2,392 matches
-
rîndurilor puțin numeroase pe care le tipărisem, găsindu-le "idealiste", "mistice" sau vădind o "critică de salon". Adică nocive, punînd în grea primejdie ordinea socialismului, biruitor, totuși, în pofida oricăror piedici, aliniindu-se, cum s-ar fi exprimat unul din corifeii exegezei realist-socialiste, bandelor contrarevoluționare... Drept consecință, vreo șapte ani în șir, ca-n Biblie, n-am mai putut publica aproape nimic. Credeți-mă, dragi cititori! În acel răstimp sensibil la culme, al trecerii de la tinerețe la maturitate, în care nu mai
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
semne pe care nu întotdeauna le regăsești pe scenă. Am avut o experiență similară la Avignon, în '96, cu doi regizori bulgari, Margarita Mladenova și Ivan Dobtchev. Seara am văzut Livada de vișini, iar a doua zi am ascultat o exegeză savantă și ușor prețioasă asupra montării, extrem de captivantă în sine, nu și foarte înrudită cu ceea ce văzusem, deși autorii erau regizorii înșiși. După părerea mea, Hausvater este din ce în ce mai puțin convingător în demersul scenic. Un soi de superficialitate barocă și zgomotoasă
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
și Alcibiade, Ion Pillat se poartă după cutuma locului, fiind mai simbolist decît parizienii la Paris, mai neaoș, acasă, decît românii și mai clasic decît grecii în Grecia". Sînt expresii de gamin, care împrospătează tonul, făcînd din lectura acestei importante exegeze și un prilej de delectare. Lucru rar în critică, Al. Cistelecan are o notă stilistică proprie, după care îl putem recunoaște cu ușurință. Al. Cistelecan, Celălalt Pillat, Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000, 364 pag., prețul 60.000 lei.
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
temei. I s-au reproșat negativismul aprioric și, implicit, neconstructivismul unei asemenea atitudini... prea critice; iar cei care i-au admirat spiritul ludic și au încercat să-l perpetueze n-au reușit s-o facă decât prin simple gesticulații. Seriozitatea exegezei în stilul Regman rămâne încă un capitol puțin "explorat", ca să uzez de un cuvânt des folosit de autor în legătură cu operele literare. Cronicar prin excelență, a avut curajul să rămână așa până la capăt. Volumul postum, intitulat Ultime explorări critice (ed. Atlas
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
intitulată Eminescu și editorii săi (în două volume). Deosebirile dintre cele două cărți sînt mari și semnificative. Dacă la dl Pericle Martinescu preocuparea aceasta era un util hoby, la dl N. Georgescu preocuparea e de esență, ea fiind chiar rostul exegezelor sale de istoric literar. Cartea a fost, la origine, o teză de doctorat și se inserează într-un proiect ambițios de perspectivă a unor cărți despre destinul operei și vieții marelui poet. Proiectul, anunțat la sfîrșitul fiecărui volum, prevede cărți
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
mai făcuse cînd îl înlocuise din funcția directorială, aducîndu-l, în locul lui, pe Gr. Păucescu. Să revin însă la noua carte a d-lui N. Georgescu, negreșit învățată și serioasă, în care ecourile amintitului scenariu se fac, totuși, auzite. Dar, repet, exegeza (dincolo de aceste răbufniri) este demnă de toată lauda. Se iau firește, la rînd, diacronic, edițiile din lirica (dacă e cazul și proza sau publicistica) eminesciană, fixîndu-li-se, prin avizată analiză textologică (grea meserie, aducîndu-mi mereu aminte de exclamația unui erou real
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
și acela nu al naturii, al unor stații intermediare), confundarea severității științifice cu prețiozitatea terminologiei". Și, în genere, osîndind abstragerea excesivă, fetișizarea doctrinelor și a sistemelor: "Prea mult devotament față de o anumită școală ori o anumită modalitate de receptare și exegeză a faptelor poate oricînd lua înfățișare de pedantism, automatizare, încremenire". Lanțurile doctrinei sînt comparate cu cele metalice, reducînd sensibilitatea, mărginind cîmpul vizual, atentînd la agerimea spiritului. Împotriva acestor nefaste efecte se recomandă "antidotul poeziei". Desigur, eseistul nostru n-a rămas
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
înțelegerii a patru din romanele lui Rebreanu. Nu-mi pot, totuși, înfrîna observația că lipsind analiza la amintitele romane, dl Liviu Malița ne-a oferit o exemplară analiză, din perspectivă psihanalitică, despre cîteva romane ale lui Rebreanu, dar nu o exegeză despre întreaga sa operă. Liviu Malița, Alt Rebreanu, Editura Cartimpex. Cluj, 2000.
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
sta căpătîi pentru investigație și studiu. Și nu mă sfiesc să spun că, împreună cu zeci de volume de memorialistică, văd în această înfăptuire culturală, mîndria mea de editor, privind, azi, nostalgic, la trecut. Iar colecțiile "Momente și Sinteze", care, prin exegeze de valoare, au relevat momente semnificative din evoluția gîndirii teoretice a valorilor literelor românești (să amintesc numai remarcabilele studii Paul Cornea, "Originele romantismului românesc", Nicolae Manolescu "Arca lui Noe", Ovidiu Bîrlea "Folclorul românesc" (două volume), Ovid S. Crohmălniceanu "Literatura română
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
teoretice a valorilor literelor românești (să amintesc numai remarcabilele studii Paul Cornea, "Originele romantismului românesc", Nicolae Manolescu "Arca lui Noe", Ovidiu Bîrlea "Folclorul românesc" (două volume), Ovid S. Crohmălniceanu "Literatura română și expresionismul"). Iar colecția "Universitas" a promovat lucrări de exegeză, la origine teze de doctorat, ale unor cărturari debutanți. E un bilanț remarcabil care a fost și, din păcate, nu mai poate fi. Se poate spune că niciodată, în istoriografia literară românească, nu a fost o perioadă atît de stimulativă
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
origine teze de doctorat, ale unor cărturari debutanți. E un bilanț remarcabil care a fost și, din păcate, nu mai poate fi. Se poate spune că niciodată, în istoriografia literară românească, nu a fost o perioadă atît de stimulativă a exegezelor istoriografice, ca și a instrumentelor de lucru de care ducem, cronic, atîta lipsă. Dar acestea, are dreptate confratele Iordan Datcu, nu sînt decît un compartiment al activității de anvergură al Editurii Minerva. Temelia o crea redacția de clasici români, publicați
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
îmi place mult poezia chtonică a lui Pillat. Aceasta nu înseamnă că trebuie ignorată opera sa din prima și a treia sa vîrstă lirică. De altfel, recent, un foarte dotat tînăr critic, dl. Al. Cistelecan, a publicat o astfel de exegeză intitulată Celălalt Pillat. Și are dreptate în demersul său critic. Nu uit să adaug că ediția pe care o comentez încă poetul, în 1944, a deschis-o cu versurile sale de licean, Cîntece de demult, îndatorate total aproape sămănătorismului (a
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
să prezint câteva idei din prima carte, fiindcă ea conține un experiment interesant. Când am început lectura, am crezut că autorul, Craig Brandon, jurnalist cu o bogată experiență, în prezent profesor la Keene State College din New Hampshire, supune unei exegeze critice faimosul roman al scriitorului american (despre care am aflat și unele lucruri necunoscute mie, cum ar fi: vizita făcută, în 1927, în Uniunea Sovietică, având ca rezultat lucrarea Dreiser privește spre Rusia; faptul că, la câteva luni înaintea morții
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
a scris și s-a vorbit despre Bacovia și despre bacovianism, senzația că esențialul a rămas nu doar neatins, ci chiar intangibil instiga încă pe lectorul model, ca și pe cel comun. După ce eforturile, adesea supradimensionate în raport cu propriile mize, ale exegezei au sfarsit prin a aproape toate aperturile înserate, de la simplificatoarea schemă a simbolismului ( , ), trecand prin decadentism, avangardă și ajungând la tentațiile, inca puține și timide, ale unei recuperări postmoderne, poezia bacoviană nu încetează să ne provoace." Răspund provocării, cu lungi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
poeziei este departe de a se fi încheiat. Mai activ și mai inspirat decât oricând, criticul exilat la Târgu-Jiu urmărește mai departe tot ce se întâmplă în poezia noastră de azi. Comentariile sale risipite în zeci de periodice reprezintă o exegeza neîntreruptă și de mare anvergură a fenomenului liric de dupa 1989, atât de greu de cuprins într-o conștiința critică, din cauza diversității, imprevizibilității și confuziei de valori prin care se caracterizează. Cea mai bună dovadă o constituie cele două volume cu
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
interpretativ este un act de înțelegere și explicare, intepretarea în sine are un caracter performativ: ea produce, dă naștere unui nou univers care nu exista înainte. Exemplul cel mai limpede și lesne de înțeles din carte este cel privitor la exegezele Torei în tradiția iudaică. Canonizarea textelor sfinte, așa cum o analizează Iser, se referă la traducerea cuvîntului sacru în viața de toate zilele a comunității. Lectura Torei deschide un spațiu între text și exegeza sa, ca un fel de tensiune între
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
înțeles din carte este cel privitor la exegezele Torei în tradiția iudaică. Canonizarea textelor sfinte, așa cum o analizează Iser, se referă la traducerea cuvîntului sacru în viața de toate zilele a comunității. Lectura Torei deschide un spațiu între text și exegeza sa, ca un fel de tensiune între două tipuri de autorități: cea care se exercită direct (textul sacru), și cea care oferă acces la autoritatea primară (comentariul). Cu timpul, prima autoritate, cea directă, e doar întrezărită, pentru că nu mai sîntem
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
care se exercită direct (textul sacru), și cea care oferă acces la autoritatea primară (comentariul). Cu timpul, prima autoritate, cea directă, e doar întrezărită, pentru că nu mai sîntem conștienți de ea decît prin intermediul celei de-a doua, comentariul. Distanța dintre exegeză și text se reduce în însuși actul intepretării, ca act performativ, care menține vie iluzia textului pe care îl intepretează, creînd însă altul. Acest altul este ceea ce Iser numește emergență. Cartea se poate descrie cel mai bine ca fiind o
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
și încă mai mult decât în orice alt studiu de naratologie, pentru că tot întrebându-se de ce nu avem roman, de când și până când, ce, cum, încotro, criticul agață tot felul de probleme de istorie modernă și de ideologie liberală. În plus exegeza romanului, gen prin origine și prin definiție burghez, activează o funcție inerțială a culturii, de a reproduce simbolic o realitate pierdută, lucru pe care, de altfel, autorul îl și declară, pentru cine știe să citească, în eseul introductiv. Corinticul? Corinticul
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
natura sa, ci este limitat de prezența opusului său, așa cum viața este limitată de moarte, iar lumina, de întuneric 5. Pentru că natura divină este Binele însuși și nu admite opusul acestuia, Dumnezeu este infinit și fără limită. Crucial pentru înțelegerea exegezei Sfântului Grigorie este conștientizarea preocupării sale pentru penetrarea implicațiilor infinității lui Dumnezeu: călătoria spre perfecțiune este una fără sfârșit pur și simplu pentru că nici o ființă creată nu poate înțelege Ființa infinită a lui Dumnezeu care este, în principiu, incomprehensibilă. Limbajul
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
stabilind și conexiuni între tematica principală a universului fitzgeraldean și anumite opțiuni creatoare sau critice autohtone. Rezultă o încadrare complexă, dintr-un unghi tributar studiilor culturale, a operei lui Fitzgerald, pe un mapamond al artelor unde, pentru prima oară în exegeza închinată acestui important autor al modernismului american, vocea românească se aude distinct. În prima parte a studiului se demonstrează argumentat cum potențialul de reflectare simbolică a condiției umane, de care dispunea jazzul încă din primele sale faze de dezvoltare, a
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
care i-a permis închegarea unei viziuni panartistice și cu adevărat mondializate în care să încadreze opera lui Fitzgerald. Este îmbucurător faptul că primul studiu monografic românesc al operei lui F. Scott Fitzgerald oferă atâtea puncte de vedere inedite față de exegeza americană, deja clasicizată.
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
pentru a apărea în 1962 la Paris. Într-o mică prefață din 1997, Petru Dumitriu afirmă despre Incognito: "principala mea operă scrisă în Occident" (p. 1220). Desigur că ansamblul "biografiilor, autobiografiilor și memoriilor contemporane", cunoscut abia acum, își așteaptă o exegeză special consacrată subiectului, cu interpretări care să-i releve noutatea, coerența, miza, subtextele și legăturile ascunse cu restul operei. Petru Dumitriu e un scriitor de redescoperit, dincolo de orice scepticisme, prejudecăți sau entuziasme necugetate (după caz). Această ediție selectivă în trei
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
ar fi trebuit să-l avertizeze, iar cultura estetică să-i dea reperele necesare". De unde rezultă "metoda" de-a realcătui selectiv opera compozită, prin eșantioane, de-a scoate în prim-plan textele viabile, chiar dacă ele contrazic fălosul ansamblu ca și exegeza ce i s-a închinat, parazitînd pe aparențe. De-a pune accentul, generos, pe ceea ce par a fi germenii supraviețuirii: "Așa că unui poet al cărui sistem a luat-o înaintea efectivelor sale puteri lirice i se va întîmpla ca în
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
niște fetișuri, nu mai apar distanțați în mod arbitrar de restul autorilor, "de rînd". Pretinsa lor zeitate primește cîte un zbenghi critic, așa cum se și cuvine în climatul unei liberalizări. Indiscutabil, valoarea acestor poeți se va clarifica numai prin înlocuirea exegezei encomiastice cu care au fost obișnuiți printr-una a normalității. În întîmpinarea unui asemenea discurs al autoreglării conștiinței critice, Constantin Abăluță vine cu un punct de vedere personal, interpretabil la rîndul său, însă cu atît mai demn de interes. Astfel
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]