5,886 matches
-
cazul lui Averchie, călugărul de la Muntele Athos, care, venind în țară cu treburi și aflându-se pe Câmpul Cotrocenilor, unde tocmai se desfășura o paradă militară în prezența lui Cuza Vodă, auzind comenzile comandanților, a sărit în sus și a exclamat: Și eu escu armân! Această întâmplare nu trebuie să ne mire - continuă Candroveanu -, pentru că aromânii au același fond principal de cuvinte ca și românii, ceea ce spune de la sine că sunt chiar români. Paini, apa, frate, sora, feața, ficior, folosite zi
Agenda2005-03-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283288_a_284617]
-
Toma întîlnindu-se cu Manea (sînt amîndoi, boieri din ținuturi diferite), ospătîndu-l din plosca cu vin, acela, hain, în timp ce bea cu stînga, cu dreapta scoate paloșul și-l lovește pe Toma "unde-i greu voinicului", apoi fuge mișelește. Toma, rănit greu, exclama: "Alelei fecior de lele!/ Cum răpiși zilele mele!/ De te-aș prinde-n mîna mea,/ Zile tu n-ai mai avea!". Își încinge rană, se urcă pe murgul sau și îl îndeamnă să-l ajungă pe ticălosul Manea. "Manea-n
PE MARGINEA UNOR MITURI FONDATOARE by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17679_a_19004]
-
ca să mergi mai departe". Exasperanta viziune pentru cineva care are priză directă la real. Iar șirul de convertiri ale negativului în pozitiv ar putea continua la nesfîrșit. Pentru Noica dimensiunea tragică a existenței a dispărut cu desăvîrșire. Unui Sartre care exclamase în auzul tuturor că "Infernul șunt ceilalți!", Noica i-ar fi putut răspunde: într-o lume în care nu se știe cine da și cine primește, celălalt vine "cu bănuțul lui", altfel spus te împlinește dăruindu-ti ceva din împlinirea
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
de plîns în hohote. Din fericire, Persida rămîne însărcinată și nașterea s-a dovedit periculoasă. Moașa i-a anunțat, prin trimiși, pe Mara și pe cei doi Hubări. Toți trei s-au grăbit să vină. Chiar și Mara care, înainte, exclamase "ori el, ori eu". Nașterea, ce o amenință pe Persida cu moartea, se sfîrșește cu bine, Persida aducînd pe lume un băiețel drăgălaș. Firește, cel dintîi care i-a cerut iertare a fost Natl. Persida decide că băiețelul nou-născut să
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
continuitate fără de rupturi dramatice. Evul Mediu curge firesc în Renaștere, care reprezintă apogeul. Apoi coloniștii au plecat spre Lumea Nouă. Doar că n-au descoperit-o, ci au inventat-o prin distrugere. Cu vreo sută de ani mai tîrziu, Miranda exclama O brave new world. Declinul spiritului Renașterii și al Renașterii în spirit începe fix atunci cînd, radiind de încîntare, Miranda rostește această frază. Nu degeaba o face Ciulei că, spunînd asta, să îi ia de mînă pe Antonio și Sebastian
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
multiplu irigați -/ moartea și viața, surorile eterne" (Alte desene rupestre). Mistuit de o nostalgie, căreia îi pune, din delicatețe, o stavila glumeața, poetul percepe, la un moment dat, lumea printr-o scindare antinomica: "- Privește lumea cît e de cinica!/ am exclamat./ - Privește lumea cît e de pură!/ a spus fratele meu" (Pătură de campanie). Neîndoios, pentru Lucian Vasiliu însuși lumea e pură, nu printr-o armonie superficială, făcută, ci prin ceea ce gînditorii mistici au numit coincidentia oppositorum. Echilibrîndu-se, melancolia devenită ironică
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
lucrări tocmai ieșite din tipografii. Cum, două sau trei seri mai devreme, observasem că "americanii" mei nu erau indiferenți la șarmul vechilor cântece românești, am adaugat teancului de cărți și câteva C.D.-uri cu muzica Mariei Tănase. "Ia uite", a exclamat unul dintre ei, "un cântec pe care nu l-am mai auzit de-un sfert de veac: ăAseară ți-am luat băsma!a" Întâmplarea a făcut ca în aceeași zi să stăm de vorbă cu un tânăr politician, membru al
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]
-
are chef să parcurgă opera unui diletant și, în plus, se burzuluiește la vederea ei dintr-un presentiment al rivalității, care, din nefericire, i se confirmă. Marianne abandonează lectură românului Hotel Europa și citește exclusiv textul diletantului, iar la sfârșit exclama: "- Am terminat și să știi că mi-a placut." Personajul-narator recunoaște cu umor: "Sincer să fiu, credeam că vorbește de Hotel Europa. Dau din cap mulțumit, apoi ridic mândru bărbia (...). Am aerul unui ofițer german cu monoclu." Apoi, însă... "...înțeleg
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
sau un prost... Dar, e mai bine, - așa, obiectiv. Se duce primul sfetnic. Se uită la stofă, nu vede nimic. Escrocii o lăudau... Atunci, sfetnicul, ca să nu se facă de rîs că e un viclean sau un tîmpit, începe să exclame: "Vai ce desene frumoase! Vai ce culori!" Împăratul, auzind, și tare curios, trimite pe un al doilea sfetnic, să probeze... Și acesta pățește la fel. Minte, oricît de bun și de drept era... Și-așa, cu toții ce se perindă pe-
Drum bun, Frederik! (intermezzo) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17234_a_18559]
-
duseseră la izbucnirea primului război mondial... De obicei, intelectualii de stînga europeni contestă, la americani, tocmai ceea ce ei ar fi vrut să se realizeze în fostul lor lagăr socialist, în primul rînd, calitatea tehnicii. Prea multă tehnică, prea multă mecanizare ! exclamă ei, - și unde ar mai fi omul?... (Omul, pe care lagărul nu-l privea decît ca pe un mijloc). Sigur, mitocani există pretutindeni în lume, și, iarăși, pretutindeni în lume, unii indivizi care se îmbogățesc își pierd bunul-simț, omenia... Nu
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
Fraților, am zis, dacă murim toți aici, în haine vărgate și în lanțuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!" Pentru ca după alegerile de la 20 mai 1990, să exclame: "Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniță pentru un popor de idioți! De asta numai eu am fost în stare..." Admirație sau dispreț? Nu există un răspuns logic la această întrebare. Dar există
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
de toată lumea. Enunțurile sale creează parcă acele situații, care altfel s-ar fi reflectat difuz în conștiința martorilor. Petre Țuțea seamănă cu Peeperkorn, cu deosebirea că gândirea sa este exclamativă, nu enunțiativă. Filosoful nu analizează, nu interpretează, nu demonstrează, ci exclamă. Exclamațiile lui crează pentru câte o clipă iluzia că existența are un sens. 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, cu o prefață de Gabriel Liiceanu, ediția a II-a, București, Ed. Humanitas, 2000. 28 pag.
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
Altădată, la orele 12 și cîteva minute, de anul nou, - după ce nu-l mai văzusem și nici nu vorbisem cu el la telefon de peste cinci-șase ani, îi dau telefon, iar la capătul firului, înainte de a apuca să articulez ceva, Tudoran exclamă, ca la școală, în clasă, un profesor și amical și sever: "Țoiule,...tu ești!" De fapt, prietenia noastră, atît de aproximativă, avea dedesubtul ei mai mult decît vreo stare afectivă,...avea, și la unul și la celălalt, un dar viril
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
amatoare "tarentată", Lica Gheorghiu, fiica lui Gheorghiu-Dej care a erupt în Erupția: "Cu lipsa de talent și de grație a unui robot pe rotile, bondoacă și mofluză, nu tocmai dedată la limbajul articulat, cu o pronunție masticată de aroganța prostiei (...) exclamă, cu sinceră dificultate: "Prefer să miros a Chanel decît a gaz!"(...) Cînd memoria fostului secretar general și a familiei sale va intra în dizgrație, Erupția va fi pus sub obroc de cenzura ceaușistă, dirijată cu gelozie de la cabinetul II împotriva
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
divine: "omul căruia i se pare că/ cineva îi întoarce spatele dar care, conștient fiind de Erata divină a lumii tolerate sau numai/ provizoriu amnistiate de însăși Divinitatea/ găsește că e bine din cînd în cînd a ferice revelație/ să exclame aproape cu naturalețe: Doamne Tu/ Cel ce ești ca lumina/ chiar atunci cînd îmi întorci spatele de fapt/ tot fața Ta mi-o arăți!!!" (Și totuși acesta e omul...). Dar interesul major al poetului îl constituie viața societății în care
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
pe tine cu vizitele mele. Nu dragu mamei copil mult iubit. Fii domn cît de mare, cît de bogat, că eu nu mă închin nici la una." În 18 decembrie 1927, după ce de ziua lui de nastere îl felicitase călduros, exclama cu bucurie răbufnita: "Mă bucur că baram într-un an văd scrisoarea ta, pe care o prețuiesc mult, nu pentru că este a unui om mare în lume, ci pentru că e a copilului meu mult iubit." Nu putea însă ocoli un
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
Pillat, ultimul constituind în speță o paradigmă și prin deschiderea să de "turist liric" (categorie reprezentată în spațiul francez de Valéry Larbaud, Blaise Cendrars etc.). Că atitudine ideatica avem a face cu un panteism ("pretutindeni călcam în euharistie", ar putea exclama poetul nostru, precum autorul Laudei somnului), iar ca atitudine morală cu o toleranță, cu o larg comprehensiva poziție, dispusă a interpreta pînă și "damnarea" poetului (iubirea pentru contingent) că pe o specie de "păcat" venial, ce ar putea fi absolvit
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
nemaivorbind despre descrierea vizitei la mînăstirea buddhistă și alta tibetana, firește, în înălțimile muntelui. Și, mai sus, ajunge în jungla himalayană, undeva la unsprezece mii de picioare de la poale, pe ceață, pe vînt, frig aspru și ploaie necontenita. dar, extaziat, exclama: "am văzut Kinchinjanga! am văzut Kinchinjanga! Am uitat toate necazurile și toată ploaia și toată ceață." Halucinanta e, aici, descrierea lipitorilor, din cauza căderii neprevăzute în vale: Cine a spus că tigrul, sau leul, sau cobră e animalul cel mai temut
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
Vues după ultima vizită pe care o făcuse muribundului în seara zilei de 17 august 1850. Victor Hugo care îl votase singur pe Balzac, pentru intrarea la Academie, si care fusese respins, ceea ce îl făcuse pe autorul Comediei umane să exclame, aflînd vestea: "Domnilor, eu n-am avut cantitatea, eu am avut calitatea!". Hugo îl văzuse pentru ultima dată, astfel: ...Avea față violeta, aproape neagră, înclinată spre dreapta, barbă nerasa, părul cărunt, tuns scurt... O femeie bătrînă, de pază, si un
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
despre grevă minerilor, urmat de unul despre grevă docherilor, Ken Loach, putea deveni o victimă a prea-încercatilor nervi de spectator! Dar domnul micuț și firav ce privea timid după ochelari, spunea publicului glume de la filmări, era conciliant în fața ziariștilor și exclama disperat "Doamne, ce film prost am facut!" Tot după doi ani s-au întors la Salonic și Bernardo Bertolucci și Lucian Pintilie, dar numai prin ultimele lor filme: Besiged și Terminus Paradis, cel din urmă, inclus în ciclul "Privire asupra
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
alegea o povestire (din ciclul "Nopților") și "o transformă sau, mai exact, o adapta la epoca modernă", conștient că "oamenilor le place să li se povestească lucruri de necrezut. Sau se substituie altui personaj, Salim, ăn momentul an care acesta exclama: "Asta este literatura: o luptă cu moartea", pentru a conchide, apoi, prin vorbele lui Lamarty: "O să le răspundem, narăndu-le povești, povești minunate, de necrezut, smintite, de demult, povești care ai vor face să viseze. Și vom părăsi beciul asta plecănd
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
ănselătoria reală, practicată cu mult duh și minciuna, ficțiunea scriitoriceasca. Depravarea ansa nu este totul... Prințesa ănvărte lumea după cum vrea ea. Din atâția amanți ansa,... diplomați, militari, bancheri, nobili fără vreun hâr, ruși aristocrați fără treaba, Europa toată, ce vreți! - exclama ea ăntr-un loc al confesiunii, nu i-a mai rămas să cucerească decât un scriitor atât de curat și de profund și de moral că acest d'Arthez. Or, aici se ascunde ambiția ei feminină de cocheta atât de experimentata
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
internează ăntr-o clinică, băutor deprimat. De-acolo, ai telefonează: aNu mă mai joacă an Germaniaă etc. ăntr-adevăr, tristă speță, artiștii, fie ei și mari bieți bufoni. an ziua alegerii lui la Academie (an vederea căreia făcuse vizitele de rigoare), Ionesco exclama patetic: ăE pentru totdeauna...a (787). Mai poate să scape, dacă va comite vreo infamie, că generalul Pétain, al consolează Cioran. Ionesco:ăMai șanț speranțe, deciă. Doi români cu umor. Profund neserioși. Ionesco, regretând că a acceptat să fie academician
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
care îi spunea tristă unei prietene așezată pe aceeasi bancă: "Tu, ai auzit că a murit madam Onedin?!"... Se juca serialul bine cunoscut care a rulat mai bine de doi ani de zile la t.v. La fel ar fi exclamat bătrînă pensionara, probabil, dacă ar fi fost vorba de vreun serial balzacian: "Săracă, verișoară Bette, muri, biată de ea..." sau Eugenie Grandet, ori cine stie mai cine... Nu ar fi, așadar, exclus că în viitorul de care vorbim un regizor
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
în două salonul mare al cabaretului. După o frază lungă, pe teme economice. ..."Rezultă, - trage concluzia eroul balzacian, - un simplu adevăr pecuniar pe care nu l-am văzut scris nicăieri... - Care? făcu Bixiou. - Debitorul este mai tare decît creditorul. - Oh! exclama Blondet, eu, in ce ai spus, văd parafrazaraea unei vorbe de-a lui Montesquieu, vorba în care se concentrează Spiritul legilor. - Ce vorba? întreba Finot. - Legile - explică Blondet, - șunt niște pînze de paianjen peste care muștele mari trec și în
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]