767 matches
-
Dumnezeu le-a îngăduit păgînilor să venereze astrele ca să nu se închine la opera propriilor mîini; astfel, lumina materială și strălucirea decorațiunilor unei biserici poate conduce către lumina inteligibilă și imaterială a lui Dumnezeu (S. Gero). Prin serii de manuscrise exegetice s-au transmis numeroase fragmente din opera lui Ipatie. Există trei (din care două în latină) dedicate Psalmilor, insuficiente însă pentru a demonstra că Ipatie compusese un întreg comentariu al acestei cărți. Manuscrisele dintr-un catenar consacrat profeților minori conțin
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cu Marta. în acest corpus intră și Discursul despre Albian, un elogiu într-un stil mai degrabă emfatic al unui călugăr care plecase de la Ancira la Ierusalim, pentru a se stabili apoi în pustia Nitriei. Trei manuscrise dintr-un catenar exegetic consacrat Cîntării Cîntărilor conțin comentarii ale acestei cărți semnate doar de doi autori: textul complet al Omiliilor despre Cîntarea Cîntărilor al lui Grigorie de Nyssa alternează cu acela, tot complet, al Comentariului la Cîntarea Cîntărilor al lui Nilus, care a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cristos, este o profeție a istoriei mîntuirii, iar mireasa este sufletul care se înalță spre contemplarea lui Dumnezeu, punctul de vedere fiind cel al ascezei monastice. Această concepție asigură unitatea operei, care nu se poate înscrie nici într-o tradiție exegetică bazată pe litera textului (de tip antiohian) și nici într-una bazată pe alegorie (de tip alexandrin). Am semnalat faptul că acest Comentariu poate să aparțină foarte bine autorului care a scris și Peristeria. Unele fragmente atribuite lui Nilus se
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o legătură strictă cu liturghia, cum este imnul Despre cutremur și pîrjolire, deoarece acestea conțin referiri la evenimente din vremea poetului. Poetul vine după alți autori de imnuri și predicatori și se inspiră din opera lor, reluînd teme și motive exegetice; Maas crede că, dacă am cunoaște mai bine producția liturgică din secolul al V-lea, importanța lui Roman nu ar mai fi atît de mare. însă în acest fel judecau criticii pînă acum cincizeci de ani: presupuneau că ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conchide că o influență sigură poate fi dovedită numai în ce privește raportul dintre Vasile din Seleucia și Roman. în afară de aceste imitații, activitatea poetului s-a bazat, în mod logic, pe cele mai cunoscute texte din Scripturi, el a reluat toate instrumentele exegetice obișnuite, cum sînt tipurile și reprezentările simbolice, care abundă în imnurile sale. La Roman nu găsim elemente doctrinale propriu-zise. Cercetătorii au crezut că există unele amănunte care îl apropie de doctrinele teologice ale lui Iustinian, cum e formula „unul din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trecut și să reia tezele lor. Această vlăguire era deja oarecum perceptibilă la Teodoret al Cyrului, a cărui producție enormă nu se caracteriza și printr-o bogăție de idei, ci prin repetarea acestora la nesfîrșit. Importanța mai scăzută a producției exegetice creștine din secolul al V-lea are drept cauză și faptul că ea s-a pierdut în bună parte și de aceea nu putem să reconstituim profilurile scriitorilor cu aceeași siguranță ca atunci cînd îi analizăm pe exegeții din epocile
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alt motiv ce ne trezește interesul constă în faptul că aici este folosit pentru prima oară pentru textul sacru termenul „introducere”, utilizat deja pentru operele analoage din filozofia păgînă, cum e cazul introducerii lui Porfiriu la logica lui Aristotel. Criteriile exegetice ale acestui scriitor necunoscut par apropiate de cele ale școlii antiohiene, pentru că Adrian pledează pentru evitarea interpretărilor prea îndrăznețe și pentru o lectură prudentă. Așa cum am spus, nu se știe cine a fost acest Adrian. Fotie (Biblioteca, cod. 2) îi
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
textului, alcătuite adesea din puține cuvinte, prin care este explicată o expresie ori este parafrazat un verset, și care au drept scop nu atît exegeza propriu-zisă, cît educația morală. Pentru acest tip de exegeză, Hesychius preferă metoda alegorică. Acest proiect exegetic neobișnuit (atestat totuși, chiar dacă proporțiile lui sînt reduse, în cazul lui Origen și întîlnit și la Ieronim) se explică dacă ne gîndim că acest comentariu al lui Hesychius este destinat liturghiei. Comentariul poate fi completat într-o fază ulterioară prin
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cărților profeților: a comentat Isaia, Daniel, Iezechiel și cei doisprezece Profeți Minori. S-au păstrat Comentariul la Isaia și scolii la celelalte comentarii în manuscrisele catenare (mai numeroase sînt scoliile la Comentariul la Profeții Minori). Titlul prologului la întreaga operă exegetică a lui Hesychius dedicată profeților este interesant întrucît ne informează în privința modului cum lucra autorul: împărțire în stihuri (Sticheròn) a celor doisprezece profeți, a lui Isaia și a lui Daniel, care are pe margini (en parenthesesi) explicarea celor mai dificile
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în privința modului cum lucra autorul: împărțire în stihuri (Sticheròn) a celor doisprezece profeți, a lui Isaia și a lui Daniel, care are pe margini (en parenthesesi) explicarea celor mai dificile pasaje. Titlul pare oarecum neobișnuit (ca, de altfel, și metoda exegetică, pe care a explicat-o S. Leanza) și vrea să spună că textul biblic era divizat în unități mici (stichoi) chiar de către Hesychius, altfel decît este el împărțit acum în Septuaginta, și că pe marginea textului existau glose explicative pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
parte dintr-un comentariu. Bibliografie. Ediții: PG 85, 1361-1826; O. Bardenhewer, op. cit., pp. 83-86; Th. Zahn, Der Exeget Ammonius und andere Ammonii, ZKG 38 (1920), 1-22; 311-336. O dată cu trecerea de la secolul al V-lea la secolul al VI-lea, activitatea exegetică slăbește și mai mult și crește ponderea materialului compilat, așa cum s-a putut constata la scriitorii amintiți mai sus. Dovada epuizării exegezei originale este apariția unui gen literar care, pe de o parte, ar trebui să fie cît mai funcțional
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
referim la așa-zisele „catenarii”, despre care am vorbit deja de cîteva ori: termenul este traducerea echivalentului grecesc prin care este vizualizată (dacă se poate spune așa) structura unui anumit tip de comentariu, bazat exclusiv pe o serie de pericope exegetice de proveniență diversă, înșirate una după alta ca să formeze un fel de lanț. Autorul catenariilor (care, în general, a rămas anonim, chiar dacă unele au ajuns să fie recunoscute după numele unor exegeți) a preferat să comenteze pasaje izolate dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cunoscut tip de catenar este cel care are în centrul foii pericopa biblică, scrisă astfel încît să iasă în evidență și să fie lipită de marginea internă, în timp ce în jurul ei sînt dispuse pe cele trei margini exterioare extrasele cu conținut exegetic. Genul catenariilor se impune la începutul secolului al VI-lea, iar apoi îl întîlnim în întreaga epocă bizantină. Chiar dacă, evident, e lipsit de originalitate intrinsecă, a avut o anumită funcție, deoarece prin intermediul catenariilor s-au salvat, fie și fragmentar, multe
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pot fi găsite în repertoriile specifice. De un succes tot mai mare se bucură o altă formă literară, care era practicată deja de multă vreme, aceea a „întrebărilor și răspunsurilor” axate pe probleme cu conținut religios, în general dogmatic și exegetic. Și acest gen literar va ocupa un loc fundamental în sistemul cultural bizantin. Exegeza alegorică rămîne predominantă după ce criteriile pe care se bazau abordarea literală și critica istorică s-au epuizat (sau rămăseseră valabile poate doar în școala antiohiană); în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scris o Metafrază a unor versuri de Homer, din care nu s-a păstrat nimic, și un Encomion al împăratului Anastasius; lui Procopius i-au fost atribuite și alte opere, însă nu sînt autentice. Bibliografie. Ediții: PG 87, 1-2 (operele exegetice); CChr.SG 4, 1978 (Catena in Ecclesiasten: S. Leanza); pentru Catenarii cf. G. Karo, I. Lietzmann, Catenarum Graecarum Catalogus, Göttingen, 1902; o privire generală în O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 84-91; pentru Epistole cf. Epistolographi Graeci, Didot, Paris, 1873 (R.
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la lumea pe care a descris-o în opera sa. însă nici numele Cosma și nici supranumele „Indicopleuste” n-au figurat în texte de la început: ele apar abia în secolele al X-lea și al XI-lea în manuscrisele catenariilor exegetice consacrate Psalmilor și Evangheliilor. Fotie face un rezumat al Topografiei creștine a lui „Cosma” și aproape o desființează (Biblioteca, cod. 36), însă nu cunoaște nici numele autorului și nici titlul precis al operei. Nici autorul nu-și menționează vreodată numele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pămînt în partea de jos, și de bolta cerească, în partea de sus; deasupra este împărăția cerurilor, indestructibilă și eternă. S-ar părea că această doctrină a celor două condiții pe care ne-o prezintă Cosma derivă din tezele școlii exegetice din Antiohia, mai precis din tezele școlii nestoriene de la Nisibi, contemporană cu scriitorul nostru. După ce a așezat astfel lucrurile în univers, Dumnezeu l-a creat pe om, care urma să treacă de la o catastază la alta. După aceea, Dumnezeu îi
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tratare a realității, o anume atitudine narativă, viziunea fenomenologică, aspectul general al scriiturii anticipează cu mai mulți ani apariția Noului Roman francez, din a cărui perspectivă proza scriitorului român capătă noi valențe. Publicarea unor traduceri în Franța a generat contribuții exegetice extrem de substanțiale, care au confirmat statura modernă, europeană a scrierilor lui B., iar Inimi cicatrizate a fost transpusă imediat după apariție în idiș și a cunoscut câteva ediții în Israel, precum și versiuni în alte câteva limbi. Faptele se aureolează de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
doar numele - a intrat din nou În zona cea mai vizibilă a istoriei culturale românești. Mi-am propus aici să verific in concreto alcătuirea nuvelei lui Eliade din 1940, pornind de la toate premisele care se pot reuni. Este o operație exegetică aproape inexistentă, sau cel puțin neconvingătoare, dacă nu vom anticipa puțin rezultatele care se pot obține. Matei Călinescu oferă recent o soluție În care se pot Încadra just, dar și confortabil, mai multe tipuri de comentarii eficiente la proza fantastică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În fond, deplasându-se către India, scria Faptul magic: manuscrisul nu a fost regăsit, dar În amonte de suma acestor probleme Îi putem depista profilul ascuns printre problemele generației. Interpretarea pe care o desfășor aici nu va aparține Însă premiselor exegetice eliadiene, iar dintre toate, cel mai puțin „hermeneuticii creatoare”, pe care de altminteri aici i-o aplică din plin lui Honigberger tocmai pentru că o exegeză istorică 1 lipsea cu desăvârșire 2 pentru publicul românesc. Nu ar fi ușor să trecem
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ori incoruptibilitatea textului Adi Granth (după Guru Arjun). Prezent odinioară la Amritsar și mutat apoi la Kartarpur (1603-1604, de unde numele recenziei conservatoare, Kart³pur Bș•), textul și-a adăugat recenziile Banno Bș• și Damdami Bș•, ultima fiind obiectul unor puternice convulsii exegetice a comunității Khalsa din ultimii ani2. Vechea armonie instaurată și controlată de Ranjit, cea dintre sikhism, islamism și hinduism (fie el chiar mokÌa sindicalizată, cum propunea Romila Thapar), este cea care a produs câteva seisme dramatice În istoria subcontinentului, din
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
De aceea să nu uităm că șansa unui studiu în general este acordată de capacitatea de a compara între diferitele abordări ale aceleași teme. Paralelismul este deci un corolar în credința că toată învățătura esoterică a lumii este unitară, studiile exegetice comprehensive putând fi luate ca bază pentru toate doctrinele 222, dar să nu cădem în greșeala de a accepta cuvinte cu același sens semantic din limbi diferite dorind ca ele să aibă același tâlc. O regulă a învățaților rabini, a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ierarhiei post-apostolice este strâns legată de natura sacramentală a Ecclesiei, atât sub raport istoric, cât și doctrinal. Exegeza romano-catolică consideră pasajul de la Matei XVI, 18 despre întemeierea Bisericii pe Petru ca reprezentând expresia unui principiu primordial pentru cinul ecleziatic. Problema exegetică pe care o ridică acest pasaj nu se rezumă numai la întrebarea dacă Biserica se întemeiază pe credința lui Petru, conform vechii și unanimei tradiții patristice. Dimpotrivă, precum a ilustrat critica catolică, chestiunea principală vizează aspectul eventualei succesiuni a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
după cum urmează: "ființarea este voință de putere și eterna reîntoarcere a identicului". Prezentată astfel, interpretarea heideggeriană are întru totul aspectul unei violențe arbitrare, care așază opera lui Nietzsche pe patul lui Procust al întrebării asupra ființei. Dar dacă urmărim trama exegetică pe care Heidegger a urzit-o pas cu pas, la final este clar că pentru el trebuie în primul rând "să-l ascultăm pe Nietzsche însuși, să ne punem întrebări împreună cu el, prin intermediul său și astfel în același timp împotriva
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
unor autori și a unor opere, însoțită de citarea unor autorități sau de invocarea câtorva dogme de teorie literară. Pentru a depăși acest nivel, sunt neapărat necesare analize si comparații analitice. Pe de altă parte, un eseu care este pur exegetic trebuie, prin însăși existența lui, să ne ofere o cât de mică judecată de valoare ; iar dacă face exegeza unui poem, să conțină o apreciere a valorii estetice, nu a celei istorice, biografice sau filozofice. Faptul însuși de a dedica
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]