270 matches
-
a privit-o adânc în ochi și i-a spus: "Mamă, tu știi cât te iubesc, dar pentru opera mea, dacă ar trebui, aș călca și peste cadavrul tău. Știi asta, ți-am spus..." în acest timp, bătrâna îl privea extaziată și dădea înțelegător din cap. Ei bine, dacă acest scriitor ar ține un jurnal, în paginile lui nu s-ar regăsi nimeni. Ar fi un jurnal sterp. Dacă el ar mărturisi acolo o crimă făcută din gelozie sau din ură
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cel mai de-a mirării era că printre cei de față se găsea și Evgheni Pavlovici; prințului aproape că nu-i venea să creadă și mai că nu se sperie văzându-l. Între timp Lebedev, roșu la față și aproape extaziat, dădu fuga cu explicațiile; era destul de bine „afumat“. Din flecăreala lui reieșea că toți se adunaseră absolut firesc și chiar întâmplător. Înaintea tuturor, spre seară, sosise Ippolit și, simțindu-se mult mai bine, dorise să-l aștepte pe prinț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
surprindere, Augustus îl privește lung. Pentru prima dată nu-și găsește cuvintele. Interlocutorul lui simte că ba lanța începe să se încline în favoarea sa. E momentul să pro fite. Ridică brațele către tavanul înstelat și dă drumul unei excla mații extaziate: — Tu nu ești un zeu printre noi, muritorii, ci un om numit de zei în fruntea noastră... Principele se indispune. Slugoiul ăsta este mai șiret decât și-a închipuit. De ce l-a crezut prost? Are în față un adversar de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
degrabă meschine. Dar mâinile care au trudit aici, indiferent de unde s-au inspirat, au făcut marmura să înflorească. Se lipește cu spatele de perete și își lasă degetele să alunece la voia întâmplării pe frunze și ciorchini de viță-de-vie. Pipăie extaziat buchetele de maci și bujori, așezate în evantai. Nu le vede, dar are impresia că nici două motive nu se repetă la fel. Mângâie discret o lebădă cu aripile desfăcute, apoi un șarpe minuscul fofilându-se printre frunze. Dă de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și conștiința că nu trebuie, o făceau să se contracte, să i se facă rău. După ce cuplul se depărtă, se uită din nou la Helen și-i zise: — Spune-mi că n-o să fii nefericită În seara asta. — O să fiu extaziată, spuse Helen cu o voce mîhnită. — Spune-mi că n-o să te simți singură. Spune-mi... Spune-mi c-o să te duci la cîrciumă și-o să te faci criță, o să iei un băiat, un soldat... — Ai vrea să fac asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În stația de metrou. CÎnd se apropiară, un bărbat și o fată intrară În grabă; o femeie solidă, pe care o dureau picioarele sau Îi erau Înțepenite, cobora precaută, dar cît putea de repede, treptele. Un școlar țopăia, privind cerul extaziat. Julia Încetini pasul. — Iată-l, deci, spuse ea fără entuziasm. Iată Întoarcerea printre oameni, Îi intrepretă Helen vorbele, la pălăvrăgeli, agitație și lumină... O trase pe Julia de braț. — Așteaptă, zise ea. Ce erau pe punctul să facă? M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tu pari alb la suprafață. O spune cu un zâmbet și Bobby uită de insultă. Din cameră să aude un geamăt profund de plăcere, însoțit de trilurile profesioniste ale Terezei și de alte înflorituri. După câteva minute, apare și Bridgeman extaziat. — Bei ceva, bătrâne? îl întreabă pe Bobby, luând o înghițitură din bidonul de la șold. Femeile par impresionate de acest ton familiar. Pretty Bobby e atât de agreabil încât și europeanul îl consideră unul de-al lui. Ia o înghițitură mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iluzionsimului. Omul făcu un nou semn din cap, un semn care păru aprobator. Faptul că un băiat de numai 14 ani primește un astfel de compliment din partea maestrului adânci și mai tare tăcerea din jur. - Vrei o lecție? Băiatul încuviință extaziat din cap. - Dă-mi mie monedele. Își deschise palma pentru a-i înmâna monedele. Iluzionistul privi mâna băiatului, încruntându-se. - Unde sunt? Palma era goală. Iluzionistul, care acum râdea cu răutate de expresia zăpăcită a băiatului, deja le înhățase. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în afara celor aflate în sertar, firește, sau a celor scrise pe furiș la vârsta școlară. Era la curent cu majoritatea comentariilor pe marginea scrierilor preferatului, se credea sigură, nu avea cum să greșească. Nik, ia uite cine a venit! exclamă extaziată Nina de cum o văzu și bătu teatral din palme. Curios din fire sau pentru că așa cerea regula jocului, Alexe ocoli biroul, traversă camera și își scoase capul încoronat de chica răvășită, blonzie, dincolo de ușă. Ridică un deget maroniu în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de intrigi. În rest, sortau, etichetau, blamau, numai ei știau dacă exista cu adevărat cineva care să fi ieșit neîntinat din acest infern al veninului, ei afirmau că da, exista, există, cu siguranță că da, cum altfel și rămâneau visători, extaziați ca într-un moment de reculegere, refuzau să rostească vreun nume, n-aveai decât să descoperi și singur, altfel n-ar mai avea nici un rost, care ar mai fi farmecul căutării?Ce vrei, să-ți vând eu pontul, mă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu greu reușeau să-l facă să râdă la masă. Pe urmă observa, ca trezit din somn, noul aranjament floral din vasul de sticlă așezat pe măsuța dintre fotolii, o îmbinare de culori de un bun gust desăvârșit, rămânea mereu extaziat, uneori se întreba cum poate o femeie, așa lipsită de grație să facă niște lucruri atât de frumoase? Femeia iubea foarte mult plantele, le înțelegea felul de-a fi, de-a exista, știa să umble cu ele, găsea pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Lakritz Îți va povesti despre ce-s alea griji. Credeam că În ultima vreme te cheamă Knisch. — Knisch? A, da, „Knisch“... Nu Înseamnă nimic. E doar o acoperire. Mă tem că n-am reșit să inventez ceva mai bun. Zâmbi extaziat, parțial mie, parțial chelnerului care tocmai sosea. O cafea, vă rog. Cu lapte rece. Apoi dădu șervetul la o parte. E mai bine dacă domnul Landau crede În continuare că sunt un vânzător ambulant din provinciile austriece. Nu fac rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
producă. — aveți rădăcinile într-o țară uluitoare, nu înceta să-mi spună Guy Courtois, avid să descopere fiecare colț din București. Cartierele cu case și grădini îl fascinară imediat, mai ales cele din zona Foișorului de Foc, dar se declară extaziat și la Casa monteoru, la muzeul satului precum și la Hanul lui manuc. Fundamentală i se păru însă zona în care se afla „palatul” lui Ceaușescu, Casa Poporului. megalomania arhitecturală a edificiului îl lăsă perplex și de mai multe ori l-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se năzare că vezi ceva” plutește o muzică ce trezește un sentiment confuz, amestec de bizarerie și teroare. În „camera aparițiilor” răsună o „melodie stranie”, care „parcă ar veni dintr-o altă lume”, o melodie pe care personajele o „ascultă extaziate și înfricoșate deopotrivă”, fascinate și, totodată, îngrozite. Dar nu numai auzul e terorizat, ci și văzul: să ni-l amintim pe Battaglia, cuprins de spaimă atunci când, îndărătul peretelui care se întredeschide o clipă, o zărește pe Nebuna îmbrăcată în roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
decît larma mulțimii care Îi Însoțea, murmurînd rugăciuni și cîntări. 16. Oh, fiți binecuvîntați, voi cei care ieșiți În Întîmpinarea Împăratului! - Nu, ăsta nu mai era vis; mai avea Încă În urechi glasul acela, deci nu atît chipul, ci glasul extaziat, Înfiorat de teamă ori de ardoare. „Oh, fiți binecuvîntați!“ Deodată, cum stătea nemișcat În car, văzu o barbă roșiatică și niște ochi albaștri ai unui tînăr care se aplecă deasupra lui de-a curmezișul, deci cu chipul răsturnat peste fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fi lăsați să-și etaleze virtuțile poetice și ritmice. Ei plecau de la premisa, după mine falsă, că textul biblic trebuie redat într-o limbă românească „specială”, plină de mister, cu fraze contorsionate și topică văcăresciană. Paranteză: foarte des întâlnesc compatrioți extaziați în fața câte unui pasaj din vechile traduceri ale Bibliei sau din vechiul Pateric, din care nu pricep în realitate nimic, dar care „sună altfel”. Cauza acestor stări extatice ar fi „dulceața”, „farmecul”, „întorsătura”, „muzicalitatea”, „tenta arhaică” a frazelor respective. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
câțiva se năpustiră în față. Dar Sampath se cățără agil pe cel mai înalt nivel al fântânii și, cu o mișcare iute, își dădu jos pantalonii și chiloții. Cu spatele la mulțime, ridică în aer fundul maroniu și-l scutură frenetic, apreciind extaziat distracția acelei seri pe care el însuși o oferise. — Vaiiii, ce-ai făcut? zbieră familia când Sampath se întoarse acasă fără slujbă, liniștit și ud până la piele. — Te rog să dispari, îi spusese cu atâta răceală domnul D.P.S, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fața lui Danny. Băiatul avea o tăietură pe obraz, iar ochiul stâng i se umflase așa de tare că aproape i se închisese. Jinei i s-au înmuiat picioarele, dar Danny țopăia de zor. Era albastru ca un pește și extaziat. Ellis a tras barca lângă ei, a sărit din ea și-a legat funia de-un bolovan de pe mal. A tras adânc aer în piept o dată, de două ori, după care s-a întors către fiul lui. Gata, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Incredibile. Assolutamente incredibile. Una meraviglia. N-aș fi putut născoci o asemenea Întâmplare nici dacă aș fi stat trei luni cu picioarele În apa lagunei, pe cheiul dei Schiavoni, privind cum trec deținuții pe Puntea Suspinelor. Curtea Moldovei e totalmente extaziată. La fel va fi Palatul Dogilor, cu siguranță, după ce acest Diario va fi afișat În piețele Veneției. Această poveste nu poate fi adevărată. Dar e, și asta dovedește că nimic nu Întrece În ficțiune realitatea Însăși. Această poveste va traversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Câți ani au trecut fără să mai simți frunzele uscate ale cerului? Dialogul dintre iubirea înstrăinată a venit ca o carne a sufletului spre infernul dorințelor. Ninsorile nopților s au petrecut tăcute prin haosul dragostei. Nu a rămas decât clipele extaziate ale secetei. Ai venit mulțumit de irealitatea împrăștiată în lumea visului meu și mi-ai înlocuit absența cu poemele mele. Ce mai pot să fac în acestă minciună în care zidul dragostei e un secol de ardere? Goliciunea sensului e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
membri ai comisiei de la care obținu aprobări tacite. Ai putea să ne interpretezi un fragment din Concertul în mi minor, partea a II-a de Meldelssohn Bartholdy? - Am să încerc! Cei cinci membri ai comisiei deveniseră un singur om. Ascultau extaziați, nevenindu-le să creadă că un tânăr care bătea la porțile conservatorului poate să-i impresioneze atât de mult cu prestația sa. * În acest timp, părinții și Vișinel se frământau afară, neștiind de ce întârzie atât de mult Mihăiță, când alți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
decât larma mulțimii care Îi Însoțea, murmurând rugăciuni și cântări. 16. Oh, fiți binecuvântați, voi cei care ieșiți În Întâmpinarea Împăratului! - Nu, ăsta nu mai era vis; mai avea Încă În urechi glasul acela, deci nu atât chipul, ci glasul extaziat, Înfiorat de teamă ori de ardoare. „Oh, fiți binecuvântați!“ Deodată, cum stătea nemișcat În car, văzu o barbă roșiatică și niște ochi albaștri ai unui tânăr care se aplecă deasupra lui de‑a curmezișul, deci cu chipul răsturnat peste fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
auriculo-ventricular al porcului cel mai îndărătnic, făcând să explodeze din inima lui arteziana, de un roșu aprins ca rubinul, a sângelui ce năclăi zăpada albă. Cu mâini mânjite până la coate de sânge roșu, magnatul de la Sans-Souci își ridică spre asistența extaziată privirile-i înflăcărate: La școala de spițeri, să știți că am făcut numeroase ore de chirurgie, anunță el, spre a răspunde admirației oaspeților, uimiți de măiestria cu care tăiase baierile groase ale inimii vierului. Băură cu toții, ridicând paharele în onoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atrăgându-i de fiecare dată atenția: Domnule Vladimir, alcoolul... Oricât de puțin alcool ați consuma, să știți că ar dăuna grav sănătății dumneavoastră. Să nu uitați: alcoolul este strict interzis! Până la noi ordine!... Pe când Zoe, cu o schimă permanentă de extaziată stupoare, nu-i lăuda conduita lui nouă, de teamă să nu producă dispariția mirajului, Nae Calaican, furios că temperanța lui Vladimir favoriza rafale de morală îndreptate către el de feciorul său, își înfunda mai tare pe cap faimosul lui stetson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
paharul cu două degete fără manichiură, rămase câteva clipe cu el În aer, apoi Îl duse la gură și bău doar puțin, după care Îl puse din nou pe masă. Altceva nu făcuse, Însă m-am trezit că o priveam extaziat, uitând să mai răsuflu. Gesturile ei nu curgeau suple, dar nu aveau nici ceva neîndemânatic și abrupt. Mișcările corpului ei Îmi dădeau senzația unui motor care funcționa din plin, scoțând o cantitate enormă de gaze de eșapament, totuși nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]