3,476 matches
-
al lui Iureș, situațiile pe muchie de cuțit, tragismul cabotin al histrionilor. Fiecare dintre ei este un creator de teatru. În Utzbach, la Teatrul Act sau aiurea. Fiecare, Dabija, Iureș, Seciu au cîte o variantă personală la Roata istoriei și exersează fețele delirului verbal.
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
o supărătoare și obositoare etalare orgolioasă de cunoștințe literare: "La Blaga "pura veșnicie absolută", - imponderabilul, - e sufletul ce este greu. "Nemurirea sufletului", cum scrie în Vorbiri însingurate fiul lacrimilor fericitei Monica, Sf. Augustin. Îngustarea vederii, convertirea la religia eului, o exersează fichteanul Novalis "Nu este oare universul în noi [...]"" (p. 108). "Ce trib de zei" exclamă Aura Christi și înghesuie pe fiecare pagină cuvinte mari care afundă și mai mult eseul în obscuritate: "absolut", "limanurile supraomului", "miraculos", "olimp", "tectonica" primordială a
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
mulțumită. Soțul cîntă o polcă. Bat tactul plesnind șlapii din plastic în iarba rară din preajma cortului. Asta fac!" Predispoziția pentru analiză o descoperim sub forma unei mărturisiri din Gîndesc intens cum vine miorița: Recunosc că aici îmi place să mă exersez analitic, aici sunt în largul meu, aici mă zbenguiesc eu ca peștele în apă..." După Valahia de mucava (1995), iată-l din nou pe Daniel Vighi pus pe taifas moromețian cu cititorul (îmi permit o comparație a atmosferei volumului Apocalipsa
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
nu-și selectează bine poemele reprezentative și că unitatea țintită înseamnă de multe ori și monotonie. Ioan Flora scrie "aproape-poeme" "rîvnind la statutul de poezie și izbutind fragmentar aceasta". Același ton păstrează și în textul despre lirica lui George Vulturescu. Exersându-și cronica literară începând cu propria generație, a cerchiștilor, și sfârșind cu nouăzeciștii, Cornel Regman a reușit să configureze și o imagine completă, exactă și destul de nuanțată asupra literaturii române postbelice. Schimbările de "canon" nu sunt importante pentru el decît
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
Agârbiceanu și Creangă, cu pasiune și înțelegere, nu-l împiedică să scrie pagini comprehensive despre Daniel Bănulescu, Dan Stanca, Răzvan Petrescu sau Ioana Drăgan. Bineînțeles remarcă excesele și le amendează, în numele aceleiași valori în care crede. Nu gustă "jocul naratologic", "exersat oarecum de dragul lui", ia peste picior ingeniozitatea netemperată a textualiștilor, "necazurile autorului-narator (...) de-a lungul procesului de elaborare căznită a cărții" (în cronica la Constantin Novac), dar se arată incitat de "falsul tratat" al lui Ion Mureșan ("Basmele românilor "recitite
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
încă o dată: "tandemul existențial și psihologic al fiului cu mama, adversitatea față de tată, instaurează un sistem de relații special în familia Glanetașului, asemenea unui triunghi răsturnat. În timp ce tatăl se află în deficit de autoritate, fiul împreună cu mama îi iau locul. Exersînd încă din pubertate ipostaza de stăpîn, intrînd cu vădită satisfacție într-un rol patern, Ion îl crește pe "nesupusul său fiu" care e propriul lui tată, încercînd să-l educe, să-l (re)integreze social, să-i inducă și lui
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
60 la sută din pacienți își mai aduc aminte ce au visat; pe urmă, procentajul scade și nimeni nu-și mai amintește nimic. Atît de activ cerebral, somnul paradoxal se pare că ar sluji la maturizarea creierului. Punându-l să exerseze, ca și cum... Sau ajută la fixarea amintirilor pe bază de conexiuni. Doctorul Jouvet merge și mai departe pretinzând că, în această fază, care ar fi o întoarcere spre sine,... un répli sur lui-même..., creierul triază toate informațiile primite în timpul zilei, însușindu
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
și Orientul Apropiat (Iranul?!). Dar niciodată influența (benefică) a cinematografului transaltlantic și primatul care i s-a recunoscut de înseși avangardele europene n-au fost directe și imediate - nici în timpul unui fondator ca D.W. Griffith. De regulă, s-au exersat paradoxal, ca în cazul Noului Val Francez, cinefilia proamericană propulsînd prin reacție specificul și originalitatea fără ghilimele ale altora, la rîndu-le admirați loial în reciprocitate de ce s-a numit, de pildă, The New American Film. Astăzi, un critic parizian, de la
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
oferă explicații pe gustul tuturor. Iar a doua dificultate, poate mai gravă, este aceea de a înțelege cine sîntem noi înșine. Aceste două tulburătoare mistere, viduri cum le numește Iser - de unde am apărut și cine sîntem - ne obligă să ne exersăm permanent facultatea de a interpreta-traduce lumea din jurul nostru, în speranța că într-o bună zi vom ajunge să interpretăm, și astfel să înțelegem, ceea ce deocamdată ne scapă. Wolfgang Iser - The Range of Interpretation, Columbia University Press, New York, 200 pag., 2000
O antropologie a interpretării by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16494_a_17819]
-
Eastwood, pentru că lupta dintre cei doi cineaști veterani merită un capitol separat. Jeunet e un regizor care se reinventează într-un mod spectaculos. A devenit cunoscut datorită umorului său negru din Delicatessen și Cité des enfants perdus, filme în care exersa principalul său talent: acela de a crea o atmosferă viabilă. Mulți ar spune că atâta lucru e suficient pentru un film de artă, dar pentru Jeunet fiecare atmosferă naște o poveste. De aceea, ți se părea firesc ca locuitorii casei
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
Șușară Psihologii amatori și degustătorii voluntari de metafizică soft au neobositul obicei de a identifica aposteriori în opera, în comportamentul și în gestica oamenilor importanți cutremurătoare iluminări premonitorii. Aproape că nu există poet mai simțitor la problemele existenței și mai exersat în priviri melancolice și în tonuri elegiace căruia să nu i se găsească, după ce trecerea sa în lumea drepților este neîndoielnică, emoționante sclipiri de luciditate, sau numai de intuiție, în legătură cu propriu-i destin. Citind cu oarecare atenție această literatură de
Un pictor și atît by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16086_a_17411]
-
găsesc nicăieri, în mărturisirile din carte, semnul mediocrității: Booth a cîntat în compania unor instrumentiști celebri, a primit sfatul unor mari dirijori, a fost format de mari profesori. Pentru a obține asemenea veritabile privilegii, a petrecut ore în șir, zilnic, exersînd, uneori reluînd de nenumărate ori o măsură, golită de orice plăcere sau farmec prin izolare și repetiție. Întreaga viață a lui Wayne Booth pare a fi fost pusă sub semnul pasiunii lui pentru muzică, după cum o arată fragmentele de jurnal
Din pură plăcere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16105_a_17430]
-
preocupărilor - să se manifeste continuu, politicienii aleg mai degrabă formele de manifestare ce le sînt mai la îndemînă. Neavînd experiența practicii politice propriu-zise, ei pun în operă ceea ce pot manipula cu îndemînare. Și cel mai ușor le este să se exerseze în vorbire. Vorbesc despre ceea ce au făcut, ar trebui să facă sau vor face. Le vine mai ușor să se explice cu vorbe decît cu fapte. Produc (încă) multă literatură orală. Sau o provoacă. Dar, cum nu au aptitudinile (literare
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
dacă e ceva de spus, atunci scriitorul - interesat de politică - va ști să spună mai mult și mai bine decît politicianul. Aflat în proximitatea scriitorului, politicianul își dă seama - în această "zonă de interes" - că "de povestit"-ul poate fi exersat de un povestitor mai bun decît el, situație ce îl împinge de multe ori spre o acțiune pe care nu este în stare să o inițieze, să o definească și să o pună în operă așa cum ar cere natura lucrurilor
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
niște jocuri și m-au bătut. Apropo de politică: mam hotărât cu ce ma-nbrac pe 30 noienbrie la alegeri. O singură chestie mă mai îngrijorează. Nu știu cum să fac să nu bag iar două buletine de vot în aceași urna. O sa exersez acasă toată săptămâna di-nainte. Nu înțeleg de ce nu mă sună Răni. Mia promis că mă sună, lam sunat eu și nu mi-a raspuns și acuma ar trebui să mă sune finca lam sunat eu, dar nu mă sună
Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T. – episodul 6 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20055_a_21380]
-
surpriză, nu găsim nici un mecanism. Faptul că Dan Sociu a ales să reviziteze tocmai o perioadă în care, în poezie, inefabilul e suveran face ca gestul său să nu aibă nimic de paradă culturală. După un deceniu în care a exersat dicțiunea directă și numai aparent antimetaforică, el explorează pe neașteptate emoțiile de dincolo de expresie. Caracteristic pentru această încercare (adaug: reușită fără rest) e ultimul poem din carte, care începe cu o insolitare de toată isprava: „nu există emoții/ pentru ce
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
a ridicat o statuie ecvestră, care dădea foarte bine în parc. Așa încît, de-atunci, de cîte ori apăreau oi negre, ele erau rapid trecute prin foc și sabie pentru ca viitoarele generații de oi comune și curente să se poată exersa în arta sculpturii. Paranteză Uneori, noaptea - medita Puricele într-o ocazie -, cînd insomnia nu mă lasă să dorm, ca acum, și citesc, fac o paranteză în lectură și mă gîndesc la îndeletnicirea mea de scriitor și, cu privirea ațintită multă
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
Ceea ce stă prins ca într-un chihlimbar e omul cu zbaterea sa de a (se) cunoaște și de a afla un drum care să fie al său. Literatura își arogă încă o dată dreptul de a fi deschisă, haotică, fantezistă. Se exersează reîntoarcerea la „mare, moarte și iubire”, se urmează căile sugerate de poezie, mereu aflată - grație lapidarității și ambiguității înalte și încăpătoare a enunțurilor sale - cu un pas înaintea celorlalte specii în sondarea de sine a ființei. Nu e de mirare
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
din el ingredientele din care, în final, se va putea identifica tabloul mare, sensul general-uman. Fragmentarea, neașezarea, mișcarea oarecum browniană sunt perfect motivate de personajele adolescente în căutare de busolă. Prinși în vâltoarea rebelă a anilor ’60, cei patru adolescenți exersează variante de stăpânit lumea, se lasă purtați de curente ideologice divergente, cred în idealuri nobile, dreptate, interes comunitar și uman la scară mondială. Pe măsură ce înaintează spre vârsta maturității, în doar 4-5 ani, ei se vor izola în destinul propriu și
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
pentru sine cu adevărat. Cei pentru care lucrează n-o prea aud; o cred o uitucă și nu-i iau cuvintele în seamă. Copiii i-s morți sau pe moarte, n-are cum să le vorbească, nici cum să-și exerseze duioșia. Băiețandrii întîlniți pe cale, care-i dau totuși „bună ziua”..., trec „mai departe”, fără s-o considere mai mult decît o componentă a peisajului. Mai lasă uneori, ea, să-i încolțească vreun zîmbet firav pe față, un gînd să prindă aripi
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
este asfaltat cu târnăcopul și picioarele. Este vorba despre DN 18 Baia Mare-Târgul Lăpuș. La nici o lună și jumătate de la reabilitarea cu pricina, secțiunea respectivă din DN 18 arată ca după un adevărat bombardament, iar șoferii sunt nevoiți să-și exerseze abilitățile de cascadori dacă vor să spere că o să treacă în siguranță printre cratele de pe drumul național. Departamentului pentru Transporturi și Infrastructură al PSD a publicat o filmare, din 3 martie 2011, care arată că reabilitarea făcută cu metode aproape
Cât a ţinut reabilitarea DN 18, făcută cu picioarele. Craterele dintr-un drum naţional - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/27008_a_28333]
-
un test săptămâna viitoare. - Și ce vei face concret ca să îndrepți nota? (îl ajuți să ia decizia) - Am văzut că ne dă exercitii din culegere la test. O să fac câteva în avans. - Bine gândit (îl incurajezi). La ce program de exersat te gândești? Câte exerciții, când? (îl ajuți să-și facă un plan de acțiune) - Mâine și poimâine nu am timp, dar după aceea, cred că pot rezolva câte 3-4 probleme în plus pe zi. - O să fie suficient? - Cred că da
COACHING: Cum îţi îndrumi propriul copil () [Corola-journal/Journalistic/27036_a_28361]
-
orice caz, când depunem efort fizic să vorbim continuu. Putem învața astfel să ne stăpânim intensitatea vocii și să încercăm să rămânem la un nivel mediu. Nici prea sus nici prea jos. De asemenea, în antrenamentul nostru, este recomandat să exersăm vorbind cu un zgomot puternic de fundal (un exemplu util, este să înregistrăm zgomotul valurilor, șuierul și bubuitul acestora, pentru că seamana mult cu murmurul sau mormăitul a sute de oameni). Acest exercițiu ne ajută și să ne obișnuim cu diverși
Cum ne învăţăm VOCEA să fie de partea noastră, într-o PREZENTARE PROFESIONALĂ () [Corola-journal/Journalistic/27137_a_28462]
-
competente, prezentarea necesită pe lângă studiu și foarte mult exercițiu și practică. Este recomandat să facem exerciții în fața oglinzii și să ne înregistrăm la reportofon, până când ne vom crea o tonalitate și ritmicitate care să ne mulțumească. Cunosc manageri care au exersat luni întregi până au ajuns la nivelul dorit. Primul meu trainer îmi spunea: “învață să spui NU până când limba îți săngerează”. Citește și:
Cum ne învăţăm VOCEA să fie de partea noastră, într-o PREZENTARE PROFESIONALĂ () [Corola-journal/Journalistic/27137_a_28462]
-
suită de întrebări și deschide o altă suită de trasee de reflecție. E vorba, pe scurt, despre raportul (foarte complicat și extrem de interesant) pe care criticii de întâmpinare îl stabilesc (de cele mai multe ori, pe nesimțite) cu genul în care se exersează. Vulgata e, ca orice vulgată, categorică: orice critic in statu nascendi cunoaște, la începuturile lui o perioadă de ucenicie, în care „își face mâna” recenzând fugace cărți din actualitatea imediată. Indiferent dacă, mai departe, acesta va „naufragia” în istorie literară
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]