650 matches
-
specială părinți. Există și clase incluzive, în care este integrat un număr limitat de copii cu cerințe educative speciale. Adaptarea curriculum-ului pentru acești copii se poate realiza (după Ainscow, 1994, citat de Alois Gherguț, 6, p. 271) prin: a) extensiune (în cazul în care potențialul intelectual nu este afectat - de pildă copii cu deficiențe fizice sau vizuale), adică prin introducerea unor activități suplimentare care vizează preponderent însușirea de limbaje specifice (dactileme, alfabetul Braille, limbajul semnelor, etc.), comunicare, orientare spațială, activități
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
sa pedagogică, cea a predării limbii și literaturii materne în România de la începuturi până azi, propriile metode de cercetare, între care analiza documentelor, analize de conținut, mijloace statistice, observația, investigația etc., propria terminologie științifică, prin propunerea de termeni specifici, ori extensiuni specifice ale lor la nivelul specialității și propria evoluție a științei, prin ipostazierea cunoașterii în lucrări de specialitate. Cele mai consistente informații privind abordările corecte ale lucrării și ale inspecției speciale sînt înregistrate în Anexele nr. 6 si 7 ale
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
curente, al interacțiunilor actorilor sociali. Se poate deci conchide că gândirea naturală este o gândire socială? Valerie Haas și Denise Jodelet (1999) găsesc că se poate deduce caracterul social al gândirii naturale ținând seama de patru proprietăți ale acesteia: a) extensiunea, adică împărtășirea unei idei, credințe etc. de către un grup social sau profesional, apartenența, adeziunea până la dobândirea identității sociale; b) modul de elaborare: prin conversație, comunicații interindividuale sau prin sisteme de relații și raporturi sociale. Ambele sunt marcate social (Doise, 1990
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tema pusă în discuție. Elevii pot participa și la această etapă. Contribuțiile semnificative în acest context trebuie să vină din partea echipei inițiale de cadre didactice implicate în proiectul integrat. Scopul acestei etape este de a avea o primă imagine asupra extensiunii tematice și asupra persoanelor care ar trebui să participe la proiect. Se poate construi o structură, care poate fi reprezentată sub formă de roată/soare. Figura 42. Instrument pentru a realiza „harta” (disciplinară și/sau conceptuală) unei teme cross-curriculare Fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
monografia lui Lazăr Șăineanu despre basme, cea mai extinsă și fundamentată lucrare despre o specie a folclorului românesc. În prima parte autorul întreprinde un studiu filologic adâncit asupra ghicitorilor, iar în a doua se ocupă de clasificare, origini, subiect, formă, extensiune, circulație și dispariție, transformare, statut special, legătura cu alte genuri folclorice, valori etnografice, metodă de culegere și publicare a cimiliturilor. Au fost remarcate îndeosebi capitolul privind clasificarea ghicitorilor, cel despre forma acestora, unde se delimitează o serie de formule stilistice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
un curriculum individualizat, beneficiind de strategii didactice adaptate nivelului lor de receptare și înțelegere a conținuturilor 1. În cazul elevilor cu deficiențe senzoriale sau fizice, considerați ca fiind normal dezvoltați din punct de vedere intelectual, adaptarea curriculară se realizează prin extensiune, adică în curriculumul comun tuturor categoriilor de elevi sunt introduse o serie de activități suplimentare specifice care vizează cu precădere aspecte legate de demutizare, însușirea unor limbaje specifice (dactileme, alfabetul Braille, limbajul semnelor etc.) și comunicare, orientare spațială, activități de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ales procesele psihice și particularitățile funcționale ale sistemului nervos la elevii cu cerințe speciale, în cazul cărora funcția compensatorie determină o serie de modificări ale rețelelor neuronale de transmitere și prelucrare a informațiilor. Adaptarea curriculumului se poate realiza prin: a) extensiune (în cazul în care potențialul intelectual nu este afectat - de exemplu, copiii cu deficiențe vizuale sau fizice), adică prin introducerea unor activități suplimentare care vizează cu precădere aspecte legate de însușirea unor limbaje specifice (dactileme, alfabetul Braille, limbajul semnelor etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
persoanelor aflate în dificultate etc.), și mai puțin prin integrarea lor în programul școlilor obișnuite. În cazul elevilor cu deficiențe senzoriale sau fizice, considerați ca fiind normal dezvoltați din punctul de vedere al potențialului intelectual, adaptarea curriculară se realizează prin extensiune, adică în curriculumul comun tuturor categoriilor de elevi sunt introduse, după cum specificam ceva mai sus, o serie de activități suplimentare specifice de demutizare, de însușire a unor limbaje specifice (precum dactilemele, alfabetul Braille, limbajul semnelor etc.) și de comunicare, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
1899-1948) - o ilustrare a principiilor pedagogiei sociale 111 Între școală și viață 114 Din strategia formării viitorilor profesori 121 Din activitatea profesională și socială a profesorilor și elevilor școlii de aplicație 123 Publicația seminarului 126 Câteva concluzii 127 Bibliografie 128 Extensiunea Universitară - „o campanie de propagandă culturală prin conferințe și publicații de popularizare” 131 Cum trebuie să fie organizată și condusă cultura modernă? 137 Bibliografie 147 Serviciul Social - o școală de educație socială 149 Serviciul Social: sinteză românească între cunoaștere și
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
preocuparea pentru „educația omului întreg, fizic, intelectual, moral, religios, estetic” cu ceea ce devenise sistemul de învățământ, mimetic și dirijat, în ultimii ani. Mă mai gândeam că nu va rămâne fără efect cunoașterea operei de culturalizare, întreprinsă de universitatea interbelică, prin Extensiunea Universitară sau cea realizată prin Serviciul Social întemeiat de D. Gusti. Educația socială nefiind încă bine cunoscută, socoteam că o prezentare a obiectivelor Școlilor Superioare Țărănești, a Cooperației școlare, mișcări care au încercat să risipească, la sate, „întunericul”, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în care se dezvoltă, deoarece valorile spirituale nu se creează decât în societate și pentru societate”. În acest scop, credea I.C. Petrescu, e necesar să se reducă „esențial” programele de învățământ ale obiectelor privitoare la „realități îndepărtate”, dându-se o extensiune cât mai mare „obiectelor privitoare la țara și cultura națională”. Se cere instituției școlare, cu alte cuvinte, să pregătească indivizi capabili să „se integreze societății actuale, cu tradițiile, cultura și spiritul ei”. Pedagogia socială „ar avea deci drept obiect socialul
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
libere, care se adresează maselor mari ale populației orășenești”, indiferent de gradul lor de cultură. În vederea atingerii acestor obiective, G.G. Antonescu cerea organizarea unui „organism cultural unitar” (Ministerul Culturii Naționale) care să coordoneze propaganda culturală prin școli și universități (prin extensiunile școlare și universitare) - un proiect de politică culturală care, atunci, era dificil de realizat, deși constituia o soluție eficientă. Între preocupările de pedagogie socială ale lui G.G. Antonescu mai trebuie consemnată și lucrarea Pestalozzi și culturalizarea poporului, publicată în 1936
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
excursie școlară”, în Buletinul..., nr. 1. Pavelcu, Vasile, 1928, „Câteva indicații pentru alcătuirea unui portret psihologic”, în Buletinul..., nr. 6. Pavelcu, Vasile, 1930, „Reflexii pedagogice”, în Buletinul..., nr. 7. Văideanu, George, 1988, Educația la frontiera dintre milenii, Editura Politică, București. Extensiunea Universitară - „o campanie de propagandă culturală prin conferințe și publicații de popularizare”tc "Extensiunea Universitară - „o campanie de propagandă culturală prin conferințe și publicații de popularizare”" Am decupat titlul de mai sus dintr-un „Memoriu” adresat de profesorii Universității din
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
portret psihologic”, în Buletinul..., nr. 6. Pavelcu, Vasile, 1930, „Reflexii pedagogice”, în Buletinul..., nr. 7. Văideanu, George, 1988, Educația la frontiera dintre milenii, Editura Politică, București. Extensiunea Universitară - „o campanie de propagandă culturală prin conferințe și publicații de popularizare”tc "Extensiunea Universitară - „o campanie de propagandă culturală prin conferințe și publicații de popularizare”" Am decupat titlul de mai sus dintr-un „Memoriu” adresat de profesorii Universității din Cluj, la 5 octombrie 1924, către fostul coleg, Alexandru Lapedatu, Ministrul Cultelor și Artelor
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
prin conferințe și publicații de popularizare”" Am decupat titlul de mai sus dintr-un „Memoriu” adresat de profesorii Universității din Cluj, la 5 octombrie 1924, către fostul coleg, Alexandru Lapedatu, Ministrul Cultelor și Artelor, solicitând aprobarea pentru a înființa Asociația Extensiunea Universitară - inițiativă „de ordin pur cultural și național”, considerând aceasta o „nobilă și urgentă datorie a lor” (Bărbat, Ștefănescu-Goangă, 1926, p. 72). În pagina de gardă a broșurii dedicate acestui eveniment de cei doi animatori ai acțiunii - profesorul de sociologie
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
forme noi, active de a se impune în conștiința publică. Una dintre acestea este „activitatea culturală școlară și extrașcolară, dar legată de școală”. Iar școala superioară este „focarul din care radiază puterea de azi”, adică Știința, Cultura, Frumosul. Universitatea și Extensiunea Universitară, credea Virgil Bărbat, au rolul „să stabilească contactul teoretic dintre ceea ce trebuie să fie, dintre adevăr și ideal, dintre viața zilnică și viața culturii” (Bărbat, Ștefănescu-Goangă, 1926, p. 42). Aceste două instituții „își au locul lor în lupta pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
1929). Mai târziu, în 1923, profesorii clujeni au organizat, ca o completare a activității lor didactice, o Universitate populară 2, care a fost apoi înlocuită cu o operă sistematică, având proporții nemaiîntâlnite până atunci în țara noastră. Aceasta a fost Extensiunea Universitară. În numai cinci ani, consemnează O. Ghibu în 1929, s-au ținut 873 conferințe, în 47 de orașe ale țării. Întâlnim, în tabelul și harta publicate de pedagogul ardelean (Ghibu, 1929, pp.76-77), nu numai toate localitățile urbane din
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în 47 de orașe ale țării. Întâlnim, în tabelul și harta publicate de pedagogul ardelean (Ghibu, 1929, pp.76-77), nu numai toate localitățile urbane din Transilvania și Banat, ci și orașe din Muntenia (Pitești, Câmpina) și Moldova (Suceava, Roman). Asociația Extensiunea Universitară s-a înființat în toamna anului 1924, cu scopul de „a răspândi și populariza cunoștințele științifice referitoare la problemele culturale, sociale și economice” ale timpului, „în strânsă legătură cu viața poporului român” (Blaga, 1931). Universitatea trebuia să fie animată
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
economice” ale timpului, „în strânsă legătură cu viața poporului român” (Blaga, 1931). Universitatea trebuia să fie animată de ideea de „serviciu” în folosul națiunii - acesta a fost cuvântul de ordine al inițiatorilor. Într-un „Memoriu pentru înființarea unei «Asociații de extensiune universitară» în Cluj”, avându-i ca inițiatori pe președintele Virgil Bărbat și secretarul general Florian Ștefănescu-Goangă, cărora li se alătură profesorii V. Bogrea, M. Botez, A. Borza, D. Călugăreanu, N. Drăgan, S.Dragomir, I. Moldovan, C. Negrea, Sextil Pușcariu și
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
din regiunea în care au vorbit” (ibidem, p. 5). Conferințele erau oferite și în limbile „populațiilor minoritare”. Printr-un proces de iradiere, universitarii voiau să stimuleze organizarea unor asociații de același tip în jurul școlilor secundare din orașele Transilvaniei, patronate de Extensiunea Universitară din Cluj. Ideea ce-i anima pe inițiatori era aceea de a câștiga pe „cei mulți” pentru valorile culturii, valori prezentate astfel „încât să intereseze partea dinamică și tânără din fiece om și să încălzească majoritatea poporului pentru munca
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
-i „cultivăm spiritul”, îndeamnă Bărbat, să-l „îmbogățim cu toate avuțiile” cunoașterii. Cărturarul are deci „un rol cultural”, un rol de „armonizator de suflete”, el are datoria să traducă în viață idealurile culturale ale națiunii. „Ideile trăite” de Virgil Bărbat - Extensiunea Universitară - propaganda culturală în rândurile poporului - își găsesc deci sprijinul teoretic în acest comandament moral pe care și-l însușește și îl propagă prin lucrările și activitatea sa. „Noi, chema el pe confrații de la universități, suntem astăzi și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
1. este cel mai înalt institut de educație și cercetare; 2. „în sânul ei sunt întruniți reprezentanți specialiști ai tuturor ramurilor vieții naționale”. După modelul universităților englezești și americane, pe care le cunoștea din perioada studiilor, Bărbat propune „organizația” numită „Extensiunea Universitară” care va putea îndeplini funcția de „mare agent de răspândire a culturii în cuprinsul unui popor”. Universitatea și Extensiunea Universitară sunt singurele instituții care „reprezintă la un loc toate ramurile vieții și trebuie să aibă cuvântul tuturor specialiștilor țării
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
ramurilor vieții naționale”. După modelul universităților englezești și americane, pe care le cunoștea din perioada studiilor, Bărbat propune „organizația” numită „Extensiunea Universitară” care va putea îndeplini funcția de „mare agent de răspândire a culturii în cuprinsul unui popor”. Universitatea și Extensiunea Universitară sunt singurele instituții care „reprezintă la un loc toate ramurile vieții și trebuie să aibă cuvântul tuturor specialiștilor țării. Ea singură reprezintă, intelectual, mai bine țara” (Bărbat, 1925-1926, p. 54). Iar pentru a răspunde acestei finalități educaționale, Universitatea trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
de „armonizator al sufletelor”; nu în folosul sau serviciul unui partid, ci în „serviciul țării”, vorbind în numele „culturii neamului”. Un astfel de rol călăuzitor rezerva Virgil Bărbat universitarului, în acest mod a înțeles el însuși să-și joace rolul social. Extensiunea Universitară a fost cea mai importantă „idee trăită” de Virgil Bărbat, pentru că a avut ecou nu numai în rândul publicului larg, ci și al confraților, intelectualilor vremii, corpului didactic. Nu se putea să nu aibă succes o inițiativă care se
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
iubirea de mâine!” (Bărbat, 1926, p. 29). De aceea, cei mai importanți profesori ai noii universități s-au angajat cu entuziasm și înaltă conștiință civică în această operă culturală. Alături de Virgil Bărbat și Florian Ștefănescu-Goangă, președintele și secretarul general al Extensiunii, din comitetul de conducere au mai făcut parte: Vasile Bogrea, Ion Paul, Sextil Pușcariu și alții. Iar între membrii activi: Ștefan Bezdechi, Gh. Bogdan-Duică, Onisifor Ghibu, Vladimir Ghidionescu, Nicolae Ghimbu, Ion Lupaș, Constantin Marinescu, Gh. Vâlsan (în total 30 de
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]