284 matches
-
sau mai puțin explicit de aceeași convingere. Ea este mult mai răspândită decât s-ar bănui, deși spiritul timpului impune cu o insistență tot mai evidentă o surdină unor astfel de profesiuni de credință. 3. Eurocentrismul cunoaște și forme de exclusivism radical, uneori absurd. Teza, larg răspândită în unele sfere comparatiste, conform căreia doar the western heritage formează obiectul acestei discipline este una dintre acestea. O formulă ca a lui Fernand Baldensperger (ceva mai veche) La Litterature universelle selon l'esprit
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
față și în mai toate marile literaturi ale lumii. În Franța, de pildă, au fost denunțate nu o dată de Etiemble, de pierre-Henri Levy, în L'Ideologie française (paris, 1984), de alții. Nici o literatură nu poate pretinde drepturi la priorități, privilegii, exclusivism, ierarhizări eterne și definitive. Se înțelege de la sine că aceeași exigență privește și noile literaturi, în plină criză de creștere și afirmare, cum ar fi literaturile arabe, indiene sau altele recent ieșite din aceeași zonă colonială. 4. Combaterea oricăror tendințe
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
caracteristice ale unor secțiuni (focul și apa în eposul antiotoman, calul în cel haiducesc). Fără să ignore alte aspecte (conflict, caractere), studiul evidențiază, cu ajutorul analizei comparative sincronice, îndeosebi valorile artistice. În demersul critic din Structura poetică a basmului, renunțând la exclusivismul vechilor metode de interpretare (genetică, geografică, etnografică) și la preocupările limitative, formale, ale biografismului și documentarismului, optează pentru interpretarea morfologico-funcțională, mai aptă de a surprinde semnificațiile artistice și sistemul de ficțiuni cu regulile lui. Preocupat îndeosebi de valențele artistice, cercetează
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
competitorii de pe arena internațională, cu o intensitate sporită și în număr tot mai mare, pretinde că în „modul său de viață” stă întregul adevăr al moralității și politicii, pe care ceilalți îl pot respinge doar pe propriul risc. Cu un exclusivism crunt, toți competitorii își echivalează concepțiile naționale asupra moralității cu tot ceea ce omenirea trebuie să accepte și va accepta și cu care până la urmă va trăi. Astfel, etica politicii internaționale se întoarce la politica și moralitatea tribalismului, cruciadelor și războaielor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
știință. După opinia noastră, modelul conducerii ca funcție a persoanei a fost un „rău necesar”, în sensul că, pe de o parte, a atras atenția asupra rolului fundamental al persoanei în actul conducerii, iar, pe de altă parte, tocmai prin exclusivismul său a orientat cercetările în alte direcții mai profitabile. 2.8.2. Modelul conducerii ca funcție a situațieitc "8.2. Modelul conducerii ca funcție a situației" Dacă persoana singură nu explică succesul liderului, atunci cine sau ce asigură eficacitatea activității
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Totodată, ele trebuie să combată o serie de prejudecăți existente în mediile organizaționale. Una dintre acestea o constituie credința nemăsurată și nerealistă în valențele unor stimuli motivaționali. Unii cred, în mod nejustificat, că doar banii îi motivează pe oameni. Or, exclusivismul și nerealismul unor programe și practici motivaționale ar fi mai degrabă în măsură să împiedice motivarea autentică a angajaților, decât stimularea lor motivațională. O altă prejudecată se originează în tendința dihotomizării comportamentelor organizaționale în comportamente motivate și comportamente nemotivate. În
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
În explicarea formelor comportamentului uman, un reducționism favorizat de diviziunea și concurența dintre școli sau bisericuțe În domeniul științelor sociale, fiecare Încercând să-și impună propria paradigmă explicativă sau descriptivă. Pentru că orice reducționism (În plan metodologic) este Însoțit de un exclusivism (În plan instituțional). Or, caracteristicile „rasismului simbolic”, deși observabile În atitudini și comportamente, nu au reușit să alunge, mai ales În Statele Unite, caracteristicile vechiului rasism biologico-somatic, bazat, pe de o parte, pe argumentul inferiorității biologice, intelectuale și morale a negrilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ale lui Lévi-Strauss pun bazele unei critici radicale a Înseși ideii de comunicare Între culturi și a idealului de dialog Între civilizații. Ele contribuie la reabilitarea din punct de vedere antropologic, „În numele Științei”, a unor forme de intoleranță, legate de „exclusivismul” identităților culturale și naționale. Acest scurt ocol printr-o lectură critică a unui text de Lévi-Strauss ne-a plasat În miezul problemei fundamentale, aceea de a defini ca extensie și conținut categoria „rasism”, fără a extinde sau restrânge În mod
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
parte, o tendință de articulare a câmpului cultural autohton pe tabere, coterii, grupuri și găști de influență și control. Trebuie să fii cu „ai noștri“ sau cu „ai lor“. Neapărat. Ori, ori. Alternativa nici, nici, pentru care pledez, distruge aceste exclusivisme. Îți oferă posibilitatea de a judeca de unul singur, cu capul tău, de a fi realmente neînregimentat, independent. Și ieși din zona previzibilului, a reacțiilor setate, a comentariilor nemiloase cu „ai lor“ și căldicele cu „ai noștri“. Publicând în mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
proză, critică la Nichita Stănescu, C.D. Zeletin, Victor Teleucă, Svetlana Paleologu Matta și Milan Kundera. Toate într-un discurs critic extrem de concentrat, bazat pe o cercetare acribioasă, din perspectiva hermeneutică, filozofică și socială. Un prim reproș adus canonului postmodernist vizează exclusivismul și radicalismul scriitorilor grupului, credința acestora că maniera poate înlocui stilul, precum și "abuzul" comis față de Nietzsche și de Heidegger atunci când și-i aliază "spre legitimarea deconstructivismului radical" bazându-se pe faptul că aceștia au eliminat transcendența și au izgonit metafizica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
salva tradiția și postmodernismul, conciliind cele două antiteze monstruoase într-un spațiu al transparențelor, comun tuturor antitezelor împăcate" (p. 161). Într-o notă de subsol, acesta precizează că transmodernul "nu se opune niciunei forme artistice viabile respingând orice formă de exclusivism -, pentru el toate fiind la fel de îndreptățite la existență, oricând și oriunde" (p. 248). Modelul cultural creștin treimic deschide calea cunoașterii spre revelația lui Dumnezeu, care se oferă oricărui om, dincolo de etnie și de spațiul căruia îi aparține, în clipa ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
S. Lind, a remarcat mai multe asemănări frapante ale acestui mutant cu marxismul clasic, de la potrivirea de "principii și valori" comune până la coincidențe terminologice ("societate socialistă multilateral dezvoltată" și "multiculturalism dezvoltat", de-o pildă). "Ambele ideologii sunt totalitare", de un exclusivism și o intransigență la limită cu absurdul, frizând comicul, am zice, dacă dincolo nu s-ar căsca nebunia tragică a consecințelor căderii în barbarie și inuman. La fel, "ambele ideologii au pentru evoluția istoriei o singură explicație. Marxismul economic găsea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
antrenat de apariția abecedarului, au fost prevestite încă din pragul secolului al XIX-lea, și încă de nimeni altul decât de mitropolitul Moldovei. În anaforaua sa din 1800 asupra Academiei Domnești din Iași, Iacob Stamati contestă venerabila dogmă pedagogică a exclusivismului religios al educației, însămânțând germenii unui patriotism utilitarist ca finalitate educațională: atribuțiile școlii trebuie extinse dincolo de sfera strict religioasă, astfel încât învățăturile să cuprindă nu doar frica de Dumnezeu și dogmele credinței ortodoxe, ci și să se facă de folos patriei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
instituții sociale. Totuși, această formă de patriotism civic avansată de Aaron nu degenerează în fanatism, pentru că este fundamentat pe legea morală a creștinismului. Plasând patriotismul între principiul christic al iubirii necondiționate a aproapelui (miezul moralei creștine) și "egoismul colectiv" al exclusivismului etnic, Aaron reușește un remarcabil act de echilibristică ideologică. Cărturarul ardelean manifestă o atitudine ambivalentă față de ceea ce numește a fi "virtutea civilă a celor vechi", adică "patriotismul de a iubi pe concetățenii săi și de a le face tot binele
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
va desăvârși prin elaborarea unei "Pedagogii Naționale". În laboratorul uman al instituției școlii, crearea sinelui național a dobândit prioritate în fața modelării sinelui creștin. Anul 1870 poate fi luat ca simbolizând momentul decisiv de cotitură spre etno-naționalismul herderian cu accente de exclusivism. În acest an îi apare, la Iași, volumul postum al lui Simion Bărnuțiu, Pedagogi'a, un adevărat tratat de specialitate, prin care profesorul ardelean refugiat în Moldova intenționa să întemeieze cadrul și să traseze direcțiile învățământului național. Principiul fundamental care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rezidente în naționalism - au revelat din plin valențele distructive ale naționalismului. Experiența traumatică a Holocaustului și a celor două războaie mondiale ce s-au originat ideologic din naționalism a semnalat imperiozitatea morală și politică de imaginare a unor soluții alternative exclusivismelor naționaliste. Sub umbra amenințătoare a trecutului belic naționalist s-a născut proiectul Uniunii Europene, conceput fiind tocmai pentru "a face războiul inconceptibil și material imposibil", după cum enunța R. Schuman (1950), unul dintre arhitecții politici ai noii ordini europene postbelice. Declarația
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
șovinismului, insistând în același timp asupra compatibilității dintre loialitatea patriotică, identitatea națională și specificul românesc pe de o parte și integrarea europeană și identitatea transnațională pe de altă parte. În fapt, literatura civică încearcă să îl disloce pe individ din exclusivismul național în care a fost închistat, propunând ca alternativă o stratificare identitară făcută posibilă prin subordonarea și supraordonarea identității naționale (prin introducerea identității local-regionale, respectiv a identității europene și a solidarității umanitariene pe de altă parte). Strâns legat de aceasta
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cuviință să-și susțină tezele politice a deranjat evident, la plecare l-a condus aceeași formație, intactă: "Una-i una, alta-i alta!", ar fi exclamat Topârceanu. Iar când se susțineau cicluri de conferințe, temele tratate denunțau încă din titluri exclusivismul: în 1935, Ralea a conferențiat despre "Germania și ideologia național-socialistă", după care a urmat Petre Andrei, cu subiectul "Lenin și Rusia sovietică". Imposibilă o astfel de largă deschidere astăzi, când judecata de valoare începe, obligatoriu, cu întrebarea "ăsta, cu cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la concursul ,,cel mai bun colectiv de elevi din țară". Eram, așadar, cei mai bine clasați în ierarhia pedagogiei ce-și propunea să formeze oameni ,,de caracter": harnici, disciplinați, sinceri, modești și... dezinteresați material. Școala aceasta țintea însă și la exclusivismul producerii unor buni învățători. Prin eludarea misiunii esențiale a pedagogului de-a ajuta educatul să atingă nivelul său maxim de performanță, suportam o discriminare. Dar aceasta e doar o reinterpretare a amintirilor din perspectiva unei relatări centrate pe fenomenul discriminării
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Nu estetist. De altfel, este semnificativ de observat că autorul Ritmului imanent a respins cu hotărâre eticheta de critic estetist, pledând consecvent pentru judecata estetică a artei. Vladimir Streinu a evitat sistematic excesele și extremele. N-a fost niciodată adeptul exclusivismului ori al intoleranței fanatice în artă. Ceea ce nu l-a împiedicat să fie ferm în judecăți, de o intransigență întotdeauna justificată, afirmându-și cu seninătate și hotărâre convingerile artistice. Criticul „modernist” na optat niciodată pentru o tabără sau alta, n-
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cultură puternică, dar și de deschiderea necesară pentru a adapta și a adopta de la alții. Exclusiviștii culturali au un mare dezavantaj. Gândește-te la momentul când Împăratul Chinei l-a expulzat pe ambasadorul britanic. Cine au avut de pierdut? Chinezii. Exclusivismul este un lucru periculos“. Deschiderea are o importanță capitală, adaugă Rao, „deoarece Îți dezvoltă tendința de a-i respecta pe oameni pentru talentul și abilitățile lor. Când stai pe chat cu un alt Întreprinzător din altă parte a lumii, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
suporteri. Iorga a intrat în conflict cu A. C. Cuza din cauza antisemitismului rasist excesiv al acestuia. Iorga era gata să accepte orice evreu care se identifica cu România, sămănătorismul și platforma partidului; Cuza se opunea acestui lucru și susținea cu tărie exclusivismul antisemitic 223. La vremea aceea, Iorga nu era filosemit, dar nu împărtășea ura lui Cuza față de evrei. Fapt este că noul partid era primul partid politic român cu un program antisemit declarat. Pe lîngă Iorga și Cuza, conducerea partidului era
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
garanții în drept și în fapt, ca și ceilalți cetățeni români. Orice îngrădire, directă sau indirectă a drepturilor cetățenilor, sau invers, stabilirea de privilegii, directe sau indirecte, pentru cetățeni, pe temeiul rasei, religiei sau naționalității lor, precum și orice propovăduire a exclusivismului sau a urei și disprețului de rasă, religie sau naționalitate, se pedepsesc de lege. Articolul 5 Fiecare cetățean român este singur îndreptățit a-și stabili limba maternă sau naționalitatea să. Orice amestec din partea oricărei autorități în această privință este interzisă
LEGE nr. 86 din 6 februarie 1945 privind Statutul Naţionalitatilor Minoritare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128979_a_130308]
-
acces spre adevăr. Suntem într-o epocă în care pluralismul este modul de a aprecia, pluralismul pe toate planurile, începând de la planul econom până la planul valoric, unde nu se justifică, chiar dacă există ca fenomen, nu se justifică nici un fel de exclusivism. Nu pot aci să susțin sau cineva n-are cum să justifice teza că valorile științifice sunt mai valori decât valorile etice sau valorile estetice mai valori decât valorile morale. Aici există un pluralism în care trebuie să admitem autonomia
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
unul dintre acestea. Și asta în ciuda faptului că, așa cum menționa Mihai Jigău (14, p. 65), Pare din ce în ce mai dificilă conturarea unui domeniu cât de cât precis al segmentului școlar și social al supradotaților, limitele acestuia devenind tot mai elastice - de la un exclusivism inițial, probabil datorită presiunii psihologice indirecte a tendințelor egalitariste, referitoare la rolul inteligenței, s-a ajuns la lărgirea considerabilă a conceptului. Se merge până acolo încât se acceptă ca supradotați (Portland Public School, 1959). Această extindere, chiar dacă aparent sugerează o
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]