3,053 matches
-
astfel persecutat, tocmai pentru cele mai frumoase opere ale sale. Nu a fost înțeles Omul și umbră, filmul nu a fost înțeles nici după Revoluție, cănd Iulian Mihu creează două filme extrem de personale: Flăcăul cu o singură bretea și Dublu extaz, filme de scriere suprarealista. Lui Iulian Mihu i se datorează, în perioada cât era trimis la recuperare, la Studioul de filme documentare "Alexandru Sahia" un memorabil portret al lui Jean Georgescu, în care apare marele artist la zenitul existenței sale
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
stîrpi nemărginitele tentații ale cărnii. În orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surda din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistica se manifestă întregul extaz al celui împietrit în rugăciune și o doză subtilă de ipocrizie culturală. Și poate că nu întîmplător Sorin Ilfoveanu expune tocmai acum, pentru prima oară, desene dintr-un ciclu extrem de purificat că limbaj, aproape de viziunea eterica a Extremului Orient, în
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
obține sau nu poezie". Criză singurătății, criza societății, angoasa înaintării în "vârstă mării înțelepciuni", bolile (cosmardescul organic), pierderea relației biblice EU-TU (la G.I., existentă a devenit monologica; poetul nu crede în caracterul ei dialogic, deși mai practică, în virtutea lumescului, extazul cu CELĂLALT). Datoriile și obligațiile existențiale, scopurile lipsite de noima ridică luciditatea eului orfic la rangul de fatalitate opresiva, strivitoare: "De-atâta amar de vreme m-am zbătut și eu/ ca să ajung gură acestei peșteri/ ce vibrează de muzici înalte
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
în bună măsură la surse franțuzești, mai cu seamă Baudrillard, dar și Michel de Certeau, chiar dacă al doilea nu e o prezență intelectuală explicită. Leach pornește de la constatarea, banală de altfel, că trăim într-o lume caracterizată adeseori de un "extaz al comunicării", o lume a informației care circulă cu viteze uluitoare, ne ia cu asalt, ne invadează intimitățile (prin mass-media), ne face vulnerabili și ne epuizează. Dar, observă Leach, această societate a informației mizează, de cele mai multe ori, pe imagine pentru
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
descinderii cochet-prozaice în poezia rurală: "Marea, lacul reprezintă izvoarele prospețimii și în picioarele mele există o viguroasa chemare pentru umblat. Voi duce această scrisoare în sat care, din clipă în clipa, va fi aureolat în întregime de asfințit". Sau acest extaz marin, senzual totuși și cu o tentă de calinerie: "Astăzi marea se ofilește la soare că o petala de trandafir și scăldatul părea că împlinește desăvîrșirea trupului omenesc, în așa măsură există o aderenta misterioasă între el și apa care
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
Grigurcu În poezia Ilenei Mălăncioiu domină contractul dintre Eros și Thanatos. Contract vechi, răspunzînd la ceea ce Georges Bataille numește "identitatea dintre plăcerea extremă și extrema durere, identitatea ființei și a morții". Sau, mai dezvoltat: "Pentru a merge pînă la capătul extazului unde ne pierdem în juisanță, trebuie întotdeauna să-i punem limita imediată: oroarea. Nu numai durerea celorlalți sau a mea proprie apropiindu-mă de clipa în care oroarea îmi va provoca dezgustul poate să mă facă să ajung la starea
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
delir, dar nu e formă de aversiune căreia să nu-i discern afinitatea cu dorința. Nu fiindcă oroarea se confundă vreodată cu atracția, ci fiindcă, dacă n-o poate inhiba, n-o poate distruge, oroarea întărește atracția. Nu ajungem la extaz decît în perspectiva, oricît de îndepărtată ar fi ea, a morții, a ceea ce ne aneantizează". În chip tradițional, interdictele comune ale societății lovesc atît viața sexuală cît și moartea, conturînd un domeniu "sacru". Dar pe cînd interdictele privitoare la dispariția
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
și femeia au drepturi egale, în temeiul unei "democrații" a spiritului creator. Autoarea savurează această "dezrobire" care, în cazul d-sale, îi aduce nu doar posibilitatea de-a "măcelări" după plac cuvîntul, ci și ieșirea din gineceu: "Cuvîntul este liber/ extaz negativ/ al melcului/ s-a dat liber crimei/ în cuvînt// eu cred că-s vie/ și-n mers; nu se petrece/ nimic deosebit/ se sfărîmă ziduri/ se sparg retine/ se afișează alte vieți/ alte prețuri" (Marfă). Putința de-a face
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
obligați să consemneze ceea ce în expresie simplă și banală numim "forță de seducție"". Dacă în cazul altor poeți junimiști, exegetul nu ezită a notifica neîmplinirea, scăderile lor artistice iremediabile, cînd scrie despre Veronica Micle înțelege a-i lua apărarea față de "extazul justițiar" al tînărului Delavrancea, care "n-a lăsat nimic din ea ("poet mic, neînsemnat, fără temperament, fără originalitate, fără chemare de a spune ceva nou pe lume"), nerefuzîndu-și plăcerea de a-i pune textul pe două coloane, adică de a
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
ei, asociată cu năzuința către elementar, cu o aspirație de purificare. Și la ce element lustral și geneziac mai expresiv ar putea apela autorul decît la apă? "acum să spuneți la ce mă gîndesc:// apă se bîlbîie alienarea/ apă cere extazul/ apă strigă ficțiunea/ apă se roagă apa/ zece mîini deschid robinetele/ transfigurate - picură toate speranțele/ - încolțesc toți oamenii" (Ibidem). Poezia nu e decît o răscumpărare a avatarurilor existențiale, a trudei în solitudine pe care o presupune viața autoanalitică: "mîncare curată
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
riguros decît în retorica latină, garantează coeziunea comunității monastice și anulează individualitatea, ferind-o astfel de ispita și păcat. Unde morală monastica atinge limită misticismului, gestul e chiar anulat complet: individul e mut și imobil, pentru că el e cuprins de extaz. De fapt, Evul Mediu, prin diversele sale domenii spirituale, documentează o treptată renunțare la anticul gestus, în măsura în care se modifică nu numai înțelesul acestui cuvînt, ci o întreagă concepție despre trup, persoana, identitate, destin, comunitate, lumea de dincolo. Însă odată cu această
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
poate da seama de ceea ce Mircea Eliade numește "sacrul camuflat": "Timpurii, fluturii din crîngurile antice, atice,/ pe-un arbust de iasomie, înnebuniți de mirosuri/ jílav-primăvăratec,/ dansînd în jurul miresmei paradisiace.// Paradis terestru de bună seama, iluzoriu și/ efemer,/ fericită inconștiență și extazul aproape păgîn,/ și atunci de ce îi admirăm totuși cu un fel de/milă și înțelegere, de simpatie vinovată și/ slăbiciune?// Spumă mării și spumă berii băute pe terasa,/ sarea lor/ amestecîndu-se pe buzele înroșite de soarele/ leneș,/ corpul ruinat revenindu
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
dau o profunzime imposibil de rezumat la nivelul intrigii propriu-zise. Mélanie e un personaj fascinant, disperarea ei atinge limitele unei stranii cruzimi, nu îndreptată împotriva ei,ci parcă mai curînd contra tuturor celor ce trăiesc în ignoranța morții. Obsedată de extazul pe care numai pieirea i-l poate da, Mélanie e o efigie strălucitoare a morții. Finalul, însă, e brusc și contorsionat, confuz după limpezimea fără ambiguități a povestirii: Mélanie e găsită moartă, doborîtă de o criză cardiacă subită, exact atunci
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
Eminescu îi și publică opera) un... roman-frescă. Sau, cum ni se explică pe coperta IV a cărții, cu o logică defectuoasă, "o vastă frescă semnificativă a societății românești dintre anii 1939-1989, redata prin destinul unei familii a cărei existența între extaz și agonie creează o îmbogățire spirituală diminuată prin evenimente..." De un kitsch scenaristic comparabil doar cu un film de Sergiu Nicolaescu, Dezastrul ține să spună totul. Dar nimic nou. E un inventar de informații comune oricărui manual mediocru de istorie
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
vor urma demonstrează formidabilul sau simt de orientare an social - "mare strateg" al numește autoarea - și al duc la mai puțin de 30 de ani la pupitrul primelor instituții muzicale ale Europei din acel timp - presă și publicul descoperind, ăn extaz, "miracolul Karajan". Autoarea urmărește ascensiunea lui (rivalitatea cu Furtwängler, subtextele diplomatice, perseverența cu care și-a cucerit treptat poziția de autocrat al muzicii cumulând cele mai ănalte funcții an mai multe țări, condcuerea unor societăți de cinematografie, case de discuri
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
teoretică a autorului e bine deghizata, ascunsă în subtext, tocmai ea conferă siguranță în manevrarea unei intrigi permanent irigate de realitatea cea mai frusta. Numai că această realitate, conform incontrolabilelor legi ale vieții, glisează spre reverie sau spre șoc, spre extaz sau spre agonie. Acasă este, de fapt, un imn subliminal adus legăturii afective cu spațiul în care ne-am născut și am crescut. Întâmplările se derulează pe timpul sălbaticelor demolări din anii '80. Personal, am resimțit față de o asemenea opțiune tematica
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
aproximă viitoarea arhitectură. ăntr-o prima fază, ai ieșeau la socoteală 14 episoade, repartizate an două pachete compacte, ăn următoarea succesiune: Vârstă de aur, Când se deschide o ușă, Ars amandi, Fără acte de identitate, Cafiră, Coborârea an iad, Pierdut an extaze, Constantin Andreica și, mai departe, alt eșalon: Problemă sexuală, Nexus, Ierni calde, Viața de provincie, Proprietatea și posesiunea, Graal. an dreptul fiecărui titlu era indicat numărul probabil de file. Calculele pentru fiecare calup: 720 și 620 - fără a fi fost
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
universul e redus la dimensiuni liliputane, ca atare la îndemîna oricui. Această accesibilizare a lumii Baudrillard o numește pornografie. Un univers microscopic este unul pornografic, pentru că el se derulează cu minuțiozitatea și exhibiționismul unui prim-plan sexual de film porno. Extazul comunicării pe care il trăim în această lume mult prea accesibilă este obscen, pentru că el scoate orice la iveală, anulează însăși noțiunea de secret, obscur, sau refulat. Vizibilul devine prea vizibil, adîncimile se nivelează în suprafețe lucioase și lunecoase. Nemaiexistînd
Viclenii la sfîrsitul lumii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17577_a_18902]
-
în secol - o evoluție formidabilă, probabil compatibilă în inovații și expresii diversificate cu ceea ce a produs în totalitate muzică contemporană, modernă, noua... O altă lume de concepte, idealuri estetice în continuă devenire, probe inițiatice, o carte a destinelor născute pentru extaz și prăbușiri individuale cum acest veac a fertilizat în vacarmul energiilor sale. Jazz-ul românesc este și el o realitate multiforma, complexă. Din start, a fost, în vremuri rele, un fel de disidenta neîmblânzita. Galele de acum, la Costinești, unde
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
copil în picioarele goale traversează cu un buchet de flori scenă, cântându- si aria. Este superbă această imagine de puritate care conferă, într-adevăr, o atmosferă specială. Țoșca vine cu permisul în mână fericită, se așază la pământ într-un extaz de bucurie a unei dorințe de libertate. Este un moment frumos și artistic. Nu am înțeles de ce regizorul o omoară pe Țoșca din picioare, simbolic, fără ca ea să se mai arunce în Tibru, așa cum toate producțiile au respectat cu strictețe
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
mod tragic. Fiindcă nu există o fericire absolută, își zicea. Abia dacă avem parte de ea în momente fugare și efemere, și arta este o modalitate de a eterniza (de a dori să eternizeze) clipele acelea de iubire sau de extaz; și fiindcă toate speranțele noastre se prefac, mai curând sau mai târziu, în realități stângace; fiindcă suntem cu toții frustrați într-un anume fel, și dacă triumfăm într-o privință eșuăm în alta, căci frustrarea este destinul inevitabil al oricărei ființe
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
de la clipe mai fericite, puține, ce-i drept, dar măcar pune suflet (și trup, firește) în ele: „Farmecul nopții era triumful voluptății/ Pămîntul răscolea pasiunea cu aroma,/ Luna trimitea dungi deschise umbrii,/ Sfințind iubirea verii în candele cu stele” etc. (Extaz). Altminteri, cînd scrie sfaturi de viață, e luptătoare aprigă și cu morală vitejească: „Fii rege pe suflet și gînd,/ Strînge oaste din zile trăite,/ Și-ncinge o luptă cu soarta,/ Din puterea ne-nvinsei dureri” (Lupta cu soarta). Din păcate
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
arheologul n-ar fi putut duce la capăt săpăturile la Isarlâc și Micene). Și aceștia sunt eroii preferați de Irving Stone (1903-1989), autorul american de romane biografic istorice datorită căruia generația mea s-a îndrăgostit de Michelangelo Buonarotti (Bucurie și extaz), Van Gogh (Bucuria vieții), Schliemann și Homer (Comoara grecilor) - dar care i-a „recreat” și pe Darwin, Jack London, sau Abraham Lincoln. Un mare entuziast, Stone avea mai multe motive să-l admire pe Schliemann: îi semăna prin firea pasionată
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
Peste vârfuri...” contemplația Constantin Noica, era șicanat ca o Peste vârfuri trece lună, și ascultarea topite în iubirea a toate exagerațiune venită din partea unui Codru-și bate frunza lin, stăpână care tace în eternul originar; bătrân și atemporal lector, în extazul Dintre ramuri de arin pare un exercițiu de închinare hindus zeificării programate a subiectului său. Melancolic cornul sună. sau o rugăciune budistă... ”De ce taci Nimic mai fals. Eminescu emoționează când fermecată / Inima-mi spre tine mereu și profund, pe deplin
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
logodnă și verigheta, semn că ea și Victor Slav s-au recăsătorit. Bianca a postat, luni, pe contul său de Facebook o fotografie în care se văd clar pe degetul ei verigheta și inelul de logodnă. Fanii vedetei sunt în extaz și așteaptă din moment în moment ca blonda să le dea vestea cea mare, aceea că s-a recăsătorit cu Slav. "Eu sunt fericită! Fericire vă doresc și vouă!", esta anunțul Biancăi pe Facebook.
Bianca Drăguşanu şi Victor Slav s-ar fi recăsătorit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21583_a_22908]