212 matches
-
este destul de anemică în știință. Se mai afirmă uneori că medicina a devenit „științifică” după ce Claude Bernard (1813-1878) a publicat celebra sa lucrare „Introducere în studiul medicinii experimentale” (18). Mai curând am interpreta acest moment (1855) ca apogeul unui curent „experimentalist”, care a existat și în antichitate, manifestându-se apoi lent, dar progresiv, către relativul apogeu Claude Bernard, care a fost și el ulterior depășit. Pot fi menționate câteva momente importante: Pierre Abélard (1079-1142), filosof și teolog scolastic, este considerat creatorul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
clinician, care cunoștea bine diabetul ca boală și avea o neegalată experiență anatomopatologică. Aceste două calități l-au plasat în cea mai bună poziție pentru a stabili organul afectat în diabet. Lancereaux nu era un om de laborator (fiziolog sau experimentalist). El era un clinician de excepție, care își verifica neclaritățile pe masa de necropsie. Că el era un clinician genial este susținut și de faptul că, din numeroasele cazuri de diabet pe care le urmărise și le studiase apoi și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
mai greu de înțeles. De ce alți autori, care au suspectat pancreasul ca organ implicat în diabet, nu au reacționat la teoria „originii pancreatice” a diabetului lansată de Lancereaux, iar este greu de explicat. (b) Îndărătnica reținere a anatomohistologilor și a experimentaliștilor în acceptarea unui punct de vedere al unui clinician într-o problemă ce le aparținea de drept, ar putea fi o altă explicație. Acesta este motivul pentru care Lancereaux îl convinge pe Claude Bernard să-l ajute în confirmarea experimentală
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
sînt valabile în măsura în care nu sînt valabile; mai limpede: se poate să fie adevărat că prin apariția lui Nichita Stănescu apare pentru poezie o "conștiința semiotica", ca Marin Sorescu se înscrie în "genul ironic și parodic", ca Mircea Ivănescu e "primul experimentalist programatic din această generație" ș.a.m.d., dar la fel de bine se poate spune și că Nichita Stănescu este un "experimentalist programatic", ca la Mircea Ivănescu întîlnim o "conștiința semiotica" și că ambii se înscriu în "genul ironic și parodic". Aceste
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
pentru poezie o "conștiința semiotica", ca Marin Sorescu se înscrie în "genul ironic și parodic", ca Mircea Ivănescu e "primul experimentalist programatic din această generație" ș.a.m.d., dar la fel de bine se poate spune și că Nichita Stănescu este un "experimentalist programatic", ca la Mircea Ivănescu întîlnim o "conștiința semiotica" și că ambii se înscriu în "genul ironic și parodic". Aceste formule sînt prea vagi pentru a descrie direcții dominante, amestecul lor întîlnindu-se, în proporții și concentrații diferite, la majoritatea poeților
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
Cristian Măgura Încă din perioada interbelică se poate observa elanul experimentalist al unor scriitori în planul sintaxei tradiționale. Tentativa se dovedește fecundă căci prin anii '70 procesul ia o amploare deosebită prin "inventarea" frazei-roman. Stand-by, un lung monolog interior căruia i se pune capăt prin punctele de suspensie la pagina 352
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]
-
activ, publicate constant încă de la sfârșitul anilor '60, citit zilnic de mii de oameni în presă unde-și publică schițele, autorul Istoriei unui obiect perfect este însă, pe nedrept, prea puțin discutat de critica literară. Situându-se departe de tehnicile experimentaliste, nemarcat de vreo modă novatoare, apropiate de un realism cuminte, dar departe de a fi învechit, povestirile lui T. Octavian sunt literatură de cel mai bun nivel, antologabile. Oameni normali adună între coperte schițe, povestiri și scurte însemnări de subiecte
Despre oameni în o mie de situații by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15568_a_16893]
-
puternic marcate de influența teatrului de idei a lui Camil Petrescu sau a lui Henrik Ibsen. A scris de asemenea schițe și sketchuri umoristice pentru teatrul de televiziune. După 1990 se deschide influențelor teatrului de avangardă, teatrul lui devine mai experimentalist, mai apropiat de teatrul postmodern. Piesele sale sunt traduse în principalele limbi de circulație europeană și se joacă în teatre din România și din întreaga Europă. "Volume" "Piese de teatru" A fost laureat al Premiului Academiei Române în 1978, al premiului
Dumitru Solomon () [Corola-website/Science/303230_a_304559]
-
cât Born și Franck au fost la Göttingen, între 1921 și 1933, Born avut un colaborator cu aceleași idei în raport cu conceptele științifice — avantaj clar pentru predare și cercetare în dezvoltarea teoriei cuantice. Abordarea unei colaborări strânse între fizicienii teoreticieni și experimentaliști era împărtășită de către Born la Göttingen și cu Arnold Sommerfeld de la , care era profesor ordinarius de fizică teoretică și director al Institutului de Fizică Teoretică— și acesta o forță motrice de prim rang în dezvoltarea teoriei cuantice. Born și Sommerfeld
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
totul practic peste noapte, raportând public colegilor săi acestă schimbare de mentalitate, în întâlnirile din octombrie, noiembrie și decembrie ale Societății Germane de Fizică susținute în Berlin, în cadrul cărora lucrările referitoare la natura corpului negru au fost intens discutate. Astfel, experimentaliști pricepuți (precum Friedrich Paschen, O.R. Lummer, Ernst Pringsheim, Heinrich Rubens și F. Kurlbaum) și un teoretician sceptic precum Planck, au produs o revoluție stiințifică. Când un obiect este încălzit, el radiază căldură, o formă a radiației electromagnetice în zona
Cuantă () [Corola-website/Science/314659_a_315988]
-
a volumelor” notează Alex Goldiș. Paul Cernat observa și el că „oricît de diverse că formulă și personalitate, grupajele tind să alcătuiască, împreună, un flux relativ omogen, tipologic și chiar valoric, un eșantion generaționist reprezentativ. (...) Experimentală (și experiențială) fără fasoane experimentaliste, obsesionala și furioasă, plină de prospețime, de adrenalină și umori negre distilate, antologia retrospectivă a lui Daniel D. Marin se citește cu mai multă participare decît volumele fiecărui autor antologat, „întregul” fiind superior, calitativ, fiecărei „părți”. Ceea ce e și bine
Daniel D. Marin () [Corola-website/Science/333424_a_334753]
-
semilegală a romanului în Franța, avatarurile în justiția americană și consecințele pentru destinul cărții. Ea arată cum Ulysses a devenit un punct de răscruce în evoluția literaturii secolului XX și a celui actual, indiferent că a fost vorba de formulele experimentaliste radicale ori de modalități de exprimare a culturii populare. „Figura lui James Joyce se leagă în mintea mea de cîteva reprezentări grafice ori literare. De la portretul lui Stefan Zweig la desenul-spirală al lui Brâncuși (și replica seacă a tatălui scriitorului
Cărți care au o magie unică by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104546_a_105838]