2,012 matches
-
visătorilor și bântuiților lumii. Comandantul salută și plecă solemn. Și iar mă gândii la pianul prințesei Trubețkoi... * Nu cu mult înainte, văzusem muzeul din Tobolsk, căsuța de lemn care adăpostea pianina prințesei Trubețkoi, din cea mai nobilă familie a Rusiei, exilată la Tobolsk. Pianul, subțire, plăpând, fusese cărat prin nămeți, tocmai până-n centrul Siberiei. L-am văzut cu ochii mei, singuratic, în odăiță de lemn, șubred, mâncat de vreme, având aspectul unei fosile imemoriale, sugerând doar ideea, spiritul. Nici nu ți-
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
compromisuri, au avut parte de suspecte sanctificări publice. Dar nu ele, destinele aproximative, le vor ține copiilor noștri capul sus. La ei vor răzbate tot esențele tari, ca Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca, chiar dacă și trecutul, și prezentul le au exilat din viața noastră. Chiar dacă ni se pare uneori că ne descompunem ca popor pe zi ce trece. Dacă vă uitați la televizor, aflați că a murit Eminescu doi. Iliescu reinventează galeria disidenței românești: s-a stins o voce critică, pe
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cele mai înalte slăvi pe Marcel. Din această fabuloasă descriere, Ina își imagină că ilustrul tânăr poate fi pus, fără nici un fel de rezervă, pe un soclu alături de Ovidiu Naso, Olga înzestrându-l, în marea ei naivitate, cu grandoarea poetului exilat la Pontul Euxin. - Marcel e omul visurilor mele! conchise ea. - Și dacă...!? - Dacă ce? Știi că ești haioasă? - Vai, Olga, unde ai învățat tu un asemenea limbaj? N-ai fost plecată decât două săptămâni și iată ce deprinderi s-au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
față și își concentră toată forța în cuțitul din mâna dreaptă. Cerul întunecat le bătea în ceafă, ploaia îi ustura prin hainele ude. Picioarele lor amorțite înaintau unul după altul, purtând, pe bocanci, greutăți imense de noroi negru. Se simțeau exilați pe o planetă străină, iar planeta își trimitea spre ei duhoarea de pământ putrezit, înmuindu-se sub tălpile lor. Crampele din stomac îl făcură pe Emil să se oprească și să se adune tot în jurul burții. Daniel îl văzu, se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
internațională. Astfel supusul (cetățeanul) are dreptul de emigrare, statul neputând să-l rețină ca pe proprietatea sa. Pe de altă parte, suveranul are dreptul să-i protejeze pe străinii care imigrează și-și creează așezări. Tot el are dreptul să exileze, În una din provinciile din străinătate pe supusul său, care a comis un delict ce afectează Întreaga comunitate sau statul. Această exilare este, de altfel, deportare, deoarece În locul exilării, supusul nu se poate bucura de nici un drept civil. În virtutea retragerii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai vârstnic al lui Giorgio del Vecchio a scris o lucrare profundă, asupra dinamicii politico-juridice a Statului și Individului, tentând să apere valorile civilizației și libertății. Lucrarea a apărut În anul 1946 (postum, căci filosoful german, de origine israelită, se exilase În S.U.A., unde a murit În 1945). După analize pertinente și de detaliu, asupra funcției mitului În viața socială a omului, asupra lui Platon, gândirii medievale, asupra lui Machiavelli și machiavelismului, Iluminismului și romantismului filosofic, asupra lui Carlyle și Hegel
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Așa te-am luat", aruncă acru bărbatul. "Vii odată cu berea aia sau stai dă arta conversații cu mine?" "Daaa? Văd că ai draci pă tine. Atunci du-te de ți-o ia singur, că nu-s servitoarea ta", făcu soția exilându-se cu demnitate în dormitor, nu înainte de a trânti ușa cu putere. "Ce, fă, ai gălăgie-n gură!?", strigă în urma ei Vasile. "Ai prins coajă, nu? Ia vezi, că poate mă dau jos la tine!" Pufni: "Ia uite, dom'ne
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
foarte la modă. Plecarea de-acasă constituie sindromul oricărei ființe neîmplinite și care se consideră persecutată de destin. Mulți români își părăsesc satul, țara și chiar continentul. Pe tema aceasta există o poveste despre un scriitor moldovean care s-a exilat într-o țară îndepărtată, sperând să i se recunoască talentul, să devină autor de bestseller-uri și să sfârșească prin a scrie scenarii de film. Dar Dumnezeu s-a opus cu vehemență acestor firești idealuri și scriitorul a eșuat pe
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
cea a valorii. Stângismul selecției amestecă alte criterii. Împărțirea pe zone geografice - dacă nu echitabilă, măcar consolatoare - ne poate da o foarte slabă și vagă speranță în fața atâtor teritorii exotice extraeuropene: în 2000 a fost premiat Gao Xiangjian, scriitor chinez exilat în Franța; în 2001, V. S. Naipaul, scriitor englez originar din Trinidad-Tobago; în 2003, J. M. Coetzee, din Africa de Sud; în 2006, Orhan Pamuk, din Turcia, încă o revanșă zonală necesară din perspectiva corectitudinii politice. Politica extinderii globale a Premiului Nobel
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
continuă să vadă pretutindeni, ca un daltonist, numai lumină și frumusețe. Cu făptura ei neverosimilă, "amestec de soare și miros de scorțișoară, de muzică și farmec ciudat, de candoare și bunătate", Plăcințica încarnează inocența și speranța, pe care Antoniu le exilase demult din sufletul său, înlocuindu-le cu patima autodeposedării și cu rutina mizeriei. Antoniu și Kawabata pune pe tapet, chiar dacă travestită sub hainele ficțiunii, o temă sensibilă de natură social-politică: problema cerșetorilor din România anului 2007, recent integrată în Uniunea Europeană
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
petreceau în dregătorime, motiv pentru care a fost o victimă ușoară a intrigilor dintre diferite cercuri ale Curții Imperiale. În ultima jumătate a vieții sale, Su Shi a fost practic prigonit politic. De la vârsta de 43 de ani, a fost exilat de mai multe ori, în ținuturi tot mai îndepărtate și în condiții tot mai vitrege. Ca să supraviețuiască în luptele crunte și perfide dintre oamenii Măriei sale, Su Shi a reușit să îmbine într-un tot unitar armonios concepțiile confucianiste, budiste și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de rarități al lui Dickens. La Început, Rowe fusese indignat și uluit la gîndul că cineva Încercase să-l asasineze: crima era o specialitate a lui, o caracteristică personală, incompatibilă cu locuitorii acestei lumi patriarhale și pașnice din care fusese exilat și ai cărei reprezentanți tipici păreau să fie doamna Bellairs, cucoana cu pălăria pleoștită și pastorul Sinclair. Un criminal ar trebui să se simtă la adăpost de crime - mai ales de crimele unor astfel de oameni. Dar Rowe era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cînd e vorba de o simplă crimă“, Își spuse Rowe, zgîndărindu-și Încă o dată vechea rană și Întrebîndu-se ce avea să urmeze. Se gîndea - nu pentru prima oară - la Henry Wilcox cu un sentiment de regret. Unii oameni - Își spunea - se exilează de bunăvoie În deșert, dar credința lor În Dumnezeu le dă tăria să trăiască singuri. Timp de aproape zece ani, Rowe nu simțise nevoia de a avea prieteni, căci soția lui Însemnase totul pentru el, inclusiv prietenia. Se Întreba ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mare pentru aceștia sau pentru alți tineri străini care erau aici cu părinții lor de profesie diplomați. Îi plăcea compania oamenilor de prin partea locului sau a celor care știau ceva despre Africa. Petrecea mult timp în compania unui tânăr exilat din Africa de Sud și a unui bărbat care fusese medic voluntar în Mozambic. Erau tineri serioși și-mi plăceau și mie. După câteva luni a început să petreacă din ce în ce mai mult timp cu un grup de persoane care locuiau într-o fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ofițerii, bătrîneii ăștia, erau în legătură cu mai-marii Prefecturii, că tot ce se întîmpla la Vladia se întîmpla cu buna lor știință, ba poate chiar din ordinul lor. Iar cînd Stoicescu și Stavri au scos toată partea bărbătească, chiar și pe evreii exilați în rîpe, pentru a curăța de mărăcini aerodromul de pe deal, pentru a astupa șanțurile și a netezi fîșia, făcîndu-l, așa, bun pentru aterizarea fără nici un pericol a unui avion de mărime mijlocie, un Caproni să zicem, sau un Farman B
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fostă doamnă de onoare la palat, Își va sfârși zilele șapte ani mai târziu Într‑un lagăr de pe coasta Arcticii.) 5. În timp ce părintele, departe de zarva lumii, aduna semnele satanei, un exemplar al cărții sale va ajunge În mâinile ex-Împărătesei exilate În vila familiei Ipatiev, din Ekaterinburg. Un escadron bine echipat va reuși să ajungă În oraș cu scopul de a salva familia țaristă. Totul Însă fusese prea târziu, căci din familia țarului mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
1340 bârne și toboganul pentru role, toate deasupra unui salon cu biliard, poker mecanic și bowling. Bine, dar Biblioteca... îndrăzni un consilier, dar acesta dispăru precum un ninja, despre care Președintele Consiliul Județean află după o săptămână că se află exilat în spațiul virtual al unui opus muzical. Prezența Dunării cam pe la 11:15 constitui un expozeu luminos, picanteresc, prin învolburarea cu care își făcu mendrele în partitură. Grotesc este părul lui Gustav, tăcerea pescarilor surprinsă în melos, dar Hugo îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
niciodată de ce bărbații-lup predomină în zona intercarpatică?”). Are mare noroc că, fiind un personaj fictiv, nu putem să o luăm (intercarpatic) de ceafă și să dăm cu ea de pământ. Intentii frumoase Într-o carte intitulată măreț Când Dumnezeu se exilează-n tine (Brumar, Timișoara, 2005), un tânăr autor, cu intenții frumoase (și cu trăsături frumoase, după cum reiese de pe ultima copertă a cărții), Aurel Curcă Udeanu, monologhează-filozofează într-un stil poematic sacerdotal care reușește cu greu să-i ascundă lipsa de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să privească până departe". Prin contrast, scena de voyeurism dâmbovițean, filtrată prin ochii unei femei, este pasivă, dar întreaga încărcătură potențial erotică este proiectată în sfera vestimentației, detaliile sartoriale și capilare anulând din start orice tensiune dramatică și, prin aceasta, exilând contemplația de budoar în sfera derizoriului: "Juna greacă simțea o plăcere din cele mai mari a privi dupe fereastră pe toți trecătorii, de la veliții boieri cu bărbile albe și cu căciuli de samur, până la calemgiii și iamacii cei cu ișlice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
intervenția Romei pierduse catedra de la Institutul Catolic de la Paris, înainte ca eu să ajung la studiu acolo. Îi fusese interzis să mai publice, iar până la moartea lui nu își văzuse nici una din capodopere publicate. Murise în singurătate în anul 1955, exilat la New York. Când trecusem prin acest oraș ca visiting professor, în anul 1968, cu greu îi găsisem mormântul la nord, pe malurile fluviului Hudson. Doar după Conciliul Vatican II, în timpul căruia prietenul meu Leon-Arthur Elchinger, episcop de Strassburg, ceruse în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
finitudinea Dimensionalului extatic în care se arată acesta, nedezvăluind niciodată decât o fațetă a ființei sale, care face trimitere la o alta potrivit unui joc de înfățișări disjuncte pe care privirea conștiinței caută să le surprindă, călăuzindu-se după ele, exilată de ele către orizonturi care se ridică în mod indefinit în fața sa. Când vidul exteriorității înlocuiește deplinătatea în care viața se esențializează în sine așa cum este ea, iată momentul în care ia naștere proiectul cunoștinței, cu opțiunile și deciziile sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea, nu este nimic altceva decât o tentativă a acestei vieți de a se nega pe sine, o expresie a nemulțumirii sale. Faptul că această negare a vieții provine din viața însăși constituie contradicția oricărui structuralism și este ceea ce îl exilează în absurditate. Faptul că, în ciuda acesteia, el și-a extins și își extinde încă stăpânirea în toate domeniile "gândirii" dovedește afinitatea sa profundă cu o lume care purcede ea însăși din autonegarea vieții cu lumea tehnicii și a barbariei în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mass-media de către jurnaliști și de către oamenii politici. Însă ce se întâmplă atunci cu cultura și, odată cu ea, cu umanitatea omului? UNDERGROUND Izgonită din societate de existența tehnicistă și mediatică, și apoi din Universitatea însăși (invadată de această existență), cultura este exilată în clandestinitatea unui underground în care natura și menirea sa se schimbă în totalitate în același timp cu natura și menirea societății din care tocmai a fost exclusă. Trăsătura decisivă a modernității, care face din ea o barbarie de un
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
conte, un aristocrat Între două vârste, necăsătorit și melancolic, titlul lui de grande de Spania Îl salvase cu mare greutate de o soartă identică, regele mulțumindu-se să semneze un decret prin care i se confiscau toate bunurile și era exilat În Italia. Nemilosul părinte Bocanegra condusese personal toate procedurile, și triumful acela Îi consolidase puterea de temut la Curte. Până și contele de Olivares, omul de Încredere și favoritul regelui, prefera să se aibă bine cu ferocele dominican. Nu puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, a fost adoptată o petiție în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiție redactată de catre Vasile Alecsandri. VASILE ALECSANDRI. După înfrângerea mișcării pașoptiste VASILE ALECSANDRI este exilat. După ce călătorește prin Austria și Germania se stabilește la Paris, unde se întâlnește cu alți militanți pașoptiști munteni; din perioada exilului datează poeziile Adio Moldovei și Sentinela română. VASILE ALECSANDRI. În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalți exilați, la Brașov, apoi
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]