232 matches
-
presiunea timpului și a spațiului), pe de alta pentru sugestia de spontaneitate și naturalețe pe care o oferă destinatarului. 5.2.1.2. Observațiile de mai sus se aplică și în cazul lui nu numai... ci și, cu mențiunea că expectația care îi este atașată este mai puternică: elementele corelate ar trebui să fie nu numai diferite, ci și întrucâtva opuse (cel puțin din punctul de vedere al evenimentului/stării care le este atribuit(ă) prin enunț), fiind de așteptat ca
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
construcții marcate pragmasemantic, de două tipuri: disjunctive (care dinamizează discursul prin atragerea destinatarului într-o colaborare fictivă cu emițătorul în "descoperirea" activă a elementelor pentru care o anume informație este valabilă) și adversativ-copulative (care creează un cadru conflictual fictiv între expectațiile induse destinatarului și informația asertată). Recursul excesiv la atare procedee creează premisele pentru pierderea caracterului marcat comunicativ și chiar pentru desemantizarea parțială a conectorilor utilizați, care tind să devină simple variante stilistice clișeizate ale conectorilor substituiți. "CONDIȚIONALELE INDIFERENȚEI": STRUCTURI STANDARDIZATE
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
numai una dintre condițiile disjunse este condiție necesară și suficientă pentru realizarea stării de lucruri din regentă". d) în lecțiunea nonpreferențială (implicație nonstrictă "dacă A, atunci sigur B; dar este posibil B și în alte circumstanțe"), prezența condiționalului introduce o expectație de relevanță: "este posibil și B, în alte circumstanțe" (altfel ce rost ar avea sa-i condiționez realizarea?). Or, frazele de tipul celor citate asertează faptul că starea de lucruri din regentă se realizează în oricare din condițiile enumerate, iar
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
altfel ce rost ar avea sa-i condiționez realizarea?). Or, frazele de tipul celor citate asertează faptul că starea de lucruri din regentă se realizează în oricare din condițiile enumerate, iar acestea par a epuiza lista ipotezelor posibile, ceea ce contrazice expectația interlocutorilor, în ambele lecțiuni. Așa stând lucrurile, structurile condiționale în cauză devin asemănătoare 7, din punct de vedere logico-semantic și pragmatic, celor concesive (în care aserțiunea contrazice presupoziția, universul asertiv infirmând parțial universul opiniilor prealabile aserțiunii). Aceasta este una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
în ciuda unuia, a unora sau a tuturor faptelor menționate în circumstanțial(ă), ci în oricare din acele condiții)13. Am putea, la rigoare, considera că, prin explicitarea tuturor circumstanțelor posibile drept condiție (redundantă) a faptului evocat în regentă, se anulează expectația ca numai unele din aceste circumstanțe să-i asigure realizarea; ceea ce propunem a fi considerat CI ar rămâne un tip cu totul aparte de concesiv, de natură metadiscursivă. Considerăm atare soluție artificială și contraintuitivă. 4.2. Pentru expresia propozițională a
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
O posibilă explicație ar consta în caracterul pragmatic marcat al CI: a exprima "indiferența" unui eveniment/unei stări în raport cu o sumă de condiții conduce (pe baza imperativelor relevanței și ale economiei expresive) la sugestia (de tipul "implicatură generalizată"19) unei expectații de restricționare a condițiilor în care conținutul propozițional al regentei se actualizează, expectație contrazisă de aserțiune. Enunțului i se "pune în scenă" astfel un cadru "conflictual", prin postularea implicită a unor așteptări fictive din partea alocutorului, așteptări care să poată fi
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
indiferența" unui eveniment/unei stări în raport cu o sumă de condiții conduce (pe baza imperativelor relevanței și ale economiei expresive) la sugestia (de tipul "implicatură generalizată"19) unei expectații de restricționare a condițiilor în care conținutul propozițional al regentei se actualizează, expectație contrazisă de aserțiune. Enunțului i se "pune în scenă" astfel un cadru "conflictual", prin postularea implicită a unor așteptări fictive din partea alocutorului, așteptări care să poată fi contrariate. Or, expresiile CI de care ne-am ocupat sunt promovate în discursul
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
semnificativă a unei pluralități de actori concreți, acțiunea fiecăruia fiind orientată În funcție de acțiunea celorlalți; relațiile sociale presupun existența unei probabilități subiective de manifestare a unei anumite semnificații din partea celorlalți actori implicați În raport. Relația socială este o interacțiune bazată pe expectații comune ale actorilor inferate din istoria interacțiunilor precedente. Trebuie să menționăm că ne referim la relații stabilite Între actori concreți, dintr-o propensiune naturală a acestora către socializare și sociabilitate, și nu la relațiile (de natură instituțională) ce decurg din
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mai mare măsură generatoare de Încredere, decât relațiile negociate, bazate pe termeni legali (contractuali sau instituționali). Yamagishi și Yamagishi (1994) propun distincția dintre „Încredere” (trust) și „asigurare” (assurance). Studiile de psihologie socială au confirmat această distincție: Încrederea se referă la expectații referitoare la comportamentul pro-social al unui anumit actor, bazate pe inferențe despre trăsăturile personale și intențiile partenerului, În timp ce asigurarea se referă la expectații ce se bazează, dimpotrivă, pe cunoștința unei structuri instituționale care Încurajează un comportament pro-social mai degrabă decât
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Încredere” (trust) și „asigurare” (assurance). Studiile de psihologie socială au confirmat această distincție: Încrederea se referă la expectații referitoare la comportamentul pro-social al unui anumit actor, bazate pe inferențe despre trăsăturile personale și intențiile partenerului, În timp ce asigurarea se referă la expectații ce se bazează, dimpotrivă, pe cunoștința unei structuri instituționale care Încurajează un comportament pro-social mai degrabă decât unul oportunist. Încrederea generată de relațiile de reciprocitate determină, la rândul ei, angajamentul credibil al actorilor (credible commitment) În relații de schimb pe
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Relațiile sociale presupun existența unei probabilități subiective de manifestare a unei anumite semnificații din partea celorlalți actori implicați În relație, iar această semnificație este construită În cadrul relației, și nu impusă de un cadru normativ. Relația socială este o interacțiune bazată pe expectații comune ale actorilor inferate din istoria interacțiunilor precedente. În abordarea rețelelor se disting două curente: unul asumă eficiența rețelelor care produc relații sociale bazate pe Încredere și susțin dezvoltarea (Granovetter, 1985; Larson, 1992; Uzzi, 1996, 1997; Sandu, 1999 - sociabilitatea productivă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și cel negociat. Riscul și incertitudinea inerente schimburilor reciproce sunt esențiale pentru dezvoltarea Încrederii și angajamentelor consideră Blau (1964). În aceeași ordine de idei, Yamagishi și Yamagishi (1994) propun distincția dintre Încredere (trust) și asigurare (assurance). Încrederea se referă la expectații privind un anumit comportament bazate pe inferențe privind trăsăturile personale și intențiile partenerului. În baza unor studii etnografice, Larson (1992) identifică 3 faze de constituire a diadelor antreprenoriale Între firme, bazate pe Încredere (și nu pe contracte): istoria relațiilor personale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pe Încredere (și nu pe contracte): istoria relațiilor personale și a reputația personală și a firmei; acestea ar fi de natură să reducă incertitudinea și riscul asociate schimburilor reciproce; constituirea diadei ca urmare a intereselor mutuale și apariția reciprocității, constituirea expectațiilor și Încrederii; dezvoltarea Încrederii este rezultatul unei perioade de Încercare În care una dintre firme Își asumă rolul de inițiator și, În felul acesta, riscurile, iar cealaltă are posibilitatea să-și demonstreze credibilitatea; generarea mecanismelor de integrare operațională și strategică
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
relațiilor anterioare și a trăsăturilor personale ale partenerului. Este așadar un produs structural contextualizat ce nu poate fi transformat În capital decât prin intermediul structurii rețelei și nu În cadrul schimburilor impersonale, de piață. Pe de altă parte, asigurarea are În vedere expectații ce se bazează pe cunoștința unei structuri generalizate care Încurajează acel comportament, derivă așadar din prescripțiile unei instituții. Asigurarea este un produs ce derivă din contracte și instituții, concomitent cu capacitatea unei terțe părți de a impune prevederile acestora. Molm
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și impunerea unei a treia părți. Legăturile implicate se bazează pe Încrederea partenerilor și, la nivel cognitiv, pe procese euristice, nu intens calculatoare (1997:45). Definiția dată de Lin Încrederii este sugestivă În acest sens: „Încrederea poate fi definită ca expectațiile ca alter să ia În considerare și interesele ego-ului Într-o relație de schimb. Reprezintă credința că un eveniment sau o acțiune se vor sau nu se vor Întâmpla și această credință se așteaptă să devină mutuală În schimburi repetate
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de reprezentare eronată a cerințelor mediului. De asemenea, spune Uzzi, angajamentul partenerilor În relație este mai puternic În rețelele În care predomină raporturi implicate, ceea ce facilitează căutarea soluțiilor În interiorul parteneriatelor existente decât prin formarea de noi (1997:53). Astfel, prin expectațiile de reciprocitate, rețelele ar reduce incertitudinea și riscul de preluare ostilă și ar genera investiții și asumarea de riscuri care nu ar putea fi realizate prin legăturile ocazionale (arm’s-length ties). Legăturile implicate furnizează un capital de Încredere superior asigurării
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
adunând laolaltă caracteristici relațional-structurale, normative, precum și Încrederea. Pentru unii autori, relațiile sociale ce formează legături sociale sau rețele sunt definitorii În ceea ce privește stocul de capital social (Coleman, 1990; Lin, 2001). Pe de altă parte, Portes și Sensenbrenner definesc capitalul social drept „expectații de acțiune, Împărtășite de către o colectivitate care afectează scopurile economice și comportamentul orientat către scopuri al membrilor [...]” (1993:1323). Ei accentuează astfel Încrederea ca așteptare pozitivă privind comportamentele celorlalți actori. O poziție similară este adoptată de Fukuyama (1999) care consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
generale, cu niște parametrii, dar În rest, modele, termene de livrare, prețuri, alte detalii se stabilesc pe măsură ce se derulează contractul. În astfel de contracte cadru nu componenta instituțională devine asiguratorie, ci mai degrabă Încrederea care se stabilește Între parteneri și expectațiile privind comportamentul reciproc care rezultă din relațiile de lungă durată. De asemenea, niciunul dintre managerii intervievați nu a recurs la impunerea de penalizări „partenerilor tradiționali” dacă s-a Întâmplat ca aceștia să Întârzie plata comenzilor contractate; astfel de Înțelegeri informale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
care rezultă din relațiile de lungă durată. De asemenea, niciunul dintre managerii intervievați nu a recurs la impunerea de penalizări „partenerilor tradiționali” dacă s-a Întâmplat ca aceștia să Întârzie plata comenzilor contractate; astfel de Înțelegeri informale generează Încredere și expectații privind comportamentul partenerului. Pe de altă parte, contractul este simbolul relației, iar investiția ia de multe ori forma investiției contractuale după cum se exprima un manager, În sensul cultivării relațiilor actuale și stabilizării lor prin demonstrarea credibilității și seriozității din partea partenerului
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
context sunt însă următoarele: au oare realiștii, în baza unei simple diferențe metodologice în fundamentarea teoriilor lor, mult mai multe șanse decât moraliștii de a avea un impact "aici și acum" asupra politicienilor? Nu este oare aceasta o asumpție sau expectație nerealistă? Să ne reamintim de teoria "selectoratului" dezvoltată de Bruce Bueno de Mesquita și colaboratorii săi (Bruce Bueno de Mesquita, Alastair Smith, Randolph M. Siverson și James D. Morrow, The Logic of Political Survival (MIT Press, Cambridge, 2003)). Dacă această
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
sau achiziții educaționale), instrumentele de măsurare tip screening, testele de inteligență și performanță și testele proiective. Testele de măsurare de tip screening Identifică acei copii cu risc de dezvoltare psiho-comportamentală sau care prezintă mai multe handicapuri. Aceste teste cuprind anumite expectații privind diferitele dimensiuni ale comportamentului copilului pentru o anumită vârstă (motor, limbaj-comunicare, cognitiv, afectiv, relațional). Testarea tip screening se face la nivel de comunitate, selectând copiii ce necesită evaluări intensive suplimentare. Câteva instrumente de evaluare tip screening utilizate: Testul Denver
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ca suprasolicitată, epuizantă, ostilă, care îl condamnă în mod inexorabil la înfrângere; simțindu-se respins pacientul poate dezvolta uneori o stare paranoidă congruentă cu dispoziția și autoevaluarea sa; cognițiile, conceptele, negative față de viitor, respectiv evaluarea negativă a viitorului (hopelessness) vizează expectații univoc negative, anxiogene, umilitoare și punitive; în consecință pacientul dezvoltă uneori o atitudine pesimistă, defetistă și ideație suicidară. În ansamblu, triada cognitivă se manifestă prin "percepții și interpretări eronate, pe baza cărora interacțiunile cu mediul sunt prost construite, destinate eșecului
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
o atitudine pesimistă, defetistă și ideație suicidară. În ansamblu, triada cognitivă se manifestă prin "percepții și interpretări eronate, pe baza cărora interacțiunile cu mediul sunt prost construite, destinate eșecului, înfrângerii și anulării, pacientul decupând astfel faptele încât ele să corespundă expectațiilor sale negative" (A.T. Beck, 1979)195. După Beck (1979), ideile distorsionate au caracteristicile "gândurilor automate", adică ele par să apară ca din reflex, fără nici o reflecție sau raționament antecedent aparent. Ele par plauzibile pacientului deși sunt neplauzibile pentru alte
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
interpretează experiența actuală . Relativ recent, schemele cognitive au primit și o altă accepțiune, conform căreia experiența este privită din perspectiva unei dihotomii morale ca "alb sau negru", fără nuanțe de gri, ca imperative categorice care nu permit opțiuni, sau ca expectații după care oamenii sunt ori complet buni, ori complet răi (Beck, 1979)196. După cum se va putea constata ulterior, prin această nouă definire a schemelor cognitive, autorul nu face altceva decât să introducă în structura lor aspecte ale gândirii dihotomice
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
respectării particularităților subiecților în învățământul superior. Pentru a putea respecta aceste particularități, ele trebuie întâi cunoscute. Pe lângă măsurătorile antropometrice și probele de control, un chestionar cu câteva întrebări ne poate aduce informații relevante despre studenții noștri. Odată cunoscute nevoile și expectațiile lor, mai ușor vom reuși să le captăm interesul pentru activitatea de educație fizică, progresul le va oferi satisfacția atingerii unor obiective personale, iar cunoștințele dobândite putem spera că vor fi aplicate și în viitor, când constrângerile de promovare sau
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Cristiana Pop () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_786]