1,387 matches
-
exilul - față de ne-exil), ci una mentală - J1, 287; vezi și 270). Și-a dat seama că un dialog cu cei care n-au cunoscut experiența exilului ar fi cu neputință de stabilit din cauza învinuirilor reciproce (ne acuzau pe noi, exilații, că suntem resentimentari, în fapt se lăsau resentimentului lor, de "rămași", de nefericiți care nu pricep cu niciun chip de ce "ieșiții", "liberații", nu se mulțumesc cu ce au căpătat (!) - J3, 11; vezi și 30). A înțeles că se afla într-
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
o subminare a regimului, întâi doar în plan intelectual. Prieteniei i se închină un mișcător omagiu, iar curentul onirist este revizitat cu emoție, exactitate și competență. D. Țepeneag beneficiază de un minunat portret, foarte autentic, de excentric și de etern exilat, fie în propria patrie, fie în străinătate: mereu inadaptat și "altfel", având, în plus, curajul asumării unui activism ce-l face încă mai curios, total atipic. Sunt secvențe ce pot intra în bibliografia obligatorie a onirismului și, generic, a perioadei
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
roman. De fapt cu mai multe romane într-unul singur. Un roman al iubirii pătimașe și perverse a protagonistului pentru misterioasa sa soție Lisa care, ajunsă în Occident își asumă identitatea unei prințese ruse, Komarovsky. Apoi un roman politic al exilaților români peste ocean și al mediului în care trăiesc, înconjurați de agenți sub acoperire trimiși de autoritățile comuniste pentru a-i supraveghea pe cei mai gălăgioși reprezentanți ai diasporei și uneori uitați acolo (elocvent din toate punctele de vedere este
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]
-
o țară din care aproape patru milioane de oameni din toate categoriile sociale sînt plecați la muncă în străinătate. Tanja Luciæ, personajul principal, profesoara plecată din Croația care ajunge să predea limba și literatura din fosta Iugoslavie unui grup de exilați ca și ea, la Amsterdam, e gonită de-acasă de spectrul războiului și-al naționalismului agresiv. Dar analiza întreprinsă asupra sieși și a studenților săi, cu o luciditate de care numai depresivii sînt în stare și cu o bogăție de
Dubravka Ugresić: „Din teama de diferență, te apuci de ce ți-e la-ndemînă: steagul, stema, limba, genul, naționalitatea“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5965_a_7290]
-
nu din cale-afară de indulgent; culturalizat, dar nu înfumurat; un centru universitar renumit pentru bibliotecile sale; casa lui Carl Jung; căminul temporar al lui Albert Einstein; un oraș în care străinii suspecți erau ținuți discret sub supraveghere; un adăpost pentru exilații fără de casă, dar nu un azil. Vremea: plăcută și animată de briză în iunie și septembrie; rece, umedă și măturată de viscol iarna și toamna; plină de speranță, dar și de tendințe suicidare (din cauza Fönului) primăvara.” Condiții ideale, parcă, pentru ca
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
finele secolului al XIXlea, cît și modelele intelectuale - de la Wundt și Durkheim la scientismul mesianic al lui A. Comte și Saint-Simon - își pun definitiv amprenta pe gîndirea celui care, în 1907, coresponda cu prietenul său Caragiale pe tema răscoalelor țărănești, exilatul berlinez sfătuindu-l - surprinzător? - să nu accepte un post de docent la Universitatea din Berlin ci să se întoarcă în țară... Despre discreta „germanofilie” a lui Gusti a scris, deja, Lucian Boia; Momoc nu o exagerează, insistîndpe nonpartizanatul ecumenic al
Sociologia lui Dimitrie Gusti by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4877_a_6202]
-
noapte «țara» noastră, dorul, mai tare decât o simplă nostalgie, ne devoră. Și dacă v-aș trimite poeziile fiului meu închinate «patriei sale», țara sa de naștere, ați găsi în ele tonurile armonioase ale Carpaților. Noi suntem aici ca niște exilați și murim cu binecuvântarea pe buze pentru țara în care fericirea noastră a fost înmormântată”18. Băiatul va crește, va fi militar, iar sentimentele lui se vor nuanța... Permisie din pușcărie Va veni o vreme, în 1919, când Ioan Slavici
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
Mircea Eliade socotește că focul „e fie de origine divină, fie demoniacă (deoarece după anumite credințe arhaice, el ia naștere în mod magic în organul genital al vrăjitoarelor)”. Incapabilă a mai viețui în regimul flamei originare, autoarea cultivă postura de exilat într-o fenomenologie stăpînită de „războaie, dogme și indiferență”, salutînd, la un moment dat, cu gratitudine, un negustor care-i vinde un borcan cu dulceață de trandafiri, pe care o savurează ca pe un „foc latent, care-mi aduceaminte că
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
modelul declarat al lui Bolintineanu, urmat pînă și în structura generală a narațiunii. Romancierul Bolintineanu, care-și dovedise abilitatea și în romane propriu-zise, încearcă un tur de forță inedit în literatura română. Poveste a exilului, scrisă în exil despre un exilat, Conrad închipuie o proiecție autobiografică evidentă (compuneri poetice ale eroului Conrad sunt variațiuni pe teme din Florile Bosforului); dar Bolintineanu a vrut să facă mai mult decît memorialistică: el a vrut să schițeze portretul global și idealizat al exilatului, al
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
un exilat, Conrad închipuie o proiecție autobiografică evidentă (compuneri poetice ale eroului Conrad sunt variațiuni pe teme din Florile Bosforului); dar Bolintineanu a vrut să facă mai mult decît memorialistică: el a vrut să schițeze portretul global și idealizat al exilatului, al eroului obligat să-și părăsească țara din motive politice. Aluziile la cel mai celebru exilat pașoptist, Bălcescu, erau transparente (bolnav de ftizie, Conrad se refugiază în Sudul Italiei pentru a muri la Capri, nu la Palermo, ca Bălcescu). Firul
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
teme din Florile Bosforului); dar Bolintineanu a vrut să facă mai mult decît memorialistică: el a vrut să schițeze portretul global și idealizat al exilatului, al eroului obligat să-și părăsească țara din motive politice. Aluziile la cel mai celebru exilat pașoptist, Bălcescu, erau transparente (bolnav de ftizie, Conrad se refugiază în Sudul Italiei pentru a muri la Capri, nu la Palermo, ca Bălcescu). Firul epic e neașteptat de consistent pentru un roman în versuri. Conrad călătorește cu vaporul în arhipelagul
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
resimțit-o ca pe o traumă. Nu, n-a fost o traumă pentru că am avut noroc să ajung în Franța, într-un spațiu care românilor le este foarte apropiat. Cultura franceză face parte din codul nostru genetic. În plus, pentru exilați există o dimensiune aparte, greu de definit: e dimensiunea norocului. Așa cum nu poți fi negustor bun dacă nu ai un pic de noroc, tot astfel nu poți fi un exilat fericit fără noroc. Norocul e ceva subtil: întîlnirea cu un
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
franceză face parte din codul nostru genetic. În plus, pentru exilați există o dimensiune aparte, greu de definit: e dimensiunea norocului. Așa cum nu poți fi negustor bun dacă nu ai un pic de noroc, tot astfel nu poți fi un exilat fericit fără noroc. Norocul e ceva subtil: întîlnirea cu un om care te ajută, sau o iluminare interioară, sau o informație care îți cade sub ochi la momentul potrivit. Eu am avut noroc, fiindcă primele 3-4 zile ale exilului sunt
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
XIX și XX. Exilul a fost rodul epocii în care au apărut și s-au stabilizat statele naționale. El s-a datorat apariției frontierelor dintre state. În Evul Mediu, circulația oamenilor fiind mult mai puțin restricționată politic, n-au existat exilați propriu-ziși. Exilul, în sensul actual, n-a început cu Ovidius, cum se crede. Din două motive. Unul este că trimiterea poetului latin la Tomis de către Augustus nu s-a făcut pentru rațiuni de stat, iar al doilea este că Ovidius
Ce este exilul? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5461_a_6786]
-
a făcut pentru rațiuni de stat, iar al doilea este că Ovidius a fost expediat din centrul lumii epocii lui spre periferia ei, invers deci decât în timpurile moderne. În fond, Ovidius a fost expediat în Gulag, nu exilat. Primii exilați români pot fi considerați Dimitrie Cantemir și Ion Neculce, la începutul secolului XVIII, și ei ilustrează destul de bine paradigma dublă și contradictorie a exilului. După victoria turcilor asupra rușilor din 1711 de la Stănilești, pe Prut, Cantemir și-a aflat în
Ce este exilul? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5461_a_6786]
-
elementare, da viață destinului și viselor unui întreg continent. Poetul Neruda e dublat de diplomatul Neruda (consul în Asia și Spania, iar mai tarziu ambasador la Paris), de politicianul Neruda (în 1945 devine senator al provinciilor Tarapacá și Antofagasta), de exilatul Neruda (între 1948 și 1952 trăiește departe de Chile, pe vremea președintelui González Videla) și mai ales de prietenul Neruda (nume celebre îi sunt prieteni apropiați: Federico García Lorca, Ramón Gómez de la Serna, Miguel Hernández, Nicolás Guillén, Jorge Amado, Pablo
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
Luminița Voina-Răuț Începutul Totul a început ca o glumă. În anii '80, după ce lungi perioade de timp singurii interlocutori de limbă spaniolă erau cubanezii și chilieni exilați - colegii noștri de curs, primiți în cartiere special amenajate pentru ei, Drumul Taberei de pildă, chilienii fugind de represiunea guvernului Pinochet și poposind un timp în România, în drumul lor spre Suedia - brusc mă trezesc cu un ziarist-politician din Argentina
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
și văi, "Miorița", "Meșterul Manole", "Baba Novac", "Miu haiducul", tot felul de doine și balade, folosind, mai ales, buciumul, să se audă jalea românului, în vreme ce, în cele două capitale, la curțile domnilor fanarioți, maneaua suna cu jale, cîntînd toată suferința exilaților din Fanar între galbenii, holdele, sarea și fetele localnicilor. Spre beneficiul istoricilor și sociologilor, să spunem că atunci a fost primul moment, decisiv, al confruntării dintre specificul național și fenomenul globalizării; a cîștigat, firește, globalizarea, atunci ca și acum. Și
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
dramatic, dar care au continuat să formeze o pereche, definindu-se fiecare în raport cu cealaltă. De aceea, dacă iei separat destinul fiecăruia, chiar dacă poți găsi motive de admirație, constați că desfășurarea firului biografic nu e unic. Au fost atîtea cazuri de exilați sau de condamnați politic a căror dramă nu a fost cu nimic mai prejos de cea a fraților Fărcășanu. În schimb, oameni cărora comunismul să le fi imprimat o traiectorie pe cît de diferită pe cît de complementară găsești mai
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
să fiu moralist? În Somnul vameșuluilustin Arghir ajunge la urmă notar. În Al doilea mesager revolta în genunchi a scriitorului Danyel Raynal se termină cu cedarea în fața Guvernatorului căruia îi scrie discursurile. În Îmblânzitorul de lupi Iosif dispare din colonia exilaților. Nu vreau să evoc faptul că de la filosofia greacă și până la cea germană, Frumosul reprezenta Binele. Dar și Răul poate ilustra Binele și, uneori, Urâtul poate fi considerat Frumos, cum este cazul în pictură. Și atunci, de unde această impresie că
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
personajele în astfel de situații. Vă întreb, dacă nu sunteți ispitit să uitați situațiile extreme pe care le-ați trăit Dvs. în[ivă, începând încă din adolescență (familie roscrisă social, jurist respins de sistem, liber-profesionist într-un regim de bugetari, exilat si reîntors într-o lume care întârzie să vă recunoască) si să imaginați personaje complet diferite, obligate să facă, ele, față trecutului. B.N.: Întrebarea revine obsedant asupra memoriei, a trecutului, a istoriei personale din care nu am reușit să mă
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
a informațiilor transformă omul modern într-un mutant infovor, nu doar carnivor. În Dezordinea preventivă urmărim într-un prim-plan procesul uniformizării lui Mathieu, integrarea lui fals triumfalistă. Contaminării cu rigorile sistemului informațional îi opune propria fragilitate, întreținută de memoria exilatului și dispozitivele metafizice. Din fericire, eroul are o memorie mutilată de exil, tăcere și singurătate, altfel n-ar putea rezista ambianței, nici mitologiei consumiste. În finalul apoteotic când transmite manifestul lumii prin radioul improvizat al gării, acest Prometeu îndrăgostit proclamă
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
Eliade - Constantin Noica, unul dintre cele mai expresive „triunghiuri” ale culturii române. Erou al plenitudinii, Noica îl va cita mereu pe Cioran. Îi va cere sfaturile. La bătrânețe, Noica își construiește Olimpul păltinișan la doi pași de comuna natală a exilatului. Despre două tipuri de societate. Scrisoare către un prieten de departe, text scris pentru Noica, a devenit celebru și pentru că, datorită lui, un număr de intelectuali au făcut ani buni de închisoare. „În jocul de șah al lucidității cu iluzia
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
mișcat după 1848, a avut probabil partea lui de contribuție; e vorba însă mai degrabă de o evoluție naturală, de o decantare stilistică treptată. Latențele de solemnitate ale prozatorului ies la suprafață. Toate marile scrieri politice în proză, redactate de exilatul Heliade în ritm febril (precum Souvenirs et impressions d’un proscrit - 1850 ori Mémoires sur l’histoire de la régénération roumaine - 1851) sunt scrise în același limbaj cu textele românești Descrierea Europei după tractatul de la Paris sau Românilor - trei epistole: indiferent
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
să scrie, în paralel cu cariera militară. Temându-se de cenzura militară, se ascunde în dosul unei pseudonim feminin și continuă să scrie, încercând să explice violența din Algeria contemporană. În anul 2001, părăsește Algeria pentru Franța. Refuză condiția de exilat. „Algeria este țara mea, nu am alta. Și nici nu vreau să am alta”. De ce scrie în limba franceză? Foarte simplu. La început, vroia doar să scrie. Nu-i păsa în ce limbă. Profesorul de arabă l-a luat în
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]