725 matches
-
am gîndit să debutăm cu recomandarea unei cărți cu adevărat importante. „Solenoid”, cea mai nouă carte a lui Mircea Cărtărescu, este un roman-manifest care, deși pe parcursul a mai multor sute de pagini (are 837!) pare livresc și despre singurătate, e existențialist și vital. O carte complexă, unică, excepțională, deosebită, care înseamnă pentru proza românească cam ceea ce semnifică „Levantul” pentru poezie. La cursurile sale de scriere creatoare și despre postmodernism de la Universitatea București, profesorul Mircea Cărtărescu îi sfătuia pe studenți și doctoranzi
Recomandarea Librăriei Editura Humanitas Brașov [Corola-blog/BlogPost/100256_a_101548]
-
Proiectul este menit să stârnească dialogul, mirarea și chiar grija celor ce locuiesc în acest cartier. Formele abstracte vor fi suspendate pe un fir între blocuri, plutind deasupra spațiului ca o suprapunere de realități, una abstractă și intimă iar cealaltă existențialistă și concretă. High Hopes, Strada Teheran nr 22 1-16 septembrie Artist: Andreea Blaj Artista transformă casa în care locuiește într-o instalație, mutând obiectele din spațiul interior pe fațada casei. Spațiul personal se integrează celui universal, cu intenția de recompunere
București 2021 ACUM – instalații urbane și evenimente artistice arată, timp de o lună, cum ar putea fi Bucureștiul Capitală Europeană a Culturii [Corola-blog/BlogPost/100330_a_101622]
-
paturi suprapuse, citeam la lumina unor becuri chioare. Tot atunci am început să scriu cu acul pe săpun. Scriam mai ales reflecții, pe care la sfârșit le ștergeam. Și, în discuții cu profesorul Crișan din Cluj, am descoperit curentul literar existențialist. Am citit mai târziu cărțile lui Albert Camus, Jean-Paul Sartre și ale precursorilor Miguel de Unamuno și Søren Kirkegaard, teologul danez. Am cunoscut ideile lui Martin Heidegger, apoi am citit Sigmund Freud, eseurile filozofice ale lui Henri Bergson, cu intuiția
VICTOR ROȘCA, inginer, scriitor și publicist () [Corola-blog/BlogPost/340023_a_341352]
-
să ofere adevărul universalității sale ca replică la himera globalizării.” Noi trebuie să luăm aminte la faptul că existențialismul contemporan trăiește această sărăcie și această goliciune a omului adică pierderea înțelesului omului ca și chip al lui Dumnezeu. Că fiecare existențialist este conștient sau nu, acest lucru depinde de fiecare persoană în parte, de modul în care mărturisește și trăiește fiecare, după cum fiecare rămâne sau nu om, după chipul lui Dumnezeu care trebuie să ducă la asemănarea cu El. În orice
DESPRE OMUL DE AZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE HRISTOS, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379341_a_380670]
-
lecturilor, a informației bogate, în vogă în acea perioadă, precum și prin bagajul de tradiție la care a avut acces încă din copilărie, nuvelistica sa, precum și romanele, vor valorifica farmecul și misterul fabulosului, al fantasticului, al abisalului făcând saltul spre literatura existențialistă. În cartea lui Al. Fl. Țene profilul scriitoricesc al eroului ne oferă prilejul să cunoaștem odată cu propria-i experiență, atmosfera Bucureștiului cu boema literară a vremii, evenimentele, cele cotidiene, precum și mișcările sociale și culturale, viața presei, a publicațiilor devenite azi
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381242_a_382571]
-
identitatea - a fost o nemiloasă deziluzie. Și asta nefiind doar efectul incompatibilității cutumelor ortodoxe cu ale catolicilor (autoarea e de confesiune catolică), ci mai ales contradicția dintre dogmele religioase (fără deosebire de cult) și raportarea personală la Demiurg, gândirea dumneaei existențialistă, influențată de lecturile din Kant, Schopenhauer, Nietzsche, Heidegger (aflăm de la naratoare). Pe parcursul celor câteva zile de „internare” în acest ambient religios, a avut ocazia să relaționeze cu o măicuță și o adolescentă a cărei mamă era membră a comunității de
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
paturi suprapuse, citeam la lumina unor becuri chioare. Tot atunci am început să scriu cu acul pe săpun. Scriam mai ales reflecții, pe care la sfârșit le ștergeam. Și, în discuții cu profesorul Crișan din Cluj, am descoperit curentul literar existențialist. Am citit mai târziu cărțile lui Albert Camus, Jean-Paul Sartre și ale precursorilor Miguel de Unamuno și Søren Kirkegaard, teologul danez. Am cunoscut ideile lui Martin Heidegger, apoi am citit Sigmund Freud, eseurile filozofice ale lui Henri Bergson, cu intuiția
INGINER, SCRIITOR ŞI PUBLICIST de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381280_a_382609]
-
al florilor captivând sentimente, stări, o alegorie a realității de azi cu denaturările ei. Mesajul clar transmis de poetă se transcrie pe imundul contemporan, descătușat, paradoxal, în raiul florilor pe pământ, în locul unde florile și iubirea ar fi graficul funcției existențialiste. În acest grupaj, lirismul tăcerii și al însingurării este unul afirmativ, se implică manifest social, cuvântul metaforă revine cuvântare. Templul florilor- templul iubirii este spațiul divin în care poezia nu mai alunecă alinător, misterios și tandru, ci dă înțelesuri clare
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
disperarea scindării, în această durere unică, irepetabilă, au dat versuri sacralizând mama, ca arhetip universal al devenirii materiei: „În ce chip poți plânge, cum poți a deplânge pe cel care pleacă din propriu-ți sânge?” Și conchide poetul, cu noema existențialistă în imagine restrânsă: „Ei au murit, poate încă mai mor, spre-a fi vie Ființa. În adâncul ascuns, sub iluzoria lume a slavei deșarte, Ființa-i sinteza de nepătruns dintre viață și moarte”. Finalul elegiilor, Epilogul, m-a frapat, însă
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
arta gândirii) și ce altceva poate fi ființa poeziei dinspre și înspre simțirea realității? Iar autenticitatea acestei contemplări ține de monocordul poetului. Poeții sunt filozofi prin gândire și artiști prin conștiință. Drumul domnului Berghian spre poezie vine din cunoașterea filozofiei existențialiste și adaptarea ei la propriul destin prin a face coerente reperele folosite poetic. Spațiul și timpul se disipeză rămânând importantă trecerea în neant, cu bagajul ei de sentimente. Mama, reperul primordial, se situează mai presus de prezent, mai presus de
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
voce în domeniile în care s-a exprimat. A fost poet, eseist, filozof, critic, dramaturg, jurnalist, cineast. A dialogat cu personalități marcante ale timpului său: Artaud, Bachelard, Camus, Cioran, Brâncuși, Brauner sau Man Ray. A fost puternic influențat de filozoful existențialist Lev Șestov. În 1944, a fost arestat și încarcerat la Drancy. Deportat la Auschwitz, a murit în același an într-o cameră de gazare.” (TVR Iași) COMMENT S'EN SORTIR SANS SORTIR Franța, 1988, Documentar, 56 min R. Raoul Sangla
EDIŢIA A IV-A SESIUNEA A V-A de IGOR MOCANU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347884_a_349213]
-
cea a lumii, a totalității umane și materiale de care s-a desprins pentru a merge mai departe. Evident, lectura prozei lui Gh. A. Neagu ne oferă farmecul descoperirii și a altor simboluri. În registru ontic, omul este, în terminologie „existențialistă“ vorbind, un „aruncat-în lume“. Interesant este, în ultimă instanță, că omul însuși este perceput și se percepe pe sine ca pe un simbol, un model în miniatură al Universului. Cătălin MOCANU Referință Bibliografică: Gheorghe Andrei Neagu, De la stânga la dreapta-
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
ofere adevărul universalității sale ca replică la himera globalizării.” [8] Noi trebuie să luăm aminte la faptul că existențialismul contemporan trăiește această sărăcie și această goliciune a omului adică pierderea înțelesului omului ca și chip al lui Dumnezeu. Că fiecare existențialist este conștient sau nu, acest lucru depinde de fiecare persoană în parte, de modul în care mărturisește și trăiește fiecare, după cum fiecare rămâne sau nu om, după chipul lui Dumnezeu care trebuie să ducă la asemănarea cu El. În orice
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
răspuns: „Arată-mi pe omul tău și-ți voi arăta pe Dumnezeul meu”. Noi trebuie să luăm aminte la faptul cătrăiește această sărăcie și această goliciune a omului adică pierderea înțelesului omului ca și chip al lui Dumnezeu. Că fiecare existențialist este conștient sau nu, acest lucru depinde de fiecare persoană în parte, de modul în care mărturisește și trăiește fiecare, după cum fiecare rămâne sau nu om, după chipul lui Dumnezeu care trebuie să ducă la asemănarea cu El. În orice
DESPRE OMUL DE ASTAZI DIN BISERICA, INTRE IISUS HRISTOS, EXISTENTIALISM SI SECULARIZARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344930_a_346259]
-
spun niciodată "te iubesc". Sunt prea ocupați cu munca, cu banii, cu prietenii lor. Prin legea a 2-a a termodinamicii, totul merge spre dezintegrare continuă. Unii filozofi observă acest lucru, dar nu găsesc soluția și atunci cad în pesimism existențialist, cad în depresie continuă și se sinucid. Stilul de muzică, cuvintele, violența, vulgaritatea, tot ceea ce exprimă această muzică este de fapt nemulțumirea lor interioară că golul lor interior nu poate fi împlinit de nimeni din această lume. N-am putut
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
Mă uit la un Kurt Cobain din Nirvana, care și-a clădit întreaga carieră pe filozofia lui Sartre și Camus, cum este Cioran în cultura românească. Filozofii aceștia au observat ceva din realitatea de zi cu zi, și anume pesimismul existențialist, care spune că nu poți găsi împlinire în nimic. Au observat că există o forță degradantă, care tot timpul deformează, rupe, fragmentează, lucru care scriptural vorbind este păcatul. Prin legea a 2-a a termodinamicii, totul merge spre dezintegrare continuă
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
o forță degradantă, care tot timpul deformează, rupe, fragmentează, lucru care scriptural vorbind este păcatul. Prin legea a 2-a a termodinamicii, totul merge spre dezintegrare continuă. Ei observă acest lucru, dar nu găsesc soluția, și atunci cad în pesimism existențialist, cad în depresie continuă și se sinucid. Atunci stilul de muzică, cuvintele, violența, vulgaritatea, tot ceea ce exprimă este de fapt nemulțumirea lor interioară că golul lor interior nu poate fi împlinit de nimeni din această lume. La fel mă simțeam
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345088_a_346417]
-
își urmează domnul Popa drumul, fără insomnii pentru autonomia genului plastic sau pentru tehnică artistică mai debilă. Constantin Popa ni se prezintă, ca și la Madrid, ca un om chinuit de idei, un angoasat al timpurilor noastre, în cel mai existențialist sens posibil. El ne spune că omul nu poate scăpa determinărilor și că acestea sunt manipulatoare. Există un spațiu al libertății individuale, desigur limitat, dar unde putem gândi precum „omul revoltat” al lui Camus. „Într-o perioadă nu foarte lungă
CONSTANTIN POPA – UN PICTOR ÎNTRE MADRID ŞI BUCUREŞTI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345352_a_346681]
-
toate intrările. Ce vrei? Cu toată voința mea încordată ca un arc, nu reușesc să fiu mai mult decât o fantoșă de atee, care spune ‘Ajută, Doamne, necredinței mele!’“ (Păsările zăpezii). Încercarea timidă de a găsi un aliat în filozofia existențialistă (“greața”, Camus) nu-i furnizează eului nici o soluție în efortul său nemilos de a depăși criza: neantul, prin el însuși, refuză orice profunzime (Melancolia Capricornului). Tot ce rămâne este locul dintre două lumi, inundat de singurătate, melancolie, suferință: “În prozele
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
disprețuind tentațiile, i-am ascultat sfaturile"28. După aceeași regulă îi judecăm și pe ceilalți, iar sentimentele față de aceștia sunt de aprobare, stimă, respect sau blamare, dispreț, desconsiderare. Ideea responsabilității umane ca inevitabilă și de netăgăduit este centrală în concepția existențialistă. Indeterminismul lui Jean-Paul Sartre este concentrat în afirmarea faptului că "existența precede esența". Existențialismul își are punctul de plecare în cuvintele lui Dostoievski: "Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este permis". Sartre arată că "într-adevăr, totul este permis, dacă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
fel, secund față de cel formal, căci el se structurează potrivit unei "logici formale", adică potrivit tocmai aspectului formal. În acest fel poate fi explicată participarea unor filosofii diferite la același model filosofic. Putem vorbi, de exemplu, despre o "logică formală" existențialistă "interpretată" prin filosofiile care participă la ea; de fapt, ea este pusă să ordoneze un conținut de idei (întrebări, probleme, soluții, "teme" etc.). La fel spunem despre personalism: există o "logică formală" "interpretată" în filosofiile personaliste, între acestea aflându-se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unui popor. Dar fără actualizarea sa prin vocație, el rămâne o simplă dispoziție inconștientă, fără nici un viitor. Există totuși momente în istoria unui popor când vocațiile "ies ca din pământ". Este vorba despre situațiile limită. În treacăt fie spus, conceptul existențialist de "situație limită" exprimă satisfăcător momentele din istorie când mesianismul devine activ prin mijlocirea vocațiilor.) Mesianismul și vocația se află într-un raport de dualitate și împreună constituie motivația interioară și realizarea ca atare a noului în stare să întemeieze
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a percepțiilor și trăirilor, topite într-un imagism frenetic, dar aleator și nebulos. Acest tratament oarecum experimental al stării lirice este continuat la alt nivel expresiv în Un anumit anotimp (1977), în care apar și unele reflexe filosofice, de nuanță existențialistă. Cum pentru poet viața este o călătorie onirică sub semnul veșnicei enigme a genezei, traversând un spațiu lipsit de repere, călătorie sfârșită cu „un naufragiu” „în toamnă și ceață”, iar „sensul poetic” „deformează cuvintele până la sânge”, textele sale au și
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
dreptul de întâi născut/ cuvântului. Nu-l mai privește./ Cum eu vorbindu-ți Esau/ astăzi din afara lui/ rămân mut și orb/ și uitând că pe-atunci/ piramida avea doar statut/ de mormânt.” (O anume uitare). Noul registru este auster, criptic, existențialist. În Poemele dinaintea tăcerii (1999) și Între pereții de plută sau Moartea după Doclin (1999) se produce o altă schimbare. Discursiv, impetuos, retoric, gingaș, demonstrând temeritate în invenția formală, D. își construiește mental zbuciumul agoniei. Aici este folosit, când sugerat
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
personajelor, acestea apărând ca variațiuni ale unei teme unice: mântuirea personală. C. a preluat mult din arsenalul Noului Roman francez, dar a făcut-o cu o finalitate specifică. În Miercuri, joi pe strada circulară (1998), ceea ce primează este viziunea (neo)existențialistă, romanul fiind cronica unei drame umane: cea a unui artist, un pictor aparent nerealizat, care își ratează deopotrivă și vocația artistică, și viața familială, afectivă, socială. Nici nu se știe, la urma urmei, dacă acesta chiar e un artist ratat
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]