879 matches
-
și deja presimțitul viitor postmodern. Celălalt model, mult mai nociv, este cel ardelean, de asemenea modernist, care, prin poeți ai anilor ’60 ca Ioan Alexandru sau Gh. Pituț și prin echinoxismul anilor ’70, relua modul solemn și incantatoriu, ca și expresionismul metafizic al poeziei blagiene. De aici neoexpresionismul anilor ’80, care, dacă a dat și poezie valoroasă (în cazul lui Ion Mureșan sau al lui Liviu Ioan Stoiciu), rămâne totuși sursa eșecului celor mai mulți optzeciști ardeleni.” Nu e nevoie să fac sublinieri
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
Poezia „iconaristă”, selectată încă din deceniul al patrulea în cîteva antologii locale și, incidental, în Antologia poeților tineri a lui Zaharia Stancu, îl conduce pe autor către conturarea unei forma mentis specifice și a unei „poetici bucovinene” plasate sub semnul expresionismului, al vizionarismului thanatic, al unui spiritualism sincretic și al „goticului moldovenesc” asumat ca emblemă și ca nou Sturm und Drang. Mici tururi de forță analitică sunt, de asemenea, capitolele dedicate „corifeilor” mișcării: Mircea Streinul, Iulian Vesper, Traian Chelariu, George Drumur
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
Se conturează astfel o formă de libertate. Doar că imaginarul nu rămâne la un stadiu al visării poetice; el este convertit într-un fel de ontologie a vieții trăite direct prin poezie. Sintetic formulat, himerismul structurează dedublarea în variațiuni ale expresionismului, privilegiind un eu liric ce aparține unui globe trotter cu antene romantice, un Himerus Alter - cum își numește Vasile Baghiu eul artistic; el investighează și execută plonjări în timp și istorie, revizitând mituri și sentințe pentru a le dilua în
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
un eu liric ce aparține unui globe trotter cu antene romantice, un Himerus Alter - cum își numește Vasile Baghiu eul artistic; el investighează și execută plonjări în timp și istorie, revizitând mituri și sentințe pentru a le dilua în semnele expresionismului regenerat. Lipsesc din roman o bună parte din termenii care invadează poezia lui Baghiu, cu precădere cei medicali, împrumutați, fără îndoială, de la expresioniștii germani. Atmosfera morbidă este refăcută doar de textul memorialistic al tatălui, Grigore Barna, pe care fiul Vili
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
optzeci. Știm, Occidentul îi fascina. Dar nu oricare Occident, ci, în exclusivitate, cel transatlantic. Generația Beat era marota predilectă a lunediștilor. Nec plus ultra. Spațiul francofon le suna revolut. Cel germanofil, de asemenea (de aici porneau, în definitiv, variantele de expresionism retardatar). Ajungem, astfel, la nodul problemei. La scurtă vreme după apariția volumului Vânt potrivit până la tare, revista „Neue Literatur” lansează, în două numere succesive (5 mai 1983 și 6 iunie 1983) o anchetă pusă sub genericul Diferențe și asemănări. Sunt
Pact de neagresiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4419_a_5744]
-
de către puterea neocapitalistă, mimetică și dezlănțuită, în rândul celor mulți, a unei culturi artificiale, de import, nivelatoare, menite să elimine supraviețuirea oricărui tip de model preindustrial. Astfel se explică necesitatea de a adopta o limbă bazată pe resursele dialectului și expresionismului dialectal sau, dimpotrivă, ale sublimului; conform legii amalgamării stilurilor, o limbă numită de poetul friulan „neoexperimentală”. Însingurare, stranietate, ars combinatoria Tot pe direcția opusă dominantei veacului XX, numită „antinovecentista”, pot fi plasați poeți precum Sandro Penna, Attilio Bertolucci și Giorgio
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
aceste devieri își luminează adevărata natură de (în termenii lui Hocke) manierisme formale. E de-a dreptul perplexant să constați câtă preocupare pentru combinatorica de suprafață manifestă acest poet. Dacă tematic el a fost arondat de obicei unei filiere substanțialiste (expresionism, existențialism, suprarealism chiar, toate într-acolo converg), ca layout el își merită locul printre cei mai tehnici optzeciști (și e interesant că Radu G. Țeposu acolo îl și plasează, lângă Cărtărescu și Coșovei). În La fanion titlurile metaforice ale poemelor
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
Notam mai sus că, într-un rând, poetul se dovedește a fi o victimă a cărților. Cred că observația e valabilă pe termen mai lung. Fragil, Dumitrașcu cade sub ocupație suprarealistă. Emotiv, încheie armistițiu cu cotidianul. Anxios, se aliază cu expresionismul. Duce negocieri cu manierismul. Deschide ambasade în minimalism. Nimic din cele omenești nu-i sunt străine. Decât poate, uneori, propriile însușiri, pe care le lasă de izbeliște. Și totuși! Interesantă, în carte, e repetarea unui cuvânt: locuitor. Acestuia, Aurel Dumitrașcu
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
lui Aderca: „Cu individualismul - dominant azi în sistemul de proprietate, în legislație, în politică, în literatură și (în) celelalte arte - nu se poate merge mai departe. Ne-am înnămolit. Ne-am anchilozat.” Teza n-are de-a face neapărat cu expresionismul, față de care Blaga ia distanță: „Criza de care suferă expresionismul e că tinde individual, prin poeții, dramaturgii, pictorii și sculptorii lui, către un stil colectiv. Îmi dau seama: această credință în arta colectivă e o asceză a propriei individualități”. Idealul
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
în legislație, în politică, în literatură și (în) celelalte arte - nu se poate merge mai departe. Ne-am înnămolit. Ne-am anchilozat.” Teza n-are de-a face neapărat cu expresionismul, față de care Blaga ia distanță: „Criza de care suferă expresionismul e că tinde individual, prin poeții, dramaturgii, pictorii și sculptorii lui, către un stil colectiv. Îmi dau seama: această credință în arta colectivă e o asceză a propriei individualități”. Idealul este, așadar, anonimatul artistic. Ideile lui Blaga au, cel puțin
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
independente și nu studii pregătitoare pentru mult mai cunoscutele sale picturi, prezintă o dublă importanță. În primul rând, ilustrează strădaniile unui artist care la 38 de ani renunță la un limbaj deja format, cu o ascendență ancorată în cubism și expresionismul abstract, pentru a cultiva imagini din viața de zi cu zi. „Conversație”, „Pâine și gem”, „Știu cum trebuie să te simți, Brad”, „Femeie în cadă” sunt toate creații născute din reclame lucioase, benzi desenate și, în general, cultura „populară”:.. În
Morgan Library: arhitectură, colecții, expoziții temporare by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5686_a_7011]
-
neturnat”. Trois scenarii. Ciné poèmes apărea în 1928 în limba franceză reflectă înrudirea dintre cele două arte poezie și cinematografie, dar și o viziune nuanțată asupra mijloacelor de expresie filmică a avangardei istorice a cinematografiei. Opțiunea scriitorului este clară, respinge expresionismul german epitomizat de filmul lui Robert Wiene, Cabinetul doctorului Caligari (1919) apropiindu-se de impresionismul francez, noua tendință cinematografică a vremii. Opțiunea releva și atașamentul total al lui Fondane față de cultura franceză, atașament care l-a costat viața pe acest
Benjamin Fondane, cineastul uitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5625_a_6950]
-
-o pe viață, poezia mea nu a mers pe trasee blagiene. Într-o măsură asemănătoare producția mea poetică s-a deosebit de cea în vogă a generației șaizeciste, în cadrele calendaristice ale căreia m-am afirmat. Nu m-am afiliat nici expresionismului zgrunțuros, nici acrobației de concepte abstracte, nici ludicului nu tocmai pretențios, un gen de făcut cu ochiul devenit tic, în care au repurtat mari succese unii confrați. Mi-a fost dat să asist la spectacolul unor glorii pe care le-
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
de când nu v-am văzut// la tine/ să zic/ a trecut ceva timp// și mă gândesc tot mai rar” („înapoi văd f abstract”). Cu toate exercițiile de încălzire în prealabil - menite să argumenteze, știu eu?, nevoia de actualizare prin înlăturarea expresionismelor în favoarea unor tehnici hi-fi de autentificare a realității -, o astfel de scriitură tot banală rămâne. De unde se vede că, atunci când îți propui să exprimi cât mai puțin, ai șanse mari ca dorința chiar să ți se îndeplinească.
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
o zi, lumea asta o să ne coasă/ gurile cu catgut”; „un acordeon în flăcări risipește cântecul/ comprimat al hălcii din care/ se înfulecă pe ascuns” ș.a.m.d. Salvează volumul de la eșecul total doar Poemul pentru cei din urmă, unde expresionismul viziunii face casă bună cu confesiunea tranșantă, în numele „ultimilor supraviețuitori”. În descendența directă a Poemului petrolifer al lui Geo Bogza, ultimele versuri din carte atacă, cu un spirit justițiar care nu-i vine tocmai rău lui Komartin, civilizația post-apocaliptică a
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
asculte muzică, Schmidt și-a îndreptat atenția spre sculptură și pictură, iar cine îi trece pragul este izbit de două evidențe: mirosul țigărilor mentolate, Schimdt fiind un incorigibil fumător, și numărul impresionat de tablouri valoroase. Preferința fostului cancelar înclină spre expresionismul german (Hugo Schmidt, Kirschner, Kubin, Bernhard Heisig), dar dintre toți Schmidt are slăbiciune pentru Ernst Barlach în sculpură și pentru Emil Nolde în pictură. Deși colecționar rafinat, Schmidt nu comentează tablourile, ci doar le degustă din ochi, cu atît mai
Țigări și pictură () [Corola-journal/Journalistic/3587_a_4912]
-
pe care-l prețuim nechibzuit, strângând experiențe pe care nu le trăim cât trebuie. „Ani rătăciți, nu v-am trăit!” nu e un strigăt de revoltă, care ar transforma regretul în melodramă, ci o constatare care nu cere îndreptări. Prin expresionismul acestor demascări ale greșelii, în parte inevitabilă, în parte consimțită, nu trece prea multă pasiune. „Dar strigătul rămâne înnăbușit în piept./ Nu chem pe nimeni - toate așa au fost să fie -/ Nu mi-a fost scris să caut, să cer
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
hard-boiled, creat de autori precum Raymond Chandler și Dashiell Hammett, care apoi și-a croit un drum spre ecrane, în variante edulcorate în anii 1930, precum și în producțiile film noir ale anilor 1940” (Gates, 2006: 5). Fără tușele accentuate ale expresionismului cinematografic, probabil că astăzi am vorbi despre ei cu condescendența cu care vorbim despre Hercule Poirot sau Miss Marple. Bloom, Clive, 2002. Best Sellers: Popular Fiction Since 1900, New York: Palgrave Macmillan. Gates, Phillipa, 2006. Detecting Men. Masculinity and the Hollywood
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
rămâne definitorie, sentimentul scriiturii fiind la ei la fel de puternic ca sentimentul existențial, P.P. atrage atenția asupra diferențelor stilistice și de viziune. De pildă, poeți precum Ion Mureșan și Marta Petreu „par să se revendice mai curând de la poetica și sensibilitatea expresionismului ori, cel dintâi, chiar de la un imaginar de descendență rimbaldiană.” Cu alte cuvinte, marca este „diversitatea exuberantă [...] în toate momentele de continuitate sau de ruptură din spațiul liricii românești contemporane, în interiorul căruia doar competiția și sentimentul inovației par să fie
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
mor;// Și lumea e o groapă mare-acum/ În care inima de doruri arsă/ Se surpă;// La vorba lui dorințe noi/ Și crînceneaprindeau rubine/ În întunericul din noi“. Această profuziune figurativă clarifică mai bine decît orice raportul dintre poetul român și expresionism. Începînd cu primii săi comentatori și terminînd cu studii tardive, atmosfera, filozofia și viziunea lui Philippide au fost apropiate de poezia expresionistă germană; la o lectură fără prejudecăți însă, eventualele urme expresioniste devin absolut insignifiante. Nu există astfel nimic comun
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
literar german, ci mai ales concepția sa specifică asupra limbajului poetic: tot ceea ce reprezenta prozaism, vocabular vulgar, limbaj marginal etc. nu putea găsi înțelegere la adeptul ferm al epurării lingvistice în poezie, la campionul metaforizării multiple. Philippide a coexistat cu expresionismul, dar l-a privit de l-a distanță. Prozodia lui Philippide a urmat un traseu special de-a lungul celor 4 volume antume. Încă din Aur sterp poetul construia strofe de fantezie, alterna metri, profita de armoniile simboliste. Pe măsura
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
nu există aici nimic din rigorismul german al subiectului. Încă o dată, Faustul lui Sokurov este rusesc, prin urmare ghidat de un fel de nebunie care posedă propria ei ordine. Depășind paranteza, există în această dialectică lumină- umbră o sugestie a expresionismului german cu Fritz Lang și F.W. Murnau, însă Sokurov este abisal, personajele sale vin din întuneric și intăr în lumină sau sunt invadate de lumină într-un fel nelumesc. Gretchen (Isolda Dychauk), asemeni unei apariții, pătrunde în camera sărăcăcioasă
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
se disting prin gust, cultură de specialitate, informație, intuiție critică, argumentări clare. Referirile culturale la care apelează frecvent dovedesc, la rândul lor, o largă deschidere spre modernitatea actului teatral, spre creația regizorală de avangardă. Scriitura îi stă sub semnul unui expresionism subtil nuanțat, e lipsită de prețiozități, farmecă printr- un stil „beletristic” elevat, în spatele ei simțindu-se o vocație literară reală, necomplexată de insinuarea în demersul critic a unor stări și rememorări subiective, cum doar la Marina Constantinescu mai remarcăm astăzi
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
sper, însă, că la primăvară să stăm față către față și să fim bucuroși. Mi-ar face o mare plăcere să pot, când ne vom întâlni, citi din ultimele poezii scrise de mine. Nu știu dacă știți că în lucrarea Expresionismul și literatura română, Ovid S. Crohmălniceanu 9 consacră Gândirii un capitol, iar d[umnea]v[oastră] mult spațiu. Primiți, domnule profesor, ca întotdeauna dragostea lui Ovid Caledoniu [Nichifor Crainic, Bulevardul Dinicu Golescu, nr. 43, Scara A, Apartamentul 6, București; Expeditor
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
în Glasul Patriei, nr. 39, 1971. 7. Gheorghe Bulgăr - Momentul Eminescu în evoluția limbii române literare. București, Editura Minerva, 1971, 344 pagini. (Universitas). 8. Horia Nițulescu (1914-1982), poet. A colaborat la revista Gândirea. 9. Ovid S. Crohmălniceanu - Literatura română și expresionismul. București, Editura Eminescu, 1971, 308 pagini.
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]