1,154 matches
-
cum spuneam, cu farmec, vom supune acest rezumat unui elementar test al adecvării. Vom constata, dacă suntem într-adevăr onești, că discursul se potrivește de minune aproape oricărui poet român contemporan sensibil la tentațiile existențialiste (sau, cum sunt numite îndeobște, expresioniste). Nu e nici un strop de rea-credință în observația mea. Și îmi doresc să fiu înțeles cum trebuie. Întâmplător, subscriu de astă dată fără ezitare la recomandarea de pe coperta a patra, semnată de Al. Cistelecan: „Aurel Pântea scrie chiar dinlăuntrul senzației
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
Nichita Danilov Aurel Pantea face parte din acea familie rară a poeților vizionari, de esență expresionistă, pentru care cuvîntul e la fel de important ca și tăcerea depozitată în interiorul său. Negru pe negru semnifică infinitul, căderea dintr-o stare întunecată, într-o altă stare, încorporată înlăuntrul ei, și mai întunecată. Avem, astfel, de-a face cu un lanț
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
șerpește, în unele tablouri, ardențe cromatice, straniu, mîngîietor răcorite. Pictorul le menește, s-ar spune, unui Infern care nu doare, aproape facețios, flăcări de roșu rece, cyclamen, dar și griuri matur decantate, se alungă volubil prin cîmpul imaginii. Accentele disruptiv expresioniste se alcătuiesc laolaltă, fără prejudiciu, mai degrabă signaletic trebuitoare, cu o continuitate căreia nu-i fac lipsă nici humorul, nici un anume blînd „moelleux” al suprafețelor. Păsări ce mătură uneori spațiul își trec, tactil aproape, profeția, pe lîngă figuri de călăreți
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
nume chiar biblice (Ana, Maria, Eva)), prin profunzimea investigațiilor psihologice personaje complexe și contradictorii, după rolurile interpretate întâlnim protagonistul, antagonistul, personajul-oglindă, personajul de legătură (pelegrinul), confidentul (prin încredințarea scrisorilor). Adevăratul personaj este însă dragostea care poate devine, ca în teatrul expresionist, personaj aproape fizic. Evadarea din cotidian se va face fie prin senzații, trăiri, sentimente, printr-o viață interioară trăită intens și de cele mai multe ori în intimitatea sublimului și prin proiecții onirice și/sau coșmarești: „Își privi palmele. Erau pline de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
control, dar și Othello l-a păcălit pe Shakespeare, și Mefisto l-a înșelat pe Goethe. Când Brecht, în Însemnările lui despre teatru, accentua ideea supradimensionării unor detalii (măști uriașe, ochi imenși), aceasta nu era doar o componentă a viziunii expresioniste, ci necesitatea de a conferi "stabilitate" iluziei, de a-i da un contur real care să amplifice concretețea vieții. Spontaneitatea se bazează pe calcul, improvizația pe regie. În același mod, vom observa că aproape toate poeziile lui Emil Botta sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
metaforă a verticalității care devine aici o imagine a căderii, a păcatului, diversiune care vrea să mascheze o nostalgie imposibil de exprimat, o ridicare deasupra lumii care obnubilează, prin taina răului, memoria confortabilului, o imagine care marchează rezolut un univers expresionist și sumbru, fără pedagogia iertării, fără șansa mântuirii, o confuzie absolută, un carusel mental, o lume văzută ca un iarmaroc excentric unde totul este posibil. Exorcizarea ar duce la pustiire, la nimicirea forței care stă la pândă în confruntarea tensionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
muguri și oamenii în pietre, fixează demersul poetic într-o atitudine duală: finitul devine o alegorie a infinitului, iar infinitatea se eschivează din fața propriei măreției și își pune pe figură masca finitudinii. Descrierea naturii (motiv romantic) cunoaște aici un tratament... expresionist. Pentru că implozia produce o întoarcere în sine pe cât de bruscă, pe atât de totală. Și s-ar părea, ireversibilă, ceea ce este o noutate absolută în toată această mișcare de du-te-vino, generalizată și unanim acceptată. Se ajunge la o trăire absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care este circumscris. Peisajul selenar, poate exprima ideea armoniei lumii, dar ?i sentimentul sfâr?ițului, al spaimei În fă?a pierderii sensului lumii, a c? derii Într-un univers al destr???rii; solitudinea poetului configureaz? un peisaj selenar cu accente expresioniste (În poezia ,Melancolie" de exemplu); În alte crea?îi Ins?, peisajul selenar uime?te prin frumuse?ea izvorât? din aeel tainic sentiment al armoniz?rii sufletului omenesc cu ritmurile cosmice. Atributele peisajului eminescian sunt ecouri ale unor st?ri de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mă sufletul poetului cu ale sale „pove? ți feerice" (simbol al vârstei edenice), acum, cănd „ale vie?îi valuri" i-au mai l?sat „abia contururi triste ?i umbre" pe inima-i „pustie", tabloul lumii este, ca Într-un peisaj expresionist, golit de via??, Înv?luit de „promoroac?": „ Bogat? În Întinderi st? lumea n promoroac?, Ce sate ?i câmpie c-un luciu v?l Îmbrac?; ??zduhul scânteiaz???i că unse cu văr Lucesc zidiri, ruine, pe câmpul solitar". Solitudinea, retr?it
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cu rezonan?e muzicale", a „peisajului arhaic transfigurat" Într-o adev?rât? „patrie a dorului". Zoe D.-Bu?ulenga descoper? În paginile liricii eminesciene „peisaje exprimând titanica sete de frumuse?e ?i plenitudine rev?rsate În crea? ie", sau „peisaje expresioniste" care exprim? tragismul existen?ei umane (că În „Melancolie" spre exemplu). De asemenea, Edgar Papu remarc? ineditul unei pagini din crea?ia eminescian? În care este descris „unul din rarele peisaje de iarn?" În care eul liric comunic? sensibilit??îi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
vorba aia, gîrlă. Nu degeaba ciupește diavolul, ziua și noaptea, sforile marionetelor ca pe niște corzi de harfă (citat). Și nu degeaba ne alfabetizăm (perpetuu!), la urma urmei, șușotind gureș pînă ne vine sorocul. Cu un nume de familie involuntar expresionist (ce mult contează!), martirul, prin alterație consonantică, Horia își propune să tragă frumușel de guler în colecția "nouăzeci" a PHOENIX-ului toate cele vreo 66 de replici celebre din teatrul universal. Și începe, natural, cu Aristofan, despre care se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
150 20 150 200 25 200 30 În aceeași colecție au mai apărut • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
moderne. Mi se pare o impostură această stupidă încercare de substituție simbolică, figura crescătoare a lui Sergiu peste cea a regelui de care se leagă prima Constituție a țării și Războiul de Independență. În filmul documentar este preluat în cheie expresionistă și un episod al răscoalei din 1907, utilizat la vremea lui într-un alt film al lui Sergiu Nicolaescu ca argument antidinastic, dar și împotriva partidelor istorice, acum menit să facă istorie alături de "realizărilii" nicolaesciene. Ruperea de context creează nu
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
fi subintitulat "întîmplări din irealitatea totală". Sau, de ce nu?!, "din irealitatea totalitară". Nu există însă nici o referință istorică ori socială cît de cît precisă, acțiunea se petrece într-un dezolant spațiu imaginar avînd mai degrabă aspectul unui decor de teatru expresionist și într-un timp aparținînd vag secolului XX, după cîteva indicii secundare de ordin material (este evocată fotografia unor piloți, este menționată existența unui aeroport, sînt folosite puști de vînătoare). Un roman de ambianță fantastică, o parabolă neagră și enigmatică
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
de Alban Berg, cu același protagonist, Sherban Lupu, alături de un dirijor, Urs Schneider, specializat în romantismul și expresionismul german. Subintitulat " În memoria unui înger" opusul bergian mărturisește un lirism profund, dar nu în exces, un "canto jondo" fără nici o violență expresionistă. Este o muzică dodecafonică de tipul "work in progress", jocul inițial al coardelor libere înălțând treptat edificiul de cvinte din care se va desprinde suportul seriei complete, formată din trei acorduri perfecte rupte în arpegii, urmate de un fragment de
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
și contrast, culminând cu un climax terifiant, rezolvat printr-o desinență oarecum mistică și, în orice caz, ca o posibilă redempție. Sherban Lupu a intuit toate acestea, cu precădere stigmatele manieriste și referințele programatice, livrându-le într-o manieră neaoș expresionistă, așa cum îi stă bine unei lucrări aparținând celei de-a doua școli vieneze. Reacția publicului a fost însă una rezervată, muzica lui Berg debordându-i tabieturile, obișnuințele. Mi-am dat seama că melomanii noștri, cel puțin cei din siajul filarmonicii
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
în ele cu pietre" (Poemele mele). Excepția extravagantă, afectarea nu-și găsesc locul în aceste versuri în care insolitul e generat, paradoxal, de respingerea sa. Masa de lucruri, evenimente, procese comune induce un fior de neliniște, o stranietate irațională. Spre deosebire de expresioniștii rurali ai generației șaizeciste, Petre Stoica transcrie însă o descompunere a lor lentă, cruțătoare, un apocalips blînd: "Plouă argintiu și toate se înnegresc / și lemnul crucii și chipul tău de fecioară / perdeaua atîrnînd afară putrezește - e steag / de doliu albinele
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
arhaice se convertesc subit în repere ale unei surprinzătoare avangarde, clasicismul se instalează confortabil în forme de lut sau în lemnul cioplit sumar, barocul se revarsă din împletitura de nuiele, romantismul se naște din coloratura afectivă a obiectelor, iar țipătul expresionist poate fi perceput, aproape la fiecare pas, solidar deopotrivă cu forma și cu tonul cromatic. Dar dincolo de această simultaneitate transistorică și postideologică, dincolo de generozitatea unei priviri ample și atotcuprinzătoare, Max Dumitraș are un parcurs personal și o succesiune a secvențelor
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
pe o nervură tradiționalist-blagiană, lirica de inspirație rustică în curs aduce adesea noi nuanțe ale simțirii, fine aluviuni ale unei alte epoci ce contribuie la o configurare specifică a limbajului poetic. Vasile Muste, bunăoară, exersează pe o tramă a graficii expresioniste, cu trăsături de-o melancolică fermitate: : "închid cuvintelor ochii și ies afară pe urmele lor/ zace în patul meu primăvara și nu poate să moară/ pasărea care îmi crește din umăr nu știe nimic/ despre satul meu în formă de
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
este o astfel de muzică inspirată de tripticul lui Francis Bacon: "Three Screaming Popes" care, la rândul lui, comentează maniera velazquez-iană din portretul Papei Innocent X. Aglomerări, texturi, efecte globale, toate vertrebate de grilele ritmice ale unei percuții provocatoare, sever expresioniste. Ian Wilson (n. 1964), nord-irlandez, de asemeni din Belfast, este unul dintre cei mai activi compozitori insulari, fiind prezent la marile reuniuni de gen internaționale ori în cataloagele unor importante edituri europene. Atlantica reprezintă tipul de "water-music" prin care autorul
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
Pavel Șușară Dacă temperamentul artistic al lui Corneliu Baba era, în esență, unul de factură barocă, de unde și enorma și necondiționata lui iubire pentru Rembrandt, marcat, în ultima etapă a creației sale, de o tot mai puternică tentație expresionistă, Vladimir Zamfirescu își identifică reperele, din perspectivă stilistico-formală, cu aproape un veac mai devreme. Din acest punct de vedere, al vîrstei formei, el îl precede pe Corneliu Baba așa cum George Apostu, de pildă, îl precede pe Constantin Brâncuși. Referința însăși
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
taie aia, e o prostie partea a doua". Eu, neavînd nici ce să mănînc ca lumea, nici unde să stau, stăteam în chirie la o evreică.) Ei, și țoapa aia trebuia pusă într-un fals roman burghez, un fals roman expresionist, că e foarte expresionist, ca după aceea să apară cezura, tăietura, și să apară răsturnarea, partea cealaltă, charismatică, christică a lui Grobei, pe care și azi unii o contestă. Și atunci, în jurul acestei false angulații, acestei false idei, aglomerez. Uite
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
prostie partea a doua". Eu, neavînd nici ce să mănînc ca lumea, nici unde să stau, stăteam în chirie la o evreică.) Ei, și țoapa aia trebuia pusă într-un fals roman burghez, un fals roman expresionist, că e foarte expresionist, ca după aceea să apară cezura, tăietura, și să apară răsturnarea, partea cealaltă, charismatică, christică a lui Grobei, pe care și azi unii o contestă. Și atunci, în jurul acestei false angulații, acestei false idei, aglomerez. Uite, mie nu-mi place
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
al unui mediu intrat în agonie, Ioan Alexandru își reconstituie chipul sub semnul dramatismului comunitar asumat, exhibîndu-l cu o cochetărie barbară. Nu ne mai întîlnim cu vagabondul cuprins de beatitudinea eului expansiv, ci cu un țăran exponențial, modelat în pastă expresionistă, purtător al trăsăturilor unei dureroase experiențe imemoriale: "Adus puțin de umeri ca și cum / Aș trage un plug de piatră după mine ./ Cînd umblu încet pe urma mea / Brazdele de foc se înnegresc a stea.// Ochii scobiți în craniu cu așchie de
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
acum accent pe stările de scepticism, de angoasa, de ruptură. înaintînd pînă la sarcasm și violență, isi refuză adesea nu numai euforia, ci și eufonia consacrată, plonjînd într-un limbaj crispat. Surghiunul e numit, fără înconjur, centru al Răului cu expresioniste conotații: "Des deux côtés, leș ailes du toit/ se mettent ŕ battre, majestueuses,/ avec paresse dans l'air étale;/ puis leș vagues du vent me reçoivent,/ me renversent, me tourbillonnent.// Maison: - mă naissance-errance.// Je m'éloigne toujours, aliéné/ dans le
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]