264 matches
-
avionul pentru a le aduce vestea cea bună; peste tot masele laice se prezintă entuziaste în jurul conducătorilor pentru a le aduce omagii. Mass-media a făcut din noi participanții și contemporanii tuturor nebuniilor de pe această planetă, ai tuturor admirațiilor și îngenuncherilor extaziate. Nu mai există exotismul idolatriei, nici uimire în fața succesiunii evenimentelor. Un popor trece cu viteză supersonică de la eliberare entuziastă la supunere necondiționată. Structura sa diluată se schimbă în structură concentrată în jurul unui ins. Rari sînt cei care rezistă sau măcar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
parte, tocmelile, căderile la Învoială”), fiind larg compensat acum de starea de beatitudine a omului eliberat de angoase, ajuns la mult rîvnita „revelație”, Într-un tărîm transcendent, de unde orice senzație de constrîngere e absentă, iar cosmosul Întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale iernii defuncte”, „O viață nouă coboară din munții limpezi”, „un nor cu ugerul plin tropăia În curte”, „anotimpurile (sînt) amestecate ca niște polenuri
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să indice excelența unei fapte sau a unui om despre care se vorbea, făcea cu mâna o spirală ascensivă. O spirală întoarsă, descensivă, însemna discreditare. Dacă cineva cânta la pian, Gaittany își lăsa capul cu ochii închiși pe speteaza scaunului, extaziat și plin de o fericire teatrală, și cu degetele mâinii drepte în vânt schița gestul execuției pe claviatură. Avea grijă totuși să consulte impresia generală, și de era defavorabilă, atunci, brusc, spirala își muta direcția de la septentrion la meridian. Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asentimentului la transcendența care ne animă, consideră filosoful francez, nu suntem și nu valorăm nimic. Analoagă experienței muzicale, transcendența oferă deschidere spre înțelesul profund al existenței, „grație căreia fiecare om, din solistul stăngaci de la început se transformă într-un «membru extaziat (emerveillé) al unei orchestre»”, dirijate de Dumnezeu, ieșirea în etern despre care se poate spune că este orchestra însăși în unitatea sa profundă și inteligibilă. G. Marcel consideră că problema existenței lui Dumnezeu nu se pune decăt în termeni mistici
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
a privit-o adânc în ochi și i-a spus: "Mamă, tu știi cât te iubesc, dar pentru opera mea, dacă ar trebui, aș călca și peste cadavrul tău. Știi asta, ți-am spus..." în acest timp, bătrâna îl privea extaziată și dădea înțelegător din cap. Ei bine, dacă acest scriitor ar ține un jurnal, în paginile lui nu s-ar regăsi nimeni. Ar fi un jurnal sterp. Dacă el ar mărturisi acolo o crimă făcută din gelozie sau din ură
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aici încuraja Ungaria să treacă la acțiune împotriva Transilvaniei"232. Abia intrase în Basarabia și Bucovina, și, pe 25 iunie 1940, Molotov atenționa pe ambasadorul Italiei că Moscova sprijină invazia bulgaro-ungară în Ardeal și Dobrogea. Oficialități maghiare și bulgare felicitau extaziate isprava invadării Basarabiei și Bucovinei. Iugoslavia era tatonată să păstreze distanță față de evenimente. Între timp, teroarea dezlănțuită în Basarabia și Bucovina demarase devastator. În jur de 300 000-400 000 de basarabeni au luat calea refugiului peste Prut. Proprietățile au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
tot așa aș fi reacționat? Nuuu, îți dai seama că nu mi-ar fi convenit deloc. Obiecțiile sunt semnale de interes pentru produsele tale. În domeniul imobiliar se știe că, atunci când prezinți o proprietate și persoana respectivă se arată foarte extaziată, ca și cum i-ar plăcea la nebunie tot, nu va cumpăra. Cumpărătorii serioși sunt cei care îți spun: „Păi, bucătăria nu atât de mare pe cât am vrea. Tapetul e urât. Probabil că vom dărâma acest perete.” Aceștia sunt oamenii care cumpără
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
se năzare că vezi ceva” plutește o muzică ce trezește un sentiment confuz, amestec de bizarerie și teroare. În „camera aparițiilor” răsună o „melodie stranie”, care „parcă ar veni dintr-o altă lume”, o melodie pe care personajele o „ascultă extaziate și înfricoșate deopotrivă”, fascinate și, totodată, îngrozite. Dar nu numai auzul e terorizat, ci și văzul: să ni-l amintim pe Battaglia, cuprins de spaimă atunci când, îndărătul peretelui care se întredeschide o clipă, o zărește pe Nebuna îmbrăcată în roșu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
șopron. "Vrei să-l mângâi? Vino. Îi place, ai să vezi...". Ce-i place mai mult e să fie scărpinat sub grumaz. Abia începuse ciobanul operațiunea magică, că animalul se și răsturnase pe jos, cu cele patru copite în aer, extaziat. Câteva clipe mai târziu, era momentul potrivit. Puteam, acum, să preiau ștafeta. Fiecare cu plăcerea lui; rămâne doar întrebarea: dintre om și dobitoc, cine-i mai fericit? 5. Raoul Lopez "La drept vorbind, suntem aproape străini de tipul de perfecțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
firește, cu recunoașterea lui drept "prinț al întunericului", aureolat de o lumină simbolică și mângâiat, pe frunte, de "sori negri", nervalieni. Căci pogorârea obligatoriu miezonoptică! a acestui reprezentant al elitelor spirituale are ca rezultat împărtășirea unei învățături sacre către discipoli extaziați ("învățătura inimii/ tale aurii pe care ai împărtășit-o/ în puterea nopții prietenilor tăi albaștri/ bucuria extazul beatitudinea" Iată), fie direct, fie prin mijlocirea unor trimiși înveșmântați după conveniențele riturilor orfice ("o vestală în costumul ei alb", "o preoteasă în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
catedralei Westminster, incident narat de Blake însuși într-o scrisoare (din păcate, pierdută astăzi) și parafrazata succint de Oswald Crawfurd: "Lateralele naosului și galeriile vechilor clădiri [...] se umplură deodată de un alai de călugări și de preoți [...], iar urechea lui extaziata le auzi cântarea [...]" (Bentley, Jr., 1975, p. 37). Toate aceste incidente evoluează aproape exclusiv în registrul miraculosului. Doar în trei ocazii devin viziunile de-a dreptul terifiante: când Blake se întâlnește cu o fantomă la Lambeth, când vede duhul unui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Tudor Gheorghe Calotescu a surprins, măiestrit, limbajul spațialității marelui sculptor, ritmicitatea unei liniarități geometrizante, redate într-un complex de metafore revelatorii, cu aromă modernistă, într-o frazare cursivă, de o finețe cromatică și cantabilă emoționante. Ochiul său lăuntric, implicat și extaziat, surprinde „scânteia spiritului” genialului artist: „trecerea plin clipa iubirii / sărutul ca o victorie / odihna înțelegerii... / zămislirea perfectului...”, „pecetea tacită a acceptării...” (Pecetea) Versul lui Tudor Gh. Calotescu vizualizează sonoritățile de daltă, de ciocan și de fierăstrău care, în mâna lui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Ps 54,18-19). 51. Se făceau multe opriri în biserici și piețe, și cu toții ridicau mâinile spre Dumnezeu pentru a-l lăuda și a-l binecuvânta în vecii vecilor; nu se puteau sătura să-l laude pe Domnul, atât de extaziați erau de dragostea divină; și se întreceau în a face binele și a-l lăuda pe Dumnezeu. Nu exista mânie între ei și nicio neînțelegere; nicio ceartă, nicio invidie. Aveau un suflet atât de pașnic și de binevoitor în toate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
grup statuar din bronz. De obicei oglinda liniștită a apei din bazin nu era tulburată de nicio tresărire aruncând străluciri adânci învăluite în mistere rezolvate din viața elevilor... cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite în timp ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, nepăsătoare la agitația din jur.... semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate din jurul său și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sa religioasă, deoarece avea să folosească știința pentru a dezvălui secretul vidului. Cam în perioada convertirii lui Pascal, un prieten de-al lui Étienne - un inginer militar - a venit în vizită și a repetat experimentul lui Torricelli în fața familiei Pascal. Extaziat, Blaise Pascal a început să facă și el experimente proprii, utilizând apă, vin și alte lichide. Rezultatul a fost lucrarea Experiences nouvelles touchant le vide, publicată în 1647. Dar ea a lăsat întrebarea principală fără răspuns: de ce se ridică mercurul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
eveniment misterios pe care nu-l Încercase niciodată până atunci; eu am simțit că ea participă brusc altfel la act; parcă undeva În adâncuri s-au rupt barierele cărnii. „È stato il primo mattino del mondo per me!“, a exclamat extaziată. „Tu ai simțit că și eu am simțit?“, m-a Întrebat apoi transfigurată. (duminică) Pythie improvizată, azi Îmi prezice cu voce inspirată și fatală: „Tu o să ai mai mult succes la femei, mi-a ghicit o țigancă; mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iluzionsimului. Omul făcu un nou semn din cap, un semn care păru aprobator. Faptul că un băiat de numai 14 ani primește un astfel de compliment din partea maestrului adânci și mai tare tăcerea din jur. - Vrei o lecție? Băiatul încuviință extaziat din cap. - Dă-mi mie monedele. Își deschise palma pentru a-i înmâna monedele. Iluzionistul privi mâna băiatului, încruntându-se. - Unde sunt? Palma era goală. Iluzionistul, care acum râdea cu răutate de expresia zăpăcită a băiatului, deja le înhățase. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
serios să mă despart de Elsa. N-am nimic să-i reproșez, sau poate prea mult. N-o mai iubesc și poate că nu am iubit-o niciodată cu adevărat, am fost sedus de ea. I-am suportat tirania uneori extaziat, uneori speriat și în sfârșit cu un efort disimulat. Dacă o privesc cu atenție acum, oricum nu mă bagă în seamă, face inventarul cosmeticalelor din beauty-case, dacă o privesc acum, când are o privire fixă și întunecată, cu maxilarul relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Câți ani au trecut fără să mai simți frunzele uscate ale cerului? Dialogul dintre iubirea înstrăinată a venit ca o carne a sufletului spre infernul dorințelor. Ninsorile nopților s au petrecut tăcute prin haosul dragostei. Nu a rămas decât clipele extaziate ale secetei. Ai venit mulțumit de irealitatea împrăștiată în lumea visului meu și mi-ai înlocuit absența cu poemele mele. Ce mai pot să fac în acestă minciună în care zidul dragostei e un secol de ardere? Goliciunea sensului e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ceaikovski Își prezintă la Petersburg, În sala Conservatorului, concertul În si minor pentru pian și orchestră. Așa cum scrie Ken Russell, aici l-a ascultat pentru prima oară aceea care avea să-i devină prietenă și protectoare, văduva N. von Mekk. Extaziată, femeia-l cheamă după concert pe directorul Conservatorului și-i cere amănunte despre tînărul compozitor. Directorul, care nu Întrevăzuse nici urmă de geniu la Ceaikovski, ca orice director, Își dă Însă seama c-ar putea profita de interesul subit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mult decât călătoria agitată cu taxiul și cele trei sferturi de oră irosite în lipicioasa harababură din sala de așteptare a clinicii. Presupun că îmi pierdusem exercițiul crizelor. Oricum, acum își revenise - ne reveniserăm amândoi - și iată-ne împreună, privind extaziați gardurile vii goale, casele de fermă transformate, urcușurile și coborâșurile timide ale câmpurilor de culoarea cailor murgi, ca doi copii dintr-un ghetou dinăuntrul orașului care nu fuseseră lăsați până atunci la țară. Am ajuns la Eastbourne pe la două. Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și conștiința că nu trebuie, o făceau să se contracte, să i se facă rău. După ce cuplul se depărtă, se uită din nou la Helen și-i zise: — Spune-mi că n-o să fii nefericită În seara asta. — O să fiu extaziată, spuse Helen cu o voce mîhnită. — Spune-mi că n-o să te simți singură. Spune-mi... Spune-mi c-o să te duci la cîrciumă și-o să te faci criță, o să iei un băiat, un soldat... — Ai vrea să fac asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În stația de metrou. CÎnd se apropiară, un bărbat și o fată intrară În grabă; o femeie solidă, pe care o dureau picioarele sau Îi erau Înțepenite, cobora precaută, dar cît putea de repede, treptele. Un școlar țopăia, privind cerul extaziat. Julia Încetini pasul. — Iată-l, deci, spuse ea fără entuziasm. Iată Întoarcerea printre oameni, Îi intrepretă Helen vorbele, la pălăvrăgeli, agitație și lumină... O trase pe Julia de braț. — Așteaptă, zise ea. Ce erau pe punctul să facă? M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
auriculo-ventricular al porcului cel mai îndărătnic, făcând să explodeze din inima lui arteziana, de un roșu aprins ca rubinul, a sângelui ce năclăi zăpada albă. Cu mâini mânjite până la coate de sânge roșu, magnatul de la Sans-Souci își ridică spre asistența extaziată privirile-i înflăcărate: La școala de spițeri, să știți că am făcut numeroase ore de chirurgie, anunță el, spre a răspunde admirației oaspeților, uimiți de măiestria cu care tăiase baierile groase ale inimii vierului. Băură cu toții, ridicând paharele în onoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atrăgându-i de fiecare dată atenția: Domnule Vladimir, alcoolul... Oricât de puțin alcool ați consuma, să știți că ar dăuna grav sănătății dumneavoastră. Să nu uitați: alcoolul este strict interzis! Până la noi ordine!... Pe când Zoe, cu o schimă permanentă de extaziată stupoare, nu-i lăuda conduita lui nouă, de teamă să nu producă dispariția mirajului, Nae Calaican, furios că temperanța lui Vladimir favoriza rafale de morală îndreptate către el de feciorul său, își înfunda mai tare pe cap faimosul lui stetson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]