335 matches
-
Scarlett-Taylor lui Tom. — Mă rog, bine, am s-o sun pe Aiex, dar nu acuma, Gabriel, te rog... Scurta remarcă a lui Scarlett-Taylor îi trădase originea irlandeză. Brian, cu obișnuitul său tact, îl informă: — Ești irlandez. — Da. Ce frumos! se extazie Gabriel. Insula de smarald. Am petrecut și noi o dată o vacanță atât de plăcută la Killarney! — A plouat tot timpul cu găleata, preciză Brian, dezvelindu-și într-un surâs dinții de lup. Scarlett-Taylor îi aruncă o privire lui Tom. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
m-a căpiat, pur și simplu, de plăcere. Mă rog, accept oricâte castane din partea amicilor care, în fața sălbaticului meu veleitarism cinematografic, m-au acuzat că n-am văzut nici Boogie, nici Hârtia e albastră și că tot așa m-am extaziat infantil anul trecut, când mi-am vărsat în Idei în dialog admirația pentru (atunci, dramaturgul) Mimi Brănescu, după ce omul făcea de multă vreme săli pline la teatrul ACT. Și ce? n-am și eu dreptul să mă bucur copilărește? Musai
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
podoabele pe care le cumpărase de la târg și împreună cu bieții copii, care strigau de fericire, îl gătiră. La lumina zecilor de lumânări și a focului pe care călătorul l-a aprins în sobă, odaia strălucea, la fel și ochii copiilor, extaziați de fericire. Măicuța lor, pe care bunul călător a învelit-o cu o cergă groasă adusă din sanie și pe care a ajutat-o să mănânce, începu să se învioreze și nu mai găsea cuvinte de mulțumire către Bunul Dumnezeu
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
inventată pentru Petrușka“. Nici el, nici eu n-am fi putut ghici că peste vreo douăzeci de ani voi avea - deși eram căsătorit de doi ani - o legătură toridă cu o dansatoare, interpreta rolului Balerinei din Petrușka. Tata s-ar extazia cu siguranță mai puțin la această toană decît la dansurile caraghioase pe care i le oferisem odinioară acasă. Își Închipuia poate că mă vor interesa toată viața păpușile surorilor mele? Că voi rămîne toată viața băiețelul ascultător căruia Îi explicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Iată comentariul domnului Laloux: „Caut În zadar anacolutul În fraza pe care o citezi. Unde naiba Îl vezi?“. Analizez o lucrare a lui Georges Duhamel, Consolatoarea muzică: În niște pagini Închinate lui Johann Sebastian Bach, aflu că există boogie-woogie. Mă extaziez la un „frumos pasaj“ În care Duhamel evocă o soprană cu plete lungi, blonde, (false, desigur), care se desfac Încetișor pe ultimele măsuri din moartea Isoldei („În scena aceea atît de sfîșietoare“, preciza autorul). Tot la rubrica pasajelor frumoase, transcriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Într-o după-amiază de toamnă În care vîntul ne biciuia obrajii (autorul nostru vorbește de toamnă și de vînt În loc să-și trateze subiectul: agonia fiului său), cu sala de joacă mare cît un continent („mare cît un continent“: autorul se extaziază fără motiv, sala aceea de joacă avea trei metri lungime pe doi optzeci lățime: o știu pentru că am supraviețuit)“. Concluzia tatălui acelui biet băiat: „Și toate aceste realități, toată speranța pe care Domnul ne cerea să o punem În El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-i plăcea. Venise să Întîlnească niște tineri cineaști la Paris. La sfîrșitul Întîlnirii noastre, Într-un apartament al hotelului George V, mă invitase să cinăm Împreună. O limuzină ne-a dus la un restaurant unde a citit rezumatul scenariului meu, extaziindu-se Între timp la vederea langustinelor cu coriandru. CÎnd maître d’hotel i-a recomandat o Întreagă armată de deserturi, găsisem un producător. Scriptul meu Îl stimula, ideile erau bune, era tineresc, era modern. Mă va aduce la Hollywood. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
luau micul dejun în camera ei de zi încărcată cu flori de primăvară și citeau numărul din Woodbury Citizen în care apăruse, răsfățându-se pe două pagini, reportajul pe care-l scrisese Fran despre secția lui Laurence. — Știi, dragă, se extazie Camilla, a surprins cu adevărat esența firii tale în acest articol. Altruismul tău. Generozitatea ta. Aș zice chiar că te-a făcut să pari un adevărat sfânt. — Ce vrei să spui de fapt - Laurence avu decența să pară stânjenit - e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ea acolo și Moira, asistenta lui Laurence, încuia ușa. — A plecat acum un minut, o informă Moira pe Fran pe tonul ei obișnuit, plin de venerație. Cred că s-a dus la mama lui. — Florile or să fie splendide, se extazie Camilla. Am avut mare noroc c-am reușit să-i conving pe cei de la Prentice and Proud să se ocupe de ele. Philip Prentice e solicitat la toate nunțile din înalta societate. A fost puțin îngrijorat când a auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fără să-ți iei precauții? întrebă Stevie, simțindu-se în elementul ei, în timp ce se apuca să refacă rubrica de Matrimoniale de una singură. Trenul de Londra era plin de turiști care bifaseră Woodbury pe lista lor cu catedrale englezești, se extaziaseră dinaintea străduțelor sale medievale, ignoraseră împrejurimile industriale și se minunaseră văzând cât de puțin se schimbase de-a lungul veacurilor. Fran ar fi putut să le spulbere iluziile povestindu-le despre problemele cu care se confrunta, care includeau persoane fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
amical limbile pe glandul lui. Pentru a Încheia seara, Hannelore le oferi un kirsch. Cele două discoteci pentru cupluri situate În centru jucau un rol destul de modest În viața libertină a cuplului german. Cleopatra și Absolut erau dur concurate de Extazia, implantată În afara perimetrului naturist, pe teritoriul comunei Marseillan: dotată cu echipamente spectaculoase (black room, peep room, piscină Încălzită, jacuzzi, iar mai nou, cu cel mai frumos mirror room din Languedoc-Roussillon), Extazia, fără a se culca pe laurii culeși la Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cuplului german. Cleopatra și Absolut erau dur concurate de Extazia, implantată În afara perimetrului naturist, pe teritoriul comunei Marseillan: dotată cu echipamente spectaculoase (black room, peep room, piscină Încălzită, jacuzzi, iar mai nou, cu cel mai frumos mirror room din Languedoc-Roussillon), Extazia, fără a se culca pe laurii culeși la Începutul anilor 70, avantajată În plus de un cadru Încântător, știuse să-și păstreze statutul de „local mitic”. Totuși, În seara următoare Hannelore și Rudi le propuseră să meargă la Cleopatra. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acolo? PARASCHIV: Nu mai văd, nu mai aud... Mi-e silă... INAMICUL (Către MACABEUS.): Zice că nu mai aude... că nu mai vede... (PARASCHIV va pipăi, mirat, obiectele din încă; pere, pentru că nu le mai vede; MACABEUS le vai pipăi extaziat pentru că le vede; INAMICUL va alerga de la unul la altul.) PARASCHIV (Pipăindu-l pe INAMIC.): Ia te uită! Nu-ți mai văd nasul! Auzi? Nu-ți mai văd gura... Hi-hi... INAMICUL (Care începe să nu mai audă.): Zice că să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PARASCHIV (Pipăind masa.): Nu mai văd colțurile de la masă... INAMICUL (lângă PARASCHIV.): Zice că vom fi frumoși, vom fi curați, că vom avea ciorapi curați... Vom umbla cu ciorapii curați peste tot și le vom spune adevărul... MACABEUS (Pentru sine, extaziat în fața lămpii de gătit.): O văd... Te văd... Te văd foarte bine... Ești roșie... INAMICUL (Alergând la MACABEUS.): Zice să ne grăbim... Să mergem chiar acum să nu mai moară gorobeții... degeaba... PARASCHIV (Mângâind scaunul.): Nu știu cum se face... drăguțule... că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
glasuri omenești care povestesc întâmplări dureroase din viața de demult. Pe cerul senin, plin de stele, întindere nemărginită de azur... la fiecare pas, Dumnezeu ridică un praf de aur, și, fiecare părticică este un univers... ”- Ce miracol... ce miracol.!” se extazie el transfigurat. Mai multe steluțe, ca un snop, se revărsă lăsând dâre roșii pe cer. Una mare și luminoasă, trase o vrâstă lungă pe tot cerul apoi, se stinse. ”- A murit un om!” murmură Vasilica, cu glas tremurat. - Hm... moartea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
credeau unii dintre ei, să-și coloreze puțin viața burgheză; alții aveau impresia că sînt compătimiți, dar cu toții Îl așteptau, era unul de-al lor, chiar dacă rătăcit. Strîmtorați, cei mai mulți dintre ei, mereu datori, băuți uneori, cînd nu erau pe motociclete, extaziați de drogurile lor ușoare, nu toți, dar destui, arțăgoși, nu peste măsură, doar dacă le dădea cineva motiv; deprimați, unii, gata, Într-un moment de maximă luciditate, să se sinucidă, făcuseră cîțiva asta. Trăiau periculos, dar numai așa simțeau - ori
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și alta a curții se întindeau apartamentele joase, cu câte o mică marchiză. Călare pe o scară, un om gras, ras, tânăr, cu chivără de hârtie în cap și cu halat medical pe el alterna fluierul cu vocalizările și se extazia înaintea propriei opere, care consta din aplicarea cu ajutorul unui șablon, confecționat, precât părea, de el însuși, a unui feston cu fructe sintetice în partea de sus a peretelui exterior. La întrebările lui Stănică, zugravul se recomandă ceremonios. Era Sohațchi. Se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
impresie, din cauza atenției cu care privea toate. Obișnuită cu bogăția, ea găsea interes în orice lucru, oricât de ridicol, și, parte dintr-o modestie înnăscută familiei ridicate de jos, parte din lipsă de gust, nu făcea observații jignitoare. Aurica se extazia înaintea ei, și Titi rămase prostit. Asta făcea plăcere lui Stănică, firește. Mai puțin interes stârni fetei Titi, ferindu-se totuși de orice reacțiune. Stănică era indiferent, în privința asta, întrucît adusese pe fată în vederea lui Felix. În fundul sufletului disprețuia toată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nici un talam vreodată Din stanțele regale augustelor mirese N-avu atîta artă, nici adornare simplă Cu-atîta maiestate, decor mai admirabil Flori, vițe În festoane, cum nu produce arta, În toată abondanța În toată frumusețea Suav decora bolta, pereții și intrarea, Extazia vederea și Încînta mirosul. Pe un tapet de iarbă cu flori presemănată Se desemna ridente și roza amoroasă Și candid’ iasomie, safranul, iacintul; Pe așternutul moale de iarbă ca mătasea Acante, lăcrămioare, voioase viorele, Odorifere plante broda talamul nunții. Atoatecreatorul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să favorizeze digestia și făcu toate sforțările să gonească fantoma lui Conțescu. Orchestra începea să cânte Valsul în la major de Brahms, și Gaittany, profitând de ocazie, încercă să zâmbească transcendental și să comenteze cu mâna tactul muzicii. "Minunat! se extazie el. Superb!" și căută să antreneze și pe doamne în voluptățile lui muzicale. Madam Farfara părea tristă, Ioana placidă, iar Pomponescu, oficios, refuză să lichideze momentul Conțescu. Pomponescu era un sentimental care se vindeca de melancolie prin rememorație, cu care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fost un elev bun, apreciat de profesori, oroarea mea de cărți nu provine din inaptitudine. La latină eram un bun traducător din Horațiu ori din Tacit, eram, ca să zic așa, juxta clasei. Mi-aduc aminte însă cu ce pedanterie se extazia profesorul pentru niște fleacuri ca: "O navis referent in mare te novi fluctus"1, sau "Eheu fugaces, Postume, Postume"2, O barcă cu motor condusă cu propria-ți mână și un "hei" strigat cu pieptul tău fac mai mult decât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu. Precis.Asta e Banca Victoriei! Oroare! Monument funerar la pătrat! - Ești nedrept, încercă Gaittany să apere pe expozant. Dar Ioanide nici nu vru să asculte. Pomponescu vizită propria lui expoziție cu un întreg stat-major de "prieteni politici", care se extaziară fără sistemă, făcând observații G. Călinescu incompetente. Ministrul ar fi vrut să vadă specialiști, colegi de la Școala de Arhitectură. Tocmai aceștia lipseau. Deși Pomponescu nu priza pe Ioanide, absența sa îl blesă. O judecată a acestuia, oricât de malițioasă, i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era scris numele pictorului, cu adaosul 1615-1673, punîndu-l însă înăuntru pe un șevalet și cu un bec electric apărat de un abajur plat deasupra, spre a fi zărit de la ușă. Acum, Sultana, care înainte nu dăduse nici o importanță tabloului, se extazia față de alții înaintea lui: - E superb, o piesă rară! G. Călinescu Toți membrii grupului fură aduși pe rând să vizioneze descoperirea și, cum era obiceiul, un fapt divers ca acesta se propagă în circuit. Gaittany și Smărăndache erau colportorii emeriți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pună față-n față cu actualii săi vrăjmași. Gavrilcea era personajul invitat sistematic de Gaittany cu cele mai mari prevențiuni și onoruri. Ar fi fost de ajuns ca Gavrilcea să observe cu degetul un mizerabil desen pentru ca Gaittany să se extazieze și să exprime prin rotații aeriene de mână adeziunea lui totală la judecata aceluia. Odată, la o astfel de sindrofie semioficială, improvizată fără un motiv precis, numai spre a se face curte lui Gavrilcea, așa cum altădată se făcuse lui Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la o parte pe client, făcîndu-i semn să fie prudent față de Sultana și-i propune o întîlnire la Saferian acasă. Saferian primește pe client misterios, îi arată două boabe de piper și-i pune sub nas o bucată de vanilie, extaziindu-se el însuși. Apoi îi dă un bilet confidențial cître un armean de lângă Biserica Albă. Face chiar afaceri cu covoare și tablouri. Demirgian și madam Valsamaky- Farfara, când dau de ceva interesant, conspiră cu Saferian și petrec marfa pe sub nasul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]