308 matches
-
apte de a comunica și de a adopta fizionomii variate) și sugerează o combinație teratologică de pasăre și animal. Cîinele familiei participă și el la coșmarul naratorului, devenind un depozitar al demonilor strecurați în clădire. Bret descoperă că reușește să exorcizeze duhurile necurate prin scris, așa că începe să-și rescrie finalurile de romane, ucigîndu-și criminalii. Trimiterea subtilă este, de fapt, la ceea ce aminteam mai devreme. Ficțiunea a scăpat de sub control, amenințînd să anihileze realitatea. Mircea Cărtărescu vor bea, cred, undeva despre
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cunoaște alcoolul, violența și sexul. Cu puține excepții (pe care adolescentul le receptează drept "anomalii"), toți îl resping. Pînă și propria bunică vine cu un crucifix în camera lui și îl lovește peste bubele de pe spate, încercînd astfel să-l "exorcizeze". Diformitatea pielii îl determină să se compare cu "monștrii" din literatură (citește și scrie în secret!). Se privește în oglindă și se bănuiește "o ramificație" modernă a lui Frankenstein ori Gregor Sausa. Trimiterile lui Bukowski la De veghe în lanul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
notații autoscopice. Pentru ei, existența impulsului "bolnav" în sine pare mai importantă decît eliberarea de sub presiunea sa, mai semnificativă decît însăși tratarea lui, daca aceasta ar fi posibilă. Fiecare se hrănește, masochistic, din propria-i maladie spirituală, nedorind să o exorcizeze. Se cunoaște mai puțin că un arhetip al protagonisștilor de mai sus fusese deja imaginat de Nabokov, încă de la începutul anilor treizeci, într-un roman scris mai întîi în foileton (în limba rusă), intitulat Kamera Obscura/Camera obscură (1932-1936). Winifred
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Austria, Finlanda și Irlanda). Avem de-a face cu o rigoare monetară "teutonică", o politică monetară independentă și fermă tinzînd către răspîndirea unei stabilități a prețurilor de tip german. Euro este gîndită să fie o monedă puternică, "scumpă", menită să exorcizeze Europa de demonii războaielor și ai crizelor economice. De facto, el se va substitui mărcii în rolul de monedă-ancoră, celelalte devize gravitînd în benzi de fluctuație predefinite. Așadar, un gigantic big-bang monetar s-a declanșat de curînd. Va fi cel
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
trăsăturile simulacrului în practică. De exemplu, simulacrul de ultimul nivel este acela care nu mai face apel la vreo origine, care funcționează în afara mitului originii și al referenților externi Baudrillard interpretează astfel în termenii simulacrului situația culturală a Americii, care "exorcizează chestiunea originii, nu cultivă vreo origine sau autenticitate mitică, ea nu are trecut sau adevăr de bază. [...] Cum n-a cunoscut acumularea lentă și seculară a principiului adevărului, ea trăiește într-o simulare necontenită, în necontenita actualitate a semnelor"497
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau ale podoabei (parure), ce transformă femeia machiată în mister, hipersemn dezlipit de ordinea naturală. Seducția nu este niciodată de ordinul naturii, de aceea aproape toate marile sisteme de interpretare, printre care și cel teologic, au exclus-o și au exorcizat-o. Astfel, seducerea apărea sub forma răului, a diabolicului, căci însemna afirmarea voinței unui subiect ce devine stăpânul unui alt subiect prin intermediul unei manipulări: "un destin care nu se șterge se exercită asupra seducției. Pentru religie, ea a fost strategia
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
poți trăi rațional, ci să știi că sensul vieții tale scapă raționalității și că există o parte a vieții tale care îi este străină. Nu se poate trăi fără afectivitate, fără valori sau mituri. Raționalitatea nu ne cere nicidecum să exorcizăm partea afectivă, mitologică, religioasă din noi înșine, ci ne cere să o înțelegem și să dialogăm cu ea. Spiritul rațional a fost și este universal. Grecia a creat discursul rațional. Europa a produs rațiunea dialogică, deopotrivă critică, constructivă și mitologică
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
un început parțial, limitat și circumspect de încarnare. A trebuit ca Europa Timpurilor moderne să se stingă ca să existe o primă voință de naștere europeană. Această primă încarnare a unei idei europene meta-naționale are drept motor voința vitală de a exorciza spectrul vechii Amenințări și pe cel al noii Amenințări. Cuplul franco-german Spectrul Germaniei naziste planează încă la sfîrșitul anilor '40. Nu se știe dacă hitlerismul, pangermanismul, imperialismul au fost definitiv extirpate din corpul bolnavului aflat încă în comă profundă. Germania
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
din corpul bolnavului aflat încă în comă profundă. Germania nazistă ar fi vrut să integreze Europa sub stăpînirea sa; acum se pune problema integrării Germaniei în Europa pentru a evita orice nouă stăpînire. În afară de aceasta, se pune problema de a exorciza spectrul războaielor care se revărsaseră asupra lumii și care își găsiseră izvorul în conflictele inter-europene, mai cu seamă în antagonismul franco-german. Iată de ce cel dintîi nucleu al noii Europe se constituie în cuplajul franco-german. În același timp, războiul rece care
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
orice strategie, să comporte pariuri și să accepte riscuri. Nu poți cîștiga nimic fără să riști nimic. Tocmai asta ne îndepărtează de pacifismul absolut, care ne deposedează de orice posibilitate strategică suprimînd deopotrivă riscul morții și șansa libertății. Nu putem exorciza spectrul alternativei extermina-ționism / totalitarism, care reprezintă și unul și celălalt stadiul suprem al barbariei noastre civilizate. Această umbră nu se va risipi decît sub efectul unor evenimente imposibil de prevăzut la ora actuală. Totalitarismul va fi poate depășit chiar acolo
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nuvelă dezvăluie un Caragiale "zglobiu ca un palicar, sarcastic, mistificator" așa cum îl percepe exegeza călinesciană. În legătură cu altă categorie de personaje, Șt. Cazimir descoperă o relație de simbioză pe care o dezvăluie fără ezitare: "Caragiale poartă miticismul în sine și îl exorcizează prin personaje"; consumul cu amicii la un local ("Nu-i mult! Mezeluri și măsline, 3,15; băuturi -17,05; total 20,20") îl practică atît Nenea Iancu cît și Mitică, așa cum presupunea în Scriitori români și străini și criticul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mai curând, dintre eul sau creator) și unul dintre personajele ce compun mitologia poetului, i.e. Urizen, poate părea straniu. Dar tocmai într-o asemenea relație se poate descoperi cheia întregului proces creator blakean, în interiorul căruia eul creator își propune să exorcizeze prezenta jumătății întunecate și sterile a psihicului, aparținând ego-ului. Voi incepe această subsecțiune cu câteva explicații preliminare Una dintre întrebările importante care se ivesc în chip spontan în momentul în care este abordată tema eului creator este cea privitoare la
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Jünger, Heidegger s-au aplecat atât de mult asupra experienței nihiliste încât adesea această propensiune le-a fost reproșată ca o vină. De fapt, gândirea lor este determinată în profunzime de voința de a depăși, sau cel puțin de a exorciza, criza și negativitatea a căror expresie o reprezintă o astfel de mișcare. În acest sens merită să fie amintit un personaj care, alături de cei trei abia menționați, a adus în secolul XX o contribuție decisivă la înțelegerea și elaborarea teoretică
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
latura sa "expresionistă"). Așadar, s-ar părea că numai în forma schematic-obiectivă a (melo)"dramei" se poate vorbi cât de cât convingător despre suflet. Iar genul acesta de artă reclamă participarea empatică, catharsisul, ca într-un ritual plăcut, menit să exorcizeze răul din om105. În concluzie, dacă rămâne în proximitatea psihologiei, literatura păstrează în chip necesar, ca element al ei ireductibil, un "nu știu ce" inefabil, sugerat printr-o sumă de procedee melodramatic-teatrale. Nu ne mai miră, atunci, nici reticența criticului față de "interpretare
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
zgomotul contemporan, se nasc doar secte, nu religii. Toate religiile au același Dumnezeu, dar îl îmbracă diferit. Exacerbarea sexualității poate fi un semn, că în curând, toți vom fi mahomedani. După ce scapă de câte un coșmar, popoarele uită să și exorcizeze demonii. Credința netezește drumul speranței. Catolicismul a transformat prea repede iubirea pentru aproapele său în rugurile inchiziției. Să fie, oare, suferința o precondiție a mântuirii? Nici în Paradis nu există democrație. De foarte multă vreme nu s-au făcut alegeri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
megatendințe" ale noosferei actuale? Eticismul nostru, reflex inconștient al omului de cultură, ne face să respingem cu oarecare angoasă teza aceasta, dar dezavuînd-o pe criterii etice - e bine sau nu e bine să fie așa - nu înseamnă că o și exorcizăm, ci doar că ne situăm prin însăși formația noastră intelectuală de partea lirismului, poeziei, literaturii și culturii, că sîntem dintru început umaniști. Lucrurile nu stau însă întotdeauna cum am vrea noi să stea și realitatea nu ne menajează neapărat iluziile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
obsidian. Stela expurgă răul prin spectacolul lui. Catharsis optic. Într-o populație de profiluri precum cea prezentată de imageria ceramică greacă, Gorgona (la fel ca Dionysos) este arătată din față, în pragul regatului Persefonei. Faciesul malefic cu ochi ucigători este exorcizat prin imagine, care dă vederii frontale valoare profilactică. Ochiul pictat înlătură ochiul rău. Iar pe cupele cu figuri roșii, pe care toți luptătorii sunt desenați din profil, numai războinicul muribund, deja despărțit de lume, are privilegiul de a fi văzut
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rece al Scripturii. Vrăjitoarea farmecă momind, aspiră ca o ventuză, înmoaie și învăluie semnul viril și abstract într-o declivitate dulceagă. Imaginea este Rău și Materie, precum Eva. Nebuna casei* și Fecioara Nebună. Dăscăliță de eroare și falsitate**. Diavoliță de exorcizat. Cântec de sirenă. Ideea de a face idoli a stat la originea desfrâului", se spunea în mediile evreiești elenizate din secolul I. Tandemul aparență/concupiscență va persista, chiar în plin creștinism. Tertulian, cartaginezul care vedea în idolatrie "cea mai mare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea care moderează tonul umoristic, este respinsă tranșant de sarcasmul decis să exorcizeze răul prin confruntare brutală: "Acolo unde ironia observă un nas puțin strâmb care poate fi corectat printr-o operație estetică ușoară, sarcasmul vede o hidoșenie care are nevoie de un transplant urgent. În schimb, humorul este dispus să observe că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Parcă te-ai teme de ceva, senor. dans pe vulcani Obișnuit să mă tem de moarte, m-am mirat s-o văd, în Mexic, sărbătorită. Sigur, mi-am dat seama destul de repede că e vorba de o încercare de a exorciza frica, de a o reduce la proporții care pot fi îndurate, dar, recunosc, sunt amănunte care descumpănesc în Mexic un om înclinat, mai degrabă, să evite gândul că într-o zi va muri... Nu sunt, se pare, puține bisericile unde
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
noastră interioară nu ajunge: mai puternice sunt experiențele cognitive decantate În expresie, pe care, găsindu-le formulate lapidar de către alții, le traversăm turmentați de spaimă și, pe măsură ce le depășim, ne golim treptat de neliniște. Găsisem formularea exactă prin care să exorcizez răul. Un om simplu e ființa cea mai fericită; el nu va fi zguduit de mlaștina profundă a eului orgolios ce se vrea exteriorizat În propria expresie. Iată, pe măsură ce notez și citesc ceea ce am notat, mă defulez, simt că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Sau, ideal, oricăror cititori, dacă cineva și-ar da osteneala să retraducă textul românesc în orice altă limbă, inclusiv în spaniola originară...) Cum se face un roman se țese în jurul actualității celei mai stringente, Unamuno își trăiește istoria și o exorcizează într-o carte care se proiectează până în copilăria sa. În acest sens e corectă observația că „subiectul cărții este istoric. Cele două planuri ale operei, memoriile și romanul, sunt alimentate de istorie. Mai cu seamă, dacă lăsăm la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care se află importante zăcăminte, însă va fi confruntat cu Eli Sunday (Paul Dano), pastorul local, dornic de a avea propria parohie. Și Eli Sunday se află în căutarea puterii, cea pe care i-o conferă rolul de pastor evanghelic exorcizînd enoriașii creduli, într-un spectacol funambulesc de o rizibilă teatralitate. Mistificarea nu-i scapă lui Daniel care trebuie să convină cu pastorul asupra unor chestiuni pentru a avea susținerea comunității. Dovedit de a-l fi ucis pe cel care împrumutase
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
cu Bacaloglu și grasul Calistrat și n-ași putea să spun că existența lor, care mă distra, n-avea nici o legătură cu gândul Matildei că eram definitiv pierdut. Avusesem totuși noroc cu Vintilă, a cărui vervă mă ajutase să-i exorcizez, nu întru totul, căci și acum mi-e dor de ei, dar am bănuiala că fără Vintilă peregrinările mele prin lumea șobolanilor n-ar fi durat cine știe cât... Dar n-ar fi fost oare mai bine? Cine știe dacă schimbîndu-se ordinea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a interbelicului, ea însăși o prelungire a programului junimist de la sfârșitul secolului al XIX-lea, istoriografia socialistă a demistificat complet mitologia naționalistă care asigura eșafodajul ideologic al memoriei românești. "Duhul național" introdus în istoria românilor de M. Kogălniceanu a fost exorcizat de M. Roller cu intrumentele analizei marxiste. Pe de altă parte, meritele analitice care derivă din demistificarea naționalistă sunt compromise de dogmatismul cu care este aplicată paradigma marxistă (în special de reducționismul economic total), dar mai ales de bias-ul sovieto-centric
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]