun în fața lui, îmi coborâi privirea: "Aaîîîaaa!" Crezui că eram descheiat la pantaloni, în orice caz îmi dădui seama că gravitatea mea, capul meu pe sus îi stârnise pesemne exclamația aceasta batjocoritoare. Intensa familiaritate persiflantă și rece a glasului său mă făcu să simt o clipă de senzație netă că pe acest om l-am cunoscut înainte ca atât eu cât și el să ne fi născut. Senzație stranie și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar așa, continuă el degradîndu-și bunăvoința printr-o fină batjocură, ai fost pe catedră și ai predat filozofia?" " Da", răspunsei. "Și studenții te ascultau?" "Bineînțeles!" "Bineînțeles? repetă el tărăgănat și pleoapele i se închiseră și din gâtlej îi ieși aceeași exclamație indescriptibilă: Aîîîaaa!" Ai fi zis că glumea asemeni golanilor, dacă pleoapele nu i s-ar fi ridicat brusc și nu mi-ar fi aruncat o privire de gheață. Apoi continuă: "Și la Baia Sprie ce făceai tu acolo?"' "Lucram în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă Petrini, tu ai tată, mă?" reluă el de astă dată cu suficient dispreț acumulat anterior pentru tatăl meu și desigur și pentru mine, ca să lase, după ce eu voi confirma ca nu sânt orfan, să-i iasă din gând stupida exclamație. "Da, zisei, am!" Dar nu exclamă nimic, se uită la mine parcă sastisit și continuă: "Și ții la el?" Chiar dacă n-ași ține, răspunsei eu iritat, nu dumitale o să-ți fac confidențe." "Da' cui?" "Mă privește!" "Te privește?! Aaaaîîîaaa." De
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Tăcui. "Sau vrei să spui că nu-ți plac damele? Voi ăștia, filozofii, n-aveți..." "Ba avem..." "Aveți? Aaaîîîaaa..." De astă dată însă surprinsei în ochii lui într-adevăr ca la lumina unui fulger o stranie invidie, o otrăvită ranchiună; exclamația lui pe care o vroise ca de obicei anestetizantă nu reuși s-o acopere. Aveam sau n-aveam noi, filozofii, ceea ce întrebase el, puteam să avem, unii da, alții nu, unii mai puțin, alții mai mult, ca toți oamenii, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zisei, dacă m-ați sprijini în drepturile mele." " În drepturile tale, murmură el cu un glas de parcă era mirat că aveam și eu drepturi, aaaîîîaaa..." În timp ce eu mă și ridicasem, o luasem spre ușă și abia închizînd-o rupsei coada acestei exclamații care fusese cea mai lungă și mai batjocoritoare dintre toate, ca și când drepturile mele ar fi fost lucrul cel mai de râs din tot ceea ce disprețul lui acumulase de la mine... Totuși, indefinita și scabroasa simpatie, care țâșnise o clipă din mațele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ele, după ce fui întrebat cu un fel de simpatie mieroasă (întrebare preexistentă, care nu mi s-ar fi pus fără ajutorul coniacului) de ce nu mă recăsătoresc... Cu aceeași filozofie ascunsă în glas ca și a distinsei doamne Chiriță și cu exclamații de ironie simulat afectuoasă, ei, ce așteptam, adică, ei, ia să vedem, ei, nu zău (sugestie de sfidare, nu mai cred în femei?), chiar așa, de la prima încercare, alții sânt la a treia și tot nu renunță... Asta aduce, așa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
strelitul Pantelimonescu, și chiar și pentru grasul și stupidul Calistrat, ca și pentru rizibilul Bacaloglu? Încercam să-i readuc pe oameni în mine unul câte unul, chiar și pe abjecți? Nu-mi plăcuse mie și Olaru, cel de la cadre, cu exclamația lui indescriptibilă de superioritate scârbită (aaîaaa!) și nu fusesem eu emoționat de directorul Bularca (patern și suferind în fața mea de o cumplită migrenă)? "Ce serviți?" mă trezi un chelner, și când mă uitai la el făcui ochii mari. Era cel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scoată criminal de război." " Deci nu cocoșei?!" "Nu!" " Dar ați avut!" "Da, am avut, dar i-am predat la stabilizarea din 47." "Pe toți?" "Bineînțeles!" Și n-au fost nici sabotori, nici criminali de război?" "Cine, părinții mei?!" De! făcui, exclamația asta poate să fie doar expresia adevărului pe care îl știi tu!" "E purul adevăr, zise, adevărul cel adevărat, părinții mei n-au făcut nimic." "Și câți ani li s-a dat?" "Trei ani!" "Corect, zisei, într-adevăr pentru nimic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noastre a tuturor acelor semnificații care transformă propriul mediu înconjurător (Umwelt) într-o lume (Welt)107. Deslușim mai bine, în lumina acestei concilieri provizorii dintre cele două lumi, fondul polemicii lui Ricoeur cu structuralismul, sintetizat în alt loc printr-o exclamație îndeajuns de semnficativă: „Ca și cum limbajul nu ar fi, dintotdeauna, proiectat în afara lui însuși prin chiar forța sa ontologică!”108. Faptul că operele literare îmbogățesc, la rându-le, limbajul printr-o experiență unică, nu cu totul străină de cea cotidiană (din moment ce
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
-i expresia brută. Sinteză de vitalism frenetic și intelectualism moderat, creatorul Părintelui Ghermănuță face dreaptă măsură bucuriei simțurilor și reveriei intelectuale. În prima perioadă (Amintiri dintr-o călătorie), mai evidentă e latura vitalistă, juvenilitatea călătorului izbucnind în apostrofe, interjecții și exclamații. Metafore și comparații în serie traduc expansiv o neobișnuită acuitate senzorială. Fiorii singurătății „îți răcesc inima”; la Agapia, „natura îți pune sub ochi o salbă de mărgăritare pe o tavă de smaragd”; de pe Hălăuca se revarsă o „cascadă de aer
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
apărut mai târziu în volumul „Viețile morților”, și „Oameni cu defecte”. La invitația criticului literar Menachem Peri și a poetului Meir Wieseltier, începând din 1971 Levin a început să publice povestiri, poeme și poezii în revista „Siman Kriyá” (Semn de exclamație) („Lumea lingușelii” în 1973, „Un cocoșat găsește o curvă” în 1976, „Viața morților” în 1981 etc. În 1967 Hanoch Levin a trimis un scenariu de teatru radiofonic intitulat „Prindeți-l pe spion” (Tifsú et ha'meraghél) care a luat premiul
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
mod deosebit spre arte și literatură, va întreține o uriașă bibliotecă - pentru sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX -, care-l va uimi pe George Enescu, venit în vizită pentru prima oară la Tescani, prin anii 1909-1910 și-i va smulge exclamația: "M-am rătăcit în biblioteca Rosetteștilor!". Într-adevăr, biblioteca număra peste douăsprezece mii de volume inventariate și clasate de Dumitru. Erau incluse aici circa cinci mii de volume din domeniul filosofiei, dăruite lui Dumitru de Vasile Conta, în semn de
Dumitru Rosetti Tescanu (1852-1897) by Elena Bulai () [Corola-journal/Memoirs/14408_a_15733]
-
urmă, negrul Tom - care fusese făcut sclav la șase ani - recunoaște lângă o fermă furcile și lanțurile cu care se leagă sclavii, deși Harris le dăduse asigurări că "„în Bolivia nu avem sclavi”". Partea întâi a romanului se încheie cu exclamația plină de durere care marchează recunoașterea locului: "„Africa! Africa Ecuatorială! Africa neguțătorilor de sclavi!”"
Căpitan la cincisprezece ani () [Corola-website/Science/311321_a_312650]
-
dramatic, ca acumulare de tensiune atât în prezentarea faptelor, cât și a personajelor. Deși sentimentele dominante rămân ura și dorința de răzbunare, Electra lui Euripide se caracterizează prin sălbăticie, nu prin dârzenie. O demonstrează blestemele asupra cadavrului lui Egist și exclamația: „Să mor, cu condiția să sugrum pe mama mea!”. Toate acestea o dezumanizează astfel încât, prin contrast, ea reușește să deștepte o oarecare simpatie pentru cei uciși. Or, tocmai această ferocitate a ei clatină, după părerea unor critici, edificiul arhitectonic al
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
zis Bubba. — Vă ajut și eu, a promis Ornesto. —Cum să nu, băiete. Dar a zis-o finuț. Bubba s-a urcat pe un scaun, pe care îl ținea Ornesto, dându-și importanță. A emis de asemenea o serie de exclamații încurajatoare, de genul: —Ați ajuns. Hop, mda... aproape, acooolo, doar puțin mai în spate... Apoi aparatul de aer condiționat a fost dat jos și împins lângă fereastră, pus în priză și - ca prin minune - o binecuvântată adiere de aer rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi putut să-l creadă. Pe urmă se gândise că Garamond, cu toate cunoștințele lui, prefecți, chestori funcționari suspuși, ar fi putut să-i dea o mână de ajutor. Alergase la el. Garamond ascultase afabil povestea lui, Întrerupându-l cu exclamații politicoase, ca „nu mai spuneți“, „ia te uită ce mi-e dat să aud“, „dar pare de-a dreptul un roman, mai mult, aș zice o născocire“. Apoi Își Împreunase mâinile, Îl privise drept În ochi pe Belbo cu infinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
privată s-a deschis larg. În cameră au intrat părinții lui Alice. O nanosecundă mai târziu, Alice era cufundată în îmbrățișarea parfumată a mamei ei. Draga mea, ai primit trandafirii de la mine? a întrebat-o doamna Duffield, după ce scosese diverse exclamații încântate cu privire la nepoata ei. Și Frances ți-a trimis niște trandafiri. Alice era surprinsă. Nu primise nici un fel de flori. Ce păcat, s-a lamentat ea. Trandafirii sunt florile mele preferate. În plus, acesta era și motivul pentru care pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un sfert dimineața, asistenta Harris nu purta capot și bigudiuri, așa cum ar fi fost de așteptat, ci era îmbrăcată în uniforma completă de asistentă. Alunecând în jos, pe scări, Hugo a auzit-o pe asistenta Harris scoțând tot felul de exclamații pe un ton dezgustat. N-a reușit să înțeleagă exact ce spunea. Dar era foarte probabil că lordul Fairbourne apărea și el în propoziție. Capitolul 10tc " Capitolul 10" Crăciunul se apropia, iar Alice era la fel de nerăbdătoare ca un copil. Momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pare rău, Jake. Nu prea am chef. — Cândva aveai chef tot timpul, i-a amintit el morocănos. —Știu. Probabil c-o să am mai târziu. Fir-ar al dracului! a exclamat Jake. Alice și-a dat seama că nu era o exclamație determinată de gândul la ceea ce avea să se întâmple. Jake nu mai vorbea despre sex. Ochii i se fixaseră pe coșul de gunoi și pe ceea ce Alice aruncase în el. — Toate chestiile astea sunt foarte bune! a zis el scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pălării de soare, și așa mai departe până a ajuns la unsprezece, moment În care a trebuit s-o ia de la capăt. Într-un final, i-au ieșit doisprezece. I-a făcut semn șoferului că sunt gata și cu o exclamație triumfătoare, „Zou ba!“, au pornit la drum. Transmisia și amortizoarele autocarului au fost puse la grea Încercare În timp ce domnul Fred Își croia drum prin traficul din sens invers și depășea În stil „ruleta rusească“ vehiculele ceva mai lente, pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ai fript. Roxanne se uita fix la carte și dădea din cap. Nu pot să cred, spuse ea. Dwight se uită. Era doiul de caro. Ea Întoarse cartea pe care o ținuse la spate. Popa de treflă. Mulțimea scoase o exclamație de uimire. Dwight luă cartea și Începu s-o pipăie. În mulțime erau și trei barcagii care urmăriseră Întreaga scenă. Îl văzuseră pe băiat făcând să apară cartea. Avea puterea de a face lucrurile invizibile și apoi de a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
resturi de bețișoare contra insectelor și borcane cu ulei de citronella, toate semne Îngrijorătoare care confirmau faptul că apele stătute de sub aleile-ponton erau cuiburi unde țânțarii se reproduceau În voie. O ușă mai Încolo, Marlena și Esmé erau amândouă numai exclamații de Încântare la vederea lacului, Întrebându-se dacă nu cumva acesta chiar era paradisul, Shangri-La. Harry era cel mai Încântat dintre toți. Bungalow-ul lui era la capătul cel mai Îndepărtat al pontonului cinci, locația izolată care făcea din el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
își face în sfârșit apariția. Simte nevoia să facă conversație politicoasă, începem să discutăm despre vreme. Într-adevăr, îi răspund, pare a fi mult mai răcoare, poate vom avea și șansa unei ploi de vară spre seară. 22 august 2000 Exclamația unei femei obișnuite, într-un tramvai și mai obișnuit, scenă de viață din București (nu știu de ce, pentru moment aș fi dorit să scriu "scenetă"în fine.) Trei copilași cu vârste cuprinse între 3-6 ani fac un zgomot teribil într-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]