1,156 matches
-
plastice. Dar motivul predilect al Anei Ruxandra revine în această amplă expoziție: drumul iernatic de sat colinar, în mari și tensionate uleiuri pe pânză. Impresia pregnanta a șederilor artistei în satul Radești, spre Câmpulung, se traduce plastic printr-o reducție expresionista a scenei unei ulițe și prin exaltarea ritmurilor materice ale jgheaburilor de clisa amestecata cu zăpadă. Personaje, coline, scheletul arborilor, cartușele heraldice și toate arătările de sub desenul Anei Ruxandra conțin o materie dura, anguloasa, armata cu rețea de sârmă. Carnea
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
de avangardă și un pionier al captărilor, inovator în sculptura mondială prin imersiunea în sursele primordiale ale creației populare. Relația dintre tradițional și tendințele în vogă în Europa de Vest a fost un subiect de polemici aprinse între personalități remarcabile. Dramaturgul, poetul expresionist și filozoful Lucian Blaga poate fi considerat un membru al grupului tradiționalist, iar criticul literar fondator al cercului literar și cultural "Sburătorul", Eugen Lovinescu, reprezintă așa-numitul grup „occidentalist”, care a încercat să aducă cultura română mai aproape de cea occidentală
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
și-l întâlnește pe Kleinman. Filmul se termină, Kleinman a acceptat invitația de a deveni asistentul magicianului, iar clovnul Paul și Irmy își continuă cariera la circ, în timp ce se ocupă și de creșterea copilului lor. "" este un omagiu adus producătorilor expresioniști germani de filme Fritz Lang, G.W. Pabst și F.W. Murnau și scriitorului Franz Kafka. Max Kleinman este un mic funcționar de prin anii 1920 într-un oraș de pe undeva din Europa. El este trezit dintr-un somn adânc
Umbre și ceață () [Corola-website/Science/322042_a_323371]
-
îi radicalizează vederile politice, la limita anarhismului. Scrie din ce în ce mai mult, continuă să picteze, tablourile sale se încadrează într-un stil tradițional, din când în când răzbate însă o explozie de culoare caracteristică lui Vlaminck, influențat în această perioadă de operele expresioniștilor. În anul 1925, cumpără reședința "La Tourillière" din Rueil-la-Gadelière, unde va locui până la sfârșitul vieții. În 1941 participă la o călătorie a unui grup de scriitori și artiști francezi în Germania nazistă, ceea ce, după război, îi va atrage o serie
Maurice de Vlaminck () [Corola-website/Science/312612_a_313941]
-
o largă acoladă metaforică a unei memorii afective extrem de laborioase; „apoteoza” spre care tinde dublul efort al poetului echivalează cu adâncirea în memorie până la transcendență (tensiune a po¬eziei lui Alboiu neobservată de comentatori din pricina, poate, a limbajului de factură expresionistă ce domină aceste cărți) și totodată, cu apropierea cosmosului prin exercițiul taumaturgic al Logosului: <poem>Cu capul dat pe spate privesc cerul în ceața de secol a toamnei se aude bâjbâitul cocorilor. Ce strein ne-a rămas drumul lor! Mamă
George Alboiu () [Corola-website/Science/310536_a_311865]
-
nu seamănă cât de puțin cu aceasta, iar acei arhitecți contemporani care se străduiesc să imite stilul acestei clădiri întotdeauna proiectează construcții care dau impresia de diletantism comparate cu Opera din Sydney. Este cu siguranță o clădire modernă, dar modernismul expresionist al acesteia nu cadra deloc cu stilul internațional rectiliniar al epocii. Desigur, localizarea aduce și ea un enorm ajutor, așezarea ei la capătul unui promontoriu, înconjurată de apă din trei părți, fiind exploatată la maximum de Utzon. Opera din Sydney
Sydney Opera House () [Corola-website/Science/296887_a_298216]
-
operei poetice a lui Rilke și a lui Goethe (aici intrând și cea de-a treia versiune românească a lui "Faust", după cele realizate de Lucian Blaga și Ștefan Aug. Doinaș), tălmăciri din lirica de expresie germană, de la romantici la expresioniști (Eduard Mörike, Conrad Ferdinand Meyer, Ricarda Huch, Hugo von Hofmannsthal, Richard Dehmel, Ernst Stadler, Else Lasker-Schüler, Oskar Loerke, Gottfried Benn), din Paul Valéry și lista poate continua. Mihail Nemeș este unul din traducătorii români de poezie franceză și germană care
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
în cercuri albastre/ aureole de spațiu și timp/ între-nalt rotitele astre/ Nordul îl caut de-argint". Ieșirea din aceste zone limitate ale imaginarului are loc în ciclurile următoare, incepand cu Înfrângeri (1947), unde reapare, însă în tonuri întunecate, perspectiva expresionista. Inițialului soare dionisiac i se substituie acum "un soare de spaime", interior, un peisaj crepuscular (amintind, oarecum, de alegorismul lui V. Voiculescu) e văzut apocaliptic (soarele e un "taur de foc" lăsând dare de sânge pe cer, "Trâmbiți de-Apoi
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
, cunoscut și ca "János Mattis-Teutsch", (n. 13 august 1884, Brașov - d. 17 martie 1960, Brașov) a fost un pictor expresionist, sculptor și grafician român de origine germană. s-a născut pe 13 august 1884, la Brașov. Fiind de origine maghiară și germană , a studiat, timp de un an, la Academia de Arte Decorative din Budapesta, cu pictorul maghiar Rippl-Ronai , apoi
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
o expoziție personală, la Berlin. Prima expoziție personală semnată Mattis-Teutsch a avut loc în 1920, la București, unde expune pictură, sculptură și linogravură, fiind bine primită de criticii de artă, chiar admirat pentru cutezanța de a expune lucrări în stil expresionist. Ca reprezentant al avangardei în România, Mattis-Teutsch a fost activ în grupul format în jurul revistei de avangardă Contimporanul, în 1922, alături de Victor Brauner, M.H. Maxy și Marcel Iancu, precum și în grupul "Das Ziel" din Brașov. A participat și la revista
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
revista literară avangardistă Integral, și la revista de limba maghiară MA. După perioada avangardistă alături de grupul Contimporanul, se orientează spre arta figurativă, definindu-și un nou stil, mai aproape de suprarealism, numit „realism constructivism”. În pictură, Mattis-Teutsch a creat două cicluri expresionist abstracte, cu modulații muzicale, "Empfindungen" (Senzații) și "Seelenblumen" (Flori sufletești), inițiate în jurul anului 1918 și care se încheie în 1924. În anul 1931, Hans Mattis-Teutsch a lansat la Potsdam lucrarea "Kunstideologie - Stabilität und Aktivität im Kunstwerk" (Ideologia artei - stabilitate și
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
decât el, și pot să fac hexametri, pot să fac poezie în dolce stil nuovo, pot să fac poezie imitând poezia medievală de tip religios, pot să fac poezie romantică, pot să fac poezie barocă, pot să fac poezie modernă, expresionistă și așa mai departe. Toate acestea trebuie să se vadă. și atunci, această concepție a mea m-a încurajat să fac ceea ce .... Nu știu dacă am izbutit sau nu, în orice caz, am fost conștient că urmăresc acest țel. M.I.
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
extreme chiar și aici. La sfârșitul anului 1889, în timpul unei crize înghite culori. Crizele devin din ce în ce mai frecvente, grave și lungi. Între perioadele de suferință va picta un mare număr de lucrări și schițe, ce exprimau chinurile sale în forme zvârcolinde, expresioniste. Din această perioadă datează și celebrii "Iriși", vânduți la Sotheby, New York, în 1897 și "Noapte înstelată". Cu ajutorul fratelui său Theo, Vincent participă la Salonul Artiștilor Independenți din Paris și expune lucrări la diferite expoziții. O criză îl doboară din nou
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
universale și interesul pentru fenomenele originare. Vincent van Gogh este considerat precursorul noului curent, din momentul în care a optat pentru o abstractizare a temelor abordate în picturile sale. Tot el îi influențează semnificativ și pe pictorii din prima perioadă expresionistă, gruparea Die Brücke (ro: "Podul"). Fauvismul a fost un curent formalist în pictura franceză de la începutul secolului al XX-lea, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. El se situează între mișcarea dada
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
Künstlergenossenschaft"). Din această mișcare făceau parte Franz von Stuck, Fritz von Uhde, Wilhelm Trübner, Arnold Böcklin ș.a., care se reunesc în jurul revistei ""Die Jugend"" ("Tineretul"), de unde numele de ""Jugendstil"", răspândit în țările de limbă germană, până la puternica afirmare a stilului expresionist în preajma primului război mondial. Secesiunea vieneză a luat ființă la 3 aprilie 1897, în jurul lui Gustav Klimt (primul președinte al Uniunii), Joseph Maria Olbrich și Josef Hoffmann, la care aderă și Koloman Moser, Josef Engelhart, Otto Wagner ș.a. Asociația își
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
pictorul Koloman Moser și arhitectul Josef Hoffman, care construiește pentru acest grup "Galeria Kunstschau". Artiștii din "Secesiune" au practicat, în general, un anume stil geometric, care a contribuit la cristalizarea direcției raționalisto-funcționaliste ("International Style"). Klimt i-a influențat pe pictorii expresioniști Egon Schiele și Oskar Kokoschka. De la Viena, mișcarea secesionistă s-a răspândit și în alte provincii ale imperiului austro-ungar. În Transilvania, clădiri în stil secesionist pot fi întâlnite la Cluj (Palatele Berde și Elian), Târgu-Mureș (vezi: Palatul Culturii), Turda (vezi
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
ale gamei cromatice li se acordă aceeași importanță, numărul de apariții al oricăror două sunete într-o partitură construită astfel fiind egal. Tehnica a fost inventată de Arnold Schönberg în jurul anului 1924 și este cel mai adesea corelată cu mișcarea expresionistă în muzică, deși sunt cunoscute manifestări semnificative ale ei în afara contextului respectiv. Înainte de Schönberg, și alți compozitori, precum Max Reger și Richard Strauss, au folosit serii dodecafonice. Chiar și în opera Idomeneo a lui Mozart există un pasaj în care
Dodecafonism () [Corola-website/Science/310138_a_311467]
-
tipic pentru „verva galică, pentru ironia latină și bravada gasconă” etc. Jean Copeau a știut să fie un „minunat animator” care „a impus, în scurt timp, tuturor concepția și ideologia sa”, un spirit înnoitor, la fel ca Hasenclever „modernistul convins, expresionistul feroce”. Trsătura specifică este repede depistată și în jurul ei autorul țese o seamă de considerații care pun în lumină figura celui abordat. Astfel de „Siluete” a semnat Ionel Jianu și în două ziare de mare tiraj apărute la noi în
Ionel Jianu, eseist by Mircea Popa () [Corola-journal/Memoirs/13512_a_14837]
-
la alte publicații ale timpului ne pune în legătură cu o natură spirituală de mare pătrundere, cu un causeur cu aplomb, spirit ironic și persiflant. De la început, el se arată un promotor al „teatrului nou” al experimentelor lui Pirandello sau al celor expresioniste, se arată receptiv la fenomenul de avangardă în poezie, la maniera nouă de a scrie a lui Proust sau Gide. Lui Proust îi va consacra mai multe articole, în care se va referi atât la filosofia lui, la valoarea timpului
Ionel Jianu, eseist by Mircea Popa () [Corola-journal/Memoirs/13512_a_14837]
-
(n. 1885; d. după 1923) a fost un pictor și grafician expresionist german. Ca membru al mișcării artistice „Novembergruppe“, înființată în 1918 la Berlin, la care, datorită inițiativei galeristului Herwarth Walden (Georg Lewin), au aderat mai mulți artiști plastici din grupările „Der Sturm“, „Bauhaus“, DADA și „Werkbund“ (printre care și trei artiști
Arthur Goetz () [Corola-website/Science/335628_a_336957]
-
și Anthony van Dyck au înflorit la începutul secolului al XVII-lea în Țările de Jos Meridionale, ea s-a aflat în declin în alte părți. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, au apărut numeroși pictori romantici, expresioniști și suprarealiști, între care James Ensor și ceilalți artiști din grupul Les XX, Constant Permeke, Paul Delvaux și René Magritte. Mișcarea avangardistă CoBrA a apărut în anii 1950, iar sculptorul Panamarenko rămâne o remarcabilă figură a artei contemporane. Artistul multidisciplinar
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
se manifestă împotriva neoclasicismului și academismului oficial al curentului ""Novecento italiano"" de inspirație fascistă. Între anii 1938 și 1940 se află la Milano, colaborează la publicația ""Corrente di vita giovanile"" - până la suspendarea ei - și ia parte la activitatea grupării revoluționare expresioniste ""Corrente"" fondată de Ernesto Treccani, împreună cu Renato Birolli, Aligi Sassu, Giuseppe Migneco, Gianni Dova ș.a. Realismul popular al lui Guttuso, influențat de cubism și de arta lui Pablo Picasso, câștigă o forță vehementă și explozivă în alegerea tematică antifascistă: ""Fucilazione
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
Cu scene și portrete realizate în Sicilia, la Napoli, Milano sau Roma, el creează o amplă epopee a omului ce luptă să-și afirme valorile morale și spirituale, dreptul de a duce o viață demnă. Mijloacele de exprimare aparțin modelului expresionist, culorile contrastante, desenul energic, volumele puternice, adeseori agitate de forțe ce izvorăsc deopotrivă din interiorul lor și din ambianță, alcătuiesc un limbaj patetic, de o vehemență nedisimulată. Suprafețele tablourilor sunt caracterizate de prezența dramatică a omului, artistul păstrând ceva din
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
rigla și compasul, în versuri de un retorism găunos (precum Ovidiu al lui Alecsandri ori Vlaicu Vodă al lui Davila), drama lui Petică atestă o nouă vîrstă literară, vîrsta lui Maeterlinck ori Strindberg. Exact ca la acesta din urmă, elementele expresioniste survin spontan (în Solii păcii, ca și în drama mai puțin reușită Frații), reeditîndu-se un continuum stilistic european modernist, intuit și realizat de Petică doar prin forța talentului literar ieșit din comun, aliat cu o cultură literară fără echivalent în
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
XX-lea. Cei patru au avut vocație creatoare, înțelepciune și efervescență de călăuze generoase cu orizonturi largi și talente didactice. Aceste atribute s-au manifestat în atelierul lui Mieß, fapt ce a determinat conturarea primelor elemente de exprimare ale curentului expresionist pe meleaguri transilvane. Ca promotori ai noilor idei de avangardă, artiștii care făceau parte din acest nucleu polemizau adeseori pe marginea esteticii tradiționale, formând în acest mod și un nou crez teoretic. Cu toate că atmosfera în care trăia era una novatoare
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]