227 matches
-
felul În care Își arată inferioritatea și În același timp caută cu disperare aprobarea masculului mai bătrân... Cele mai multe femei de aici au o toleranță scăzută pentru tipul ăsta de socializare. Din motive evidente, căci noi nu suntem de față la exhibarea puțelor care are loc la pisoarele societății și nici nu ne atrage ideea de a căuta cine știe ce pămpălău plin de mătreață pe care să-l flatăm Într-un bar după serviciu. Sincer, cine mai are energia necesară? Ca niște fetițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la momentul scrierii cărții, În fața sfârșitului istoriei; mai degrabă, Înaintea Începutului ei. Dar, mă rog, treburile astea au legătură cu convingerile mele, nu cu șocul pe care trebuie să-l fi produs În Centru amenințarea cumplită pe care o reprezenta exhibarea publică a credinței autorului Sfârșitului istoriei, că democrația liberală Înseamnă capătul evoluției umanității și garanția noului ei viitor. Desigur, era un punct de vedere, o idee, dar subteranii știau foarte bine că o idee poate să miște lumea. Iar direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
întinzîndu-mi un număr anterior din Dilema Veche. Nu, nu văzusem, așa că citesc cu atenție. Și fac ochii mari : în urma unei recente experiențe personale, țin să spun că înmormîntarea ortodoxă este cel mai inuman rit de trecere, un spectacol sinistru de exhibare a durerii, mai întîi prin faptul că expune indecent trupul neînsuflețit, creînd în jurul lui un soi de pelerinaj comunitar, apoi pentru că stimulează și întreține suferința, dar și ipocrizia credinței prin tot felul de simboluri și superstiții primitive. Ca să nu mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la Editura Valman din Rm. Sărat, într-o prezentare grafică deosebită, cu ilustrații de Ovidiu Kloșka și coperta de Yves Tanguy. Poezia contemporană este invadată până aproape de sucombarea lirismului, în fond trăsătura sa definitorie, de urât, sordid, grotesc, a căror exhibare în acest spațiu este pentru mulți autori un demers capabil să le creeze iluzia că, așa, scrierile lor scapă de posibilitatea de a fi considerate facile. Ștefania Oproescu este, fără discuție, în afara paradigmei menționate, fiindcă, prin poezia pe care o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a vieții obișnuite: A înfățișa înseamnă, din punct de vedere etimologic, a aduce în fața ochilor. Aceasta poate fi o simplă prezentare, în fața unor spectatori, a unor elemente naturale. Păunul sau curcanul își exhibă splendoarea penajului în fața femelelor, dar în acesta exhibare rezidă din oficiu prezentarea unor elemente neobișnuite, cu totul deosebite, spre a fi admirate. Dacă pasărea mai adaugă și câțiva pași de dans, totul devine o reprezentație, o ieșire din realitatea obișnuită, o transpunere a acestei realități într-o ordine
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
mai adaugă și câțiva pași de dans, totul devine o reprezentație, o ieșire din realitatea obișnuită, o transpunere a acestei realități într-o ordine superioară. Nu știm ce se petrece cu acest prilej în animal. În viața copilului, o asemenea exhibare începe să fie încă de foarte devreme plină de imaginație. Copilul se întruchipează altceva, înfățișează ceva mai frumos, sau mai elevat, sau mai primejdios, decât este el în mod obișnuit. Este prinț, sau tată, sau zgripțuroaică, sau tigru. Copilul cunoaște
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
să găsești cărțile pe care le-a citit toată lumea, dar nu și tu. Spre deosebire de ceea ce se Întâmplă În general În relațiile mondene, mai ales În mediul universitar În care legea e să-ți arăți fățiș cultura, acest joc mizează pe exhibarea inculturii. N-am putea ști să zicem În ce măsură cultura și demonstrațiile pe care le facem În societate instalează o senzație arhaică de rușine, confruntându-ne cu imaginea celorlalți. Jocul constă deci În a te umili cât mai mult posibil, șansele
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
sau ceea ce crede el că este adevărul - Ringbaum Încalcă deci regula de bază a bibliotecii virtuale, mai precis că este Îngăduit să se vorbească despre cărți necitite. Făcând acest lucru, el transformă acest spațiu Într-un loc al violenței, prin exhibarea brutală a intimității sale. Într-adevăr, prin gestul său, el dezvăluie adevărul despre cultură, adică faptul că ea este un teatru Însărcinat să ascundă ignoranța individuală și fragmentarismul cunoașterii. Prin asta, el nu se mulțumește să se dea complet În
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
În literatură, o nouă configurație a trecutului, o altă ordine imprimată acelorași piese și credința În generarea sensului nu atât de către piese, cât de ordinea asamblării lor. IV.3.4. Autoficțiuni apolinice Apolinic, dintr-un singur motiv: pentru că renunță la exhibarea atributelor sexuale ale trupurilor prin intermediul lexicului și a unor registre de limbaj; pentru că tematizează memoria ca păstrătoare În timp a identității subiectului În detrimentul trupului ca afirmare hic et nunc a trăirii. Astfel, dacă prima autoficțiune hard a literaturii franceze pot
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu e forțată, autoscopia este resimțită ca necesară, și de aceea poeta nu cade niciodată în ispita patetismului. S-a vorbit, undeva, despre nefeminitatea poeziei sale; Mariana Codruț refuză, categoric, într-adevăr, dulcegăriile feminine, cochetăriile jocului de-a vulnerabilitatea sau exhibarea frustrărilor de gen. Dur, tăios deci... viril verbul ei sancționează fără drept de apel excesul de subiectivitate forțată. Profilul pe care și-l schițează preferă, dimpotrivă, accentul forței brute, deși una dintre obsesiile ce revin în carte este precaritatea propriului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
străvechi și aer dulce). În al doilea rând, teatralitatea: generalizarea animismului conduce la o ambiguizare a relației privitor-privit; subiectul poetic devine, la rându-i, obiect, fiind contemplat în netrucata sa materialitate. De aici, acceptarea firească a propriului „rol” și inevitabila exhibare a spectacolului: „Obiectul acela din vitrină te privește / te privește dimineața și seara și noaptea / te vede scălâmbăindu-te-n oglindă / te vede dansând de unul singur / te vede cum înfuleci pâine fructe raci țigări vitamine / te vede ieșind din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
Burebista. Recordul în materie îl deține, totuși, șahul Iranului Mohammad Reza Pahlavi, care în 1971 a celebrat printr-un fastuos pachet de ceremonii 2500 de ani de la întemeierea imperiului persan. Ambele evenimente, atât cel românesc cât și cel iranian, urmăreau exhibarea simbolică a vechimii statalității, în ideea de a conferi prestigiu și legitimitate formelor statale curente. A doua evoluție notabilă ține de auctorialitate: numele autorilor manualelor școlare de istorie publicate în perioada regimului comunist nu apar pe copertele cărților, ci doar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
totală. Am ajuns, așadar, Într-un moment În care literatura autobiografică a atins o culme a popularității și, de ce nu, chiar a valorii estetice. Invazia masivă de jurnale, memorii, autobiografii răspunde În primul rând unei nevoi psihologice: o nevoie de exhibare a eului adânc, de mărturisire și de confruntare cu un nevăzut alter-ego, presimțit Între necunoscuții cititori ai acestui fel de literatură. Preocuparea estetică e vizibilă abia Într-a doua instanță, când barierele de comunicare au fost Înlăturate. Abia atunci, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de alții a devenit, Încetul cu Încetul, dacă nu scopul, În orice caz natura inevitabilă a intimității. „Jurnalul numai pentru mine” al lui Tolstoi e un exemplu aproape tautologic al unei serii comportamentale mult mai ample. Diversele titulaturi care, prin exhibare excesivă mai degrabă escamotează cuvântul intim, punându-l Între niște paranteze pline de sensuri și subtexte, vorbesc, la modul psihanalitic, despre raporturile inconștiente ale scriitorului cu textul său și, mai ales, cu acea componentă indefinibilă numită confesiune. Jurnalul unui cobai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
auto)negației. Textele jurnalelor intime relevă mai multe categorii ale intimității. Există, pe de o parte, o intimitate de tip mediteraneean. Strălucit reprezentată de un Cesare Pavese, ea cade În tentațiile lui maso, găsind o imensă plăcere În descrierea și exhibarea rănii și, Într-un sens mai general, În privarea de speranță. Acesta e jurnalul negru, jurnalul lipsei de speranță, al destinului implacabil care cade ca o ghilotină pe biografie. Acestei formule i se opune intimitatea care pretinde un partener și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
privilegiază instituirea senzației de materialitate și de mișcare paralelă la realitate. Ceea ce pictorul ascunde prin reveniri succesive asupra aceleiași părți din tablou, scriitorul se vede condamnat să lase expus privirii. Acest refuz al palimpsestului condamnă jurnalul intim la acumularea și exhibarea unui număr practic infinit de detalii. Însă, printr-o ciudată logică a constituirii semnificațiilor, ele alcătuiesc singurul temei de a contrapune existenței propriu-zise o existență scrisă. Țesătura-capcană Firește, autoportretul rămâne o convenție. Doar lectura (sau relectura) clar direcționată Îl poate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ezitante, stau sub semnul purității și al dragostei. Treptat se produce trecerea spre o lirică în care scenele pastorale interferează cu reveriile livrești, tablourile bucolice ale Banatului montan fiind transferate în zona meditației de sorginte blagiană. Aflate între reflexivitate și exhibarea bucuriei candide de a fi, poemele investesc elementele cu semnificații simbolice puternic individualizate. Pârâul, izvorul, femeia, drumul, pasărea cântătoare, ceața, iarba, grâul și lacrima sunt câteva indicii de identitate ale poeziei lui S., întoarsă spre un tărâm mitic, legendar: „Veneam
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
urban o anumită morfologie, un anumit cadru fizic sub care acesta a fost și este perceput din exterior. Fără nicio îndoială, coordonatele geografice și funcțiile urbane predominante au imprimat fiecărui oraș un specific local, o identitate născută din accentuarea, din exhibarea neprovocată a particularităților. De pildă, pentru intervalul de timp supus analizei noastre, în regiunea Moldovei putem vorbi de următoarea tipologie urbană: avem, în Bacău, un veritabil „Oraș industrial”, în Roman, un „Oraș episcopal”, în Botoșani, o fericită combinație între „Orașul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
urban o anumită morfologie, un anumit cadru fizic sub care acesta a fost și este perceput din exterior. Fără nicio îndoială, coordonatele geografice și funcțiile urbane predominante au imprimat fiecărui oraș un specific local, o identitate născută din accentuarea, din exhibarea neprovocată a particularităților. De pildă, pentru intervalul de timp supus analizei noastre, în regiunea Moldovei putem vorbi de următoarea tipologie urbană: avem, în Bacău, un veritabil „Oraș industrial”, în Roman, un „Oraș episcopal”, în Botoșani, o fericită combinație între „Orașul
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
doar părînd plastice, pentru că duritatea lor e de infarct. Totul filmat, fotografiat și expus aici, cu o publicitate (aflu de la frumoasa și normala fată ghid) năucitoare. Nu e de disprețuit spectacolul autosacrificiului corporal, totul părînd însă, vai, doar o tristă exhibare publicitară. La Saché, micul castel ce l-a protejat pe Balzac să-și scrie bună parte din operă (fortăreață ce, bineînțeles, nu i-a aparținut mereu hăituitului de cămătari), mă dedau, tactil, irepresibilului histrionism. Ating (nepermins): mulajul verde al mîinii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cuprinse în placheta Ispite și biruinți. În fond, acest climat e produs de o sensibilitate în care dominanta este o molcomă melancolie, tipic moldovenească, colorată și individualizată de o doză discretă de intelectualitate și care exclude tot ce depășește măsura, exhibarea, disonanța, insolitul. În același sens pledează și fidelitatea față de versificația clasică, grija pentru expresie și recursul intermitent la virtuțile „cugetării”. Astfel N. putea fi revendicat și de curentele tradiționaliste, iar N. Iorga îl apreciază aproape în termenii folosiți de E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
motivate arbitrar, justificate prin recurs la sugestie, dar făcute plauzibile prin măiestria mijloacelor literare puse în slujba „acreditării” lor. De fapt, demersul caracterologic sau portretistic e un pretext pentru desfășurarea a ceea ce Nicolae Manolescu numea „literatură pură”, un pretext pentru exhibarea ironică a tehnicilor literare, Dicționar onomastic fiind în primul rând „un mare repertoriu de teme și motive literare, de artificii, tehnici și mijloace romanești, privite cu ochiul parodistului, [...] un flaubertian joc de-a literatura, un loc al locurilor comune, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
din alternanța frumos-urât, nobil-vulgar, plăcut-dizgrațios etc., expresii concrete ale tragicului dualism viață-moarte. Asemenea absurdului, grotescul va fi explorat cu precădere de avangarda literară postbelică în sens pozitiv, ca modalitate paradoxală dar adecvată de eliberare, de expulsie magică a răului prin exhibare ritualică în scop terapeutic, sau ca instrument de trezire a conștiințelor amorțite de frumosul convențional. "Nu trebuie ascunse sforile, ci făcute vizibile, deliberat evidente, ajungându-se la grotescul profund, la caricaturi, dincolo de ironia spirituală a comedienilor de salon"180. Imperativul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
joase, ceea ce în planul limbajului corespunde cu stilizarea și esențializarea notației, până la punctul în care imaginea ei devine epură confină cu figura (opusă polemic) a spiritului. Ambii poli ai operațiunii de transgresie sunt reprezentați fără nici o urmă de retorică a exhibării eului, ci - cu toată personalizarea gramaticală - în registrul moral și estetic al impersonalității suverane. Retras în cochilia sinelui, sondat cu tranșanța și transparența autospecției blecheriene, solitarul se contemplă de la distanță, cu o totală răceală: „...pot să mă uit la mine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
creațiile umane din perspectiva lunecoasă a timpului, trecând poemelor (altfel de o limpiditate mediteraneană) un constant frison elegiac. Între participare și contemplare, ea o alege pe aceasta din urmă, după cum optează pentru o afirmare discretă a eului, și nu pentru exhibarea lui grandilocventă. Timpul și contemplația distanțează, efasând contururile lucrurilor și patosul trăirii, bemolează entuziasmele, dar reumple experiențele cu substanța unor sensuri mai pure, smulse parcă irepresibilei treceri. Versurile caligrafiază de regulă asemenea stări: „Și te iubesc acum când nu mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]